miercuri, 16 septembrie 2009

parcul..si eu

..de multe ori ma regasesc pe mine intr-o plimbare prin parc, printre banci singure sau cu indragostiti pe ele, cu mame care isi privesc copii cum se joaca.....cu rolleri care se bucura de aleile foarte bune ale IOR-ului...Rasete cristaline de copii, batrani care se plimba alene prin parc.....Atat de multe vieti si ganduri...toate intr-un perimetru verde si placut aranjat cu alei, pomi, flori, banci, leagane, iarba....Ma asez pe o banca si imi las creierul sa zburde..la mp3 se aude Merg mai departe .....ma uit in jur si inchid ochii...NU!...aici nu voi lasa lacrimile sa imi contopeasca ochii.....aici prefer sa gandesc clar si linistit. Ma gandesc la ziua de maine.....oare cum va fi? oare ce mi se va spune?....oare voi iesi de acolo zambind? Cred ca da....Imi doresc asta!...
 "- Astea sunt cheile tale?" intreba o mogaldeata si ma tragea de maneca insistent. Imi scot castile si ma uit la ea , avea in maini cheile mele. Avea niste ochi verzi de o frumusete  rar intalnita si obraji frumosi, parca erau desenati. Intind mana sa iau cheile si ii spun:
"- Da, sunt ale mele! Multumesc frumos, ingerasule!"
"- Eu sunt Cami, tu cine esti?"
Ma uit in jur si vad pe banca de vis a vis o doamna mai in varsta, bunica, care o privea mandra cum socializeaza. Cami.....probabil vine de la Camelia....
"- Eu sunt Simona!" si intind mana din nou sa facem cunostinta....m-a uimit fermitatea cu care m-a strans de mana si mi-a zambit.....5 degetele atat de mici si de fragile .....
- "Unde e copilul tau, la leagane? ma intreaba uitandu-se spre leagane
- "Eu nu am bebe inca!" ii raspund si incerc sa imi opresc lacrimile...Damn it....incerc sa ma stapanesc si ii zambesc.
- "Atunci ma duci pe mine la leagane? Ca pe buni o doare piciorul si e batrana.!
 Ma ridic, o iau de mana pe noua mea prietena, Cami, si plecam spre leagane. Am stat pe acolo aproape o ora, timp in care am aflat de ce mami nu merge sa o ia de la gradi, de ce tati ii spune sa fie cuminte ca asa o sa vina si un fratior de care ea va avea grija, de ce Alex nu a mancat azi ciorba la camin dar ea a mancat tot, de ce nu e bine sa te uiti la tv la filmele de seara, ce se intampla daca mananci inghetata repede.......

Am plecat spre casa...cu gandurile mai limpezite si gandindu-ma la prietena mea Cami...ne-am despartit si ne-am imbratisat la plecare si i-am dat brelogul meu de la chei. Era fericita, a plecat de langa mine strigand:
- Buni! Buni! Uite ce mi-a dat Simona!

Mi-ar placea sa am o minune ca ea si sa merg seara prin parc...dar toate la vremea lor, poate inca nu e vremea la mine, nu?

2 comentarii:

Anonim spunea...

si ce te impiedica sa ai un copil al tau? daca ti-l doresti atat de mult, nu-l astepta pe fat-frumos mai intai. nu e musai. fa cum iti dicteaza sufletul si mintea. n

SCHUMI spunea...

Pai anonimule sa o luam sistematic si in ordine. A face un copil, actul in sine, nu e atat de greu si nici nu cred ca e o filozofie...dar un copil trebuie sa traiasca intr-o familie, sa aiba si mama si tata , sa fie fericit si multumit, sa ai ce sa ii oferi.. Poate sunt de moda veche dar asta este ideea mea despre a aveau un copil si sunt sigura ca intr-o zi voi posta aici o poza cu un copil frumos! Trebuie doar sa astept si sa am incredere!

Cand e ziua noastra, tata!

   Sunt ani, zeci de ani, de când in preajma zilei de 6 Decembrie nu mai facem Prajituri, curățenie generală și instructaj:" Simona, ch...

Faceți căutări pe acest blog