Toata viata m-Am uitat in gari la trenuri..alea care vin..alea care pleaca....accelerate, personaluri, rapid..face cineva diferenta? Dar eu, in teama mea, am fost lasa sa urc, sa intru intr-un tren. Mi se aratau ca fiind fie prea luxoase sau cealata extrema ..saracacioase..da...sunt mofturoasa. Nu imi gasesc locul in gara asta, in depoul plin de trenuri...si de aceea imi este teama ca nu voi recunoaste trenul albastru...atunci cand va opri in gara, numai pentru mine, Mi-e frica sa nu cred ca e un tren ca oricare altul dintre cele ce intra si ies din gara..chiar daca trenul ala este doar al meu..va pleca complet gol din statie sau mai exista posibilitatea sa urce alt pasager care si el a confundat tenul lui albastru cu al meu..dar cui ar trebui sa ii mai pese? Ca mie mi s-a luat...Ce? e frecvent sa incurci trenurile in gara....toate sunt albastre...personale, accelerate..mai nou intercity sunt rosii...Mi se pare mai simplu sa stai sa le privesti, vara.....intins pe un petec de iarba, ascultand greierii curajosi care nu fug de zgomotul asurzitor al sinelor si nici de vecina furnica si asa..din cand in cand sa iti mai arunci privirea carte trenuri. E drept..unele sunt mai noi...sau vopsite mai cu grija ca sa te pacaleasca ca sunt noi, au roti frumos nichelate care le loveste nenea ala sa le veifice...de ce?...ele de ce ar putea fi bolnave? de iubiri moarte? de calatori cu povesti neterminate intr-un compartiment? de oameni cruzi ce au taiat sau scris pe ele?si ce? acolo se verifica? dar la oameni cum e?..unde se verifica ?....Unele dintre ele sunt pline de praf, stabile....parca rasufl greu....trenuri vechi...marfa de calitate dar aspectul le strica toata frumusetea lor..... Unele sunt viteze, sprintene, fluiera smecherest, te imbie, te cheama in ele..sa spui povestea ta intr-un compartiment cu straini, sa cobori sa sa lasi povestea acolo si in trecut...unele tipa...dar sunt neauzite de nimeni.
Ciudat, nutresc o pasiune pentru estetic si frumos dar cel mai mandru si falnic tren mi se pare cel care a pierdut sinele...cel care a deraiat din drum si cauta alte spatii...il aseman unui lupator, unui visator..are credinta ca ceva va iesi din asta..ori o intrare in service si o haina noua, o ruta noua de unde sunt povesti mai frumoase...ori pensionare..liniste si ..moartea.... Toti avem macar o poveste spusa in tren, toti avem macar un gand uitat intr-un tren sau un semn din tren..am adunat povesti din tren..am lasat acolo ....am plans intr-un tren sau am avut privirea pierduta pe geamul lui si il lasam sa ne arate peisaje...
Trenul meu , cu incrustatii de negru pe albastru cel frumos si-a gasit si calatorul si gara.....atunci cand te-am zarit pentru prima data cand imi lasesem privirea condusa...erai undeva pe iarba, pe langa calea ferata...dar nu am avut forta sa i spun sa deraieze...sa ma opresc...am plecat mai departe si seara m-am rugat sa imi mai ofere o a doua intalnire pentru mine si prima pentru tine, sa m lase sa te descopar, sa te iau in el ...indiferent ca mergem la depu sau la service....
Mi-e teama...sa nu raman in gara.....ca o valiza.....si celorlati sa nu le mai pese de povestea mea, de trenul meu, de ora mea de plecare...sa fim trecuti si eu si trenul pe linia moarta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu