Si am sa scriu..despre unele bagaje..unele iubiri....
Prima mea mare iubire a fost Ionut..a fost o dragoste frumoasa si lunga...credeam ca il iubesc..dar ce stiam eu la la varsta aia?....dar am mers inainte si am ajuns apoi la sfarsit. A fost prima mea relatia si de altfel si primul meu iubit in adevaratul sens al cuvantului. A fost frumos ....parca eram pic si poc....parintii ne sustineau si la varsta aia toata lumea ea a noastra....dar...a trebuit sa arate el ca e barbat si a calcat stramb..el a dat startul la suferinta in viata mea. Am crezut ca mi se duce pamantul de sub picioare....am vrut sa mor..era prima deceptie..daca stiam cate mai urmeaza....Am facut atac de panica si am refuzat sa vorbesc..de fapt nu refuzat e cuvantul potrivit..doar ca nu am mai putut...
Timpul a vindecat ce credeam eu ca arde si a aparut Bogdan...mai mare, matur...care imi vroia binele...care ma ducea de manuta la ore cand chiuleam, care nu ma lasa sa pierd noptile..dar aici mama nu i-a convenit si ne-am trezit intr-o seara cu parbrizul spart si ordinul" Sa o lasi in pace pe fata mea, nu e de nasul tau!"....A fost greu dar am ramas prieteni...mereu ma avertiza ca ma bate daca fac greseli..el a fost singurul care nu m-a inselat...el a fost unicul care mereu imi spunea ca are incredere in mine...drept dovada acum suntem cumatrii: sunt nasica unui baiat foarte frumos!....
A fost Cristi...minunea mea....omu care chiar daca stiu ca niciodata nu va fi aici...si nu va odihni ochii superbi pe aceste cuvinte a contribuit enorm de mult la personalitatea mea...a fost barbatul pentru care m-am gandit : oare o sa fiu o sotie buna pentru el?...Un suflet sincer, cald si nobil..un sufet cum nu cred ca voi mai gasi...SI l-am iubit..cu puterea unui vis implinit..dar pierdut pe drum..si nu stiu de ce..cand si cum s-a sfarsit..
A urmat Florin...poveste de dragoste tumultoasa....nebuna...cerere in casatorie...visul meu devenea realitate...tata era nerabdator...pregatiri si vise care au fost spulberate printr-un telefon, o intalnire in 3..Toate visele de nunta spulberate...toate planurile cu copii frumosi, casnicie perfecta nimicite...Tata imi spunea: "asa a fost sa fie"...mama imi spunea ca nu e posibil sa fac asa ceva, sa merg inainte ca o fac de ras....am facut ce am crezut eu de cuviinta si am ajuns si intr-un accident oribil din viata mea....o masina praf...o inima mai praf...si vise de printesa spulberate...
Apoi Mihai...stripper..frumos...dar normal si el la fel....ca restul...a fost ceva scurt de 6 luni...dar care m-a marcat...luasem foc in club de la greseala unui barman si cand a ajuns la urgente mi-a spus ca asta meritam..iar acasa ma intreba daca am de gand sa nu ma mai vait ( avand arsuri de gr3 si 4) ca el vrea sa doarma...si mai tarziu aflasem de ce era asa de ofticat..era cu cineva baiatul in seara aia si l-am deranjat din focul pasiunii....Am pus frumos lucrurile cap la cap si..i-am facut bagajul..i-am aratat usa si la 2 noaptea cara lucrurile acasa la mama lui..sa fie fericit si singur..nu cu una ca mine care nu intelegea ca a fute tot ce prinde este normal si a insela si minti persoana care practic de intretine este firesc, eu eram nebuna ca nu eram de moda noua.....
