Balbriggan Town Awards 2019 - Civic Award

Nu prea mă laud eu, dar ziua asta și premiul asta sunt foarte speciale sufletului meu.

Pe dată de 23 iulie 1984, când aveam doar 4 ani, dar desigur cu un sac triplu de energie, la care mai adaugi inconștiență și curiozitatea, specifice vârstei, am avut o cumpăna foarte dificilă în viață mea.

În religia ortodoxă, în calendar este trecut Sfântul Focă. Din bătrâni, în satul meu, se spune că nu trebuie să faci nimic în gospodărie în acea zi, că altfel ceva rău se va abate asupra familiei tale.

Simona, normal că nu a fost și ea fetiță aia cu fustițe și fundițe, care să se joace cu păpușile și să fie o finuță. Nu, de unde? Eu eram ba prin stradă, mă băteam cu băieți pe râme și pe minge, ba prin curte, căutând cuie, lemne să mai "meșteresc" eu ceva. Și în plină expediție în curte, am ajuns la gura beciului, unde erau două placaje, care serveau drept "capac" dar desigur, nu erau sigure. Și, eu pac, piciorul pe ele, și hodoronc tronc, pe scările de metal, în jos, în "fundul pământului" m-am dus.

Tatăl meu, care era cu meșterii în curte a auzit zgomotul și a venit și m-a găsit în beci. Aproape fără suflare. Tatăl meu m-a salvat în ziua aia! Eroul meu.

În anul 2019, fiind ziua de  Focă, nu am făcut nimic acasă, mi-am luat copilul și am mers la plajă. O zi călduroasă, de vara, cum rar întâlnești în Irlanda, pe care ar fi fost păcat să o pierzi. Ne-am dus la plajă, bălăceala, hârjoneala și chiar și băgat în apă.

La un moment dat, David îmi arată o bucată de material în apă, care plutea. O pânză neagră, cu buline albe, părea că o rochițica de păpușă. Când a venit următorul val și a întors "pânză" practic era o fetiță. Nu părea a mai respiră (nici nu mai respira, de fapt).

În momentul ăla instinctual, am țipat la David să iasă din apă și să nu se miște de pe malul marii nici un cm și în același timp am fugit și am ridicat corpul micuței din apă, și ieșind din apă mă întrebăm ce Doamne iartă-mă fac? Văzusem doar în Filme CPR dar eu habar nu aveam să fac. În momentul ăla, în față mea au apărut Geraldine și Diana, iar Geraldine este instructor specializat pe prim ajutor CPR și a luat micuța din mâinile mele. A aplicat tehnicile pe care ea le știa cel mai bine și între timp a venit și salvamarul, salvarea a fost sunată. Da, un lucru cu care nu mă pot împacă este că mama a apărut după 15 minute, când salvarea era deja venita... Ea era în apă, mult prea departe de locul unde s-a întâmplat, și își lăsase cei 3 copii nesupravegheați, pentru că" știu că nu au voie să între în apă!”

Fetiță a supraviețuit, am făcut tot posibilul să aflu, pentru că am avut câteva nopti în care doar chipul ei îl vedeam, cu spuma aia albă la gură, cum o învârtea apă marii....

După ce echipajul de la salvare a preluat fetiță, am dat declarațiile necesare, mi-am îmbrățișat strâns copilul la piept. Copil care avea doar 5 ani, care după ce am ieșit din apă cu fetiță, a stat doar lângă picioarul meu și nu înțelegea foarte bine ce se întâmplă.

Mi-am cerut scuze că am țipat la el, dar în momentele alea trebuia să salvez fetiță. A înțeles, în sufletul lui mic de copil, că nu a fost cu rea voință.

Exact la 35 de ani distanță, salvăm și eu o viață. Așa cum tatăl meu o salvase pe a mea.

Doamne, ce mândră am fost de mine!

Am apărut și la gazetă, pentru că, ceea ce am făcut noi, se pare că a fost subiect de știre.

În sfârșitul lui noiembrie primesc un email de la Grainne Maguire (consilier independent)că am fost nominalizată pentru premiul spirit civic, la ceremonia de acordare a premiilor Balbriggan Town Awards. Nu înțelegeam de ce, pentru că, chiar dacă de atunci eram implicată în diferite activități comunitare, nu mă vedeam eu așa de importantă să fiu chemată la festivitate, mai ales să fiu nominalizată.

În seară de 5 decembrie am primit premiul și singură persoană la care m-am gândit și pentru care am ridicat ochii sus, zâmbind, a fost tata. Era chiar în ajunul zilei în care tată ar fi împlinit 72 de ani!

05 Decembrie 2019 (Postare pe Facebook)

Azi ai fi fost mândru de mine! În seară asta mi-aș fi dorit să te am lângă mine și să îți spun : “Tată, îți mulțumesc că m-ai învățat despre bunătate, respect, dăruire, sinceritate și omenie!”

Îți dedic ție premiul primit astăzi: Balbriggan Town Awards pentru spirit civic!

Cum mie mi s-a mai dat o șansă la viață pe 23 Iulie 1984, așa și eu, pe 23 Iulie 2019 am salvat viață unei fetițe de nici doi ani!

Ar fi fost cel mai frumos cadou care l-ai fi primit de la mine, după David!

Te iubesc și dorul de ține este dureros! Dar te păstrez în amintirile mele și poveștile pe care i le spun lui David!

