Se afișează postările cu eticheta Iubire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iubire. Afișați toate postările

luni, 17 noiembrie 2025

La taifas cu David

Relația cu David este, pentru mine, una dintre cele mai importante părți ale vieții mele. El este prioritatea mea înaintea tuturor lucrurilor, oricât de complicate sau solicitante ar fi zilele mele. 

Într-o seară, după ce am citit pe Instagram un set de întrebări recomandate pentru o discuție sinceră între părinte și copil, am simțit impulsul să pornesc o conversație cu el. Nu mă așteptam ca răspunsurile să fie atât de profunde și să mă atingă atât de mult.


Ne-am așezat împreună, într-o atmosferă liniștită, și am început.

Prima întrebare:

Eu: „David, tu te simți destul de iubit de mine?”

David: „Da. Îmi spui, îmi arăți și mereu știu că ești acolo. Îmi place cā ne începem ziua şi o încheiem cu îmbrățișare și te iubesc. Şi îmi place cântecul pe care mi-l cânți, în unele dimineți!( “Bună dimineața, Te iubesc!”)

Răspunsul lui scurt, dar plin de încredere, mi-a încălzit inima. E reconfortant să afli că ceea ce faci în fiecare zi ajunge exact acolo unde trebuie: în sufletul copilului tău.

A doua întrebare:

Eu: „Care e cel mai frumos cadou pe care ți l-am făcut?”

David: „Viața! Dacă nu mă nășteai, nu puteam primi iubirea ta. Nu puteam să mă bucur de călătorii, vacanțe, spectacole.”

Am rămas fără cuvinte. Copilul meu tocmai transformase o întrebare banală într-o declarație care m-a cutremurat. Atât de simplu, atât de sincer.

A treia întrebare:

Eu: „Când îmi ceri ajutorul la teme, când vrei să înțelegi ceva… e ok felul în care te ajut? Ai vrea să fac altfel?”

David: „Nu. Mereu îmi oferi ajutorul. Ai mai multă experiență ca mine și îmi explici variante diferite. Tu le știi pe toate!”

A zâmbit când a spus-o, dar am simțit în spatele cuvintelor lui o încredere reală în mine. Iar asta este neprețuit.

A patra întrebare:

Eu: „Când ești supărat, speriat sau trist, ce ți-ai dori să fac?”

David: „Nimic în plus față de ce faci deja. Simți când ceva nu e ok și mă îmbrățișezi, mă încurajezi și mereu mă faci să râd.”

Pentru un copil, a fi văzut și înțeles în momentele grele înseamnă siguranță. Iar faptul că el simte asta m-a liniștit profund.

A cincea întrebare:

Eu: „Ai simțit vreodată că sunt prea ocupată sau nedisponibilă pentru tine?”

David: „Doar când ești în call sau în meeting la muncă. În rest, mereu dacă te rog faci lucruri cu mine și cauți compania mea, chiar și atunci când eu vreau să mă joc pe PS.”

Mi-am dat seama, încă o dată, cât de importante sunt momentele mici și prezența noastră reală în viața copiilor.

La final, i-am spus:

„M-ai făcut să fiu liniștită. Simt că fac un lucru bine cu tine.”

Iar el mi-a răspuns:

„Tu mereu faci lucruri extraordinare cu mine și mereu îmi spui cât de mult mă iubești și că sunt cel mai frumos lucru din viața ta. Și îmi place când îmi spui asta, pentru că simt și văd că nimeni nu e mai presus de mine.”

Am închis discuția cu un zâmbet și cu o recunoștință imensă. Uneori, copiii au un mod incredibil de simplu și clar de a ne arăta că suntem pe drumul 

La 11 ani, un copil se află la granița dintre copilărie și preadolescență. E o perioadă în care identitatea începe să se contureze, încrederea în sine se formează și nevoia de siguranță emoțională este uriașă. În contextul în care a trecut și prin experiența divorțului părinților, aceste nevoi devin și mai sensibile.

Copilul are nevoie să știe, fără nicio urmă de îndoială, că dragostea părintelui rămâne constantă, stabilă și necondiționată. Rutinele, conversațiile sincere, prezența reală și momentele de conectare emoțională sunt pilonii care îl ajută să se simtă protejat și iubit, chiar dacă lumea din jur se schimbă.

Relația mea cu David nu este doar o prioritate – este fundamentul pe care el își construiește încrederea în sine, modul în care va privi relațiile viitoare și felul în care va gestiona emoțiile. Iar această discuție, atât de simplă și totuși atât de profundă, mi-a reamintit cât de important este să rămân prezentă, deschisă și disponibilă pentru el, indiferent de contextul vieții.

Pentru că, dincolo de orice schimbare, copilul are nevoie să știe un lucru esențial: dragostea părintelui rămâne acolo, întreagă, neclintită și mereu de partea lui.

miercuri, 3 aprilie 2024

Eu cand iubesc, dau tot!



STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! 

Nu te mai da pe tine, într-o relație! 

O să încep să scriu despre asta că deja am câteva note în telefon și a fost sesiunea de terapie care m-a făcut să conștientizez lucruri atât de dureroase, lucruri pe care, uneori, mă gândesc dacă m-ar fi ajutat să le ascund sub preș, în loc să le spun pe nume! 

Poate, măcar, nu aș fi fost atât de dezamăgită de mine. 

