Update!

Stiu ca am lipsit miercuri de pe blog..dar credeti-ma ca nu am mancat carne..de fapt nu stiu daca am mancat ceva, cred ca unghiile si ceva nervisori dar asa e in viata..mai avem si zile de acest gen, nu putem fi mereu high:)
Azi ma simt bine..poate si soarele asta care imi face cu ochiul, poate si faptul ca vine un week-end luung si plin de activitati, poate si pentru ca urmeaza a avea loc ceva schimbari prin viata mea pana la finele anului..se apropie si ziua mea si e prima data cand o sarbatoresc departe de tara...mi-ar fi placut sa merg la munte iar cu prietenii, sa ne dam pe gratare si pe JB-uri..dar ei sunt acolo, eu sunt aici si uite asa am invatat ceva : Prietenii se pot lega peste tot iar daca cele vechi se simt incomode si nu mai vor sa isi ia straie noi sa fie bine...raman acolo, uitate in cutiile cu amintiri!
Dar cum va spuneam, eu sunt fericita azi, zambesc de spui ca sta cineva cu o pana la talpa mea si ma gadila.. Sa aveti un week-end frumos si voi!!! Si zile pline cu soare! Si zambete multe pe buze!! Si oameni frumosi pe langa voi! Si dragoste multa! Si surprize placute!!!

Iar ploua

si gandurile mele sunt imprastiate....mi-am dat seama ca cel mai crunt este nu sa dezamagesti pe cei din jur...cel mai crunt este sa te dezamagesti pe tine insuti...sa iti dai seama ca esti precum un aliment perisabil...si Doamne, ce mai ploaie si furtuna e afara, copacii au ramas goi, frunzele aramii, intr-o ultima suflare, au parasit trunchiul casa...uite de aia spun eu ca octombrie este trist....uite de aia am spus eu ca in octombrie lumea hiberneaza..si uite asa, in primul meu octombrie din Dublin, am mai invatat ceva! Nu va spun ce...si nu o fac din lipsa de demnitate..o fac pentru ca de cele mai multe ori lucrurile nerostite valoreaza mai mult in sufletul celui care le pastreaza!
Pentru mine octombrie nu a adus niciodata ceva bun, mereu a fost sub auspiciile lucrurilor rele...mereu octombrie m-a facut sa spun gata, stop, sa sarim peste aceasta luna....imi place doar ultima zi ..cand este ziua cuiva foarte drag mie, unchiului meu...In rest doar covoare de frunze, contradictii langa o linie de tren, banca pe marginea drumului luata ca scop precis de a pune capat socotelilor....spitale si deziluzii....m-as fi mirat ca acest octombrie sa fie altfel...nici macar kilometrii distanta de Romania nu reusesc sa alunge blestemul....
Totusi, cumulat peste toate, in luna asta am cunoscut oameni frumosi, oameni pe care ii iubesc, mi-au dat sentimente si emotii uitate de luni de zile...unele senzatii chiar de ani si pentru asta le multumesc...
Dar si anul acesta octombrie a ramas repetent...si anul asta octombrie nu mi-a demonstrat ca merita....ceva! Mi-ar placea sa imi trec corijenta ....dar din pacate nu am invatat sufiecient de bine! Si cand ma gandesc ca la scoala luam premii si diplome....AMINTIRI!!! La urma urmei asta suntem si noi pentru cei de maine...

Si totusi

Asa cum spunea Daniel, are si octombrie frumusetea lui...uneori ne uitam in alte parte si nu vedem anumite lucruri...Dar da, culorile toamnei sunt superbe...si nu numai:)

In octombrie

pana si natura isi da demisia, pleaca, uita, moare, doarme, se imbolnaveste, hiberneaza.......eu as vrea sa plec si sa hibernez...sa imi iau mirosul de scortisoara cu mine, care persista in mintea si in gandurile mele de mai bine de o saptamana, sa imi scot bocancii din punga in care stau cu ei de cand am venit in Romania si sa plec...sa plec spre niciunde si sa ajung nicaieri, sa vorbesc cu nimeni si sa intreb de toti!