Cel mai iubit dintre pământeni mei ar fi făcut 72 ani

Lifes little emergency kit

... Nu îmi stă în caracter să mă aplec şi să ridic lucruri de pe jos dar vineri seara în autobuz de nicăieri şi din senin în faţa mea am găsit săculeţul ăsta:

Şi fără să mă gândesc prea mult l-am ridicat, gândindu-mă că este al cuiva.. am întrebat în jurul meu.. şi nimeni nu şi l-a atribuit.. am văzut că are un card/bileţel pe el.. dar am spus că poate e un nr de telefon acolo, aşa că l-am băgat în buzunar şi la coborârea din autobuz am mers frumos spre felinarul străzi şi am citit... Am rămas uimită... lucrurile din săculeţ parcă erau anume pentru mine, era exact ce aveam nevoie... Recunosc că port acest Kit cu mine peste tot şi îmi spun că nimic nu este întâmplător în lumea asta.. totul se întâmplă cu un scop.. important este să acordăm atenţia cuvenită..
E drept că starea mea de spirit este puţin aiurea.. o fi şi astenia de primăvară, o fi şi impresia că nimic bun nu este în viaţa mea.. dar mi-am dat seama că am oameni frumoşi, mi-am dat seama că am activităţi multe şi nu am timp... şi am şi o veste bună: în 26 mai se va lansa emisiunea tv produsă de echipa mea de la Actualitatea IRL, emisiune unde îmi aduc aportul ca producător şi unde sunt convinsă că vom face lucruri minunate!!!!!

Şi tot zilele astea mi-am refăcut post-it-urile nelipsite din camera mea.. doar că de când m-am mutat aici nu am mai avut chef să le aplic.. dar mi-am făcut timp şi cam aşa arată uşa mea:

Un nou inceput

Imi aduc aminte ca dupa ce am luat drumul capitalei am fost un fel de calator cu desaga in spinare..ma tot mutam din cartier in cartier, din diferite motive si considerente..abia dupa aproximativ un an mi-am gasit locul meu, locul unde am stat ani buni si frumosi...
Cel mai urat imi era cand faceam bagaje, strangeam..si mutam...incarca in masina...mergi si descarca, gaseste-le iar locul la fiecare, aranjeaza-le sa iti fie pe plac...si cand te obisnuiai mai bine....iar o luam de la capat...
Am plecat in Irlanda, am vechime aici de un an si aproape 2 luni si am schimbat...4 case cred..din doua am plecat pentru ca nu mai rezistam ipocriziei, nesimtirii si prostiei iar din doua...pentru ca asa a fost sa fie!
Acum iar bagaje, iar drumuri, iar schimbari...pai deh, uite asa cunosc si eu Dublinul:)) Dar de data asta am acel sentiment care l-am avut si cand m-am stabilit pentru cativa ani ...asa ca aici stiu ca o sa stau cativa ani...si ca totul va fi bine! Doamne ajuta si inainte cu bagajele!
Tot din autobus va scriu si aceasta postare:) Ca sa va tin la curent :)

32 de ani...cand de fapt ma simt ca la 23 :)

Sper de data asta sa duc la bun sfarsit postarea...ma chinui sa scriu de ceva zile...scriu, sterg, scriu, sterg...nu imi gasesc cuvinte si asa cum multi mi-au spus ....s-a intamplat ca eu, care mereu aveam prin fiecare buzunar cuvinte adunate, in fiecare celula cate un cuavnt sa raman fara ele...la mine linistea este ceva strain si lipsa cuvintelor apocalipsa....dar uite ca acum...acum au disparut..s-au ascuns asemeni unor raze de soare in spatele unui copac frumos si falnic...Mirosea a frunze umede si a pamant cand ma indreptam spre sala....in aer plutea parfum de noeimbrie si eu ma agatam cu toata puterea de ultima raza de vara, vara nevazuta aici in Dublin. Paseam prin covorul care fosnea a moarte si imi aduceam aminte Cismigiul si ultima baie de frunze facuta anul trecut...eram tot singura, eram tot agatata in vara unui an frumos, eram tot eu cu mine..ceea ce ma uimea nu era ca viata mea e ca o piesa de teatru ci faptul ca am atat de putine personaje...Am inceput sa aranjez sala si sa ma gandesc ca soarele a aparut in Dublinezia cu un scop, probabil sa imi aduca o raza de speranta ca pe un drum insorit nu imi mai este frig..chiar daca sangele corpului meu imi cerea manusile negre si pufoase purtate in utlimii ani pe aleile toamnei...
Imi venea sa imi alung gandurile in vantul ce imi pisca umerii si sa fie culese precum polenul...dar ceva ma oprea...emotiile imi dadeau ghionturi si mereu imi repetam ca sunt puternica, sunt infipta in realitate si trebuie sa merg spre ceva anume, un scop bine definit si anume, cel pe ziua de sambata, sa fie un eveniment reusit si sa uit de toate muscatele din camera mea care noaptea ma rodeau si ma chinuiau...
A fost atat de pe rapid totul incat uneori parca si uitam unde sunt, de ce sunt...la un moment dat mi-am dat seama ca emotiile ma coplesesc si mi-am spus ca nu am cum sa fiu eu cea care ma las doborata atat de usor si am luat-o la gona...pe holurile sufletului meu erau doar doua ganduri ratacite, imbracate dezordonat si care sigur raceau in hotelul de gheata ce era instalat in zona inimii....
Cand totul in mintea mea era pe doua baricade si cand incercam sa zambesc asa cum fac mereu pentru a masca tristetea ce si-a luat chirie la mine in gand ceva s-a intamplat...O multime de ochi erau atintiti spre mine, o armata de urechi vroiau ca eu, Simona, sa spun ceva....si eu ,a chinuiam sa caut in camarute si in colturi cuvintele...Mi-am pierdut cuvintele, mi-am pierdut logica, calmul si tot in momentul cand toti cei prezenti au inceput sa cante La multi ani!...Eu ma gandeam acasa...dar mi-am dat seama ca acum, acasa, inseamna aici! Aici, intre asa de multi oameni frumosi, aici unde ploaia imi da mirosul de iarba proaspata, unde soarele apare doar cand norii au plecat sa joace sotron si picaturile se mai odihnesc putin pe coada curcubeului....Aici, in tara asta verde o mana de oameni s-au hotarat sa imi dea un test sa vada cum il trec...si l-am trecut fara sa plang ( prea mult), incercand sa chem inapoi gandurile rasfirate prin polenizare...
Sunteti atat de frumosi toti cei care sambata ati avut un gand bun pentru mine si chiar si cei cu rele... ma simt mica acum, m-as ascunde undeva si asinchide ochii sa imi aduc aminte frumusetea voastra care ma orbea...sinceritatea voastra care ma gadila usor la glezna dreapta...SUNTETI MINUNATI! ar fi trebuit sa spun asta si la Alssa dar m-ati blocat, m-ati facut sa raman leftera de cuvinte si cu emotii de puteati sa faceti credit si tot imi mai ramaneau.....
Ati devenit acotri in piesa mea de teatru in care ma plangeam ca nu mai am...si sunt mandra de actorii mei care m-au facut sa deschid ochii unui week-end presarat cu aroma de scortisoara, cu ochi calzi si cuvinte dupa care tanjeam...
Ati facut un copil fericit ca a primit cea mai frumoasa plansa de pictat si o sa incep sa pictez cu voi de acum, despre voi si pentru voi! Ati devenit culorile ce imi invioreaza viata si familia mea .....
Va mulumesc in felul meu,,,aici, in spatiul unde colorez de fiecare data cateva magnolii,...imi plac magnoliile dar pe voi va iubesc pe toti cei care sambata seara mi-ati neutralizat cuvintele si mi=ati facut incalzirea pentru duminica..unde tot voi, in mare parte m-ati facut sa dau drumul picaturilor cristaline care plecau din ochii mei muti de uimire.....Va multumesc!....