Dar învăț! Cu pași mici și siguri! Sau cel puțin așa mă mint... De ceva săptămâni trec printr-o perioadă de regăsire. Să mă regăsesc pe mine, ca femeie. O femeie care ar vrea să fie pregătită, când timpul vine, să fie deschisă unei relații. 

Și am început această regăsire prin a vedea ce am avut, ce am iubit și cum au fost relațiile din recutul meu. Oh, o să scriu, propabil, într-o zi, și despre asta, pentru că a fost atât de dureros și pentru că, fără să realizăm, trauma iubirii este prezentă și este foarte greu să o recunoaștem. 

Dar să revenim la subiectul pe care vreau să îl abordez azi: a te oferi cu totul într-o iubire, fără măsură. Fără opreliști! De câte ori nu ați auzit în jurul vostru pe cineva care, după o despărțire, spune: Nu înțeleg, de ce? Am dat tot în relația asta! Am făcut tot, fără rețineri. 


Flesh news: TOCMAI PENTRU CĂ AI DAT TOT, AI AJUNS AICI! 



  Într-o relație trebuie să fie o balanță! Când dai tu totul, practic te respingi pe tine. Te lași pe tine afară, depui tu tot efortul și cealaltă persoană nu mai face niciun efort să te cucerească, să te convingă că te merită. Dar tu, în fuga asta spre a arăta că poți iubi fără rețineri, te lași pe tine și nevoia ta de a fi iubit pe marginea drumului. Un drum pe unde, de cele mai multe ori, uiți să mai revii. Aflând toate acestea, uitându-mă în trecut, am văzut că practic, în toate relațiile în care am fost, eu am fost cea care am dat tot, fără să am așteptări să facă și partenerul ceva. Și da, desigur că pornește de undeva această dorință de a te anula pe tine pentru fericirea celui pe care îl iubești. Dar este greșit, este dureros, când peste ani de zile observi că, practic, tu ai făcut tot și tu ai oferit și în paharul ăla cu iubire a fost doar iubirea ta, pentru ceilalți a fost un comfort și o realizare că " I am enough for this person, I should stay for a time" 


    Well, da, am fost acolo! Probabil încă mai sunt, dar acum lucrez cu mine să mai las și pe alții să facă un pas, când va fi cazul. Încerc să o strunesc pe Simona să aibă grijă de tot, să facă tot. Sper să și reușesc! Lucrez cu mine acum și îmi promit că atunci când va fi cazul , nu voi mă arunca eu toate ouăle în coș, fără a lăsa loc și celuilalt. Și nu o fac pentru că nu aș mai fi dispusă să pun tot, nu! Pentru că încă mai cred că atunci când iubești, oferi! Însă am realizat că vreau să văd și eu ce și cât valorez. Pentru că, mai mereu, eu am considerat că nu trebuie să primesc, dacă dau, e sufficient. Așa că, urmând sfaturile terapeutei, voi face un pas în spate și voi vedea ce voi primi. Pentru că, acum discutăm deja de pe  poziții diferite, comparativ cu acum câțiva ani, având în vedere că sunt mamă, am maturitatea necesară de a nu mai face compromisuri! Am tot ce îmi doresc, sunt o femeie pe picioarele ei, independentă, așa că nu, nu o să mai dau totul. O să mă uit după momentul când voi avea persoana perfectă să fac un cocktail, cu dozajele perfecte și ideale. 


Vreau să fiu o prioritate și nu o opțiune. 

joi, 11 septembrie 2014

Dragul meu David,

     


          Sunt aproape patru luni de cand diminetile imi sunt stralucitoare, fie ca e soare sau nor! Sunt patru luni de cand, prin orice por, radiez de fericire, zambesc si stiu ca nu am facut umbra degeaba pamantului. Nu exista cuvinte sa iti spun cat de mult de iubesc, cat de mult te-am asteptat si cat de mult te-am visat.
    Esti binecuvantarea din viata mea, esti punctul meu de referinta si ador sa iti miros pielea, sa te sarut in fiece moment cand te tin in brate! 
Daca as putea sa descriu fiecare sentiment pe care l-ai trezit in mine ar trebui sa inventez o multime de cuvinte, pentru ca cele care exista mi se par mici si insignifiante.
  Am iubit la viata mea, dar marea dragoste a fost atunci cand te-am tinut in brate, dragoste care a crescut cand mi-ai prins degetul prima data in manuta ta mica, s-a dublat la primul zambet si a ajuns spre cote maxime(credeam eu) cand mi-ai adormit prima data pe umar.....

  Te iubesc, te iubesc asa cum nu am stiut pana acum ca se poate iubi!

  Te ador, asa cum nici nu am sperat ca poti adora pe cineva!

O viata frumoasa sa ai, copilul meu! O viata cu mult soare si plina de reusite! Chiar daca vor mai exista si esecuri, sunt sigura ca te vor intari, te vor face mai puternic si mai ales, vei trece peste ele  ca un invingator!



 

joi, 5 aprilie 2012

Timpului..

joi, 5 aprilie 2012

Timpului..

