Arhiva Note Telefon 4 : 17 iunie 2019

 Te-ai pierdut, copilo?

Accident cu daună totală, trecut la accident minor

    Conduc, de câțiva ani, în derivă. Acum doi ani am vrut să iau o ieșire, pe autostrada vieții, pentru că am avut un accident, un accident pe care nu l-am tolerat prea bine dar, celălat șofer, mi-a promis că nu se va mai repeta. Că a fost o scăpare, de care nu este mandru, și că să fiu și eu ințelegătoare, să nu sun la poliție si la asigurare. 

Spunea el ca paguba nu e mare, deși pentru mine suna a daună totală. 

Dar, așa cum mă știți, am spus că hai, fie! Mai rămân putin pe autostradă să văd cum  se comportă la drum lung. 

    Dar, gândul că acel accident s-a întâmplat nu imi dă pace. E mereu aici, să îmi aducă aminte. Este ca o pată de ulei, pe care oricât incerci sa o stergi, acoperi tot apare. 

    M-a marcat pentru că eu, niciodată, în viața mea, nu am avut acest gen de accident. Mie, personal nu mi s-a întâmplat si, dacă ar fi fost oricare altă prietenă implicată in așa accident, aș fi spus, fără nicio rezervă, să nu ierte. 

    Eu de ce am iertat? Dacă am ales să iert, de ce nu pot să uit? 

Probabil pentru că m-a marcat și m-a durut foarte mult. Păi, răspunsul este tot la mine! Pentru că mi-am promis că nu voi tolera niciodată așa ceva. Pentru că nu există am făcut acum și nu voi ma face. Pentru că, Simona, ar trebui să nu mai incerci să schimbi oameni! Este greu, la o anumită vârsta, să mai lupți cu așa ceva. 

Și da, uite că de când te-ai așezat, iar, la drum, au mai fost incidente. Și tu taci, și taci! 

De ce? 

Doar pentru că așa crezi tu că vei schimba modalitatea altora de a conduce? 

Cât ai să mai speri? 

Cât ai să mai lași copilotul tău să vadă asemenea incidente?

 Ești conștientă că, pe termen lung, va considera că asta e normalitatea?

Eu spun să te trezești, Simono! Că ceea ce ai nu e ceea ce ai visat! Ceea ce ți se întâmplă nu e ceea ce meriți! Hai, că îți știi valoarea! De ce taci? 

De ce tac? Pentru că îmi este frică să recunosc eșecul. Am eșuat acolo unde îmi doream cel mai mult să reușesc! 

Iubita, amanta...amor si sentimente de vinovatie!