Dureri provinciale

M-am trezit dimineata cu o durere in piept, o durere care nu a mai foat prezenta in simtirile mele, nu stiu sa ii explic intensitatea, dar ma doare cand respir, ma doare cand zambesc, gandesc, vorbesc.
Acum ceva timp ma intrebam ce caut in Irlanda? Plecasem din tara mea atat de fericita, cu planuri de viitor si avand convingerea ca anul acesta, pe vremea asta voi face planuri pentru camera copilului.... Sunt in Irlanda de 10 luni si din planurile marete nimic nu a devenit realitate. Singuratatea este tot prietena mea, speranta ca intr-o zi voi avea cui sa zambesc dimineata nu s-a materializat in certitudine, sufletul inca tanjeste dupa o imbratisare. Sunt o persoana care traiesc la extreme. nu stiu sa ma bucur putin, eu ma bucur maxim, nu stiu sa sufar putin sau sa fiu nepasatoare, sufar de mi se usuca ochii, gatul si nasul. Nu poate sa existe ceva care sa imi placa putin sau ceva care sa ma bucure putin, am invatat ca in viata ori esti maxim de fericit ori esti maxim de trist. Nu imi plac nuantele de gri, nuantele sterse si oamenii mincinosi, nu imi plac prieteniile bazate pe supozitii si afirmatiile facute pentru obtinerea unei reactii....Sunt omul viselor pe care mi le vreau atinse, sunt femeia care tanjeste dupa un el care sa imi ofere ceva al nostru, sa am motive sa imi doresc sa se asterne seara ca sa pot sa adorm in bratele unui el, pentru ca apoi sa vina dimineata si sa ma trezesc inaintea lui si sa ii privesc chipul dormind.
Sunt lucruri banale si de care, unii din prietenii mei mi-au spus ca vor trece repede, vor fi inlocuite de dimineti cu reprosuri, de seri cu discutii si contradictii...eu spun ca nu, pentru ca daca armonia de la inceput este pastrata, daca ne respectam si vedem lucrurile ca o echipa nu ai de ce sa lasi reprosurile sa isi faca cuib.
Durerea aia cu care m-am simtut ma face sa gandesc cum ar fi o viata in singuratae? Cum ar fi sa ma trezesc singura in fiecare zi pana la sfarsitul vietii....si am decis ca nu vreau sa aflu asta!
Acum cativa ani un doctor prost si incapabil mi-a spus ca ceasul meu a inceput numaratoarea inversa, ca daca am o lista cu lucruri pe care imi doresc sa le fac inainte sa plec in calatoria spre eternitate sa incep sa bifez punctele de pe ea. Eram doar eu si cu el in cabinet, am simtit atunci cum totul se surpa, cum sangele mi s-a lasat in calcaie si oricat incerca creierul sa trimita comenzi corpulului nu ma gasea ascultare.... Am plecat din spital si am mers, nu vroiam autobuz, nu vroiam sa stiu unde ma duc....am scos telefonul din buzunar si am inceput sa caut in telefon pe cineva caruia sa ii spun... din zecile de persoane pe care le aveam trecute nu m-am oprit la nici una... nu vroiam sa aud cum de la o voce vesela se trece la o voce stearsa, cum mi se spune hai, treci peate asta! Am bantuit pe strazi in acea zi pana cand am simtit ca nu mai am vlaga... talpile ma usturau, o galagie din stomac imi amintea ca nu am mai mancat de mai bine de 24 de ore, intunericul pusese stapanaire pe orasul