Nu-mi cere ani, că nu mai am... nu-mi cere zâmbete deschise... le-am rătăcit pe când băteam la porțile închise... am pierdut şi visele... le-amprăpădit fără să vreau pe drumul plin de gropi pe care merg de ani... Nu-mi cere să repet asemeni unei mori stricate că va fi bine! M-am săturat să mă mai mint... m-am săturat să mă trezesc dimineaţa optimistă şi să zâmbesc precum o tâmpă... nu... ceea ce caut eu nu exista, ceea ce vreau şi doresc nu voi avea! Speranța moare ultima? Lasă-mă să spun că nu! La mine a murit... am înmormântat-o şi i-am pus cruce!

Am obosit pe drumul ăsta, mă simt bătrână şi fără un rost, fără o traiectorie... fără un drum al meu... mă las purtată de curenţi şi vânt... îmi când gândurile gratis şi îmi plâng speranţele ucise...
Pe vremuri totul era roz şi frumos... acum este totul cernit... Aripile îmi sunt îngreunate de ploaia formată din visele conturate... m-a udat până la piele şi a trecut şi de piele... iar picăturile de ploaie mă lovesc crunt.. mă dor visele mele spulberate
O să zâmbesc din instinct! Bine că e asemeni mersului pe bicicletă... nu ai cum să uiţi grimasa unui zâmbet!!!
Deci... nu-mi cere nimic!!! Începe prin a-mi da şi apoi poţi veni cu cerşitul...

Ce vreau să îmi dai? Dă-mi o familie!  In întregime.. A mea!

Să ne facem regatul nostru frumos unde nu voi spune că va fi totul frumos şi roz.. vor fi şi nori, chiar şi furtuni. Dar vom fi doi... mereu acolo unul pentru altul... vreau să îl întâlnesc când crezi tu că merit... dă-mi şansa de a procrea.. de a avea copii mei pe care să îi plimb în parc, pe care să îi iau în braţe... pe care să mă supăr când îmi rupe cartea favorită şi apoi să îl alint.. poţi să îmi dai astea? Dă-mi-le şi semnez ce pact vrei... ştiu să îmi respect pacturile semnate..


 

O familie in care la micul dejun sa fie zambete si un tango, la pranz copiii luati de la scoala si seara o cina in jurul mesei, cu rasete, cu povesti de peste zi, cu imbratisari, cu spus povesti de nopate buna, cu inchis usile in urma si de liat in brate, privit in ochi si sa nu trebuiasa sa vorbim, sa stiu ca imi e bine! 


Vreau să trăiesc ziua aia când ascult melodia de mai jos şi mă uit în ochii unui el...


marți, 10 ianuarie 2012

Poc!!!

Stii ce nu imi da pace? Gandul ca cineva arunca cojile de la iubirile pierdute la gunoi, ca nu le pune putin pe soba, la uscat..sa le simta aroma si sa le prinda mireasma....Dar cine sunt eu sa dau sfaturi? Eu care am plecat la piata sa cumpar iluzii cu banii de la iubirea castigata la loz in plic.....Am ascultat si am intrebat in stanga si in dreapta cine vinde iluzii si multi imi spuneau ca am plecat in cautarea la ceva car nu exista..parca si in "La tiganci"...personajul era nebun..si eu sunt nebuna din cartea mea, carte nescrisa dar carte traita pagina cu pagina, poveste trista cu mici franturi de zambete...
Ar trebui sa iti multumesc tie ca zambesc? Ar trebui sa ma bucur ca iubirile avute nu au fost de mahala....dar in acleasi timp ma gandesc de ce m-au iubit ei? pentru ce? ...dar probabil ca cea mai buna intrebare e: stiau ei ce inseamna a iubi?...Daca nu mai sunt langa mine inseamna ca pentru ei iubirea nu insemna ce inseamna pentru mine..sau, mai bine, poate eu nu stiu sa iubesc cu limita..sau poate nu stiu sa iubesc..asa cum nu stiu nici sa urasc...

miercuri, 4 ianuarie 2012

Alandala

Ce faci cand simti ca nu mai ai timp de lucrurile care inainte le amanai...spunand lasa, ca e timp?
Ce faci cand te rod cateva intrebari si, chiar daca raspunsul sta la cheremul tau, tu nu pui intrebarile...
Ce faci cand vrei sa cumperi vise, iluzii ?
Ce faci cand cuvantul dor sare din dictionar si se aseaza in sufletul tau? Si nici macar telefoanele, internetul nu il alina, pe el, pe dor, de oamenii dragi?
Ce faci cand primesti "lovituri sub centura" de la oameni pentru care, candva, in trecut, ai intors muntii si ai trezit ursul din hibernare?
Ce faci cand sufletele care le ai asezate acolo, in lacasul sfant al inimii, pleaca intr-o calatorie cu bilet one way?
Ce faci cand iti plang ochii, cand buzele iti zambesc si inima danseaza?
Ce faci cand vrei sa inalti un zmeu si nu poti pentru ca bate vantul asta prea tare?
Ce faci cand vrei o dimineata, o noapte, o pereche de brate, soapte frumoase, rasarit din mare si apus linistit?
Ce faci cand anumite promisiuni nu le poti tine, din motive independente de tine..dar tu ai vrea sa reusesti?
Ce faci cand orele trec si simti ca nu faci nimic, ca faci prea putin, ca parca dusmanul tau cel mai mare a devenit TIMPUL?
Ce faci cand seara, intre cearsafurile mototolite in jurul tau, transpiri si plangi si vrei sa ceri cuiva socoteala dar nu poti..nu iti poate raspunde...
Ce faci cand promisiunea unei prietenii vesnice este incalcata de o noua legatura...si cand simti ca iti este dor de acea persoana.......sa ii vorbestii.......sa plimbi printesa?
Ce faci cand simti chemarea muntelui, chemarea partiilor, chemarea unui vin fiert, baut la gura sobei, undeva in Busteni?
Ce faci cand nu stii ce sa faci?....

vineri, 25 noiembrie 2011

11 luni

Da play la melodie si apoi...




