Arhiva Note Telefon 4 : 17 iunie 2019

 Te-ai pierdut, copilo?

Accident cu daună totală, trecut la accident minor

    Conduc, de câțiva ani, în derivă. Acum doi ani am vrut să iau o ieșire, pe autostrada vieții, pentru că am avut un accident, un accident pe care nu l-am tolerat prea bine dar, celălat șofer, mi-a promis că nu se va mai repeta. Că a fost o scăpare, de care nu este mandru, și că să fiu și eu ințelegătoare, să nu sun la poliție si la asigurare. 

Spunea el ca paguba nu e mare, deși pentru mine suna a daună totală. 

Dar, așa cum mă știți, am spus că hai, fie! Mai rămân putin pe autostradă să văd cum  se comportă la drum lung. 

    Dar, gândul că acel accident s-a întâmplat nu imi dă pace. E mereu aici, să îmi aducă aminte. Este ca o pată de ulei, pe care oricât incerci sa o stergi, acoperi tot apare. 

    M-a marcat pentru că eu, niciodată, în viața mea, nu am avut acest gen de accident. Mie, personal nu mi s-a întâmplat si, dacă ar fi fost oricare altă prietenă implicată in așa accident, aș fi spus, fără nicio rezervă, să nu ierte. 

    Eu de ce am iertat? Dacă am ales să iert, de ce nu pot să uit? 

Probabil pentru că m-a marcat și m-a durut foarte mult. Păi, răspunsul este tot la mine! Pentru că mi-am promis că nu voi tolera niciodată așa ceva. Pentru că nu există am făcut acum și nu voi ma face. Pentru că, Simona, ar trebui să nu mai incerci să schimbi oameni! Este greu, la o anumită vârsta, să mai lupți cu așa ceva. 

Și da, uite că de când te-ai așezat, iar, la drum, au mai fost incidente. Și tu taci, și taci! 

De ce? 

Doar pentru că așa crezi tu că vei schimba modalitatea altora de a conduce? 

Cât ai să mai speri? 

Cât ai să mai lași copilotul tău să vadă asemenea incidente?

 Ești conștientă că, pe termen lung, va considera că asta e normalitatea?

Eu spun să te trezești, Simono! Că ceea ce ai nu e ceea ce ai visat! Ceea ce ți se întâmplă nu e ceea ce meriți! Hai, că îți știi valoarea! De ce taci? 

De ce tac? Pentru că îmi este frică să recunosc eșecul. Am eșuat acolo unde îmi doream cel mai mult să reușesc! 

Orgoliile care distrug zâmbetul (I)

 

  Toți avem zile și zile, în funcție de cum ne trezim, ar spune unii, în funcție de ce gânduri avem noaptea, aș spune eu. 

    Și am tot avut zile de astea în care mă trezeam dimineața bine dispusă și cu zâmbetul pe buze și zile, ca cea de astăzi, când îmi beau cafeaua dar nu sunt  bine eu cu mine. Probabil este și datorită faptului ca am terapie azi, iar ultimile ședințe m-au cam dat peste cap. De fapt, ca să fiu sinceră cu tine, ultimile 3 ședințe au scos la iveală lucruri care dor. Dor atât de tare că mă apar așa cum știu eu mai bine: pozând în tipa care e veselă, pune stories amuzante pe Facebook, postează la greu.

O prietenă bună, știind că scrisul mă eliberează, mi-a scris că voia să îmi recomande să scriu, iar, pe blog, dar a intrat să îl verifice, dacă mai e public și a văzut ultima postare. Cu D mă știu de 15 ani, avem o îintragă istorie împreună. Și cu bune. și nebune și de nescris pe blog. 

Mi-a scris ieri un prieten să mă intrebe ce e cu mine, ca i se pare suspect și i-am spus că totul e ok. Ca să vă spun despre el, ne știm de 20 de ani, mă știe și când sunt ok și când nu sunt și tocmai pe el am încercat să îl duc cu preșul, cum s-ar spune. Ghinionul meu a fost că el știe cand sunt eu așa de activă așa că a trebuit să îi explic  teorema lui Pitagora revizuită. 

    Da, sunt puțini cei care mă cunosc cu adevărat si care știu cum e Schumi veselă, tristă, nervoasă, fericită, amărâtă. Iar eu sunt binecuvântată că îi am și că atunci când simt că ceva nu e cum trebuie, vin repede să întindă o mână și să mă scoată din negura pe care, uneori, prefer să nu o dezvălui cu subiect și predicat. 

Azi aș fi vrut să scriu aici ce m-a ținut trează azi noapte, dar momentan nu pot dezvălui...Poate, într-o zi, o sa fie momentul. Dar pot să spun doar ca, atunci când încerci să fi bun, și să faci anumite lucruri pentru a nu cauza suferință celei mai importante persoane din viața ta, unii, iau acest comportament ca pe ceva ce li se cuvine și se folosesc de el din plin...și, în astfel de momente, eu am mâinile legate, pentru că, cea mai importantă persoană din viața mea ar suferi daca eu aș rabufni.