Am plecat si am ajuns in Bucuresti....unde Dennis mi-a furat inima in cateva ore...si m-am si mutat ..am devenit bucuresteanca...dar din pacate faptul ca eram din Moldova nu era agreeat de mama lui si faptul ca aveam un semn din nastere pe obraz a facut-o sa imi dea verdictul de handicapata....insa noi am continuat pe ascuns multi ani.....cu multe momente placute...cu cateva scapari si aventuri de ale lui....o pauza in care am cunoscut pe Raphael....si el un tip superb dar care l-am pus pe linia de asteptare ca inca Dennis era in sufletul meu....ne-am impacat...si a fost ok o perioada pana cand ajunsesem sa fim doi foarte buni prieteni si nicidecum doi iubiti si atunci am hotarat sa punem punct si sa ...sa...sa...nu mai vrem sa fim impreuna...intr-o seara de 12 februarie am spus stop...si am ramas prieteni...amandoi cred ca am gresit in relatia asta..eu ca nu am stiut sa spun ce vreu, el ca nu a stiut sa fie barbat....eu ca atunci cand m-a inselat prima data nu am spus stop...el ca a continuat sa insele...dar a trecut si timpul ( 7 ani) ne-a facut sa fim prieteni buni si apropiati acum...amintindu-ne doar momentele frumoase: calatoriile, concediile, weekndurile cu buburuza noastra prin tara, sotronul din herastrau, prajitura cartof si cu apa plata din Pta Revolutiei...
Dupa despartirea de el au mai urmat mici tentative de relatii dar nu ma regaseam in ele....ajungeam dupa o luna sa fiu "femeia ideala" si ceruta sa facem drumul vietii impreuna..dar nu era de mine.....ma aprindeam repede si la fel de repede imi trecea...nu ajungeam prea departe in relatie.nici nu se consuma relatia in adevaratul sens al cuvantului ca mie mi se lua...nu era ceea ce cautam.
A venit etapa Suedia...nebunie....hotarari..plecari...nopti intregi pe net .. Discutii despre una, alta...dar relatie la distanta, relatie care simteam ca nu va duce nicaieri si mai ales care daca la inceput ne-am aprins amandoi...ne-am cam calmat cand nordul Suediei l-a chemat la ea...si Dl. Doctor era dincolo de Cercul Polar.....
Apoi pe drumul meu l-am intalnit pe Silviu...mai aproape de mine....si simteam ca e EL.... cel la care am visat o viata intreaga...cel care mereu imi spunea ca sunt perfect pe sufletul lui si el pe sufletul meu....cel care fara sa fiu nevoita sa ii spun unele lucruri le stia....am sperat si ma rugam sa fie bine....nopti de dragoste....vise si incercari sa invingem lumea, sa o reinventam....promisiuni ca iubirea nimeni nu ne-o va lua..pana cand....si el a lovit...e drept ca doare....mai ales cand simti sufletul tau ca e daruit lui...si mai ales cand minciuni care nu isi aveau rostul au fost aruncate....si culmea....am luptat sa ia o decizie si am netezit altcuiva calea....dar in viata mai esti si pe post de pion..nu esti mereu regina...
Cam astea sunt iubirile mele...cele care le-am facut bagaje si aranjat pe rafturi. Acum lupt sa o aranjez pe ultima...e cel mai greu si cel mai dureros dar nimic nu e imposibil..voi reusi sa fac asta si voi ridica fruntea...chiar daca sleita de vise, sperante...dorinte si planuri...mi-am pierdut increderea in iubire, stiu ca sufletul meu pereche l-am pierdut.....intr-o lupta cu cineva necunoscut...dar probabil intr-o zi voi privi din alt punct de vedere totul...probabil ca toate astea ma pregatesc pentru ceva frumos....
Incetez sa mai caut iubire, sinceritate si pe cineva cald langa mine...las astea acolo deoparte si daca va fi va fi, daca nu , asta e....
Am alt raspuns de asteptat acum...care este atat de important pentru mine si pentru cei din jurul meu........
Un comentariu:
Wow! Si eu credeam ca numai Printesa are povesti spectaculoase :) Ai avut o viata cu adevarat palpitanta... si sunt convinsa ca toate experientele astea te-au calit si pana la urma ai invatat ceva din fiecare. Cel putin asa imi place mie sa cred :)
Trimiteți un comentariu