Si as avea atat de multe de spus...si as avea atat de multe de impartasit..nu pot..stau si privesc..ma opreste ceva!
Alegeri....decizii...ganduri...iubire...drumuri....despartiri...dezamagiri...prieteni....prietenii rupte...prietenii care s-au racit....nopti de dragoste nebuna...dimineti cu lacrimi pe obraz...plimbari pe malul marii.....cafea in varf de munte pe un ger crunt...un drum pana la Sinaia...un pat care scartia....un rasarit de soare pe plaja aurie a Egeei.....plecarea definitiva a celor fara de care nu mai respir la fel...o ploaie de vara pe corpuri goale, obosite...dimineti in metrou furate....lanuri cu maci....cercei cu buburuze...475 de trandafiri....un La multi ani sub fereastra...un accident stupid....eveniment Buftea Media Pro...minciuni fara rost.....mii de intrebari nerostite....capucino cu scortisoara.....Cabana Schiorilor......Craciun 2005....5 noiembrie 2005...Muntele Rosu....Cota 1400....tort si ploaie....imbratisari de copil....seri minunate la fotbal....zile de vineri.....nopti in Twice...cantonamente....iluzii....dulceata de nuci...placinta cu mere, mango...plimbari in miez de noapte prin IOR, cirese amare, miros de iarba proaspat si un pahar de vin....menta.....Paris......dupa-amiezi fierbinti intr-un birou ....conferinta de la TTGB.....reportaj Antena 1.....Concert Damian....chitara.....majorat...depresie...mofturi....fiat .....un apartament in Calea Floreasca...un altul pe Chisinau....prima serbare cu elevii....prima excursie.....primul magnet....primul sarut...utlimul sarut...."Septembrie,Luni"....Aeroport Milano.....Phoenix Park....Brasov....tata....Otilia.....melancolie....pareri de rau...mustrari de constiinta....intrebarea de ce?.....intrebarea pana unde?....vise ruinate pe temelia unor ani.....ganduri ucise pe un varf de munte de leucemie....sentimentul amr 12 luni datorita unui doctor prost...incredere in oameni....fluturasi....Bijou....

Si ar mai fi...franturi din amintirile mele care ma fac sa zambesc, sa plang, sa imi pun patura in cap sau sa alerg pe strazi...si toate astea le-am adunat in 32 de ani...20 de ani de Bacau...11 ani de Bucuresti...11 luni de Irlanda...mai vreau zambete de fericire, mi-e dor de Cismigiu, ma apuc sa ii sciu Mosului...vine 6 decembrie:(...vreau sa uit locuri, oameni, cuvinte...vreau sa pastrez clipe...zile...

Daca viata ar fu usoara crede ca ne-am plictisi, daca viata ne-ar fi doar fericita cred ca am fi toti la nebuni...daca viata ar fi cum ne-o dorim nu am fi multumiti.....dar pentru ca viata e asa cum e..sa invatam sa o traim frumos, iubind, respectand, oferind si ascultand...sa lasam ceva in urma si sa avem demnitate...incredere si dorinta...!

miercuri, 7 septembrie 2011

Sa vina ploaia....

Stii ce ma sperie? Ca ochii tai au acelasiefect cand ma uit in ei, ca ma pierd cand te vad si imi este dor de tine la 5 minute dupa ce ai plecat...
Ma simt asemeni unei blonde de pe Victoriei... pierduta, ravasita, dezorientata!
Ma sperie faptul ca nu stiu ce vreau, rascrucea la care ma aflu e cea mai grea intersectie din viata mea. Gandurile nu imi mai sunt in ordine, mintea nu mai lucreaza ca alta data, sufletul imi este intr-o continua alarma de furtuna!
Sa vina ploaia , sa fulgere, sa tune, sa pice stropii mari sa imi spele sufletul, sa alerg prin ploaie si sa nu mi se vada lacrimile... sa culeg in causul palmelor o zi de toamna.
Vantul adie si frunzele isi povestec amintirile culese peste vara.... singura lor vara... Eu am avut intr-o zi de toamna amintirile unei veri unice...

marți, 6 septembrie 2011

Marea...ma intorc la ea mereu!

... desculta pe malul marii...cauta valul care i-a promis ca va fericita! Ii era dor de mare, iubeste marea, adora sunetul care valurile nervoase il fac cand se izbesc de mal, parca intr-o alta zvacnire, alta promisiune.... marea e la picooarele ei..... marea ii cere iar prietenia dar ea nu mai vrea! Te iubesc si totusi ma faci sa sufar.... Aici, pe nisipul asta m-ai lasat sa fiu fericita, aici in melodia inselatoare, cu pescarusii peste noi, m-ai ridicat la trairi nemaintalnite.....Am venit sa te vad, sa il las pe el aici, pe trecut! Il las in valul tau...ia-l si ascunde-l pana la batranetele mele...Nu ma mai lasa sa ma intorc la el! Da-mi forta ta, ia-mi furtunile din suflet si lasa-i pe mateloti sa se lupte cu ele...poti sa imi iei si rasariturile... da-le indragostitilor ce se iubesc si isi fac promisiuni! Nu le spune si lor ca fericirea e eterna,.,,,Fericirea e efemera,.....fericirea e in lucruri mici si in gesturi invisibile, fericirea e doar un vis...