Cât de injositor este cand cineva folosește asta pentru egoul personal. 

Arhiva Note Telefon 2: 30 Ianuarie 2021

   Hey, tu! 
 
Ia-mă! 

Ia-mă de mână și spune-mi că toate inimile bat!
Vrei să te mint?
Frumos?
Da, toate inimile bat, dar în ritm diferit. Inima ta bate pentru supraviețuire. E cam întuneric la tine in suflet și te simt cam a nimănui. Dar inima-ti bate, e ok!
Spune-mi! cum bat celelalte inimi?

Unele bat cu soare, unele bat cu apusuri, la unele e lumină și soare și la unele cam asa, ca la tine. 
Mi-e dor să îmi bată inima cu dragoste...

Ia-mă!
Ia-mă de suflet și spune-mi că la ora asta a răsărit soarele!
Vrei să te mint?
Frumos?
Aici nu răsare soarele de ceva vreme. Ce vrei? Trăiesti în Irlanda! Dar ai soarele tău acum! Răsare de 7 ani în fiecare zi! 

Dar, da, în alte părți soarele e strălucitor, cu un răsarit fantastic, iar apusul! Oh, cât îti plac ție apusurile, astea sunt peste puterea imaginației tale! 

Ia-mă!
Ia-mă in brațe și tine-mă strâns!
Vrei să te mint?
Frumos?
Te iau, dar mirosul asta de carne arsă nu îmi dă liniște! Și încă arde! Ce ti-ai făcut la corp? Nici nu mai știi ce înseamnă o îmbrățișare? Tu? Care trăiai pentru îmbrățișări si zâmbete? Și acum îmi ceri mie o îmbrățișare??? 

Iar verbul cere este substantiv!

 
Mă îmbrățișezi sau faci gramatică cu mine?
 
Păi, crezi că dacă aș face școală, ai învăța ceva?
 
Nu, ai dreptate! Sunt ani de când îmi refuz tot ce am învățat! sunt ani de când îmi repet că e ok așa, merge și așa! 

Ia-mă!

Ia-mă de ce vrei tu, dar dă-mi putere să respir și să ies din bezna asta în care mă aflu! 

Te-aș lua, dar ai nevoie de curaj! Mai știi ce e ăla? Tu, care ai avut curajul să urci pe cei mai înalți munți ai riscului, să te arunci in prăpăstiile necunoscutului, acum stai aici, fără curaj, fără voce si mocnești! 

Nu, gata! Nu te iau! Cauta-te! Gaseste-te! Poti! 

 
 
 Nu, de prea mult timp m-am mulțumit cu verbe'n viitor! Ceva'n prezent e doar un vis!

Concluzie

Aş vrea să fac o precizare. Sunt o idealistă şi încă mai sunt unii care profită de naivitatea mea... Am descoperit asta în timp, nu acum... încerc să mă autoeduc în a-mi schimba părerea despre oameni, de a privi doar lucrurile frumoase, dar îmi este greu pentru că eu, încă, mai cred în semnificaţia cuvântului prietenie, încă mai sper în descoperirea sentimentului iubire, încă mai visez la lucruri frumoase, dezinteresate şi durabile! Nu sunt supărată pe nimeni, nu judec pe nimeni şi nu este un apropos la persoana nimănui doar că realizez cu durere că nimic din ce cred eu şi îmi doresc să văd nu se întâmplă! Am ajuns să jignim, să minţim, să ne ascundem, să ne jucăm cu cei dragi doar pentru că aşa fac cei din jur.. Sunt conştientă că nu am să schimb eu lumea... şi mai sunt conştientă că nu sunt şanse să mă schimbe nici lumea pe mine, indiferent de câte lovituri primesc.. Eu voi rămâne cea care sunt, Simona care o ştiu cei care m-au cunoscut, cei care mă apreciază, cei care mă urăsc şi cei care nu mă plac... Nu mai cred în schimbări radicale... Am 32 de ani... am încetat să mai cred şi în basme...

d`ale primaverii

Pe cât de mult iubesc primăvara pentru că renaşte natura şi încep să văd floricele.. pe atât de mult o urăsc pe ea, pe astenia de primăvară, pe dna asta în rochie mov cu gri şi care are în păr multe semne de întrebare şi gânduri negativiste... urăsc să mă îmbrobodească şi să mă facă să fiu altfel pentru ceva zile... săptămâni dar nu mă pot împotrivi... şi faptul că sunt multe lucruri neaşezate în viaţa mea şi faptul că mă răscolesc gânduri necurate şi dorinţe neîmplinite...
Mă dor umerii şi mă doare inima... mă ambiţionez să tac şi să nu ţip în gura mare tot ce mă supără, mă doare... care îmi sunt nemulţumirile şi neajunsurile dar atunci imediat apare doamna descrisă mai sus şi mă pune la punct.. mă linişteşte, cum s-ar spune şi pic în negura gândurilor triste şi urâte.. Mie dor de oamenii care îi ştiam veseli din jurul meu dar şi ei au devenit taciturni.. nu merit atenţia lor se pare... la urma urmei când totul căpăta contur ce rost mai are să priveşti pe lângă... mă simt undeva într-un spaţiu în care lucrurile nu îşi găsesc locul şi eu nu îmi găsesc menirea... am fost oare o glumă sau o scăpare a universului pe pământul ăsta de simţ că nimic nu are o frumuseţe aparte şi pentru mine?... Las ziua şi soarele să mă încălzească.. nu mă mai gândesc aiurea... încerc să îmi impun să fiu puţin mai altfel.. da.. ştiu că aţi auzit asta de ani de zile... v-o mai spun şi acum...