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o discutie cu o prietena de a mea, pornita de la predilectia barbatilor de a insela si femeile care se indragostesc mult prea repede si mi-a pus o intrebare: Cum se poate sa iubesti doua persoane, in acelasi timp? Imi aduc aminte ca in trecut, cineva isi mai punea problema asta...eu nu am avut-o...dar chiar si fara a iubi doi barbati in acelasi timp..totusi am inselat! Si nu din iubire!
Da, din pacate, si o recunosc fara sa ma feresc ca da, am inselat si eu; nu spun ca a fost odata si nu se pune sau ca a fost cateva luni, fapta si gravitatea ei este aceeasi, regretul de acum este acelasi.
Imi iubeam omul din viata mea, credeam ca fara el lumea se sfarseste dar ceva s-a intamplat intr-o seara la un concert, unde el nu m-a insotit ( nefiind foarte sociabil) si am cunoscut pe cineva..au fost glume ( cei care ma cunosc stiu ca mereu glumesc), au fost sicane si doar atat! Dupa cateva zile ne-am revazut fara a se intampla nimic..eu nu ma indragostisem, el sigur nu se indragostise...sincera sa fiu nu stiu ce a fost in mintea mea!!! Recunosc ca relatia cu omul iubit nu era perfecta, erau multe lucruri care ma deranjau, multe intrebari la care nu le gaseam raspuns, multe ascunzisuri in relatia noastra care dura de ceva ani...poate intervenise rutina, nu stiu! Nu caut scuze deoarece nu exista asa ceva, nu caut iertare deoarece el va afla acum, in acest post... Dupa ceva intalniri nevinovate am ajuns la el acasa...nu stim cand hainele au ajuns pe jos si cand am inceput sa lasam partea animalica sa iasa din noi...cand nu am tinut cont de canapea, masina de spalat, masa de bucatarie, hol, gresie rece sau balcon cu vecini curiosi....parca singurul nostru scop in viata era sa facem sex... Asa cum a inceput asa s-a si terminat, ne-am trezit in lift, ne uitam unul la altul ca si cum tocmai iesisem de la o inghetata si nu am facut nimic...Dupa-amiezile de acest gen s-au repetat, la el acasa, la birou, in masina...eram posedati de o atragere carnala...si eu parca uitasem cu totul ca totusi cineva exista si ma iubeste si pe care si eu il iubesc..placerile trupesti au pus stapanire pe mine si nu mai eram rationala! Asa cum s-a aprins flacara , asa a venit o adiere de vant si s-a stins..am revenit la viata monotona de cuplu, o viata in care cu iubitul ma vedeam doar in week-end, o viata incare seara nu il puteam suna deoarece erau anumite motive ( nu era insurat, nu avea alta relatie)....zilele treceau si eu evitam sa ma uit in ochii lui, a venit concediul si am plecat la mare...intr-o seara primesc un mesaj si el l-a auzit ..i-am spus ca era roomingul...ma anunta ca intrase pe alta retea..era de fapt "amantul"....ma intreba ce fac...atunci m-am pierdut...ma simteam singura..chiar daca eram cu iubitul la mare, simteam ca relatia noastra merge spre niciunde si discutasem amandoi despre asta, dar ne placea sa ne amagim....eu ca intr-o zi va deveni suficient de barbat, el ca va fi o cale usoara sa renuntam unul la altul...Ajunsa in Bucuresti i-am dat mesaj si i-am spus ca totul a fost o greseala si ca ceea ce a fost pe durata a 3 saptamani a fost o evadare de a mea...
Nu a fost iubire, nu stiu ce a fost, cert este ca am facut-o si ca mi-a parut rau la cateva zile dupa! A ramas secretul meu, am tinut in mine si de multe ori cand aveam ceva sa ii reprosez iubitului nu indrazneam stiind ca am gresit...Mi-a fost rusine sa ii mai privesc ochii, sa ii mai spun te iubesc stiind ca am gresit...A trecut timpul si relatia noastra a ajuns la sfarsit..ma gandeam de multe ori sa ii spun dar nu am putut...la un moment dat am dat un telefon si am pus stop relatiei..adevaraul motiv nu l-a stiu niciodata..a fost la 2 ani dupa ce eu calcasem alaturi... nu cred ca acesta a fost motivul ci dorinta mea de a avea o familie, dorinta mea de a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa fie dispus pentru iubirea ce i-o ofer sa imi ofere si el inapoi la fel....un barbat care sa stie sa ia decizii in momente de criza si care sa il privesc in ochi si sa vad iubire, dorinta, devotament....Visez prea mult?
A trecut vremea si ghearele iubirii a pus iar stapanire pe mine..de data asta eram indragostita pana peste cap de cineva care nu era al meu, furam nopti si vroiam mai mult, visam ca voi fi eu si doar eu in mintea lui..si l-am iubit...si cu mintea, si cu corpul, si cu sufletul...si au fost nopti furate in care fanteziile lui cele mai adanci au fost pentru mine o placere sa le implinesc... dimineti in care ne trezeam si ne minunam cat de frumos este sa iubesti...sperante pentru viitor si vise despre copiii nostri dar se pare ca nu am fost suficient de buna pentru el, nu am fost cea care sa il fac sa lase trecutul si sa fie al meu ....
Mi-e greu sa public aceste "destainuri" dar o fac pentru ca mi-am dat seama ca de multe ori am stiut sa spun multora din jurul meu ca a insela este urat, ca a iubi ce nu e al tau nu e permis..dar da, am fost si amanta am si inselat...si da, au fost momente unice si momente care mi-au marcat viata....nu vreau sa o mai fac..nu!!! Chiar daca si acum ma trec fiori cand ma gandesc la cateva dupa-amiezi de iunie...cateva nopti de iulie...

Matrix cu bicicleta

Ce frumoase sunt amintirile din copilarie, emotiile la invatatul mersului cu bicileta, juliturile de pe genunchi si nu numai. Acum ceva timp, asa cum spunea si Daniel, ma "plangeam" ca imi este dor de copilarie..ei uite ca acum pot sa mai adaug cateva semne de buna purtare la palmaresul meu, si asa bogat.
 Daca vreti si voi, nu este greu: se ia una bucata bicicleta mountain bike si se incaleca cu hotarare. Se pedaleaza pe strada, se ruleaza in minte primele lectii de mers pe bicicleta, prima bicicleta primita cadou, primele cazaturi..apoi prima mountain bike cumparata din salariul de cadru didactic ....zilele cand era cea mai buna prietena...ehe...amintiri din copilarie. La un moment dat vrei sa iei un viraj stanga..ai viteza cam mare..si aproximezi ca ar trebui putin sa pisti frana..ei bine dragii mei asta am facut si eu! Ce a urmat?:)) Matrix de Bucuresti ..adice me:D Saritura in aer peste un podet, intalnirea de gradul III cu un gard....bicileta suferinda.
Ma ridic..aveam cateva dureri crunte dar deh..ce sa mai spun! Vina imi apartinea in totalitate. Ajunsa in casa incep sa analizez daunele..ca la asigurari si observ asa: bua de jos sparta, gatul aranjat cu o julitura destul de urata, intre picioare iar cateva julituri de toata frumusete..genunchiul drept avariat complet:) merge numai bine de bagat la daune totale pentru vara asta, s-au dus fustitele scurte si pantalonii scurti..si glezna..e cu glezna e alta poveste care nu v-o spun:))
 Asadar va riog eu frumos sa aveti grija cand va urcati pe bicileta! Conduceti fara viteza, franati doar daca aveti loc si spatiu si neaparat ambele frane sa fie puse in actiune....Asta e prima parte de la MAtrix..Mai urmeaza scuterul si vanatoarea:)) Sper acolo sa ma linistesc si sa ma mai cred actorul principal;))))