agitat, masinile si autobuzele erau mai putine un jurul meu dar eu... eram inca pe strazi. Pe telefon aveam ceva apeluri pierdute si mesaje... nu ma interesa de la cine sunt, ce scrie in ele... nu mai eram in stare sa gandesc, tot ce imi repetam era cu ce am gresit de L-am maniat pe El, de ce nu ma lasa sa stiu si eu cum e sa auzi pe cineva strigandu-ma mama, cum e sa tii de mana un barbat si sa fii fericita ca este doar al tau si te lasa sa il faci fericit...
Am ajuns acasa si am inceput sa impachetez lucruri, sa pun ce aveam drag in pungi, cutii si sa le dau...cui? sub ce motivatie? Nu stiam sa imi raspund...
Au trecut cateva zile si am spus unei persoane prin ce trec, eram la o ciocolata calda si eu ii aduceam la cunostinta ca peste un an eu voi fi amintire, ca peste un an multi dintre cei ce ma cunosc probabil imi vor duce dorul...sau nu! Am plecat de la masa lasand persoana respectiva plangand, implorandu-ma sa lupt iar eu i-am spus: eu lupt, dar nu cu un oponent pe care stiu din start ca nu il pot invinge! Zilele se pravaleau peste mine, prietenii ma intrebau ce am, de ce sunt trista iar eu ridicam din umeri si spuneam ca e doar in imaginatia lor...Pana intr-o zi cand a venit la mine o persoana foarte draga sufletului mei si m-a luat de ciuf: "Nu plec de aici pana nu imi spui exact ce se intampla cu tine, nu plec de aici pana nu imi spui unde e Shumi cea care imi zambea si imi vorbea numai prostii, care, cand ii spuneam ceva, mereu gasea un raspuns care ma facea sa rad? Daca tu crezi ca nu o poti aduce inapoi pe acea Shumi si te ascunzi sub ochii astia care nici macar nu mai au stralucirea cu care noi eram obisnuiti, atunci, poti foarte usor sa ma pui acolo, in lista celor care nu mai vor sa stie de tine! "
Ma uitam la el si am inceput sa plang.....Danut era mereu cel care ma "palmuia" atat de frumos si de finut incat chiar daca ma invinetea eu zambeam...i-am spus doar ca analizele mi-au iesit prost si ca in 9 luni s-ar putea sa plec undeva de unde sigur nu ma mai intorc..Am cazut si nu mai stiam ce sa spun....imi era teama sa il privesc pentru a nu vedea mila, pentru a nu vedea ceva care sa ma distruga si mai tare...dar am simtit o mana pe bratul meu, care incepuse sa ma zguduie: "Auzi, tu sa nu imi spui mie asta, ai inteles! Tu esti Shumi si tu nu ai nimic! Tu nu te lasi batuta asa de usor! Hai, lasa bocetul, ca ala e pentru baba, imbraca-te, avem de mers undeva!" Si am plecat..am plecat spre o clinica..in doua zile eram in avion spre Elvetia si intr-o luna imi serbam ziua de nastere atat de fericita si inconjurata de prietenii mei...
Atunci m-am hotarat sa iau totul cu bratele deschise, sa ma bucur si sa urlu cand sunt fericita, sa tropai ca un copil cand fac ceva ce ma face fericita, sa ma indragostesc de oamenii frumosi pe care ii cunosc, sa zambesc la soare si sa fiu fericita ca azi, 20.10.2011 sunt eu, Simona de acum...
SI atunci mi-am spus ca nu voi lasa sa treaca lucruri pe langa mine si apoi sa ma intreb dar aore cum ar fi fost daca incercam?

