Trigger de copil

Copilaria asta care ne-a marcat atat de mult si de acolo au pornit toate alegerile si deciziile noastre. 


Momentul ala cand spui ca gata, lucrurile chiar s-au schimbat, nu poate fi decat bine si pe nepusa masa obiceiurile proaste revin, incercarea de manipulare si ea.


Simona, poti sa rezisti!
Simona, poti sa rezisti!
Simona, poti sa rezisti!
Simona, poti sa rezisti!
Simona, poti sa rezisti!
Simona, poti sa rezisti!
Simona, poti sa rezisti!
Simona, poti sa rezisti!

Vise si liste

Și ce te faci când iți este dor să simți? Vrei să nu mai doară și vrei să simți.

Vrei să zâmbești, fără doar să miști mimica fetei, vrei să zâmbească și inima și sufletul.

Alergăm zilnic spre toate colțurile, să facem și aia, să adunăm și aia, să mergem și noi acolo, pentru ca au fost altii. 

Dar timp pentru noi? Pentru a respiră și a nu avea nici o greutate pe suflet când ne dăm? Sau, mai bine spus: Când ne permitem?

Obosim cărând pietrele trecutului cu noi, ne consumăm pentru ce spun cei din jur. Urmărim, fără să ne dăm seama, visele altora și, ale noastre, zac în acea lista de sfârșit de an, sau pe fundul unui sertar. Unde am ascuns-o, imediat după ce am scris. De rușine să nu radă cineva de ele. De visele noastre.

Știți? Când mi-am scos lista din sertar era prăfuită scrisul abia se mai citea, din cauza timpului și, Simona, care a scris atunci, mi se părea așa, o persoană din trecutul meu.

Dar am scuturat bine hârtia, am pus-o la fereastră și am tras cu pixul peste, să reînnoiesc cuvintele.

Am bifat pe cele împlinite și, mi-am mulțumit mie că nu le-am abandonat chiar pe toate.
Scoțând o foaie de hârtie nouă, am început să scriu și să adaptez, unde era cazul, restul viselor.

Așa de multe de bifat și îmi doresc, din tot sufletul, să le pot bifa.
Privesc în urmă și cred că fiecare drum pe care am mers a fost menit să mă învețe ceva. Fiecare piatră pe care am deranjat-o cu Vârful bocancului, a avut o poveste de spus.

Dar cel mai important este că fiecare persoană care a intrat în viață mea mi-a oferit o binecuvântare. Fie că a ales să rămână, fie că a ales să plece. 

Este experiență mea. 

Este eu !

Mi-o aduc aminte pe acea Simona, dintr-un sfârșit de noiembrie, în 2010, când avea biletul de avion spre a migra și era atât de sigură că, în sfârșit, soarele va răsari pe stradă ei.

Dar, că orice răsărit perfect, nu îl poți vedea zilnic. Și atunci, în căutarea viselor, mergi pe drum zilnic și ridici privirea să vezi ce spectacol iți oferă răsăritul.

Încă sunt e acest drum, încă sper la răsăritul ideal și mă înclin pentru toate apusurile pe care le-am avut!
Superbe!

Arhiva Telefon 5 27 August 2022

Și ard, și plâng și caut curaj Hey! Cu tine vorbesc!

    Da, da! Cu tine! Simona, cea care lăuntric duce lupta cea mare, și exterior e puternică și vitează. De ce nu te lași pradă sentimenetlor și nu faci ceea ce simți. Te uiți la războiul în care ești? Te uiți la lupta pe care o duci? De ce? Știi că ai pe cineva care depinde de tine și vă depinde de tine, pe termen nelimitat? Și tu? Tu ce faci? Te joci cu tine, cu viața ta, cu sănătatea ta și cu gândurile negre pe care le ai!

Hai, aprinde lumina peste ele! Dă-le foc, dacă trebuie!