Dureri provinciale

M-am trezit dimineata cu o durere in piept, o durere care nu a mai foat prezenta in simtirile mele, nu stiu sa ii explic intensitatea, dar ma doare cand respir, ma doare cand zambesc, gandesc, vorbesc.
Acum ceva timp ma intrebam ce caut in Irlanda? Plecasem din tara mea atat de fericita, cu planuri de viitor si avand convingerea ca anul acesta, pe vremea asta voi face planuri pentru camera copilului.... Sunt in Irlanda de 10 luni si din planurile marete nimic nu a devenit realitate. Singuratatea este tot prietena mea, speranta ca intr-o zi voi avea cui sa zambesc dimineata nu s-a materializat in certitudine, sufletul inca tanjeste dupa o imbratisare. Sunt o persoana care traiesc la extreme. nu stiu sa ma bucur putin, eu ma bucur maxim, nu stiu sa sufar putin sau sa fiu nepasatoare, sufar de mi se usuca ochii, gatul si nasul. Nu poate sa existe ceva care sa imi placa putin sau ceva care sa ma bucure putin, am invatat ca in viata ori esti maxim de fericit ori esti maxim de trist. Nu imi plac nuantele de gri, nuantele sterse si oamenii mincinosi, nu imi plac prieteniile bazate pe supozitii si afirmatiile facute pentru obtinerea unei reactii....Sunt omul viselor pe care mi le vreau atinse, sunt femeia care tanjeste dupa un el care sa imi ofere ceva al nostru, sa am motive sa imi doresc sa se asterne seara ca sa pot sa adorm in bratele unui el, pentru ca apoi sa vina dimineata si sa ma trezesc inaintea lui si sa ii privesc chipul dormind.
Sunt lucruri banale si de care, unii din prietenii mei mi-au spus ca vor trece repede, vor fi inlocuite de dimineti cu reprosuri, de seri cu discutii si contradictii...eu spun ca nu, pentru ca daca armonia de la inceput este pastrata, daca ne respectam si vedem lucrurile ca o echipa nu ai de ce sa lasi reprosurile sa isi faca cuib.
Durerea aia cu care m-am simtut ma face sa gandesc cum ar fi o viata in singuratae? Cum ar fi sa ma trezesc singura in fiecare zi pana la sfarsitul vietii....si am decis ca nu vreau sa aflu asta!
Acum cativa ani un doctor prost si incapabil mi-a spus ca ceasul meu a inceput numaratoarea inversa, ca daca am o lista cu lucruri pe care imi doresc sa le fac inainte sa plec in calatoria spre eternitate sa incep sa bifez punctele de pe ea. Eram doar eu si cu el in cabinet, am simtit atunci cum totul se surpa, cum sangele mi s-a lasat in calcaie si oricat incerca creierul sa trimita comenzi corpulului nu ma gasea ascultare.... Am plecat din spital si am mers, nu vroiam autobuz, nu vroiam sa stiu unde ma duc....am scos telefonul din buzunar si am inceput sa caut in telefon pe cineva caruia sa ii spun... din zecile de persoane pe care le aveam trecute nu m-am oprit la nici una... nu vroiam sa aud cum de la o voce vesela se trece la o voce stearsa, cum mi se spune hai, treci peate asta! Am bantuit pe strazi in acea zi pana cand am simtit ca nu mai am vlaga... talpile ma usturau, o galagie din stomac imi amintea ca nu am mai mancat de mai bine de 24 de ore, intunericul pusese stapanaire pe orasul agitat, masinile si autobuzele erau mai putine un jurul meu dar eu... eram inca pe strazi. Pe telefon aveam ceva apeluri pierdute si mesaje... nu ma interesa de la cine sunt, ce scrie in ele... nu mai eram in stare sa gandesc, tot ce imi repetam era cu ce am gresit de L-am maniat pe El, de ce nu ma lasa sa stiu si eu cum e sa auzi pe cineva strigandu-ma mama, cum e sa tii de mana un barbat si sa fii fericita ca este doar al tau si te lasa sa il faci fericit...
Am ajuns acasa si am inceput sa impachetez lucruri, sa pun ce aveam drag in pungi, cutii si sa le dau...cui? sub ce motivatie? Nu stiam sa imi raspund...
