marți, 29 septembrie 2009

cronica de weekend

Am  revenit de pe taramurile copilariei. A fost frumos dar scurt; cu nori dar soare in suflet, placinta de mere, must, nuci verzi....
  Sambata dimineata la prima ora a inceput ziua agricola si a fost atat de frumos...mireasma strugurilor te imbata, zgomotele din curtea vecinului erau aievea, gainile la fel, Milli era tantosa prin curte ca a devenit prietena cu mine iar scara cea verde ma astepta sa incepem culesul vitei de vie.
  Strugure cu strugure si se facea gramada mare...Mai duceai si la gura cate unul, il mancai si apoi iti continuai treaba. Bunicul se uita la mine si ma intreba cum de mai stiu sa culeg si i-am raspuns ca nu ai cum sa uiti sa culegi  strugurii, pana si un orasean daca il iei sunt sigura ca s-ar descurca foarte bine. Ca doar nu este o intreaga filozofie....am  fost harnici si dupa o perioada am terminat de cules ce aveam, am pregatit cada si dupa pranz urma sa revenim cu forte noi si sa dam strugurii prin sdrobitor.

 

 Ma apuc sa pregatesc pranzul si imi era dor de gustul unei rosii de tara, a unei rosii din curtea mea mare, zemoasa, cu gust de rosie. Ma dus spre gradina si......am ramas blocata! In gradina mamei mele, la rosii am gasit "cherry"....O strig pe mama:
 - Mama, dar rosii nu ai? si ma uitam printre lastarii de rosi poate gasesc si rosii normale!
 - Da cherry ce au mama? Cand am fost a tine la Bucuresti de astea aveai in frigider!
 - Mama, era martie!!!! Astea aveau un gust!
 - Pai mama a pus si tanti Victoria, si Corina....Da culege de alea, ca sunt bune!
Culeg rosioarele mici, le pun intr-o salatiera..mancam si ne pregatim de  partea frumoasa: strugurii devin must! Dupa aceasta operatiune bunicul meu a inceput sa puna  1 l de must cu un ou, sa vada daca este destul de dulce, mama a plecat sa cumpere struguri, ca sa ii dea culoare vinului...eu ramasesem si am plecat prin gradina sa ma uit sa vad ce inovatii mai sunt....Merele erau normale, nu mutante, nucile la fel nu suferise nici o mutatie genetica, vinetele la fel, varza la fel..am rasuflat usurata oarecum..dar eu totusi vroiam o rosie de tara!!!!!ROSIE ROMANEASCA!
  Dupa intoarcerea mamei am mers la bunica, unde ne steptau placintele aburinde cu o cana de lapte si am mancat sanatos, mi-am luat dulceata de soc, oua si placinta pentru la Bucuresti, am vizitat casa putin ca si-au pus parchet si ei si termopane si erau mandri ca au terminat cu renovarea si apoi spre cas unde am incercat sa ma catar intr-un nuc si am reusit cu foarte mari eforturi, eu care ma urcam in nuc, de fapt in orice copac, cu usurinta unei pisici......A venit seara si a doua zi plecam de pe meleagurile parintesti....a trecut timpul atat de repede ca nicinu stiu cand a trecut sau cum a trecut...cert e ca mi-am promis ca la anul , la culesul vitei de vie, sa nu lipsesc!

Niciun comentariu:

Bunatatea, uneori pretul pe care il platesti pentru a suferi

   Teoretic aici era un draft unde incercam, prin metafore sa scriu cum faptul ca am fost buna si intelegatoare mi-a adus mai multa suferint...