La mulți ani, România! La mulți ani, românilor risipiți prin lume!
Astăzi, mai mult decât oricând, simt cum fire nevăzute mă leagă de România mea. Sunt fire făcute din amintiri, din miros de cozonac și de pământ reavăn, din strigăt de copilărie și din liniștea serilor de acasă. Deși suntem departe, fiecare dintre noi duce o bucățică de Românie în buzunarul inimii — și ea ne bate, în taină, în culorile tricolorului.
Ne-am obișnuit cu drumuri străine, cu limbi care nu ne aparțin, cu ritmul altor popoare. Unii dintre noi ne-am găsit rostul în țara adoptivă, poate chiar un viitor. Dar oricât de departe am ajunge, oricât bine ne-ar fi acolo unde suntem, un adevăr nu poate fi șters: când auzim "Deșteaptă-te, române!", lacrimile vin fără să le chemăm.
Când vedem tricolorul, simțim un fior care ne strânge pieptul si, cred eu, asta e semn că rădăcinile nu se taie, ci doar se întind.
E greu să fii departe de țară. Uneori doare până la os.
Doare când vedem vești din România și știm că atât de multe răni ar putea fi vindecate dacă oamenii ar dori cu adevărat schimbarea.
Doare să citim despre femei care nu se mai întorc acasă, despre copii care merg la școală și se întorc cu sufletul zgâriat, despre bătrâni care, după o viață întreagă de muncă, își permit doar un iaurt sau o portocală pe lună.
Și doare fiindcă știm că România merită mai mult — și românii la fel.
Dar nu-mi pierd speranța.
Semne bune se văd.
O generație nouă crește, una care îndrăznește să întrebe, să conteste și să viseze.
O generație care nu mai acceptă tăcerea ca răspuns.
Cred într-o Românie viitoare în care legea e lege pentru toți, în care femeile sunt ocrotite, nu înfricoșate; în care copiii sunt respectați, nu răniți; în care bătrânii sunt onorați, nu uitați. O Românie mare, frumoasă și „dodoloață”, demnă și luminoasă — așa cum o merităm, așa cum am visat-o mereu.
Până atunci, noi, cei plecați, rămânem legați de ea prin dor.
Un dor care nu trece, nu se stinge, nu se rupe.
Un dor care ne face să trăim străinătatea cu România în suflet și România cu străinătatea în privire.
Oriunde am fi, în orice colț de lume ne-am găsi, suntem români.
Și azi, de ziua Romaniei, spun din tot sufletul:
La mulți ani, România! Te port cu mine, mereu.
.jpg)