Si astazi spunem nu carnii:) - Miercurea fara carne

Off, ce repede mai trece saptamana asta si cum ajungem iar la miercuri:) Vorbesc de saptamana? Eu nu stiu cum a trecut anul asta si uite cum ma trezesc acum in mijlocul lui octombrie cel friguros si ma gandesc ca in numai 3 saptamani va fi ziua mea..Spuneti-mi voi cand a trecut anul asta? Spuneti-mi voi ce am facut anul asta care a trecut atat de repede ca nici nu am respirat bine de doua ori, parca aseara am fost Carrfeour si mi-am primit frumusetea de perechi de cizme...parca azi nopate au venit fetele mele, zuzele mele cu tortul la fereastra mea, cantand La multi ani..dragele de ele... si am petrecut prin bucatarie pana pe la orele diminetii:))

Zilele astea se face si anul cand m-am hotarat sa plec in Irlanda, decizie pe care am luat-o stand la birou, la calculator, vorbind cu cel la care trebuia sa vin..si i-am spus din start fara sa stau prea mult pe ganduri: GATA, VIN! ...si apoi a venit Craciunul, am ajuns in Irlanda...eh..dar sa nu ne lungim la vorbe si sa revenim la postarea despre miercurea fara carne:)
Datorita racelii care m-a luat in brate si nu imi mai da drumul , laptele cu cereale de dimineata l-am asezonat cu o pastila..si cu ceva panadol raceala si gripa...iar pe la orele pranzului am pus si am mancat o fasolica! Tare buna si tare pofta mi-o fost de asa ceva!Amu diseara nu stiu ce oi manca,,daca oi manca..ca tare nu prea am eu chef si pofta de mancare...si nu doar racelii..mai am eu ceva frumos in suflet dar nu va spun! Cert e ca sigur nu o sa beau tuica fiarta:) MI-a ajuns aseara!!!

Raceala de Irlanda

Eh uite ca inca mai am probleme de acomodare cu clima dublineza;) M_a lovit o raceala atat de rau..ca abia ma tin pe picioare..dar nu ma las eu doborata de ea! Noroc cu Rodicuta care m-a tratat ca pe un copil, mi-a umplut buzunarele cu pastilute si m-a tinut sub stricat ei observatie! Ce bine e sa fie cineva sa aiba grija de tine:)
Sa ne auzim sanatosi!:)

Cand ajungi sa nu stii cum ploua...

Si intr-o zi a inceput sa nu mai ploua...dimineata cand ma trezeam maieul nu mai era ud si nici perna nu mai era uda...atunci am realizat ca lacrimile mele sunt asemeni ploilor de vara...trecatoare

Iubita, amanta...amor si sentimente de vinovatie!

