vineri, 26 februarie 2010

Stiu eu...

Ca trebuie sa mi se intample si mie ceva frumos....ca se va pravali peste mine ceva bun si frumos, ceva care ma va face sa fiu fericita pana in fiecare fir de par, in fiecare clipa, ca o sa ma doara de fericie sufletul....ca o sa imi strang pumnii atat de tare cand voi simti si voi spune in gand:" Stai cu mine, aici, ca e asa de bine!"
Cineva drag mie spunea ca trebuie sa imi doresc minunile ca sa mi se intample,.eu bine dragi minuni veniti pravale peste mine, va astept ca un copil care ii spune mama ca daca e cuminte primeste bobo. Sunt aici sa va fac fata, sa va primesc, sa va indragesc, sa ma laud apoi cu ele la voi toti aici si sa va spun cat imi este bine......
 Da, sunt hotarata si sunt sigura ca lucruri bune ma asteapta...pana acum gandeam asa, in interiorul meu ca nu am  eu de ce sa sper...acum AM TOT DREPTUL SA LE VREAU, SA LE ASTEPT, SA MI LE DORESC!
 Deci lucruri multe si bune si dulci si frumoase..va astept!
 Un week-end frumos !

marți, 23 februarie 2010

Mare e gradina Domnului

Am stat mult si m-am gandit de ce unii daca au o masina cred ca sunt "super" si cred ca femeile pica lesinate daca sunt bagate de ei in seama. Pentru mine astia sunt MITOCANI.
Eram in statie la tramvai si ca tot omul asteptam tramvaiul, ca de aia stateam in statie, logic nu? si ma gandeam la ale mele...de fapt ma gandeam la ce vreme frumoasa e afara si ca parcurile sunt pline de indragostiti, de copii care se joaca si se bucura de soare.si probabil ca aveam si un zambet  pe fata.....Stand eu cu gandurile mele, intrabandu-ma de una alta si cu ochii in linia de tramvai poate zaresc tramvaiul aud un cloxon pronuntat...nu l-am luat in seama deoarece nu ma uit dupa masini si ma gandeam eu la ale mele. Cand am vazut ca  se insista am intors capul  sa vad ce se intampla, curiozitatea asta feminina, si vad una bucata "barbat" care cu un zambet prost pe fata:
 - Papusa, greu iti mai atrage omul atentia!
Ma uit in spate, in stanga, in dreapta si zic in sinea mea cine stie cu cine vorbeste..si ma intorc, lamurita ca nu e nimic care sa ma intereseze..dar MITOCANUL continua sa strige
- De ce te-ai intors? cu tine vorbesc!
Il las in lumea lui, se face verde, el pleaca...eu rasuflu usurata si ma uit in stanga sa vad daca vine naibii tramvaiul ala sa ajung mai repede acasa....dar dupa nici 2 minute ma trezesc cu mitocanu` langa mine:
- Nu bagi in seama tu un barbat  bine la volanui unui ( si aici spune marca)?
Eu nimic, deja fierbeam de nervi si ma gandeam sa ii spun sa ma lase in pace? nu, ca daca intri in vorba cu el sigur va face el o gluma, crezand ca e haios!!!! Dar foarte inventiv baiatu ma trage de mana si mai ca tipa la mine:
 - Esti surda? ei..si aici s-a declansat animalul  din mine..si asa trebuia sa imi vars nervii pe cineva:
 - Daca vorbesti cu mine  iti racesti gura degeaba!
 - Da ce? nu am nas de tine?
- Stimabile uite cum sta treaba: ori ma lasi in pace ori vei continua sa vorbesti singur ca eu nu am de gand sa stau sa te ascult. Asa ca du-te inapoi in masina ta si lasa-ka pe mine in pace ..cauta la urmatoril semafor poate pica una lata la o masina mana a doua din anul 1998 sau 2000. Si mandra ca l-am pus la punct imi scot si imi bag castile in urechi si dau muzica la maxim.....dar el insistent:
 -Masina second hand sau nu eu am nu ca tine  sa merg cu tramvaiul, papusa!
Pana aici! La faza asta m-a scos si mai rau din sarite:
 - Dragul meu poate am masina dar nu sunt atat de mandra incat sa merg cu masina in nebunia din bucuresti sau poate nu vreau masina....sunt libera sa aleg cu ce merg si cum merg. SI ma uit spre stanga injurand ca nu apare tramvaiul asta nenorocit..spre norocul meu vine tramvaiul, ma urc si eram atat de nervoasa ca ma apucase toate gandurile negre si ma gandeam oare chiar nu au ce face unii?
 Cred ca daca au o masina si tu stai la tramvai  si el iti face "onoarea" sa te bage in seama si sa iti zambeasca lesini si nu stii cum sa faci sa te mai bage in seama...asa sunt probabil o parte din fete, de aia probabil ca insista si ei...dar fratilor...nu am nevoie sa fiu agatata la semafor sau la tramvai, sau la treceri de pietoni, sau sa ma apelezi cu papusa!!!!!!!
 Poate sunt eu ciudata dar am si eu pasaricile mele!! Si credeti-ma, dragii mei barbati care apelati la chestia cu agatatul, ca niciodata nu veti fi luati in seama asa...sau nu stiu poate veti fi dar nu de mine.