Ma pregatesc sa plec....Ramas bun...minte-ma....minte-ma cum nu ai mai facut pana acum....Spune-mi ca imi voi gasi linistea....Spune-mi orice....


Ajunsa in Bucuresti mi-am dat seama ca nu te pot lasa acolo...esti parte din mine, esti eu, esti tot ce tine de mine! Mi-ar trebui prea multa putere sa te las pe malul marii!

vineri, 2 septembrie 2011

Raportare 8 luni de Irlanda

Da, nu ma intrebati cand, cum si de ce dar au trecut 8 luni de zile de cand sunt in Irlanda! Maine ma pregatesc sa merg spre tara, spre casa, spre prietenii mei! Nu stiu, inca imi simt sufletul acolo, cu prietenii mei, cu familia mea..aici ma simt doar intr-o perioada de trecere...Sper sa imi treaca starea asta si dupa o perioada sa pot sa spun acasa aici, in Irlanda.

Am plecat din Bucuresti cu foarte multa bucurie in suflet, convinsa ca vin aici si fericirea va fi la picioarele mele, fericita pana in varful degetelor de la picioare si convinsa ca anul asta o sa fie cel mai frumos an! Ajunsa aici..am descoperit o alta fata a barbatului pentru care am lasat totul in tara si am venit aici! Din omul maleabil care dadea de inteles ca este a devenit omul care imi controla miscarile, omul care ma intreba cu cine vorbesc, dar de ce vorbesc cu prietenii mei din tara, aia sa ramana acolo....in conditile in care el nu avea NICI UN PRIETEN, ca de ce ma consum ca a facut vara mea nu stiu ce, ce? ea e acolo, eu sunt aici! Aici suna ca si cum eu as fi intr-un bol de sticla unde totul era roz. La inceput a fost greu, am spus ca poate realizeaza si el..dar se pare ca era mai important sa fie mereu ceva de baut in casa si pe contul lui de la Paddy power ceva decat sa facem altceva cu banii....Cand i-am vazut hainele, am decis brusc ca trebuie sa mai umblam putin la garderoba lui si astfel intr-o zi la cumparaturi reusesc sa ii iau o geaca si un hanorac, dar ii spun ca saptamana respectiva nu mai baga bani la pariuri....ei bine, cum nu m-ati auzit voi, nici el nu m-a auzit! Iesea sa cumpere ceva si mereu mai venea si cu altceva peste, in conditiile in care nu ne permiteam sa ne facem poftele...ca si eu proaspat venita in Irlanda va dati seama ca tare mi-ar fi placut sa fac un tur de magazine, un tur de cofetarii, un tur de patiserii....chiar sa ies intr=un pub! Nu, asa ceva nu a existat cat am stat cu el...Nu am vazut cum arata un Pub decat de afara...DAr..au trecut, intr-o nopate mi-am facut curaj si am plecat spre nicaieri, nu stiam pe nimeni aici, nu aveam nici macar o persoana pe care sa ma pot baza, o singura persoana care o cunoscusem de cateva zile si care ar fi putut sa imi spuna: Nu te primesc! Dar mi-a demonstrat ca se poate prietenie si in cateva zile....Este persoana pentru care voi avea mereu respect si sper cand are nevoie sa fiu langa ea, cand are nevoie de sprijin sa i-l ofer! Pentru ca asta a facut ea pentru mine, pentru o straina! Prima zi cand am ajuns la ea in casa, am inceput sa plang, eram depresiva, eram down si nu stiam ce sa fac, incotro sa o iau...
Acum, pentru el, cea care eu am renuntat la tot sunt doar " o tipa care avea nevoie sa isi faca pps", sunt doar "una"....nu ma deraneaza atat de tare acest lucru cat faptul ca nu realizeaza ca eu am renuntat la viata mea pentru el....si el in loc sa se straduiasca sa faca sa mearga o relatie el isi baga...ma abtin ca nu e frumos!!
Da, timpul a trecut, mi-am format prieteni, cunostinte, oameni pe care ii pot suna si intreba daca am o problema...am inceput sa cunosc viata de emigrant, sa o simt, am inceput sa stiu ce inseamna sa iesi la o bere inbtr-un pub, sa mergi sa mananci intr-un restaurant si mai ales sa pot zambi iar, fara sa ma gandesc la cele 3 luni negre si de cosmar!
Plec acasa! Plec sa imi vad orasul adoptiv, plec sa imbratisez oameni de al caror dor am simtit ca ma topesc, sa ma arunc in Marea Neagra si sa ii marturisesc ca inca o iubesc, chiar daca vara asta nu am fost toata vara la ea....sa merg la capataiul celro care nu mai sunt si sa le aprind o lumanare....Da, e crunt dorul de tara, e crunt sa fii pelcat de langa cei dragi!!!
Ma opresc acum din scris deoarece monitorul a devenit incetosat ......

sâmbătă, 23 iulie 2011

tarziu in noapte...

