Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o discutie cu o prietena de a mea, pornita de la predilectia barbatilor de a insela si femeile care se indragostesc mult prea repede si mi-a pus o intrebare: Cum se poate sa iubesti doua persoane, in acelasi timp? Imi aduc aminte ca in trecut, cineva isi mai punea problema asta...eu nu am avut-o...dar chiar si fara a iubi doi barbati in acelasi timp..totusi am inselat! Si nu din iubire!
Da, din pacate, si o recunosc fara sa ma feresc ca da, am inselat si eu; nu spun ca a fost odata si nu se pune sau ca a fost cateva luni, fapta si gravitatea ei este aceeasi, regretul de acum este acelasi.
Imi iubeam omul din viata mea, credeam ca fara el lumea se sfarseste dar ceva s-a intamplat intr-o seara la un concert, unde el nu m-a insotit ( nefiind foarte sociabil) si am cunoscut pe cineva..au fost glume ( cei care ma cunosc stiu ca mereu glumesc), au fost sicane si doar atat! Dupa cateva zile ne-am revazut fara a se intampla nimic..eu nu ma indragostisem, el sigur nu se indragostise...sincera sa fiu nu stiu ce a fost in mintea mea!!! Recunosc ca relatia cu omul iubit nu era perfecta, erau multe lucruri care ma deranjau, multe intrebari la care nu le gaseam raspuns, multe ascunzisuri in relatia noastra care dura de ceva ani...poate intervenise rutina, nu stiu! Nu caut scuze deoarece nu exista asa ceva, nu caut iertare deoarece el va afla acum, in acest post... Dupa ceva intalniri nevinovate am ajuns la el acasa...nu stim cand hainele au ajuns pe jos si cand am inceput sa lasam partea animalica sa iasa din noi...cand nu am tinut cont de canapea, masina de spalat, masa de bucatarie, hol, gresie rece sau balcon cu vecini curiosi....parca singurul nostru scop in viata era sa facem sex... Asa cum a inceput asa s-a si terminat, ne-am trezit in lift, ne uitam unul la altul ca si cum tocmai iesisem de la o inghetata si nu am facut nimic...Dupa-amiezile de acest gen s-au repetat, la el acasa, la birou, in masina...eram posedati de o atragere carnala...si eu parca uitasem cu totul ca totusi cineva exista si ma iubeste si pe care si eu il iubesc..placerile trupesti au pus stapanire pe mine si nu mai eram rationala! Asa cum s-a aprins flacara , asa a venit o adiere de vant si s-a stins..am revenit la viata monotona de cuplu, o viata in care cu iubitul ma vedeam doar in week-end, o viata incare seara nu il puteam suna deoarece erau anumite motive ( nu era insurat, nu avea alta relatie)....zilele treceau si eu evitam sa ma uit in ochii lui, a venit concediul si am plecat la mare...intr-o seara primesc un mesaj si el l-a auzit ..i-am spus ca era roomingul...ma anunta ca intrase pe alta retea..era de fapt "amantul"....ma intreba ce fac...atunci m-am pierdut...ma simteam singura..chiar daca eram cu iubitul la mare, simteam ca relatia noastra merge spre niciunde si discutasem amandoi despre asta, dar ne placea sa ne amagim....eu ca intr-o zi va deveni suficient de barbat, el ca va fi o cale usoara sa renuntam unul la altul...Ajunsa in Bucuresti i-am dat mesaj si i-am spus ca totul a fost o greseala si ca ceea ce a fost pe durata a 3 saptamani a fost o evadare de a mea...
Nu a fost iubire, nu stiu ce a fost, cert este ca am facut-o si ca mi-a parut rau la cateva zile dupa! A ramas secretul meu, am tinut in mine si de multe ori cand aveam ceva sa ii reprosez iubitului nu indrazneam stiind ca am gresit...Mi-a fost rusine sa ii mai privesc ochii, sa ii mai spun te iubesc stiind ca am gresit...A trecut timpul si relatia noastra a ajuns la sfarsit..ma gandeam de multe ori sa ii spun dar nu am putut...la un moment dat am dat un telefon si am pus stop relatiei..adevaraul motiv nu l-a stiu niciodata..a fost la 2 ani dupa ce eu calcasem alaturi... nu cred ca acesta a fost motivul ci dorinta mea de a avea o familie, dorinta mea de a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa fie dispus pentru iubirea ce i-o ofer sa imi ofere si el inapoi la fel....un barbat care sa stie sa ia decizii in momente de criza si care sa il privesc in ochi si sa vad iubire, dorinta, devotament....Visez prea mult?
A trecut vremea si ghearele iubirii a pus iar stapanire pe mine..de data asta eram indragostita pana peste cap de cineva care nu era al meu, furam nopti si vroiam mai mult, visam ca voi fi eu si doar eu in mintea lui..si l-am iubit...si cu mintea, si cu corpul, si cu sufletul...si au fost nopti furate in care fanteziile lui cele mai adanci au fost pentru mine o placere sa le implinesc... dimineti in care ne trezeam si ne minunam cat de frumos este sa iubesti...sperante pentru viitor si vise despre copiii nostri dar se pare ca nu am fost suficient de buna pentru el, nu am fost cea care sa il fac sa lase trecutul si sa fie al meu ....
Mi-e greu sa public aceste "destainuri" dar o fac pentru ca mi-am dat seama ca de multe ori am stiut sa spun multora din jurul meu ca a insela este urat, ca a iubi ce nu e al tau nu e permis..dar da, am fost si amanta am si inselat...si da, au fost momente unice si momente care mi-au marcat viata....nu vreau sa o mai fac..nu!!! Chiar daca si acum ma trec fiori cand ma gandesc la cateva dupa-amiezi de iunie...cateva nopti de iulie...
