În bucătăria bunicii, de sub ștergar, ieșeau aromele copilăriei și toată bucătăria era tărâmul clatitelor, gogosilor, plăcintelor, invartitelor, puiului cu carne sau raciturilor. Toate făcute de mâinile muncite, dar cel mai important, cu dragoste! Multă dragoste!
Cred că bunica mea avea o sticluța magică cu dragoste, de unde ne punea mereu, în tot ce făcea ea pentru noi.
De multe ori mă consider norocoasă că am avut bunicile în viață mea mai bine de un sfert de secol, de când eram mică și le dădeam bătăi de cap până când am devenit adult.
Mi-o amintesc pe bunica Ileana când am avut prima zi de școală, în calitate de educatoare, la ea în sat! Pe lângă mămicile și bunicile venite la prima zi de grădiniță a piticilor, am avut-o și eu pe bunica mea alături. Nu am să uit niciodată ochii ei ațintiți pe mine, cu câtă bunătate mă privea și cu câtă mândrie! Nepoata ei era educatoare în satul ei. Este una din cele mai calde amintiri pe care le am cu bunica.
Bunica Ileana a fost un om extraordinar, cu o viață încercată și grea, și-a înmormântat primul soț când era în floarea vârstei, rămasă cu doi copii sub 5 ani, a muncit la CAP, a avut nepoți pe perioada verii, când chiar dacă era istovită de muncă, mereu aveam clătite aburinde, gogoși calde și pudrate cu zahăr, colțunași cu brânză, dulcetiuri care mai de care! De multe ori mă întrebăm dacă nu cumva bunica e un spiriduș, că nu am auzit-o niciodată spunând că este obosită sau să ne refuze ceva! NICIODATĂ!
În urmă cu 11 ani Dumnezeu a ales să o ia la EL. Nu de multe ori mi-o imaginez făcând bunătăți pentru tată, pentru părinții și frații ei, pentru strănepoții ei și cum ne privesc de acolo de sus cu drag și nostalgie.
Bunico, ți-aș face turte bune și plăcinte poale'n brâu, ți-aș cumpără cutii întregi de înghețată cu ciocolată, saci de portocale și orice altceva ți-ai mai dori doar să te mai am lângă mine măcar un Crăciun. Mi-ai face la schimb răcituri! De fapt uite, îmi amintesc că m-ai refuzat o dată! În decembrie 2010 când ți-am spus că trebuie să te faci bine, să mergi acasă și să ne faci răcituri! Atunci ne-ai spus că nu mai poți, că am stat pe lângă ține de atâtea ori, ar trebui să știm să le facem singuri....Și ai plecat!
Dumnezeu să te ierte, bunico! Mi-e dor de ține, să știi! Deși te am în suflet și în amintiri.
"Cu părul nins, cu ochii mici
Şi calzi de duioşie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.
Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori şi până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la ţară...
Căta la noi aşa de blând,
Senină şi tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viaţa ei trecută.
De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte..."(Ştefan Octavian Iosif)