Da, ma domini...mai mult decat atat ma bantui...si mai presus de tot inca imi doresc mainile tale pe corpul meu!
Dar am invatat in timp ca ceea ce e placut este interzis! De aceea de multe ori , in vis, te ating si apoi vreau sa uit! Nu vreau sa te bantui, cu toate ca mai corect este sa spun ca tu ma bantui pe mine..nu voi uita aceea noapte de iunie, nu voi uita aceea intrebare daca ai benizna..nu voi uita aceea plimbare prin IOR...nu pot uita multe...dar ma straduiesc! Mereu imi arunc iubirea in alte parti, mereu incerc sa uit de aceea esarfa in dar, sa uit de aceea inghetata Bounty prelinsa pe mainile mele...centura....zona Bucur-Obor.....dar as vrea sa pot spune, fara nici o opreliste ca vreau sa te uit pe tine! Dar nu pot, ma crezi? Pana si gandul ca ultima data te-am vazut pentru 45 de minute, la o cafenea pe Decebal..erai tu, asa cum eu nu te mai vazusem..dar imi era drag sa te privesc! Erai tu, cel care , poate, s-a jucat cu mine, dar nu vroiam sa accept....dar asa cum spuneai si tu....


Da, nu fii uimit! Inca mai esti acolo....nimeni nu te-a putut da jos! Esti un invingator!

vineri, 22 iulie 2011

Despre viata

Viata este cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi! Viata este singura posesiune doar a noastra, care cum o protejam, cum o crestem asa o avem.
Viata este frumoasa, este plina de momente care iti taie rasuflarea..este tot ce ne dorim sa avem si cand simtim ca e pe punctul sa plece ne rugam pentru inca putin, inca putin.
Viata este atunci cand razi cu pofta , viata este atunci cand faci dragoste si simti degetele persoanei iubite cum iti descopera corpul, viata este atunci cand plangi infundat si te intrebi de ce eu, viata este atunci cand pierzi oameni dragi si suflete calde , viata este atunci cand te bucuri de reusita unui prieten, viata este atunci cand nu vrei sa vezi pe nimeni si crezi ca totul este negru si urat, viata este atunci cand iti vine sa sari in sus de bucurie pentru o veste buna primita sau cand esti excitat de o noua calatorie, viata este in tot si in Toate! Sa incercam sa ne bucuram de ea, sa incercam sa fim fericiti atat cat se poate, sa primim si clipele de desnadejde cum se cuvine ca pana la urma urmei asta e viata: sa stii sa traiesti, sa treci peste tot ce iti apare in cale, sa te bucuri de tot ce e frumos si cald, sa tragi ponoasele de la greselile facute, sa razi, sa zambesti, sa plangi, sa suferi, sa urasti, sa iubesti, sa strigi, sa te arunci in mare....
VIATA ESTE UN DAR MINUNAT!! SA NE BUCURAM DE EL!
Nu stiu de ce, dar azi simt altfel viata, este una din acele zile cand chiar daca nu am totul pe partea roz a peretelui imi impun sa fiu fericita, sa zambesc, sa iubesc, sa admir si sa rosesc, sa amintesc si sa uit! Sa sper si sa ucid vise, sa gandesc si sa observ!

Si mi-am amintit de un manifest...facut acum aproape 2 ani:)

miercuri, 6 iulie 2011

Daca

Daca ti-as spune te iubesc, imi spui ca nu meriti,
Daca ti-as spune ca te urasc mi-ai spune ca nu am de ce,
Daca ti-as spune ca imi esti indiferent, mi-ai spune ca te mint,
Daca ti-as spune ca vreau sa te uit, mi-ai spune ca nu ma opresti
... dar daca ti-as spune ca mi-e dor de tine?
... dar daca ti-as spune ca te visez mereu?
... dar daca ti-as spune ca mi-e dor de imbratisarea ta?

Dar nu iti spun nimic din toate astea, ne despart mii de kilometrii si aceste lucruri trebuiesc spuse fata in fata..O sa cresc, o sa uit, o sa iubesc iar, o sa visez frumos!

duminică, 12 iunie 2011

vreme si tristeti

Urasc vremea din Irlanda...urasc diminetile ploioase, urasc zilele fara pic de soare..simt ca parca nu traiesc..simt ca parca totul si nimic nu isi are rostul...ma zdruncina tot ce se intampla in jurul meu, simt un uragan in suflet si as vrea sa ma izolez, sa iau o frunza si sa ma acopar...
Mi-e greu sa mai fiu si optimista, eu care eram bolnava de optimism...mi-e greu, dar totusi, spun ca voi trece si peste asta..la urma urmei viata este o calatorie cu un  itinerariu pe care nu il stim...

Ma bucur sa stau in patul meu....si sa ma gandesc la lucrurile care incep cu "Atunci cand......."

marți, 24 mai 2011

iti multumesc....