Accidente casnice

Dupa doua saptamani de umblat pe meleagurile tarii, in interes de servici...am ajuns acasa...si ca orice om am folosit pe tanti care ne usureaza munca muuullt: masina de spalat...baga e prosoape, hainute..una alta si ce ma gandesc eu? ia sa imi bag si eu toata lenjeria intima alba si sosetelele albe ca ..e vara si o sa fac uz de ele la greu....si...spus si facut...

Ei bine dragii mei..daca esti cu mintea prin alte parti si  nu casti ochii mari...si eu ii am mari..stiti...dar ..tot s-a strecurat una bucata bikinei rosii...rezultatul? ohh..de vis..pot sa candidez la barbie girl;)) totul este roz;)) pana si acele obiecte vestimentare pe care eu nu prea le port.....

Asadar...sa nu ma lasati sa va sortez hainele pentru spalat..ca va treziti ca nu va mai recunoasteti lucrurile;)))

ingnoranta

asta am vazut azi. Eram la Piata Obor, aveam de gand sa mai cumpar cate ceva pentru salata si in fata magazinului o multime de oameni adunati. Normal ca sunt curioasa, ca sunt femeie:) si ma apropii...un om zacea pe trotuar, altii in jur se agitau, o doamna incerca sa ii dea apa...omul era inconstient...si la fractiuni de secunda tremura. Intreb daca s-a sunat la 112 si mi se spune ca da, dar nu raspunde nimeni. Imi scot telefonul si apelez eu...e drept ca mi se raspunde dupa 2 minute.

- Alo, 112, cu ce va putem ajuta?
- As dori sa imi faceti legatura la Salvare!In fata magazinului Bucur Obor, este un barbat, intins pe jos in stare de inscontienta
.
- Vorbeste?
- D-na, v-am spus ca e in stre de inconstienta si are spasme destul de dese, probabil cardiac.
- Imi puteti spune ce are?
- Dna, nu sunt medic, nu am facut studii, trimiteti o salvare, ca moare omul!
- Respira?
-Dna, imi faceti legatura la salvare?
Dupa cateva secunde se aude vocea unui barbat:
-Alo, da?
Reiau povestea si domnul intrebarile doamnei, parca citeau de pe o foaie tipizata
-Domnule, trimiteti salvarea?
- Dra o sa dau anunt, sa trimitem , De cat timp este in starea asta?
Intreb multimea: de cat timp e asa?
- De 20 de minute, si a sunat un domn la salvare atunci imediat dar ...nu a venit!
- II spun domnului din telefon si el imi raspunde:
- Atunci e pe drum domnisoara, nu va impacientati!

Termin convorbirea, ma uit la omul de pe jos care in baza salvarii e posibil in cateva ore sa se vorbeasca de el la trecut...si plec mai departe...Nu aveam cu ce sa ajut mai mult...Studii in medicina nu am, forta sa il car in spinare pana la spital nu...Prim ajutor ii dadea deja o doamna si un domn.... si nici nu cred ca as fi rezistat sa vad salvarea cum ajunge dupa n minute si se comporta ca si cum ei au venit la 2 secunde dupa apel......

Uite asa se moare in tara asta cu zile pentru ca cei de la 112 trebuie sa puna ei mai intai 20 de mii de intrebari, apoi iti fac legatura la Salvare, Politie sau Pompieri unde iar 20 000 d intrebari si ...dupa jumatate de ora se lamureste problema......

Imi aduc aminte ca imi mai povestise cineva de un inccident pe SOs. Fundeni, unde se bateau doi indivizi si dna de la 112 ii punea intrebari de genul: sangereaza? se bat in strada? sunt pe trotuar? aaaa, pe banda 1...pai daca nu sangereaza si nu e grav..oricum au spitalul pantelimon aproape....si ma intreb eu asa...in mirarea mea..de ce mai platim sanatatea si alte taxe?.....