luni, 22 februarie 2010

Luni, 22..cu soare

M-am trezit cu greu...de fapt nu vroiam sa ma trezesc dar soarele asta...asa imi batea in ochi ca parca striga la mine: Hai, hai! trezeste-te!
Ok, m-am trezit ca nu e dupa mine, pana la urma tot ce vrea soarele asta a trebuit sa fac...mi-am luat una bucata cana cafea si am inceput sa butonez telecomanda..dar aveam un zambet tamp pe fata si nu stiu de ce....
 Nu s-a intamplat nimic nou si extraordinar in viata mea, nu a intrat nimeni special in viata mea, nu am descoperit o comoara ascunsa, nu am gasit nici o geanta de bani ca sa mai scap de datorii ( ca deh, dupa lung timp de stat acasa am mai facut si de astea)..dar ma simt bine..
 M-am trezit cu soarele in fata, cu o dorinta sa fac ceva suuuper tare si suuuper interesant..m-am apucat sa vad ce informatii sunt pe net pentru  zona Ardealului..trebuie sa ajung si pe acolo....
 M-am apucat de visat frumos si sunt optimista pentru la vara....daca ma ajuta Doamne Doamne o sa am o vara de invidiat!!!!!!
 Va pup, va urez o saptamana perfecta si plina de sentimente pozitive, asa cum am eu azi si credeti-ma singurele motive pentru care am dreptul sa fiu happy e ca sunt sanatoasa, ca am prieteni,  ca stiu sa mai zambesc dupa toate cate se intampla in viata mea! Restul, imporvizez:)