Dă-le foc cu razele de soare, să nu poată fi stinse dacât de oglindirea lunii în lacul Sf Ana, că în seara aia, mirifică, de mai când iți promiteai că vei fi fericită. Ți-ai promis asta, mai ții minte? Și în seara de mai, și în serile pe malul marii, și când erai pe Acrolopole. Atât de mult ți-ai promis că vei fi fericită și acum stai aici, în negura asta!     Asta e Simona pe care o știi? Că eu știu altă Simona.     Simona aia e amorțită! Lasă așa lucrurile! Nu mai întoarce și tu cuțitul în rană! Habar nu ai ce greu îmi este să le gândesc, să îmi asum eșecul, să încerc să trag zăvorul ăla și să rup lacătul ruginit.     Termină! Ai rupt tu lacăte mai multe, ai spart tu ziduri și ai desfăcut piloni de oțel! Ce naiba?     Da, dar vezi tu, lururile sunt atât de diferite acum. Și eu sunt diferită! Și situația mea e diferită! Da, stiu! Văd! dar ia arunca tu o prvire în urmp și vezi ce provăduiesti! Vezi tu, cum ai ridicat cu mâinile tale, zidurile altora, să iasă, cum ai spart lacăte cu piciorul, nefiind ale tale! Și, toate astea, exact pentru că erau în situația ta și spuneai clar că e suficient o suferință și un drum cu denivelări, nu trebuie să îl creionezi și pe al celor de lângă tine, mici și nevinovați, la fel. Da, gata! Promit. Dă-mi timp!

Puțin! Nu mult!

Dă-mi puțin timp să pot să ridic capul și să îmi găsesc cuvintele, că știi că sunt în blocaj de cuvinte când vine vorba să spun ceva pentru mine.

Mi-e rau

... Ştiţi senzaţia aia când îţi doreşti ceva atât de mult? Senzaţia aia că meriţi acel lucru.. că trebuie să îl ai... şi nu vorbesc aici nici de un inel cu nu ştiu ce pietre, nici despre nu ştiu ce castel sau vacanţă.. nici de maşină.. nimic care să poate fi cumpărat.. vorbesc despre o fiinţă umană.. o fiinţă cu suflet, cu inima care să o iubesc mai mult decât orice pe lumea asta şi care să mă iubească la fel...
Ieri şi azi am simţit asta.. ieri şi azi m-am răsfăţat ţinând în braţe şi iubind un copil... un bebeluş superb de 9 luni de zile... felul cum mă lua de gât, cum gângurea... mă făcea să mă întreb dacă voi avea şansa să mă bucur atât de mult şi de un copil al meu?... Să mă trezesc în fiecare zi ştiind că am cea mai mare motivaţie are poate exista pe acest pământ? Mă uit zilnic la acest copil minunat şi îmi doresc tot mai mult şi eu un copil al meu.. nu începeţi acum că nu e greu de făcut.. asta ştiu şi eu... totul stă într-un act sexual... dar eu nu vreau doar atât.. vreau o familie în care să crească acest copil.. să ştie că e protejat de ambii părinţii.. aşa că, nu, mercie.. nu vreau doar un sex scurt (său lung, m prost sau de calitate) din urma căruia să rămân însărcinată şi apoi să am un copil... Oare îmi doresc prea mult?
Uitaţi-vă şi voi ce dulce e copilul care îmi bucura zilele:)
P.S. Il cheama David si este o minune de copil!

Timpului..

joi, 5 aprilie 2012

Timpului..

Nu-mi cere ani, că nu mai am... nu-mi cere zâmbete deschise... le-am rătăcit pe când băteam la porțile închise... am pierdut şi visele... le-amprăpădit fără să vreau pe drumul plin de gropi pe care merg de ani... Nu-mi cere să repet asemeni unei mori stricate că va fi bine! M-am săturat să mă mai mint... m-am săturat să mă trezesc dimineaţa optimistă şi să zâmbesc precum o tâmpă... nu... ceea ce caut eu nu exista, ceea ce vreau şi doresc nu voi avea! Speranța moare ultima? Lasă-mă să spun că nu! La mine a murit... am înmormântat-o şi i-am pus cruce!

Am obosit pe drumul ăsta, mă simt bătrână şi fără un rost, fără o traiectorie... fără un drum al meu... mă las purtată de curenţi şi vânt... îmi când gândurile gratis şi îmi plâng speranţele ucise...
Pe vremuri totul era roz şi frumos... acum este totul cernit... Aripile îmi sunt îngreunate de ploaia formată din visele conturate... m-a udat până la piele şi a trecut şi de piele... iar picăturile de ploaie mă lovesc crunt.. mă dor visele mele spulberate
O să zâmbesc din instinct! Bine că e asemeni mersului pe bicicletă... nu ai cum să uiţi grimasa unui zâmbet!!!
Deci... nu-mi cere nimic!!! Începe prin a-mi da şi apoi poţi veni cu cerşitul...