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o discutie cu o prietena de a mea, pornita de la predilectia barbatilor de a insela si femeile care se indragostesc mult prea repede si mi-a pus o intrebare: Cum se poate sa iubesti doua persoane, in acelasi timp? Imi aduc aminte ca in trecut, cineva isi mai punea problema asta...eu nu am avut-o...dar chiar si fara a iubi doi barbati in acelasi timp..totusi am inselat! Si nu din iubire!
Da, din pacate, si o recunosc fara sa ma feresc ca da, am inselat si eu; nu spun ca a fost odata si nu se pune sau ca a fost cateva luni, fapta si gravitatea ei este aceeasi, regretul de acum este acelasi.
Imi iubeam omul din viata mea, credeam ca fara el lumea se sfarseste dar ceva s-a intamplat intr-o seara la un concert, unde el nu m-a insotit ( nefiind foarte sociabil) si am cunoscut pe cineva..au fost glume ( cei care ma cunosc stiu ca mereu glumesc), au fost sicane si doar atat! Dupa cateva zile ne-am revazut fara a se intampla nimic..eu nu ma indragostisem, el sigur nu se indragostise...sincera sa fiu nu stiu ce a fost in mintea mea!!! Recunosc ca relatia cu omul iubit nu era perfecta, erau multe lucruri care ma deranjau, multe intrebari la care nu le gaseam raspuns, multe ascunzisuri in relatia noastra care dura de ceva ani...poate intervenise rutina, nu stiu! Nu caut scuze deoarece nu exista asa ceva, nu caut iertare deoarece el va afla acum, in acest post... Dupa ceva intalniri nevinovate am ajuns la el acasa...nu stim cand hainele au ajuns pe jos si cand am inceput sa lasam partea animalica sa iasa din noi...cand nu am tinut cont de canapea, masina de spalat, masa de bucatarie, hol, gresie rece sau balcon cu vecini curiosi....parca singurul nostru scop in viata era sa facem sex... Asa cum a inceput asa s-a si terminat, ne-am trezit in lift, ne uitam unul la altul ca si cum tocmai iesisem de la o inghetata si nu am facut nimic...Dupa-amiezile de acest gen s-au repetat, la el acasa, la birou, in masina...eram posedati de o atragere carnala...si eu parca uitasem cu totul ca totusi cineva exista si ma iubeste si pe care si eu il iubesc..placerile trupesti au pus stapanire pe mine si nu mai eram rationala! Asa cum s-a aprins flacara , asa a venit o adiere de vant si s-a stins..am revenit la viata monotona de cuplu, o viata in care cu iubitul ma vedeam doar in week-end, o viata incare seara nu il puteam suna deoarece erau anumite motive ( nu era insurat, nu avea alta relatie)....zilele treceau si eu evitam sa ma uit in ochii lui, a venit concediul si am plecat la mare...intr-o seara primesc un mesaj si el l-a auzit ..i-am spus ca era roomingul...ma anunta ca intrase pe alta retea..era de fapt "amantul"....ma intreba ce fac...atunci m-am pierdut...ma simteam singura..chiar daca eram cu iubitul la mare, simteam ca relatia noastra merge spre niciunde si discutasem amandoi despre asta, dar ne placea sa ne amagim....eu ca intr-o zi va deveni suficient de barbat, el ca va fi o cale usoara sa renuntam unul la altul...Ajunsa in Bucuresti i-am dat mesaj si i-am spus ca totul a fost o greseala si ca ceea ce a fost pe durata a 3 saptamani a fost o evadare de a mea...
Nu a fost iubire, nu stiu ce a fost, cert este ca am facut-o si ca mi-a parut rau la cateva zile dupa! A ramas secretul meu, am tinut in mine si de multe ori cand aveam ceva sa ii reprosez iubitului nu indrazneam stiind ca am gresit...Mi-a fost rusine sa ii mai privesc ochii, sa ii mai spun te iubesc stiind ca am gresit...A trecut timpul si relatia noastra a ajuns la sfarsit..ma gandeam de multe ori sa ii spun dar nu am putut...la un moment dat am dat un telefon si am pus stop relatiei..adevaraul motiv nu l-a stiu niciodata..a fost la 2 ani dupa ce eu calcasem alaturi... nu cred ca acesta a fost motivul ci dorinta mea de a avea o familie, dorinta mea de a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa fie dispus pentru iubirea ce i-o ofer sa imi ofere si el inapoi la fel....un barbat care sa stie sa ia decizii in momente de criza si care sa il privesc in ochi si sa vad iubire, dorinta, devotament....Visez prea mult?
A trecut vremea si ghearele iubirii a pus iar stapanire pe mine..de data asta eram indragostita pana peste cap de cineva care nu era al meu, furam nopti si vroiam mai mult, visam ca voi fi eu si doar eu in mintea lui..si l-am iubit...si cu mintea, si cu corpul, si cu sufletul...si au fost nopti furate in care fanteziile lui cele mai adanci au fost pentru mine o placere sa le implinesc... dimineti in care ne trezeam si ne minunam cat de frumos este sa iubesti...sperante pentru viitor si vise despre copiii nostri dar se pare ca nu am fost suficient de buna pentru el, nu am fost cea care sa il fac sa lase trecutul si sa fie al meu ....
Mi-e greu sa public aceste "destainuri" dar o fac pentru ca mi-am dat seama ca de multe ori am stiut sa spun multora din jurul meu ca a insela este urat, ca a iubi ce nu e al tau nu e permis..dar da, am fost si amanta am si inselat...si da, au fost momente unice si momente care mi-au marcat viata....nu vreau sa o mai fac..nu!!! Chiar daca si acum ma trec fiori cand ma gandesc la cateva dupa-amiezi de iunie...cateva nopti de iulie...