vineri, 19 februarie 2010

Din nou despre iubire

 Toti suntem in cautarea iubirii absolute, toti ne dorim o relatie de vis si plina numai de momente frumoase dar toti suntem constienti ca iubirea nu este usoara, nu este atat de frumoasa cum credem noi si cum visam. Suntem constienti ca traim in realitate si nu in filme sau in cartile citite....
Uneori insa, cautand himere, ne pierdem valoarea, ne pierdem visele pe drum , uitam ce ne doream si ce visam si ne multumim cu ce avem din simplul motiv ca ne-am obisnuit, din simplul motiv ca e mai comod asa, pentru ca ne este frica de nou si pentru ca am uitat sa visam.
Privesc de ceva timp si uneori incerc sa fiu umarul pe care se plange. Nu imi pare rau si se stie ca voi fi mereu acolo, mereu voi incerca sa ridic si sa dau aceleasi sfaturi pe care le dau de ceva vreme dar ma si uimeste puterea cuiva. Nu va stii niciodata cat de puternica este deoarece nu vrea sa vada asta..nu va pricepe niciodata ca daca isi doreste ceva cu adevarat si vrea sa treaca peste, are forta necesara..trebuie doar sa traga de ea putin mai mult, sa fie putin mai hotarata si mai ales sa vada adevarul asa cum noi, cei din afara, vedem...Ceea ce ma intriga este ca, in putinele momente de luciditate, vede ca nu e bine ce se intampla, este constienta ca nu asta vrea si nu asta merita dar din pacate cel langa care traieste aceasta relatie stie exact ce sa faca pentru a o trage din nou in nebunie si minciuni, lacrimi si nopti nedormite....
Aseara am fost rea si am spus anumite lucruri, am scos cutitul si am lovit cu cuvinte taioase, grele dar in acelasi timp si cuvinte pline de adevar si dragoste....pentru ca imi pasa, pentru ca o vreau fericita, pentru ca vreau sa guste si ea din fericire mai des si nu doar franturi care se numesc amagiri...pentru ca eu mereu voi fi langa ea....indiferent ce drumuri vom avea in viata pentru ca ne leaga sangele...
 Sa stii ca te iubesc si asta cred ca e o scuza perfecta pentru cum reactionez uneori.....

LE: Azi se implinesc 12 ani de la prima mea deceptie in dragoste...acum 12 ani credeam ca lumea s-a sfarsit, ca barbatul pe care il iubeam  m-a lovit cat mai crunt posibil..si a fost o dubla dezamagire..si din partea persoanei cara pana atunci o consideram cea mai buna prietena a mea....
Acum, privind in spate imi dau seama ca asa a trebuit sa se intample, asa era scris....dar in  acelasi timp imi dau seama cat adevar exista in cuvintele: Nici o iubire nu e la fel cu alta....

duminică, 14 februarie 2010

Sentimente de copil

Paler spunea ca nu poate vorbi despre singuratate decat cel care intra pe usa si nu are cui sa spuna buna seara....asa ca eu am dreptul sa vorbesc... pana mai deunazi il aveam pe Bijou...lui ii spuneam buna seara si vorbeam cu el, chiar dca nu intelegea el tot..... acum nu mai am cui..acum imi spun mie in oglinda sau mai rau nu mai spun nimanui...
Ma doare ca ma simt singura...am prieteni, nu pot sa spun ca nu..dar nu mai vreau nici pe ei sa ii obosesc....ma doare ca ma simt singura ca persoana...in ceea ce priveste familia....acum poate o sa doara pe cineva dar ...vreau si eu parinti care sa-ti fie alaturi, vreau si eu pe cineva care sa imi spuna ca are incredere in mine, ca pot sa merg mai departe, ca sunt puternica....singura persoana care face asta si ma sprijina este Denis..el e mereu cel care imi spune: hai, fruntea sus! reusesti..dar parca mi-ar placea si mama sa o simt .....
 Niciodata nu va sti cat de mult ma doare indiferenta ei....niciodata nu va stii cata nevoie am de ea....pentru ca am obosit sa ii atarg atentia, sa ii dau de inteles acest lucru.....si asta doare....ma doare atat de mult incat uneori imi vine sa plec undeva departe si sa nu mai stiu de nimeni...ma simt a nimanui, simt ca nu sunt intreaga si ca si cum tot universul meu se prabuseste...sunt inca un copil care vrea o vorba buna, sunt inca un copil care isi doreste sa simta ca nu e singur si a nimanui...
Uneori simt ca parca vrea sa ma loveasca si de aceea face anumite lucruri...incerc sa imi dau seama de ce dar niciodata nu gasesc explicatia care sa ma linisteasca....am incercat sa ii fiu langa ea de cand a plecat tata pentru ca e MAMA...dar uneori simt ca degeaba...si nu o fac de complezenta, o fac pentru ca imi pasa...poate are anumite lucruri sa imi reproseze...dar din cate stiu parintii iarta tot....si eu am iertat multe si am trecut peste multe , le-am si uitat....:((
Te rog Doamne sa imi dai putere sa fiu tare si puternica, sa ma tii pe linia de plutire...simt ca nu mai pot uneori!!!!