Ce vreau să îmi dai? Dă-mi o familie!  In întregime.. A mea!

Să ne facem regatul nostru frumos unde nu voi spune că va fi totul frumos şi roz.. vor fi şi nori, chiar şi furtuni. Dar vom fi doi... mereu acolo unul pentru altul... vreau să îl întâlnesc când crezi tu că merit... dă-mi şansa de a procrea.. de a avea copii mei pe care să îi plimb în parc, pe care să îi iau în braţe... pe care să mă supăr când îmi rupe cartea favorită şi apoi să îl alint.. poţi să îmi dai astea? Dă-mi-le şi semnez ce pact vrei... ştiu să îmi respect pacturile semnate..

 

O familie in care la micul dejun sa fie zambete si un tango, la pranz copiii luati de la scoala si seara o cina in jurul mesei, cu rasete, cu povesti de peste zi, cu imbratisari, cu spus povesti de nopate buna, cu inchis usile in urma si de liat in brate, privit in ochi si sa nu trebuiasa sa vorbim, sa stiu ca imi e bine! 

Vreau să trăiesc ziua aia când ascult melodia de mai jos şi mă uit în ochii unui el...

Idei ratacite

Abia se aşezase seara şi aveam o poftă nebună să scriu... când făceam curăţenie îmi scriam postul în minte. Cuvintele veneau de la sine, se amestecau într-un tot frumos, cursiv... scriam cu ochii minţii foarte uşor... oricum... asta fac de foarte multe ori, scriu articolul în gând.. şi câte au fost scrise în gând şi au rămas acolo! Tristeţea se transformă în artă... lacrimile în picături de rouă... E ceva să suferi frumos. Mi-a trecut poftă să scriu şi am pierdut idei, cuvinte, fraze, expresii frumos alcătuite; am pierdut şi subiectul în sine. Mi-a trecut inspiraţia dar am rămas cu ideea că trebuie să scriu ceva. E târziu, trecut de ora 03.00 am şi mă băgasem în pat dar cuvintele din cap, aranjate şi aşezate frumos în minte mi-au adus aminte că vroiam să scriu; aşa că am deschis calculatorul, m-am aşezat frumos pe pagina aceasta şi îmi spun: – Trebuie să scriu, ca să adorm! Încerc să îmi aduc aminte despre ce vroiam să scriu... era ceva de dragoste IAR... scriu ceva de dragoste dar realizez că lipseşte dragostea din text... renunţ... o iau de la capăt şi încerc să îmi aduc aminte exact ce m-a motivat să scriu acum câteva ore... îmi aduc aminte.. vroiam să scriu despre noi.. nici despre el nu am reuşit să zic nimic... şi el lipsea din viata mea... renunţ şi la el... caut subiect... îmi propun să scriu un vis... mă uit la tot ce am scris până acum şi văd că majoritatea textelor sunt triste, aşa că încerc un text în care să descriu ce îmi doresc ca şi când chiar aş avea... să scriu cum ar fi dacă ar fi... nu-mi iese nici asta şi mă mai şi întristez când îmi aduc aminte că sigur n-o să am... Dar nu-i bai....

În lipsa de cuvinte, care se ascund acum în mintea mea voi pune un clip...

Ramas bun..vis neimplinit..pierdut intr-o noapte de martie..

Mă vând ţie, ideal pierdut, mă vând necondiționat şi fără rezerve! Mă vând cu tot cu sacii de energie şi la oferta sunt şi cutiile de amintiri! Mă vând toată, fără să îmi pese că poate voi mai avea nevoie de mine, într-o zi!

Ţi-aş face o ofertă pentru a mă putea cumpăra dar, din fericire pentru mine, nu ai posibilitatea să mă cumperi! Mi-ai lua gândurile, ştiu! Şi corpul! Şi Zâmbetul! Nu-i aşa că ți-e ciudă că îţi fac oferta asta şi nu te poţi bucura de ea?
Dacă tot nu mă cumperi, pentru că nu îţi permiţi! Spune-mi tu cum e să te vinzi pe nimic, ca tu pe nimic te vinzi şi nici nu oferi decât iluzii. Ce sentiment te încearcă atunci când te cumpără cineva cu încredere şi te arunca pe marginea străzii? M-aş putea vinde şi eu pe iluzii, nu mi-ar fi greu, dar totuși cum rămâne cu privitul în oglindă, dimineaţa? Așa-i că nu ai nici o problemă? Sau ti-e prea murdară oglinda ca să mai poţi să vezi în ea?

What comes around, goes around! Ştii expresia asta? Nu cred, nu mai spun nimic... nu meriţi nici măcar cuvintele să mi le irosesc, timpul nici atât! 

Nu cred că meriţi ceva din partea mea... şi totuși eu m-aș fi vândut ţie...

Decid să îmi văd lucrurile clare din viaţa mea, incertitudinea îmi dă dureri de cap! Abia am timp pentru oamenii frumoşi ce mă înconjoară... de ce să îmi mai irosesc timpul şi cu tine?
Rămâi cu bine, vis neîmplinit! Ai ani de când sălăşluieşti la mine-n suflet!! Am vrut să mă vând ţie... nu mai vreau! Te încui, pe tine, într-un turn din castelul uitării!! Rămâi acolo! Simona are alte preocupări acum, nu mai vrea să viseze! Simona s-a decis să fac paşi mari, să urmărească o linie spre fericire.. nu îi este greu. Trebuie doar să vrea.. să plece.

Ştiam că timpul începe de mâine. Ştiam că la miezul nopţii se pornesc rotile, moara începe să macine şi că eu nu sunt gata. Ştiam că mâine începe să curgă nisipul şi eu aveam paşi de repetat, mişcări de exersat. Lasă-mă să plec! Lasă-mă să plec! îţi ziceam în gând. Şi gândul mi se izbea,ca o pasăre albă şi oarbă, de pereţii camerei. Şi stătea acolo, ţesând pânze peste mâinile mele şi legându-mi picioarele.
Noaptea trecuta nu am dormit. Am stat şi m-am uitat pe geam, măsurând paşii câinilor din amintiri. Interesante traiectorii mai aveau, acolo în imponderabilitate, acolo unde timpul nu se născuse şi unde pielea mea era fără pată. Toată a ta. Întinsă, ca o coală de hârtie, pe care tu desenai cu mâna-ti sigură tot ce-ţi trecea prin cap. Şi eu te lăsăm. Îţi apăsam mână mai tare pe creion. Îţi explicam consistenta sânilor şi îţi arătăm din ce e făcut sângele meu. Îţi arătăm mecanismul fin al hemoragiilor controlate. Că te iubeam, nu de alta.

O vreme, îţi dăruiam multe. Cutii frumos ambalate, în cireşe, şi iarbă, şi aur. Înăuntru, pereţii erau mânjiţi cu vina. Ispăşeam. Colindam văile plângerii şi plantam roze. Şi mărgăritare. Săpăm pământul cu mâinile goale. Intrăm în Groapa Marianelor şi aşteptam vânătorii de balene cu harpoanele lor. Ieşeam în fata tancurilor şi mă rugam să fiu lovită. Să cad acolo. Orice, numai să nu trebuiască să scot gândul acela înduioşător de inutil, care nu mă proteja împotriva nimănui. Vina sedimentata. Vina granulata în conglomerate. Pietrele pe care le mâncam la cină ... Te mirai puţin că nu mai mâncăm împreună, dar credeai că e vorba doar de cochetăria mea. Nu te contraziceam. Simţeam gândul inflamându-se iar. Şi boldul străpungându-mi treizeci şi două de rânduri de celule.

Lasă-mă să plec, lasă-mă să plec, îţi cântau toate păsările migratoare.

Mă plouă pe aripi,

Şi tot ce era frumos colorat se şterge, culorile se amesteca şi nu iese nimic frumos...
Aripile îmi sunt grele asemeni genelor în prag de somn... asemeni plumbului... nu mai pot zbura peste câmpurile de flori care mă făceau să zâmbesc, nu mai pot zbura în locul în care mie îmi era bine... în universul meu perfect, unde visam şi mă grăbeam să dorm...
Îmi simt aripile tăiate, mi s-a luat libertatea pe care o aveam! Cine a îndrăznit să mi-o ia??? Eu, proastă de mine care m-am lăsat purtată de gândurile pozitive şi uite unde am ajuns.. Într-o gaură neagră din care îmi este greu să mai ies... nu văd nimic, totul este într-o negură de nedescifrat!
Mi-e teamă că nu mai mă pot ridica, mi-e teamă că am greșit că nu am tras de mine să nu cad... şi uite-mă îngenunchiată şi pierdută în propriul labirint!