Miercuri fara carne si planificari ! Vegetariana ori ba?

Uite ca a venit iar miercurea, mai repede decat ma asteptam si normal ca azi trebuie sa fiu atenta ce pap sa nu fie cu carne! Nu stiu daca sunt pregatita sau nu, daca mi-ar placea sau nu dar imi place ideea! Am stat si am analizat cata carne manac eu si sa stiti ca nu sunt fanul numarul 1, cel putin in ultimul timp mai multe salate si rareori mai ma imprietensc cu un gratar pe la prieteni, cu o cirobita pe la alti prieteni si tot asa! .
Astazi in meniu va fi ceva usor..dimineata am luat un iaurtel si l-am pacalit ca il trimit raiul iaurturilor si apoi am mai rontait la ceva stafide:) ..la pranz mi-am gadilit papilele gustative cu o salata de vinete ca de ceva vreme tot visez la o salata de vinete cu maioneza...si daca tot e bal..o sa iau si ceva rosii din Tesco in drum spre casa!
Tot azi am decis sa scriu o listuta co urmatoarele locuri pe lista mea de vizitat:

1. Lisabona
2. Barcelona
3. Londra
4. Valencia
5. San Francisco - mi-a promis mie cineva ca la anu` merg acolo;)

Cam atat in aceasta zi fara carne:)

P.S. Omul n-ar trebui sa faca de doua ori aceeasi greseala pentru ca are de unde alege. (Bertrand Russel)

Bursa de Oameni

Azi dimineata postasem pe facebook ceva legat de pierderile suferite de toti la Bursa de Oameni! Nu vreau sa vad acum daca am fost un broker extraordinar, nu vreau sa ma apuc de grafice , pierderi, urcusuri si coborasuri ca nu as termina prea curand, credeti-ma! Pe poarta principala a Bursei de Oameni, gasibila la adresa sulfetului meu au intrat foarte multe persoane, multe mai sunt aici inca ( da, au contract pe perioada nedeterminata) iar unele au migrat spre un loc mai bun ( sau mai putin bun), spre urechi mai ascutite decat ale mele, spre vorbe mai blande decat ale mele. Pierderi mari, cutii de amintiri incarcate si sigilate, rauri pe obraji si intrebari nenumarate...dar fiecare e liber sa fie propriul arbitru...asa ca...nu-i bai ( este, dar incerc sa nu ma gandesc prea mult)
Plecata din Romania mi-am lasat prietenii in tara, am plans si am urlat dupa ei, le-am reprosat ca nu ma iubesc in momentele mele grele in care ei imi spuneau sa ma intorc acasa si eu , ca Toma Necredinciosul, le spuneam ca eu in Romania nu mai vin decat in calitate de turist! Au fost zile cand umblam pe strazile Dublinului si in fiecare om care trecea pe langa mine avea parca o trasatura a unui prieten drag...Azi insa pot spune ca am prieteni si in Dublin, am in Bursa de Oameni multe chipuri noi si fete, multe persoane dragi care chiar daca nu le cunosc de ani, de luni de zile...le simt aproape de sablonul sufletului meu...Altfel nu poti sa razi si sa plangi in aceeasi bucatarie frumoasa, nu poti sa realizezi ca ai stat la ei ore si tie ti s-au parut cateva minute... Sunt o norocoasa, dragii mei! Dar imi place norocul asta! Azi m-am intors de la macelarie si am fost atat de fericita ca pe drum mi-am fluturat sufletul si zambetul si la vocea destinatarilor sentimentelor mele am mai adaugat o familie, la Bursa mea de Oameni!

