Ce pot sa ii spun cand revine? asa,, pe neasteptate? cand imi da tarcoale si parca ma inteapa din toate partile, ma perpeleste, ma vantura in vant si ma lasa sa curg din varf de munte intr-o cascada.....
Dar ea, singuratatea, este indiferenta!
duminică, 24 iulie 2011
sâmbătă, 23 iulie 2011
tarziu in noapte...
Da, ma domini...mai mult decat atat ma bantui...si mai presus de tot inca imi doresc mainile tale pe corpul meu!
Dar am invatat in timp ca ceea ce e placut este interzis! De aceea de multe ori , in vis, te ating si apoi vreau sa uit! Nu vreau sa te bantui, cu toate ca mai corect este sa spun ca tu ma bantui pe mine..nu voi uita aceea noapte de iunie, nu voi uita aceea intrebare daca ai benizna..nu voi uita aceea plimbare prin IOR...nu pot uita multe...dar ma straduiesc! Mereu imi arunc iubirea in alte parti, mereu incerc sa uit de aceea esarfa in dar, sa uit de aceea inghetata Bounty prelinsa pe mainile mele...centura....zona Bucur-Obor.....dar as vrea sa pot spune, fara nici o opreliste ca vreau sa te uit pe tine! Dar nu pot, ma crezi? Pana si gandul ca ultima data te-am vazut pentru 45 de minute, la o cafenea pe Decebal..erai tu, asa cum eu nu te mai vazusem..dar imi era drag sa te privesc! Erai tu, cel care , poate, s-a jucat cu mine, dar nu vroiam sa accept....dar asa cum spuneai si tu....
Da, nu fii uimit! Inca mai esti acolo....nimeni nu te-a putut da jos! Esti un invingator!
Dar am invatat in timp ca ceea ce e placut este interzis! De aceea de multe ori , in vis, te ating si apoi vreau sa uit! Nu vreau sa te bantui, cu toate ca mai corect este sa spun ca tu ma bantui pe mine..nu voi uita aceea noapte de iunie, nu voi uita aceea intrebare daca ai benizna..nu voi uita aceea plimbare prin IOR...nu pot uita multe...dar ma straduiesc! Mereu imi arunc iubirea in alte parti, mereu incerc sa uit de aceea esarfa in dar, sa uit de aceea inghetata Bounty prelinsa pe mainile mele...centura....zona Bucur-Obor.....dar as vrea sa pot spune, fara nici o opreliste ca vreau sa te uit pe tine! Dar nu pot, ma crezi? Pana si gandul ca ultima data te-am vazut pentru 45 de minute, la o cafenea pe Decebal..erai tu, asa cum eu nu te mai vazusem..dar imi era drag sa te privesc! Erai tu, cel care , poate, s-a jucat cu mine, dar nu vroiam sa accept....dar asa cum spuneai si tu....
Da, nu fii uimit! Inca mai esti acolo....nimeni nu te-a putut da jos! Esti un invingator!
vineri, 22 iulie 2011
Despre viata
Viata este cel mai frumos cadou pe care l-am putut primi! Viata este singura posesiune doar a noastra, care cum o protejam, cum o crestem asa o avem.
Viata este frumoasa, este plina de momente care iti taie rasuflarea..este tot ce ne dorim sa avem si cand simtim ca e pe punctul sa plece ne rugam pentru inca putin, inca putin.
Viata este atunci cand razi cu pofta , viata este atunci cand faci dragoste si simti degetele persoanei iubite cum iti descopera corpul, viata este atunci cand plangi infundat si te intrebi de ce eu, viata este atunci cand pierzi oameni dragi si suflete calde , viata este atunci cand te bucuri de reusita unui prieten, viata este atunci cand nu vrei sa vezi pe nimeni si crezi ca totul este negru si urat, viata este atunci cand iti vine sa sari in sus de bucurie pentru o veste buna primita sau cand esti excitat de o noua calatorie, viata este in tot si in Toate! Sa incercam sa ne bucuram de ea, sa incercam sa fim fericiti atat cat se poate, sa primim si clipele de desnadejde cum se cuvine ca pana la urma urmei asta e viata: sa stii sa traiesti, sa treci peste tot ce iti apare in cale, sa te bucuri de tot ce e frumos si cald, sa tragi ponoasele de la greselile facute, sa razi, sa zambesti, sa plangi, sa suferi, sa urasti, sa iubesti, sa strigi, sa te arunci in mare....
VIATA ESTE UN DAR MINUNAT!! SA NE BUCURAM DE EL!
Nu stiu de ce, dar azi simt altfel viata, este una din acele zile cand chiar daca nu am totul pe partea roz a peretelui imi impun sa fiu fericita, sa zambesc, sa iubesc, sa admir si sa rosesc, sa amintesc si sa uit! Sa sper si sa ucid vise, sa gandesc si sa observ!
Si mi-am amintit de un manifest...facut acum aproape 2 ani:)
Viata este frumoasa, este plina de momente care iti taie rasuflarea..este tot ce ne dorim sa avem si cand simtim ca e pe punctul sa plece ne rugam pentru inca putin, inca putin.