Au trecut cateva zile si am spus unei persoane prin ce trec, eram la o ciocolata calda si eu ii aduceam la cunostinta ca peste un an eu voi fi amintire, ca peste un an multi dintre cei ce ma cunosc probabil imi vor duce dorul...sau nu! Am plecat de la masa lasand persoana respectiva plangand, implorandu-ma sa lupt iar eu i-am spus: eu lupt, dar nu cu un oponent pe care stiu din start ca nu il pot invinge! Zilele se pravaleau peste mine, prietenii ma intrebau ce am, de ce sunt trista iar eu ridicam din umeri si spuneam ca e doar in imaginatia lor...Pana intr-o zi cand a venit la mine o persoana foarte draga sufletului mei si m-a luat de ciuf: "Nu plec de aici pana nu imi spui exact ce se intampla cu tine, nu plec de aici pana nu imi spui unde e Shumi cea care imi zambea si imi vorbea numai prostii, care, cand ii spuneam ceva, mereu gasea un raspuns care ma facea sa rad? Daca tu crezi ca nu o poti aduce inapoi pe acea Shumi si te ascunzi sub ochii astia care nici macar nu mai au stralucirea cu care noi eram obisnuiti, atunci, poti foarte usor sa ma pui acolo, in lista celor care nu mai vor sa stie de tine! "
Ma uitam la el si am inceput sa plang.....Danut era mereu cel care ma "palmuia" atat de frumos si de finut incat chiar daca ma invinetea eu zambeam...i-am spus doar ca analizele mi-au iesit prost si ca in 9 luni s-ar putea sa plec undeva de unde sigur nu ma mai intorc..Am cazut si nu mai stiam ce sa spun....imi era teama sa il privesc pentru a nu vedea mila, pentru a nu vedea ceva care sa ma distruga si mai tare...dar am simtit o mana pe bratul meu, care incepuse sa ma zguduie: "Auzi, tu sa nu imi spui mie asta, ai inteles! Tu esti Shumi si tu nu ai nimic! Tu nu te lasi batuta asa de usor! Hai, lasa bocetul, ca ala e pentru baba, imbraca-te, avem de mers undeva!" Si am plecat..am plecat spre o clinica..in doua zile eram in avion spre Elvetia si intr-o luna imi serbam ziua de nastere atat de fericita si inconjurata de prietenii mei...
Atunci m-am hotarat sa iau totul cu bratele deschise, sa ma bucur si sa urlu cand sunt fericita, sa tropai ca un copil cand fac ceva ce ma face fericita, sa ma indragostesc de oamenii frumosi pe care ii cunosc, sa zambesc la soare si sa fiu fericita ca azi, 20.10.2011 sunt eu, Simona de acum...
SI atunci mi-am spus ca nu voi lasa sa treaca lucruri pe langa mine si apoi sa ma intreb dar aore cum ar fi fost daca incercam?

Me happy!

Dupa cum va spuneam, imi doream sa va dau cat mai multe vesti bune! Cand dau vesti bune parca si mie imi este bine! Ma pregatesc de o scurta vacanta, un week-end dar abia il astept! Atata nevoie am de aceasta vacanta ca nu va puteti inchipui! Dar vestea cea mai buna este ca voi incepe si o colaborare cu un radio! Voi avea o emisiunea, la inceput de 30 de minute, si daca lucrurile merg bine vor fi 60 de minute si apoi se va discuta si de o emisiune TV:) Abia astept sa va dau mai multe detalii, sa va dau , daca e posibil, si inregistrarile emisiunilor! Am ajuns sa fac ceea ce imi place si mor de bucurie!!!:)
Sper sa inceapa soarele nu doar sa rasara pe strada mea ci sa si stea toata ziua, chiar daca in Irlanda e mai greu!

Ce e frumos trece atat de repede....

Week-endul ce tocmai a trecut a fost plin, frumos, placut si cum mai vreti voi sa ii spuneti! A fost verisoara mea la mine!!!!!!! Ne-am plimbat, am vizitat locatii, am fost in vizite pe la prieteni, am iesit la cumparaturi....
Imi era asa dor de cineva familiar, sa ii vad chipul, sa stam la barfa, sa vorbim, sa trancanim, sa ne amuzam si sa radem asa cum numai noi stim. Am fost si in club, am fost si la mare, am fost si la Muzeul de ceara..off, ce frumos a fost!!! Mai vreau!!!!