Toamna pe ulitele Dublinului

Ma apasa pe umeri frigul si toamna! Le pun in rucsac si le rog sa mai stea acolo putin dar nu stiu cum se face ca noaptea ies si iar se strecoara afara si de dimineata iar alerg dupa ele toata ziua aproape sa le prind! Ma mai alinta soarele prin geam si imi ridica putin ochii de pe word-uri si pdf-uri... Dulceata de nuci este pe terminate, am apucat sa strecor un borcan cand am plecat de acasa..as fi luat tot ce era in beciul mamei dar le-am lasat acolo in speranta ca o sa ma intorc undeva la iarna, sa ma asez pe scaunul meu din bucatarie, sa imi pun o felie de paine cu unt si dulceata, sa beau o cana de lapte cald si proaspat cerut peste gard de la vecina noastra, ca nana a plecat sa se vada cu tata si bunicii mei....
E frig! Atat de frig ca pana si melcii s-au ascuns iar frunzele migreaza! Culoarea aramie este invaluita de un vant puternic si vartejul facut de frunze loveste....Simt cum optimsim ul vrea sa se strecoare sa isi ia o mica vacanta dar il prind mereu, il iau de codita facuta din spicele de grau si florile de mac si il bag inapoi in buzunarul sufletului! Imi repeta ca ii este greu sa fie acolo pentru ca nemultumirea si dorul il deprima si ca mai bine isi ia vacanta sa pleca la Lisabona! EI si atunci ma enervez si ii spun ca doar impreuna mergem la Lisabona! L-am pus la adapost pentru cateva zile, zile in care incep sa ma pregatesc pentru un eveniment organizat de ziarul nostru pe data de 5 noeimbrie....5 noimbrie??????????????.....adica luna noiembrie este atat de aproape? Adica iar imbatranesc? Da, bine, bine....sunt mai inteleapta cu un an, ma loveste usor peste orgoliu varsta.... Da..de azi intr-o luna mai adaug ceva la suma aia care nu ma caracterizeaza ca si varsta! In interior inca ma simt ca un copil, ma alint si cred ca toata lumea merita o sansa si visez cu ochii deschisi la o lume frumoasa, buna si sincera......Vise....Nu?

Miercurea fara carne

Uite ce repede a trecut timpul.....o alta saptamana o dam la spate si uite asa trece luna, anul..anii peste noi. Astazi nu ma voi abate de la regula si o sa spun NU produselor din carne si va marturisesc ca dimineata am mancat cu o foarte mare pofta lapte cu cereale ( cu scortisoara) si au fost asa de bune ca un singur bol nu mi-a ajuns:)) si la pranz am servit frumos fructe cat curpinde:) nu de alta dar se impune ceva kilograme sa fie alungate, mai ales dupa vizita acasa:))). Diseara nu stiu ce o sa manac, dar sigur nu va fi ceva cu carne..probabil o sa ma leg de ceva orez..sau o salata....inca nu m-am hotarat!

Dor

Azi dimineata mergeam agale spre munca...este frig aici, este frig si picioarele imi calca pe frunze cazute de toaman instalata de ceva timp aici! Saptamana trecuta a fost chiar cald, frumos..dar aramiul copacilor mi-a dat de inteles ca toamna e cea care stapaneste natura! E prima mea toamna aici, e prima mea toamna in care nu o sa vad padurile din preajma statiunii Sinaia, cand nu o sa miros toamna in Herastrau sau in Cismigiu... Mi-e dor de un week-end la munte, mi-e dor de Cota 1400..mi-e dor de tara mea...si chiar daca aici sunt prinsa in foarte multe activitati acum lacrimile care imi sunt in coltul ochilor si care pleaca sa coboare spre barbie nu le pot opri!...Mi-e dor de atat de multe lucruri si nici macar nu am in bratele cui sa ma cuibaresc si sa imi spuna va fi bine,....