In sfarsit casuta mea prinde forme elegante si decente. Parchetul a fost pus, mobila s-a asezat, la mijlocul lunii vin rafturile si dulapul, la mine o sa vina niste rafturi frumusele...imbrac haine noi, deci clar ar trebui sa ma schimb si eu de hainele avute acum. Sa incerc sa fiu diferita, sa zambesc mai mult, sa iubesc mai mult pe cei din jur, sa ma bucur de toamna, de boboci, de covorul de frunze...de luna noiembrie care vine si imi aduce ziua de nastere...si imi aduce si schimbarea prefixului...fac 30 de ani....Doamne, cand au trecut anii astia? As putea sa fiu lasa si sa spun ca nu am realizat nimic pana acum....dar am realizat. Am venit in Bucuresti cu o geanta de haine si sufletul terfelit in mocirla unei nunti...m-am ridicat..mi-am luat inima, am pus-o la loc si am inceput sa trag de mine...am iubit, am urat, am ras, am plans....profesional am luat-o incet incet si acum ma indrept catre varf...mai am...dar nu ma opreste nimic..ce?...sunt mandra de mine...ma simt bine cand prietenii imi spun ca ma apreciaza, ma simt bine cand vad oameni in jurul meu care imi cer sfatul...da..a fost bine ca am bifat psihologia..poate intr-o zi imi voi deschide propriul meu cabinet ...nu imi displace nici partea cu PR/Evenimente..ca doar nu degeaba am papat Relatiile Publice...si daca ma ajuta Doamne Doamne vreau si un master in comunicare...ar fi interesant:) Imi fac un perete cu diplome:)))
Da, am ajuns la o varsta la care, daca eu nu o spun, varsta o spune, ca sunt matura; gandesc , iau decizii, fac oamenii din jurul meu sa capete incredere in ei. Imbatranesc? Sau devina mai inteleapta cu un an?....Imi pare rau de prostia care am facut-o duminica noaptea....am sters munca mea de cateva luni....intr-un moment de furie...si....nu mai pot recupera..am incercat si eu si altii..e vorba de cartea care vroiam sa mi-o fac cadou la 30 de ani..voi scrie alta....si pana la 2009, noiembrie o sa am 30 de ani:) deci am timp....
Imbatranesc si ma uit la generatiile care vin din urma...si sunt fericita ca m-am nascut intr-o generatie cu respect de sine, intr-o generatie care stie ce inseamna muzica, o generatie care are educatie, bun simt si principii destul de sanatoase. Nu sunt invidioasa si nici nu imi regret anii...Stiu ca varsta imi confera maturitatea necesara sa gandesc altfel decat femeile de 22 de ani, am standarde mai inalte si automat ofer mai multe; pot sa captez atentia cuiva nu doar prin dotarea exterioara ci si prin dotarea interioara..experientele de viata acumulate m-au invatat cate ceva..chiar daca am plans, am urat si am injurat...am invatat din fiecare ceva , am tras o concluzie iar factorul care a provocat aceste stari este undeva , intr-o valiza..pe un raft....Am naturalete, frumusete (ce modesta sunt), iubire, daruire, devotament de oferit; Stiu sa dau cu fundul de pamant si sa nu ma pierd, sa caut solutii si sa gasesc iesiri din orice situatie, stiu sa imi asum responsabilitati si nu fug de probleme, stiu sa ofer un sfat avizat, sau nu, daca mi se cere.
Deci da, nu imbatranesc cu un an, devin mai inteleapta!
P.S. dedicat celor care cred in mine: voi incepe lucrul la o noua carte, voi adauga o noua experient, noi invataminte si noi lectii de viata..o voi termina; poate vine Mos Craciun...sa vedem...dar cartea o scriu si daca Doamne Doamne ma lasa sa o termin si nu are alte planuri cu mine...va fi pe rafturile celor ce ma iubesc.
2 comentarii:
Felicitari, ai reusit sa fii asa cum te stim toti. In ultima experienta tu ai castigat, cel care a pierdut va realiza asta si se va regreta, dar regretele vin prea tarziu mereu. Fruntea sus! Esti matura! Ai si certificat!
Hmmm...ce dreaq faci cu 2 mastere?2 facultati?...mai baga siun MBa...si un doctorat si la 50 de ani termini si tu de invatat!
Trimiteți un comentariu