Cand totul se preface cenusa.....

Cand trecutului ii sta bine in cenusa nu e nevoie nici macar de urna! Cand incercarile zadarnice de a reincalzi o ciorba duc unde ne asteptam de ce sa ne jucam cu cuvintele mari si cu greutate? De ce in loc sa luptam pentru dreptul la fericire preferam sa mai luam un xanax si sa prelungim agonia? Doare trecutul, dor despartirile, plangem dupa ce tineam in brate dar macar facem un pas spre vindecare!

Mi-am propus sa merg pe autostrada, nu mai vreau drumuri pietruite!

Te uit pentru ca vreau si te ignor pentru ca am putere! Daca inca te mai iubesc sau nu este problema mea! Ecuatia a devenit simpla pentru ca am uitat matematica si pentru ca mi-am propus sa fac eu legile matematicii si sa o rezolv cum vreau eu!

Vreau sa invat sa ma bucur iar de diminetile razlete si de noptile mele linistite!

Te trec la esecuri si ridic fruntea!

revine....

Ce pot sa ii spun cand revine? asa,, pe neasteptate? cand imi da tarcoale si parca ma inteapa din toate partile, ma perpeleste, ma vantura in vant si ma lasa sa curg din varf de munte intr-o cascada.....
Dar ea, singuratatea, este indiferenta!

ingnoranta

asta am vazut azi. Eram la Piata Obor, aveam de gand sa mai cumpar cate ceva pentru salata si in fata magazinului o multime de oameni adunati. Normal ca sunt curioasa, ca sunt femeie:) si ma apropii...un om zacea pe trotuar, altii in jur se agitau, o doamna incerca sa ii dea apa...omul era inconstient...si la fractiuni de secunda tremura. Intreb daca s-a sunat la 112 si mi se spune ca da, dar nu raspunde nimeni. Imi scot telefonul si apelez eu...e drept ca mi se raspunde dupa 2 minute.

- Alo, 112, cu ce va putem ajuta?
- As dori sa imi faceti legatura la Salvare!In fata magazinului Bucur Obor, este un barbat, intins pe jos in stare de inscontienta
.
- Vorbeste?
- D-na, v-am spus ca e in stre de inconstienta si are spasme destul de dese, probabil cardiac.
- Imi puteti spune ce are?
- Dna, nu sunt medic, nu am facut studii, trimiteti o salvare, ca moare omul!
- Respira?
-Dna, imi faceti legatura la salvare?
Dupa cateva secunde se aude vocea unui barbat:
-Alo, da?
Reiau povestea si domnul intrebarile doamnei, parca citeau de pe o foaie tipizata
-Domnule, trimiteti salvarea?
- Dra o sa dau anunt, sa trimitem , De cat timp este in starea asta?
Intreb multimea: de cat timp e asa?
- De 20 de minute, si a sunat un domn la salvare atunci imediat dar ...nu a venit!
- II spun domnului din telefon si el imi raspunde:
- Atunci e pe drum domnisoara, nu va impacientati!

Termin convorbirea, ma uit la omul de pe jos care in baza salvarii e posibil in cateva ore sa se vorbeasca de el la trecut...si plec mai departe...Nu aveam cu ce sa ajut mai mult...Studii in medicina nu am, forta sa il car in spinare pana la spital nu...Prim ajutor ii dadea deja o doamna si un domn.... si nici nu cred ca as fi rezistat sa vad salvarea cum ajunge dupa n minute si se comporta ca si cum ei au venit la 2 secunde dupa apel......

Uite asa se moare in tara asta cu zile pentru ca cei de la 112 trebuie sa puna ei mai intai 20 de mii de intrebari, apoi iti fac legatura la Salvare, Politie sau Pompieri unde iar 20 000 d intrebari si ...dupa jumatate de ora se lamureste problema......

Imi aduc aminte ca imi mai povestise cineva de un inccident pe SOs. Fundeni, unde se bateau doi indivizi si dna de la 112 ii punea intrebari de genul: sangereaza? se bat in strada? sunt pe trotuar? aaaa, pe banda 1...pai daca nu sangereaza si nu e grav..oricum au spitalul pantelimon aproape....si ma intreb eu asa...in mirarea mea..de ce mai platim sanatatea si alte taxe?.....