Radio Deea- Festivalul International de Radio

Sunt fericita pentru fostii mei colegi de la Radio Deea !!!! Vreti sa stiti de ce? Cititi mai jos:

RADIO DEEA a fost inclus pe lista de invitaţi la ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional de Radio, eveniment care se desfăşoară în Zurich, în intervalul 9-18 iunie.

Brand-ul Radio DEEA a debutat în 1997, cu un format AC şi o singură frecvenţă în FM pe banda est în Oneşti. Trei ani mai târziu a făcut trecerea către CHR şi a început construcţia celei mai mari reţele de posturi locale din Moldova.

Anul 2005 a oferit comunităţii clubbing din România ţansa de a asculta în FM, pe 22 de frecvenţe radio, producţie electronică de calitate, dar şi show-urile radio ale celor mai proeminente figuri de pe scena dance actuală: Carl Cox (Global), John Digweed (Transitions), Above & Beyond (Trance Around The World), Jesse Voorn, Syke’n'Sugarstarr, D.O.N.S. sau numărul 1 mondial, conform Top 100 DJ Mag, olandezul Armin van Buuren (A State Of Trance).

În 2011 Radio DEEA continuă să genereze big buzz, datorită unui playlist care include cam tot palierul producţiei electronice, un echilibru perfect între main şi underground.

Radio DEEA nu încearcă să facă educaţie muzicală, încearca să dezvolte o comunitate care agreează muzica electronică de calitate.

Data de 13 iunie, reprezintă un moment important pentru Radio DEEA, intră din nou în FM, pe două frecvenţe din Elveţia: zhr sud 88.2 Mhz, zhr 104.1 Mhz.

Organizatorii Festivalului Internaţional de Radio ne-au onorat cu invitaţia la ediţia de anul acesta a evenimentului, oferindu-ne şi un slot de emisie de la 22:00 la 02:00 (ora României) (21:00 – 01:00 – ora locală).

DJSLASH, realizatorul emisiunii “IN SESSION” (difuzată în fiecare seară de luni de la ora 21.00) şi RADU RĂCULESCU “vocea” emisiunii DANCE CONNECTION (difuzată sâmbătă şi duminică de la ora 15:00) vor fi cei care vor fi prezenţi la Zurich în calitate de prezentatori.

În 2011 este singurul post de radio, pe format dance din România selectat să participe la acest eveniment internaţional.

Multa bafta!!! Si cat mai multe vesti bune sa aud!!!

Scoala Romaneasca Dublin

Da, stiu ca asteptati vestile de mai mult timp dar mereu cand ma apucam sa scriu parca nu imi gaseam cuvintele. M-a cam lovit dorul de casa, de cei dragi! Stiu ca v-ati saturat de dorul asta al meu dar fiti ingaduitori cu mine, este prima oara cand stau asa departe de tara , fara sa vad un chip drag, fara o iesire la o cafea cu cei dragi, fara o nebunie pe la munte..dar sper ca timpul care trece sa ma faca sa vad lucrurile intr-o nuanta mai roz, asa cum ne sfatuieste si Printesa Urbana.
Dar sa ma las pe mine putin la o parte si sa vorbesc despre proiectul cu scoala, nu? Este un inceput frumos si speram sa il transformam in ceva durabil si placut. Este o scoala unde elevii meu sunt pustii nascuti in Irlanda , parintii romani, si nu prea stiu sa vorbeasca corect romaneste, avand in vedere ca la scoala folosesc limba engleza, cand se joaca in parcuri tot in engleza si doar acasa au parte de o conversatie in limba romana. Avem deocamdata doar sambata cursuri dar speram sa ne extindem si duminica, cerere fiind, asteptam sa vedem cati copii adunam si va dau detalii pe viitor.
Cam atat .....sper sa scriu mai des si posturi mai lungi..dar acum nu prea am starea necesara!
Se apropie week-endul, nu?:)

Never say never!

Tata imi spunea ca nu se stie cand imi va folosi diploma de liceu pedagogic iar eu mereu ii spuneam ca nu, nu imi va folosi, ca eu vreau sa fac dreptul si punct...am ajuns dupa 17 ani sa ii dau dreptate.
Am inceput sa plamadesc un proiect al meu, aici in Irlanda: scoala pentru copii romanilor din Irlanda. Va fi o scoala de week-end unde copii romanilor nascuti in Irlanda vor invata geografia Romaniei, istoria Romaniei. Vom face ore de limba romana si ore de matematica...voi fi iar in mijlocul copiilor! Abia astept! Sa imi tineti pumnii deoarece, cu mana pe inima va spun, am mari emotii!
Azi dupa multi ani am tinut in mana Abecedarul Dlui Danila, cartea de metodica a dnei Matasaru...Ce amintiri mi-au starnit...amintiri din anii de liceu!!!

Dintisori si asteptari

De cateva zila am intrat in programul de reabilitare cu dintisorii. Astfel ca acum arat ca o baba de 90 de ani, vorbesc ca un copil de 3 ani, stalcit si cu lene....dar rezultatul va fi un zambet superb:)

De ceva timp ma chinui sa scap de acest complex, al danturii si mereu ma loveam de partea financiara...am cerut ajutor acolo unde toti copii o fac: la mama si m-am lovit de un refuz categoric si dureros.mi-am promis ca o sa trag si o sa muncesc pe burta..dar in Romania daca nu ai PCR-uri ( Pile, Cunsostinte, Relatii = PCR) nu reusesti nimic....

Acum sunt fericita...anul asta mi s-a bifat listuta ceruta la inceputul anului...se pare ca daca faci un revelon afundat in tristete, singura in casa si dormind, fara harmalaie, muzica si chefuri gandesti mai bine ce iti doresti si pui listuta mai bine la punct....Eu pot sa spun ca le-am bifat frumos! Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu si trupei mele de ingerasi!

Sunt fericita! Chiar sunt!

Fericire

Nu am mai scris de multa vreme...nu pentru ca nu am vrut doar ca nu stiu sa va explic in cele mai frumoase cuvinte ceea ce simt... A fost si ziua mea, am 31 de ani si cred in minuni....Viata ti se poate schimba in cateva zile si starea psihica ti se schimba de la cer la pamant..
De ziua mea am primit cel mai frumos cadou: iubirea; l-am primit pe el si iubirea lui! Am primit cheia spre lumea fericirii, drumul spre a avea familia mea cu un baiat frumos si inca altii mai mici...Am gasit linstea dupa care umblam si omul de care aveam nevoie sa imi deschida calea spre viata.

Viata mea va fi frumoasa, vom imbatrani frumos impreuna si vom avea ce sa le povestim copiilor, sa le spunem cat de frumoasa e iubirea si cate minuni face, sa le insuflam o scara de valori asemenea celei pe care noi o detinem si sa le oferim iubire si dragoste parinteasca.

Plec pe drumul fericirii cu inima deschisa, cu dorinta de a-l face cel mai fericit barbat si de a-i oferi copii frumosi! Viata mea abia acum incepe...simt asta si sunt fericita....Niciodata nu m-am gandit ca nu Romania este tara unde ma asteapta fericirea dar toate lucrurile frumoase se intapla cand nu te astepti si vin de unde nici nu gandesti.

Sa va bucurati pentru mine, pentru fericirea mea si sa aveti si voi in suflet ce simt eu acum, sa va fie si voua soarele mereu pe strada..eu ma pregatesc sa devin doamna, mama si cea mai fericita femeie din univers!

"Povestea Lupului Albastru" si "Astazi, Acum" - lansare cu prieteni si pentru prieteni

Pana la concertul Alinei avem chiar maine un eveniment pe care il astept cu drag.

Draga mea prietena, Loreta Popa, isi lanseaza maine doua carti pe care va invit cu mare drag sa le aveti pe politele din bibliotecile voastre. Sunt doua carti de suflet, scrise cu suflet si pentru suflet.

Lansarea va avea loc la Teatrul Nottara, orele serii, pe la 18.00..vor fi multi prieteni, multi oameni cu suflete calde si atmosfera placuta.

Leapsa 2

Asa cum mi-a promis, Dan m-a pricopsit, in modul placut, cu o leapsa. Inainte sa incep sa raspund la leapsa vreau sa ii urez o zi frumoasa maine si lui si Monicai, sa fie intr-un ceas bun si sa le fie, celor care ii ia sub aripa lor de nasi spirituali, cei mai buni prieteni, un exemplu de intelegere si iubire si de familie. Au facut o alegere frumoasa a doi oameni calzi, asa cum i-am cunoscut eu pe cei din familkia Botea! Si acum sa purcedem la leapsa:

• La ce varsta credeti ca va veti casatori?
• Cum ati vrea sa fie nunta?
• Cine ati vrea sa va fie nasi? Dintre prieteni si rude, sa nu veniti cu Angelina Jolie si Brad Pit :)

La ce varsta cred ca ma voi casatori? ..apai nenica...deja am 31, sper cat mai repede...asta implica sa il si gasesc pe EL..imi doresc la un 34 de ani, cel tarziu, sa ma casatoresc!

Cum as vrea sa imi fie nunta?....la intrebarea asta am mai raspuns intr-un post, undeva in trecut dar reiau aici, cu mici amanunte: la nunta mea vreau langa mine oameni calzi, oameni frumosi si prieteni! adevarati prieteni. Mi-as dori foarte mult cununia religioasa sa o fac in Biserica in care am fost botezata( am eu motivul meu..in curtea acelei Biserici isi dorm somnul de veci cele mai dragi suflete ale mele, al caror vis comun a fost sa ma vada mireasa); vreau sa fiu imbracata in mireasa ( rochie bleu) si sa ma bucur de acea zi...sa fie un restaurant plin de oameni calzi, sa fie totul asa, ca intr-o poveste cu printi si printese si sa il privesc pe EL cu o foame nebuna de iubire. Sa ma simt implinita si fericita, sa stiu ca vor urma multe zile frumoase si calde, sa stiu ca cei din jurul meu se vor bucura pentru mine si cu mine!
Mai sus am descris partea sentimentala..detaliile tehnice, cum le-as numi eu, ar fi o petrecere pe marginea unui lac (lacului din Buftea unde deja am rezervarile facute;)) trebuie doar sa anunt ziua), sa fie multe flori de camp, sa fie el pe un cal alb..sa fie si cei dragi si sa dansam, sa am aranjamentele florale facute de manuta mea, husele de la mese sa fie o culoare calda, cocardele sa fie din frezii, la muzica sa fie cei doi care mi-au spus ca oricum vor veni ( Damian si Horia), sa fie si Alina care, chiar daca va fi invitata, sa imi daruiasca o"Luna patrata" live....sa am multi trandafirasi rosii si albi pe rochitica mea bleu, sa facem o proiectie a povestii noastre de iubire, sa facem si lucruri interactive....vreau o nunta nonconformista..si mai ales vreau o nunta fara dar....oamenii sa vina la mine de drag si nu constransi ca au de pus ceva bani intr-un plic!