Mereu ai fost acolo, mereu stiam ca, daca pic, vei fi acolo, sa ma ridici, mereu gaseai vorbe sa ma incurajezi sau sa ma dojenesti, imi spuneai lucruri frumoase cand vroiam sa aud si ma certai cand greseam....evitam sa ma intreb de multe ori oare cum iti este tie? Ma gandeam numai la mine, la suferinta mea, la dorintele mele...la viata mea, la fuga mea spre o iubire absoluta, sa iti arat tie ca vezi, am crescut...pot iubi iar! 
Niciodata nu m-am gandit ca atunci cand iti voi spune asta oare cum te simti? oare cum iti este? Tu  mereu ai fost mai retinut, in ceea ce privea fetele din viata ta, eu, mereu expansiva, iti spuneam de x, de y, povestind cum e , unde am fost, ce am facut...exact ca unui prieten....dar cand venea week-endul tot cu tine il petreceam si ma bucuram ca un copil mic cand "plimbai printesa", cand "Porcusorul" era obraznic....cand ma alintam ca un copil mic si rasfatat si dadeam din picioare de se uita lumea din jur la noi..dar noi ne amuzam...

A venit ziua cand se pare ca trebuie sa spunem ramas bun trecutului, definitiv si irevocabil, trecut frumos, plin de iubire, de momente frumoase, inedite, proprii si nebunatice......Am visat mereu ca prietenia asta va tine mereu si ca vom putea zambi mereu, vom putea povesti mereu dar acum cred ca e momentul ala cand punem stop.....eu nu pot sa iti spun anumite lucruri ca sa nu le intelegi gresit.....asa ca am decis sa spun Ramas bun si aici, poate daca o fac si aici imi este mai usor!

Iti multumesc pentru toate zambetele sincere si calde oferite fie dimineata, fie pe varf de munte, fie in spatele unui val, in spatele unui fulg, iti multumesc pentru toate imbratisarile si incurajarile pline de dragoste si de nebunia tineretii, iti multumesc pentru toate calatoriile facute, pentru toate iesirile impreuna, fie si pana la Cheia, fie si pana in Tunisia...iti multumesc pentru florile cumparate, chiar daca erai impins de la spate, iti multumesc pentru cele doua iaurturi naturale, primite cand am facut doi ani de relatie, iti multumesc pentru cizmele frumoase si albe, ultimul cadou primit de la tine...iti multumesc ca ai crezut in mine, ca mi-ai fost alaturi si ca ai luptat cu mine atatia ani, chiar daca rezultatul a fost poate cel la care stiam ca se va ajunge de la inceput...iti multumesc ca atunci cand nu mai credeam in nimic imi spuneai sa cred in mine si ma pedepseai in felul tau caracteristic daca nu o faceam, iti multumesc ca in noaptea in care a plecat tata ai fost langa mine si zilele de cosmar de dupa, iti multumesc ca m-ai iubit si m-ai lasat sa te iubesc....iti multumesc pentru cei 8 ani frumosi si plini de momente inedite, pentru orice rasarit vazut cu tine, pentru fiecare plecare pana la mall si se ajungea la munte, pentru fiecare zi in care am invatat cate ceva de la viata!

Iti multumesc ca anii cei mai frumosi i-am trait si am adunat amintiri superbe! Iti multumesc ca m-ai facut sa rad si sa zambesc de fericire, sa plang si sa sufar din iubire, sa fiu speriata si cu teama in san ca pot pierde ce iubesc..iti multumesc pentru tot!

Iti multumesc, mami!
Sper sa iti fie bine, sper sa fii fericit si sa facem asa cum ai spus tu, peste ani de zile, o revedere si sa ne vedem cum aratam...ma bucur pentru tine si in acelasi timp imi sterg lacrimile de pe obraz..dar voi creste, ma voi face mare, nu? tu mereu mi-ai spus ca sunt o invingatoare! voi fi si de data asta, trebuie!!!!

luni, 2 mai 2011

Stii

ce ma doare cel mai mult? Ca am lasat de la mine de prea multe ori in viata!
ca am lasat pe altii sa fie fericiti in defavoarea mea! Ca nu am stiut sa lupt pentru fericirea mea, crezand ca nu e frumos sa lovesc pe altii pentru a fi fericita!
Dar stii ce este culmea? Ca nu am puterea sa o fac..nu pot rani persoane, chiar daca nu le cunosc, pentru a fi eu fericita...si mi s-a spus ca nu stiu sa lupt pentru fericire...