Viata este atunci cand razi cu pofta , viata este atunci cand faci dragoste si simti degetele persoanei iubite cum iti descopera corpul, viata este atunci cand plangi infundat si te intrebi de ce eu, viata este atunci cand pierzi oameni dragi si suflete calde , viata este atunci cand te bucuri de reusita unui prieten, viata este atunci cand nu vrei sa vezi pe nimeni si crezi ca totul este negru si urat, viata este atunci cand iti vine sa sari in sus de bucurie pentru o veste buna primita sau cand esti excitat de o noua calatorie, viata este in tot si in Toate! Sa incercam sa ne bucuram de ea, sa incercam sa fim fericiti atat cat se poate, sa primim si clipele de desnadejde cum se cuvine ca pana la urma urmei asta e viata: sa stii sa traiesti, sa treci peste tot ce iti apare in cale, sa te bucuri de tot ce e frumos si cald, sa tragi ponoasele de la greselile facute, sa razi, sa zambesti, sa plangi, sa suferi, sa urasti, sa iubesti, sa strigi, sa te arunci in mare....
VIATA ESTE UN DAR MINUNAT!! SA NE BUCURAM DE EL!
Nu stiu de ce, dar azi simt altfel viata, este una din acele zile cand chiar daca nu am totul pe partea roz a peretelui imi impun sa fiu fericita, sa zambesc, sa iubesc, sa admir si sa rosesc, sa amintesc si sa uit! Sa sper si sa ucid vise, sa gandesc si sa observ!
Si mi-am amintit de un manifest...facut acum aproape 2 ani:)
marți, 19 iulie 2011
Ce e frumos trece atat de repede....
Week-endul ce tocmai a trecut a fost plin, frumos, placut si cum mai vreti voi sa ii spuneti! A fost verisoara mea la mine!!!!!!! Ne-am plimbat, am vizitat locatii, am fost in vizite pe la prieteni, am iesit la cumparaturi....
Imi era asa dor de cineva familiar, sa ii vad chipul, sa stam la barfa, sa vorbim, sa trancanim, sa ne amuzam si sa radem asa cum numai noi stim. Am fost si in club, am fost si la mare, am fost si la Muzeul de ceara..off, ce frumos a fost!!! Mai vreau!!!!
luni, 18 iulie 2011
joi, 14 iulie 2011
Simt doar dezgust!
De cand este lumea asta moartea cuiva este o veste trista! Ca ai cunoscut persoana aia, ca e un vecin, ca e cineva cunoscut de colega de munca , nu conteaza, pentru mine moartea este echivalent cu tristete, durere, dor.
In presa din Romania moartea cuiva cunoscut ( persoana publica) este un motiv de bucurie! Si nu, nu imi retrag aceste cuvinte! Imi aduc aminte ca am citit postul lui Cabral putin inainte sa ne luam ramas bun de la Maestrul Gheorghe Dinica si a cuprins atat de bine ceea ce se intampla in acele momente in redactiile de stiri ale televiziunilor si presei scrise.
Ceea ce ma revolta foarte mult dar nu am ce face este faptul ca da, ramanem tot mai goi si pleaca parca unul cate unul la cele sfinte cei care, unora dintre noi, ne-au adus zambete pe buze, ne-au facut sa trecem peste anumite momente din viata noastra mai usor, sa vedem lucrurile altfel.... Dar ca si cum asta nu e de ajuns ma scot din sarite jurnalistii si oamenii de televiziune care pica in ridicol, care incep sa scormoneasca in familiile si prietenii respectivului, sa intrebe, sa rasuceasca cutitul in rana pentru a face o stire de prima pagina sau de prime time! Mai oameni buni, daca voua v-ar muri cineva foarte apropiat si ar veni unii cu camere de filmat pe voi, cu telefoane, v-ar suna sa va intrebe dar iti placea de el? il iubeai? il apreciai? dar cand ai vb ultima data cu el? si ce ti-a spus? credeai ca va muri? oare cum v-ati simti voi? ati spune ca rascolesc durerea? Exact asta faceti si voi, sunteti precum vulturii, va rotiti in jurul familiei, in jurul corpului neinsufletit pentru o poza de prima pagina ...
Pe langa asta vine o alta intrebare: inainte de aceasta intamplare cand a fost ultima oara cand te-ai gandit sa faci o stire sau sa scrii un articol despre persoana care acum iti face stirea?
Stiti sa va consumati cerneala si orele in departamentul de montaj doar cand nu mai sunt, dar cand ii avem in viata nici nu va sinchisitit ce mai fac...dar in momentele cand va transformati in ulii devin inegalabili, maestrii.... Sa va fie rusine! Dar sa va fie!
In presa din Romania moartea cuiva cunoscut ( persoana publica) este un motiv de bucurie! Si nu, nu imi retrag aceste cuvinte! Imi aduc aminte ca am citit postul lui Cabral putin inainte sa ne luam ramas bun de la Maestrul Gheorghe Dinica si a cuprins atat de bine ceea ce se intampla in acele momente in redactiile de stiri ale televiziunilor si presei scrise.