Cine ati vrea sa va fie nasi?- aici este o problema..dar daca ma lasa preotul..nu ar mai fi. Am multi prieteni dragi care i-as vrea parinti spirituali:

1. Anca si Bogdan Pana - pe ei i-am numit asa de multa vreme;
2. Corina si Mircea Diaconescu - daca nu se satura de asteptat sa il gasesc pe el;))))
3. Ioana si Liviu Macoveicuic- si poate asa o sa fiu prima lor pereche nasita;
4. Preotul paroh - Palora Ioan- de la mine de la Bacau, care m-a rugat sa il pun;
5. Cristina si Razvan Tarachiu - prieteni buni si dragi sufletului meu.
6. Daniel si Monica Botea - si nu pentru ca mi-a dat leapsa ci pentru ca imi sunt dragi!

Daca voi credeti ca se pot 6 perechi de nasi ( si nu mai are si EL inca 3 sau 4) si cei numiti mai sus vor....o sa ii si pun!

Leapsa merge mai departe la: Ioana, Merat, Adela.

- cei casatoriti:

• Cati ani de casnicie ati bifat?
• Ce v-a placut cel mai mult la nunta voastra?
• Ati fost vreodata nasi? Ati vrea?

- cei inca necasatoriti :

• La ce varsta credeti ca va veti casatori?
• Cum ati vrea sa fie nunta?
• Cine ati vrea sa va fie nasi? Dintre prieteni si rude, sa nu veniti cu Angelina Jolie si Brad Pit :)

L.E. Daca tot mi-a dat nasul Daniel ideea...am decis ca dimineata, dupa ce chefuim sa ne pregatim pentru ciorba de potroace cu un fotbal. Echipele le vom face nasii mei contra nasilor Dlui Siguranta, daca nu are nasi..contra prietenilor lui. Eu capitan de echipa la mine si el la echipa lui:)

Emotii

Ieri am avut o dupa amiaza superba! A inceput cu emotii..aveam emotii ca un copil care primeste primul premiu din viata lui....dar am spus ce o fi o fi...Copii cunosc oamenii, copii simt sufletele si mai ales se ataseaza doar de cine vor ei!..asadar am pornit cu inima deschisa spre Cismigiu.
Am ajuns si m-am intalnit cu ea...i l-am prezentat pe "Ursulica" si i-am spus ca vrea sa fie prietenul ei....l-a luat in mana si ma privea..o analiza foarte amanuntita..a decis ca nu imi da mana deocamdata....dar peste cca 15 minute ma tinea de mana si eu zambeam..probabil ca zambeam din toti porii pentru ca unii se intorceau si se uitau dupa noi...acum o sa spun ca se intorceau pentru ca aveam langa mine o printesica. Am plecat sa descoperim Cismigiul; am vizitat lebedele si ratustele, am hranit paunii si ne-am minunat de culorile lui frumoase...ne-am dat in leagane, ne-am alintat...am primit baloane si ne-am jucat cu pistoalele cu apa care ni le-a dat un clown..am prins baloane de sapun si am hranit porumbeii. Am asistat la sedinta ei foto din partea fotografilor adunati pe acolo la un eveniment ...imi placea...chiar si atunci cand am vrut sa ne dam pe o minge de aia cu urechi si dna ne-a spus ca suntem prea mica..eu ii spuneam sa mergem la porumbei.o aud pe dna respectiva: nu mai plange printesa mica, te tine mami pe minge si te dai si tu....primul impuls a fost sa ma dau in spate si sa vina o mama cu fetita ei sa o dea pe minge...dar mi-am dat seama ca era vorba de mine..nu am negat...deoarece spusele ei au fost repetate si de persoana de langa mine: "hai mami, urca fata pe minge".........in acel momentul  mi-am spus ca eu vreau sa fiu mama...vreau sa strang in brate cate o minune data de Dzeu..vreau sa am un motiv sa treaca noptile mai repede ca dimineata sa imi vad ingerasii...si sa ii zambesc lui ca suntem binecuvantati cu acesti frumosi copii....
 Dupa-amiaza de ieri parca a fost rupta din visele mele....copilul meu in parc... cu mine...ne zambim complice, ne jucam, ne imprietenim cu oameni care ne intreaba cati ani are, care ne spun ce frumoasi suntem....
  Mi-as dori sa ies seara de seara in parc cu printesa despre care va vorbesc, sa ne jucam, sa devenim complice...sa devenim cele mai bune prietene si sa crestem impreuna!

Stare de liniste

Cam asa ceva simt eu acum...si imi este bine...sunt linistita..sunt multumita, sunt alintata..imi plac diminetile cand ii gasesc zambetul, imi place rasaritul de soare cand imi spune el buna dimineata...
Imi place noaptea care se asterne peste noi si ne mangaie in mantia ei ...imi place de mine langa el si imi place cum invat iar sa zambesc...pasesc atent si cu grija pentru a nu pierde din minunea lucrurilor ce mi se intampla....