Şi ceasul este doar 02.30 am....

Daca

Si - Rudyard Kipling
Si tu peux voir détruit l'ouvrage de ta vie
Et sans dire un seul mot te mettre à rebâtir,
Ou perdre d'un seul coup le gain de cent parties
Sans un geste et sans un soupir ;
Si tu peux être amant sans être fou d'amour,
Si tu peux être fort sans cesser d'être tendre
Et, te sentant haï, sans haïr à ton tour,
Pourtant lutter et te défendre ;

Si tu peux supporter d'entendre tes paroles
Travesties par des gueux pour exciter des sots,
Et d'entendre mentir sur toi leurs bouches folles
Sans mentir toi-même d'un seul mot ;
Si tu peux rester digne en étant populaire,
Si tu peux rester peuple en conseillant les rois
Et si tu peux aimer tous tes amis en frère
Sans qu'aucun d'eux soit tout pour toi ;

Si tu sais méditer, observer et connaître
Sans jamais devenir sceptique ou destructeur ;
Rêver, mais sans laisser ton rêve être ton maître,
Penser, sans n'être qu'un penseur ;
Si tu peux être dur sans jamais être en rage,
Si tu peux être brave et jamais imprudent,
Si tu sais être bon, si tu sais être sage
Sans être moral ni pédant ;

Si tu peux rencontrer Triomphe après Défaite
Et recevoir ces deux menteurs d'un même front,
Si tu peux conserver ton courage et ta tête
Quand tous les autres les perdront,
Alors les Rois, les Dieux, la Chance et la Victoire
Seront à tout jamais tes esclaves soumis
Et, ce qui est mieux que les Rois et la Gloire,
Tu seras un homme, mon fils.

Daca - Rudyard Kipling

Daca-ti ramane mintea cand cei din jur si-o pierd
si, fiindca o ai, te-apasa sub vorbe care dor;
daca mai crezi in tine cand altii nu mai cred
si-i ierti si nu te superi de indoiala lor;

daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept,
daca, izbit de ura, nu te razbuni urand
si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;

daca visezi, dar visul stapan de nu ti-l faci
sau gandul, desi judeci, de nu ti-e unic tel;
daca-ncercand triumful sau prabusirea taci
si poti, prin amandoua trecand, sa fii la fel;

daca induri sa afli cinstitul tau cuvant
rastalmacit, naivii sa-i duca in ispita,
sau truda vietii tale , inspulberata-n vant,
de poate iar s-o-nalte unealta-ti prea tocita;

daca poti strange toate castigurile tale
ca sa le joci pe-o carte si sa le pierzi asa
si iarasi de la capat sa-ncepi aceeasi cale,
fara sa spui o vorba de neizbanda ta;

daca poti gandul, nervii si inima, sa-i pui
sa te slujeasca inca, peste puterea lor,
desi in trupul firav o alta forta nu-i,
afara de vointa ce le impune : "spor";

daca te vrea multimea, desi n-ai lingusit
sau langa rege umbli ca lang-un oarecare;
daca de rai sau prieteni nu poti sa fii ranit;
daca nu numai unul, ci toti iti dau crezare;

daca ajungi sa umpli minutul trecator
cu saizeci de clipe de vesnicii, mereu,
vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
si, mai presus de toate, un OM - copilul meu !

Poezia asta am citit-o prima data( o strofa din ea),pe o felicitare la majorat....asa de mult mi-a placut, ca mereu o recitesc cu drag...acum sunt intr-un moment in viata mea in care "daca" are o foarte mare importanta...dar, daca eu gandesc bine...stiu ca voi reusi....greu nu e sa reusesti...greu e sa iti doresti cu tot dinadinsul sa reusesti..si eu sunt hotarata sa reusesc!!! Si voi reusi...daca veti sta prin juru-mi, veti vedea:)