Ceea ce ma revolta foarte mult dar nu am ce face este faptul ca da, ramanem tot mai goi si pleaca parca unul cate unul la cele sfinte cei care, unora dintre noi, ne-au adus zambete pe buze, ne-au facut sa trecem peste anumite momente din viata noastra mai usor, sa vedem lucrurile altfel.... Dar ca si cum asta nu e de ajuns ma scot din sarite jurnalistii si oamenii de televiziune care pica in ridicol, care incep sa scormoneasca in familiile si prietenii respectivului, sa intrebe, sa rasuceasca cutitul in rana pentru a face o stire de prima pagina sau de prime time! Mai oameni buni, daca voua v-ar muri cineva foarte apropiat si ar veni unii cu camere de filmat pe voi, cu telefoane, v-ar suna sa va intrebe dar iti placea de el? il iubeai? il apreciai? dar cand ai vb ultima data cu el? si ce ti-a spus? credeai ca va muri? oare cum v-ati simti voi? ati spune ca rascolesc durerea? Exact asta faceti si voi, sunteti precum vulturii, va rotiti in jurul familiei, in jurul corpului neinsufletit pentru o poza de prima pagina ...
Pe langa asta vine o alta intrebare: inainte de aceasta intamplare cand a fost ultima oara cand te-ai gandit sa faci o stire sau sa scrii un articol despre persoana care acum iti face stirea?
Stiti sa va consumati cerneala si orele in departamentul de montaj doar cand nu mai sunt, dar cand ii avem in viata nici nu va sinchisitit ce mai fac...dar in momentele cand va transformati in ulii devin inegalabili, maestrii.... Sa va fie rusine! Dar sa va fie!
miercuri, 13 iulie 2011
Salsa sa fie!
Totul a inceput cu o discutie telefonica:
- Stii, eu mai merg martea la salsa si miercurea sau joia la bachata!
- Wow, vreau si eu! Am mai cautat prin Dublin ceva cursuri dar apoi
- Hai marti, ce zici? vine intrebarea inainte sa pun eu intrebarea daca pot sa merg marti.
Asa am luat decizia ca marti , adica ieri, sa ma duc sa ma misc putin in ritmurile muzicii latine.
Ajunsa acolo era deja grupa de avansati in plina desfasurare si ma uitam la ei cu admiratie; dupa 15 minute si grupa noastra a inceput! Sala este mare, numarul de cursanti la fel de mare, toate nationalitatile si uite-ne cum unul in fata celuilalt am inceput sa facem pasi de baza, sa ne miscam pe ritmurile muzicii si apoi sa schimbam dupa fiecare exercitiu partenerul, sa mai complicam pasii! Doamne, ce mi-a mai placut! Doamne, ce o sa mai merg! Abia astept ziua de marti!
- Stii, eu mai merg martea la salsa si miercurea sau joia la bachata!
- Wow, vreau si eu! Am mai cautat prin Dublin ceva cursuri dar apoi
- Hai marti, ce zici? vine intrebarea inainte sa pun eu intrebarea daca pot sa merg marti.
Asa am luat decizia ca marti , adica ieri, sa ma duc sa ma misc putin in ritmurile muzicii latine.
Ajunsa acolo era deja grupa de avansati in plina desfasurare si ma uitam la ei cu admiratie; dupa 15 minute si grupa noastra a inceput! Sala este mare, numarul de cursanti la fel de mare, toate nationalitatile si uite-ne cum unul in fata celuilalt am inceput sa facem pasi de baza, sa ne miscam pe ritmurile muzicii si apoi sa schimbam dupa fiecare exercitiu partenerul, sa mai complicam pasii! Doamne, ce mi-a mai placut! Doamne, ce o sa mai merg! Abia astept ziua de marti!
miercuri, 6 iulie 2011
Daca
Daca ti-as spune te iubesc, imi spui ca nu meriti,
Daca ti-as spune ca te urasc mi-ai spune ca nu am de ce,
Daca ti-as spune ca imi esti indiferent, mi-ai spune ca te mint,
Daca ti-as spune ca vreau sa te uit, mi-ai spune ca nu ma opresti
... dar daca ti-as spune ca mi-e dor de tine?
... dar daca ti-as spune ca te visez mereu?
... dar daca ti-as spune ca mi-e dor de imbratisarea ta?
Dar nu iti spun nimic din toate astea, ne despart mii de kilometrii si aceste lucruri trebuiesc spuse fata in fata..O sa cresc, o sa uit, o sa iubesc iar, o sa visez frumos!
Daca ti-as spune ca te urasc mi-ai spune ca nu am de ce,
Daca ti-as spune ca imi esti indiferent, mi-ai spune ca te mint,
Daca ti-as spune ca vreau sa te uit, mi-ai spune ca nu ma opresti
... dar daca ti-as spune ca mi-e dor de tine?
... dar daca ti-as spune ca te visez mereu?
... dar daca ti-as spune ca mi-e dor de imbratisarea ta?
Dar nu iti spun nimic din toate astea, ne despart mii de kilometrii si aceste lucruri trebuiesc spuse fata in fata..O sa cresc, o sa uit, o sa iubesc iar, o sa visez frumos!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)