Asa sa fie?:(

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Durere


...o simt acolo, in interior si doare, a naibii durere..auzi la ea, sa ma doara!
Incerc sa ii dau un Ketorol, ca mai am cateva din tara, dar ma sfideaza pe fata si atat, o mai pacalesc cu cate un oftat si o minciuna ca nu imi pasa si parca, parca putin uita sa ma doara! Am incercat sa o vand, sa o sterg, asa cum stergi unele lucruri nefolositoare de prin calculator, cum arunci o haina care nu iti mai place dar eu o dau afara pe usa si ea intra pe urechi, o dau afara pe geam intra prin suflet. Am spus ca ii iau haine noi, ca ii cumpar si un cremsnit ( am gasit o cofetarie cu produse romanesti..yammy yammy) dar nimic; exact ca un copil pe moment pare ca trece dar apare la locul stiut cu aceeasi intensitate sau mai puternica uneori. Am spus ca o donez, ca fac o fapta buna si o las pe o banca in parc, mi-a spus ca nu vrea, ea va fi cu mine acolo toata viata si ca chiar daca o sa uit prin aeroporturi, prin bagaje, prin camere de hotel, masini, valuri de mare sau fosnet de frunze ea mereu ma va gasi si ma va durea! nu e culmea? cum sa o scot de acolo? sa o pacalesc sa plece? Din cauza ei de ceva ani nimic nu imi place, nimic nu ma multumeste, nimic nu mai e cum era..din cauza ei intorc spatele si plec pentru ca asa e mai comod, e mai comod sa spun nu vreau decat sa recunosc ca am o durere in suflet si nu pot scapa de ea..
De cand s-a instalat la mine, fara sa ma intrebe, nimic nu mai aduce bucurie in sufletul meu, nimic nu imi mai lumineaza gandurile si dorintele, merg precum Bator si cand nu mai pot nu o astept pe Fefeleaga sa ma incurajeze..o iau eu pe drumul meu ascuns cu frunze, pe cararea pe care doar eu o batatoresc si imi spun: Asa a fost sa fie! Ridic fruntea, iau durerea de mana si ii promit prietenie....ceea ce nu stie ea este ca vreau sa rup aceasta prietenie cu ea, vreau sa o impachetez si sa o trimit niciunde, vreau sa o uit....

joi, 18 noiembrie 2010

Dintisori si asteptari

De cateva zila am intrat in programul de reabilitare cu dintisorii. Astfel ca acum arat ca o baba de 90 de ani, vorbesc ca un copil de 3 ani, stalcit si cu lene....dar rezultatul va fi un zambet superb:)

De ceva timp ma chinui sa scap de acest complex, al danturii si mereu ma loveam de partea financiara...am cerut ajutor acolo unde toti copii o fac: la mama si m-am lovit de un refuz categoric si dureros.mi-am promis ca o sa trag si o sa muncesc pe burta..dar in Romania daca nu ai PCR-uri ( Pile, Cunsostinte, Relatii = PCR) nu reusesti nimic....

Acum sunt fericita...anul asta mi s-a bifat listuta ceruta la inceputul anului...se pare ca daca faci un revelon afundat in tristete, singura in casa si dormind, fara harmalaie, muzica si chefuri gandesti mai bine ce iti doresti si pui listuta mai bine la punct....Eu pot sa spun ca le-am bifat frumos! Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu si trupei mele de ingerasi!

Sunt fericita! Chiar sunt!

vineri, 12 noiembrie 2010

Fericire

Nu am mai scris de multa vreme...nu pentru ca nu am vrut doar ca nu stiu sa va explic in cele mai frumoase cuvinte ceea ce simt... A fost si ziua mea, am 31 de ani si cred in minuni....Viata ti se poate schimba in cateva zile si starea psihica ti se schimba de la cer la pamant..
De ziua mea am primit cel mai frumos cadou: iubirea; l-am primit pe el si iubirea lui! Am primit cheia spre lumea fericirii, drumul spre a avea familia mea cu un baiat frumos si inca altii mai mici...Am gasit linstea dupa care umblam si omul de care aveam nevoie sa imi deschida calea spre viata.

Viata mea va fi frumoasa, vom imbatrani frumos impreuna si vom avea ce sa le povestim copiilor, sa le spunem cat de frumoasa e iubirea si cate minuni face, sa le insuflam o scara de valori asemenea celei pe care noi o detinem si sa le oferim iubire si dragoste parinteasca.

Plec pe drumul fericirii cu inima deschisa, cu dorinta de a-l face cel mai fericit barbat si de a-i oferi copii frumosi! Viata mea abia acum incepe...simt asta si sunt fericita....Niciodata nu m-am gandit ca nu Romania este tara unde ma asteapta fericirea dar toate lucrurile frumoase se intapla cand nu te astepti si vin de unde nici nu gandesti.

Sa va bucurati pentru mine, pentru fericirea mea si sa aveti si voi in suflet ce simt eu acum, sa va fie si voua soarele mereu pe strada..eu ma pregatesc sa devin doamna, mama si cea mai fericita femeie din univers!

luni, 1 noiembrie 2010

Plec


..si de data asta plec sigur! Nimic nu ma va opri...un nou inceput..dar care va fi unul frumos..pun punct aici cetateanului Romaniei, pun punct siguratatii....

Da, am luat decizia, sunt fericita si nerabdatoare sa ajung acolo, sunt multumita ca a iesit soarele pe strada mea...

Multi probabil imi vor spune sa ma mai gandesc dar eu stiu clar ca nu am la ce! Vreau sa fiu acolo, vreau sa fiu langa el, vreau sa imi costruiesc un nou inceput ..care va fi frumos, linistit si plin de imbratisari...

Pentru cei dragi sufeltului meu voi spune cateva cuvinte dintr-o melodie a Alinei Manole: voi pleca putin, nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta!!!!!! Da, si mie imi veti lipsi toti dar mai stiu ca o prietenie nu se raceste datorita catorva mii de kilometrii!!!

Va iubesc pe toti cei care sunteti in sufletul meu si mereu veti fi speciali, veti fi nebunii mei, veti fi acolo, langa sufletul meu! Si vreau sa va bucurati pentru mine, sunt convinsa ca o veti face!!

Prietenia nu este un drum cu sens unic

 Nu este un loc în care unul oferă, iar celălalt doar primește. O prietenie reală se construiește în doi, din pași egali, din implicare reci...

Faceți căutări pe acest blog