Alandala

Ce faci cand simti ca nu mai ai timp de lucrurile care inainte le amanai...spunand lasa, ca e timp?
Ce faci cand te rod cateva intrebari si, chiar daca raspunsul sta la cheremul tau, tu nu pui intrebarile...
Ce faci cand vrei sa cumperi vise, iluzii ?
Ce faci cand cuvantul dor sare din dictionar si se aseaza in sufletul tau? Si nici macar telefoanele, internetul nu il alina, pe el, pe dor, de oamenii dragi?
Ce faci cand primesti "lovituri sub centura" de la oameni pentru care, candva, in trecut, ai intors muntii si ai trezit ursul din hibernare?
Ce faci cand sufletele care le ai asezate acolo, in lacasul sfant al inimii, pleaca intr-o calatorie cu bilet one way?
Ce faci cand iti plang ochii, cand buzele iti zambesc si inima danseaza?
Ce faci cand vrei sa inalti un zmeu si nu poti pentru ca bate vantul asta prea tare?
Ce faci cand vrei o dimineata, o noapte, o pereche de brate, soapte frumoase, rasarit din mare si apus linistit?
Ce faci cand anumite promisiuni nu le poti tine, din motive independente de tine..dar tu ai vrea sa reusesti?
Ce faci cand orele trec si simti ca nu faci nimic, ca faci prea putin, ca parca dusmanul tau cel mai mare a devenit TIMPUL?
Ce faci cand seara, intre cearsafurile mototolite in jurul tau, transpiri si plangi si vrei sa ceri cuiva socoteala dar nu poti..nu iti poate raspunde...
Ce faci cand promisiunea unei prietenii vesnice este incalcata de o noua legatura...si cand simti ca iti este dor de acea persoana.......sa ii vorbestii.......sa plimbi printesa?
Ce faci cand simti chemarea muntelui, chemarea partiilor, chemarea unui vin fiert, baut la gura sobei, undeva in Busteni?
Ce faci cand nu stii ce sa faci?....

11 luni

Da play la melodie si apoi...

Si as avea atat de multe de spus...si as avea atat de multe de impartasit..nu pot..stau si privesc..ma opreste ceva!

Alegeri....decizii...ganduri...iubire...drumuri....despartiri...dezamagiri...prieteni....prietenii rupte...prietenii care s-au racit....nopti de dragoste nebuna...dimineti cu lacrimi pe obraz...plimbari pe malul marii.....cafea in varf de munte pe un ger crunt...un drum pana la Sinaia...un pat care scartia....un rasarit de soare pe plaja aurie a Egeei.....plecarea definitiva a celor fara de care nu mai respir la fel...o ploaie de vara pe corpuri goale, obosite...dimineti in metrou furate....lanuri cu maci....cercei cu buburuze...475 de trandafiri....un La multi ani sub fereastra...un accident stupid....eveniment Buftea Media Pro...minciuni fara rost.....mii de intrebari nerostite....capucino cu scortisoara.....Cabana Schiorilor......Craciun 2005....5 noiembrie 2005...Muntele Rosu....Cota 1400....tort si ploaie....imbratisari de copil....seri minunate la fotbal....zile de vineri.....nopti in Twice...cantonamente....iluzii....dulceata de nuci...placinta cu mere, mango...plimbari in miez de noapte prin IOR, cirese amare, miros de iarba proaspat si un pahar de vin....menta.....Paris......dupa-amiezi fierbinti intr-un birou ....conferinta de la TTGB.....reportaj Antena 1.....Concert Damian....chitara.....majorat...depresie...mofturi....fiat .....un apartament in Calea Floreasca...un altul pe Chisinau....prima serbare cu elevii....prima excursie.....primul magnet....primul sarut...utlimul sarut...."Septembrie,Luni"....Aeroport Milano.....Phoenix Park....Brasov....tata....Otilia.....melancolie....pareri de rau...mustrari de constiinta....intrebarea de ce?.....intrebarea pana unde?....vise ruinate pe temelia unor ani.....ganduri ucise pe un varf de munte de leucemie....sentimentul amr 12 luni datorita unui doctor prost...incredere in oameni....fluturasi....Bijou....

Si ar mai fi...franturi din amintirile mele care ma fac sa zambesc, sa plang, sa imi pun patura in cap sau sa alerg pe strazi...si toate astea le-am adunat in 32 de ani...20 de ani de Bacau...11 ani de Bucuresti...11 luni de Irlanda...mai vreau zambete de fericire, mi-e dor de Cismigiu, ma apuc sa ii sciu Mosului...vine 6 decembrie:(...vreau sa uit locuri, oameni, cuvinte...vreau sa pastrez clipe...zile...