Matrix cu bicicleta

Ce frumoase sunt amintirile din copilarie, emotiile la invatatul mersului cu bicileta, juliturile de pe genunchi si nu numai. Acum ceva timp, asa cum spunea si Daniel, ma "plangeam" ca imi este dor de copilarie..ei uite ca acum pot sa mai adaug cateva semne de buna purtare la palmaresul meu, si asa bogat.
 Daca vreti si voi, nu este greu: se ia una bucata bicicleta mountain bike si se incaleca cu hotarare. Se pedaleaza pe strada, se ruleaza in minte primele lectii de mers pe bicicleta, prima bicicleta primita cadou, primele cazaturi..apoi prima mountain bike cumparata din salariul de cadru didactic ....zilele cand era cea mai buna prietena...ehe...amintiri din copilarie. La un moment dat vrei sa iei un viraj stanga..ai viteza cam mare..si aproximezi ca ar trebui putin sa pisti frana..ei bine dragii mei asta am facut si eu! Ce a urmat?:)) Matrix de Bucuresti ..adice me:D Saritura in aer peste un podet, intalnirea de gradul III cu un gard....bicileta suferinda.
Ma ridic..aveam cateva dureri crunte dar deh..ce sa mai spun! Vina imi apartinea in totalitate. Ajunsa in casa incep sa analizez daunele..ca la asigurari si observ asa: bua de jos sparta, gatul aranjat cu o julitura destul de urata, intre picioare iar cateva julituri de toata frumusete..genunchiul drept avariat complet:) merge numai bine de bagat la daune totale pentru vara asta, s-au dus fustitele scurte si pantalonii scurti..si glezna..e cu glezna e alta poveste care nu v-o spun:))
 Asadar va riog eu frumos sa aveti grija cand va urcati pe bicileta! Conduceti fara viteza, franati doar daca aveti loc si spatiu si neaparat ambele frane sa fie puse in actiune....Asta e prima parte de la MAtrix..Mai urmeaza scuterul si vanatoarea:)) Sper acolo sa ma linistesc si sa ma mai cred actorul principal;))))

deci

deci nu stiu cum sa incep!!! deci, deci nu stiu cum sa va spun ca mi-s asa de mandra!!!! Cineva drag mie s-a apucat de blogareala:) si..nu doar atat!!! Incepe sa scrie ceva mult mai interesant.....the book;)) Sa ii uram succes si sa o primim in blogosfera cu maaaaaaare drag!!!!!
 She is my cousin and i am so fucking proud oh her!!!!

ingnoranta

asta am vazut azi. Eram la Piata Obor, aveam de gand sa mai cumpar cate ceva pentru salata si in fata magazinului o multime de oameni adunati. Normal ca sunt curioasa, ca sunt femeie:) si ma apropii...un om zacea pe trotuar, altii in jur se agitau, o doamna incerca sa ii dea apa...omul era inconstient...si la fractiuni de secunda tremura. Intreb daca s-a sunat la 112 si mi se spune ca da, dar nu raspunde nimeni. Imi scot telefonul si apelez eu...e drept ca mi se raspunde dupa 2 minute.

- Alo, 112, cu ce va putem ajuta?
- As dori sa imi faceti legatura la Salvare!In fata magazinului Bucur Obor, este un barbat, intins pe jos in stare de inscontienta
.
- Vorbeste?
- D-na, v-am spus ca e in stre de inconstienta si are spasme destul de dese, probabil cardiac.
- Imi puteti spune ce are?
- Dna, nu sunt medic, nu am facut studii, trimiteti o salvare, ca moare omul!
- Respira?
-Dna, imi faceti legatura la salvare?
Dupa cateva secunde se aude vocea unui barbat:
-Alo, da?
Reiau povestea si domnul intrebarile doamnei, parca citeau de pe o foaie tipizata
-Domnule, trimiteti salvarea?
- Dra o sa dau anunt, sa trimitem , De cat timp este in starea asta?
Intreb multimea: de cat timp e asa?
- De 20 de minute, si a sunat un domn la salvare atunci imediat dar ...nu a venit!
- II spun domnului din telefon si el imi raspunde:
- Atunci e pe drum domnisoara, nu va impacientati!

Termin convorbirea, ma uit la omul de pe jos care in baza salvarii e posibil in cateva ore sa se vorbeasca de el la trecut...si plec mai departe...Nu aveam cu ce sa ajut mai mult...Studii in medicina nu am, forta sa il car in spinare pana la spital nu...Prim ajutor ii dadea deja o doamna si un domn.... si nici nu cred ca as fi rezistat sa vad salvarea cum ajunge dupa n minute si se comporta ca si cum ei au venit la 2 secunde dupa apel......

Uite asa se moare in tara asta cu zile pentru ca cei de la 112 trebuie sa puna ei mai intai 20 de mii de intrebari, apoi iti fac legatura la Salvare, Politie sau Pompieri unde iar 20 000 d intrebari si ...dupa jumatate de ora se lamureste problema......

Imi aduc aminte ca imi mai povestise cineva de un inccident pe SOs. Fundeni, unde se bateau doi indivizi si dna de la 112 ii punea intrebari de genul: sangereaza? se bat in strada? sunt pe trotuar? aaaa, pe banda 1...pai daca nu sangereaza si nu e grav..oricum au spitalul pantelimon aproape....si ma intreb eu asa...in mirarea mea..de ce mai platim sanatatea si alte taxe?.....

Sarbatori Fericite!

Sa aveti parte numai de bucurii, de suprize frumoase de la iepuras, de oamnei dragi si suflete calde langa voi. Sa simtiti minunea Invierii si sa primiti Lumina in suflet cu bucurie.