Daca viata ar fu usoara crede ca ne-am plictisi, daca viata ne-ar fi doar fericita cred ca am fi toti la nebuni...daca viata ar fi cum ne-o dorim nu am fi multumiti.....dar pentru ca viata e asa cum e..sa invatam sa o traim frumos, iubind, respectand, oferind si ascultand...sa lasam ceva in urma si sa avem demnitate...incredere si dorinta...!

imi curg cuvintele

De multe ori ma gandesc la trecut, la copilarie, la lucrurile care pana ieri erau acolo, la locul lor. Acum sunt departe de tot ce inseamna acasa; de Bacau unde am atatia oameni dragi, de Bucuresti unde lista se imputnieaza pe zi ce trece ( de cei dragi , ma refer)
Auzisem la un moment dat, sau citisem pe undeva, ca odata cu inaintarea in varsta devine din ce in ce mai greu sa gasim lucruri care sa ne motiveze si sa circulam pe autostrada vietii. Cum adica? Pe autostrada asta conduc eu cum imi place, cu reguli impuse de mine, cu marcajele facute dupa bunul meu plac; poti fi si cu violet, care-i baiul?
Sunt hotarata sa nu mai las lucrurile sa se intample, o sa schimb lucrurile asa cum vreau eu pentru ca am aceasta forta, stiu si pot sa fac ce imi doresc. Am obosit sa ascult lectii si povesti de viata prin care toti imi spun ca ai sa vezi ca va fi bine, am devenit experta in a spune :"Da, stiu, stiu cum e cu rabdarea!" dar daca eu nu am rabdare? daca eu nu vreau sa astept? O viata intreaga am asteptat sa cresc, apoi sa termin liceul si sa fiu eu independenta, apoi sa am multumiri profesionale; Fara sa astept a venit despartirea de tata, de bunici, de oameni dragi si calzi, de locurile unde era cald, de bratele unde nu stiam decat ca imi place sa iubesc....Au trecut anii pe langa mine, pe langa voi si totusi nu stiu cum sa pretuiesc timpul. Sunt o nebuna, o nebuna care viseaza atat de frumos seara cu ochii deschisi si dimineata se trezeste, pleaca la munca si se gandeste ca seara ce vine sa mai diversifice visul si cu alte intamplari..este visul meu, visul meu de fiecare seara, adorm construindu-l si ii spun ramas bun in fiecare dimineata..este doar un vis...da, stiu ca visele pot deveni realitate dar acest vis nu va deveni niciodata, acest vis este imposibil de realizat dar eu inca il regizez in mintea mea, in lumea mea...
Zgomotele de pe strada ma scot din sarite uneori, vreau liniste, o liniste sa nu aud nimic, nici apa din acvariu, nici zgomotul tastelor, nici picaturile de ploaie in geam...sa imi aud gandurile si sa le pot opri sa se indrepte spre acolo, sa le iau de urechi, sa le bag intr-o desaga si sa ascund desaga aia unde nici eu sa nu stiu de ea..
E soarele asta afara care imi bate cu nesimtire in geam ..il ignor! Vreau sa dorm ca sa mai visez putin si azi..sa mai adaug cateva scene in visul meu ...ma duc sa dorm!

Dintisori si asteptari

De cateva zila am intrat in programul de reabilitare cu dintisorii. Astfel ca acum arat ca o baba de 90 de ani, vorbesc ca un copil de 3 ani, stalcit si cu lene....dar rezultatul va fi un zambet superb:)

De ceva timp ma chinui sa scap de acest complex, al danturii si mereu ma loveam de partea financiara...am cerut ajutor acolo unde toti copii o fac: la mama si m-am lovit de un refuz categoric si dureros.mi-am promis ca o sa trag si o sa muncesc pe burta..dar in Romania daca nu ai PCR-uri ( Pile, Cunsostinte, Relatii = PCR) nu reusesti nimic....

Acum sunt fericita...anul asta mi s-a bifat listuta ceruta la inceputul anului...se pare ca daca faci un revelon afundat in tristete, singura in casa si dormind, fara harmalaie, muzica si chefuri gandesti mai bine ce iti doresti si pui listuta mai bine la punct....Eu pot sa spun ca le-am bifat frumos! Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu si trupei mele de ingerasi!

Sunt fericita! Chiar sunt!

TU

Te vad...te simt si stiu ca existi....stai inca ascuns si te pregatesti sa apari.

Te vad pe aleile din parc cand ma plimb si matur frunzele cu picioarele, te vad cand ridic privirea spre cer sa privesc un norulet mai ratacit, te simt seara cand ma arunc in bratele somnului; esti acolo si imi spui noapte buna.

Iti stiu chipul, iti stiu obiceiurile, stiu ca nu iti place sa fii dadacit dar iti place sa fii alintat, nu iti place sa pui capacul la pasta de dinti dar adori cand te cert si iti spun ca data viitoare ma supar; Iti place ca vorbesc mult si fara oprire, iti place cand ma alint ca un copil cand vad ceva in supermarket si dau din picioare ca un copil razgaiat...nu iti place cand sunt trista si ma gandesc la neputinta mea de a schimba lumea, nu iti place ca uneori desi am nevoie de ajutorul unui barbat il refuz - dar fac asta pentru ca am fost obisnuita atat de mult timp sa o fac ....

Oriunde m-as duce ma vei urma si ma vei gasi tu pe mine sau eu pe tine; nu stiu cat va trece pana cand te voi intalni si pana cand privirile noastre vor fi prinse in inchisoarea iubirii vesnice dar eu ma pregatesc cu mare drag de aceasta pedeapsa pe viata. Iti simt zambetul in ceafa cand imi intind oasele obosite de ani, cand imi odihnesc ochii obositi de clisee cotidiene....

Cand sunt pe strada stiu ca ma protejezi si ma tii de mana, imi strangi pumnul in palma ta hotarata ca sa nu imi fie frig, imi alini dorul de acasa si ma imbarbatezi si imi spui ca va fi bine....te bucuri alaturi de mine cand imi marturisesc afectiunea fata de prieteni si ma dojenesti cand ma supar pe cineva;

Sa stii ca te astept, stau cuminte pe banca vietii si astept zilele iubirii, mai alerg pe poteca sperantei si ma mai opresc la cate o magnolie a fericirii sa o miros....asa trece timpul mai repede!

Daca

Daca va fi sa mi se intample in viata asta sa apara EL...sper din suflet sa ma faca sa ametesc doar cand il vad....sa ma cunoasca..sa stie cat imi doresc sa fiu a lui..sa ma faca mireasa lui, ajutandu-ma altfel sa imi tin promisiunea facuta tatalui meu pe ultimul drum! Cred ca cel mai frumos lucru este sa fii mireasa langa omul pentru care ti-ai da viata fara sa clipesti!

Daca va fi sa se intample in viata asta,  EL sa ma iubeasca sa fie hotarat, sa ma lase sa ii ador zambetul, sa ma lase sa ii mangai pleoapele...sa adorm uitandu-ma la el si cand ma trezesc sa fie acolo. Sa stiu ca sunt a lui si doar a lui!

Daca va fi sa se intample in viata asta, EL sa imi ofere fericirea de a fi mama copiilor lui sa vrea minim doi copii, sa isi doreasca sa imbatraneasca langa mine si, jucandu-se in parul meu, peste ani, sa ne privim cele mai de pret realizari: copii.

Daca va fi sa se intample in viata asta, EL trebuie sa stie ca nu am nevoie de diamante si cadouri costisitoare, imi doresc un inel micut, cu o singura piatra si din aur alb..dar asta o va stii!:) Voi avea grija sa ii spun ca nu imi place aurul galben!

Daca va fi sa se intample in viata asta sa apara EL si sa nu mai gust singuratatea, Doamne as fi cea mai fericita! Cred ca nimic nu se compara cu noi doi, eu sa fiu mireasa lui si sa ma ia de mana si sa imi spuna: Esti mireasa vietii mele!

Daca va si sa se intample in viata asta, EL sa ma faca sa tremur cand il vad ca se aseaza in genunchi sa imi spuna ca vrea sa imbatranim impreuna.... Eu nu am simtit niciodata emotia de a spune da...vreau sa o simt langa el!!

Daca va fi sa se intample.. sper sa taiesc sa ajung sa ma bucur de un EL! Sa imi implinesc promisiunea facuta tatalui, sa ii fac copii frumosi si sa ne uitam dupa ani in urma si sa spunem: A fost odata ca niciodata povestea noastra!