miercuri, 10 februarie 2010

Este posibil

Vreau si eu un suflet in viata mea, sa ma imbratiseze seara, sa imi spuna noapte buna, sa imi vina sa stranut si sa imi afund nasul in pieptul lui, sa ajung seara acasa si sa ii spun ce am facut toata ziua si el sa imi impartaseasca  cum a decurs ziua lui, sa motai de somn si el sa ma "chinuie" placut....sa ma bucur cand merg sa cumpar apa si sa ii iau si lui un ou kinder si sa ma amuz cum cauta sa gaseasca jucaria, sa vina acasa si sa ma intrebe daca am fost cuminte si sa incep sa ma invart in jurul lui ca o fetita de 3 ani si sa fredonez: ce mi-ai aduuuuus? ce mi-ai aduuuus???......eu spun ca vreau lucruri normale....e atat de rau sa iti doresti o familie?
Nu e, dar e atat de greu sa o intemeiezi....:(

Alo, nu, nu e Marius!

Mergi pe strada si gasesti un telefon...te apleci, il ridici si ai urmatoaree variante:
  1. Il iei, te uiti in stanga si dreapta , scoti cartela si te-ai facut cu un telefon;
  2. Il iei, verifici daca are credit/abonament, suni pana la epuizare si apoi daca nu a fost inchis ii scoti sim-ul;
  3. Il iei, te uiti la ultima persoana apelata sau la cineav trecut cu mama, tata, acasa si suni.
Eu astazi am ales varianta 3 si multumirea a fost imensa cand omul a venit sa isi ia telefonul si nu mai contenea sa imi multumeasca, sa imi spuna ca nu ii vine sa creada, ca nu e posibil sa mai existe oameni cu buna credinta....

Voi ce ati fi facut? Dar sincer!

Stiu ce inseamna sa pierzi telefonul...si nu mi-a parut niciodata rau dupa telefon cat am regretat pierderea contactelor....

P.S. telefonul era un Nokia 6500 Classic

marți, 9 februarie 2010

Stare de..nimic

Da, asa as cataloga starea mea de azi si de cateva zile, saptamani, luni...mi se pare ca nimic nu se leaga, mi se pare ca tot ce am visat si mi-am dorit este tot mai greu de atins, am bravat mult timp si am spus ca imi este bine, ca sunt invingatoare....acum imi adun umerii in semn de resemnare, las lacrimile sa ma stapaneasca si sa curga, as vrea sa le opresc si sa spun ceva ....ceva care sa ma faca sa imi fie bine dar nu reusesc...da, poate nu vreau...sau nu sunt suficient de puternica sa fac asta...
 Citeam azi un articol (.il gasiti aici) si m-am adus aminte ca anul trecut am pierdut si eu un prieten..Maria a fost norocoasa, a ramas cu dragostea eu nu am ramas nici cu dragsotea si nici cu prietenul...da, mi-e dor uneori..tare dor..imi aduc aminte atat de multe momente pe care le-am petrecut impreuna..la noi da, au fost si orgoliile, si da, au fost si greseli..si altele...as vrea sa pot sa intorc timpul...sa reusesc sa stau de vorba cu el fata in fata si sa inceram sa ne apropiem unul de celalat iar si sa..sa...sa....incercam sa uitam cele 7 luni....sau sa...da..inca o pierdere pe care o regret, inca un om pe care il regret ca a plecat ..pe alt drum ....

Focus, stiri, jurnal de stiri, telejurnal

 Nu mai am tragere de inima sa ma uit la stiri, prefer sa dau un ziare.ro si sa ma uit la stiri, sau un hotnews si sa aleg ce vreau eu sa citesc....ma uimesc "reporterii" care "dau legatura" de la locul unde s-a intamplat "marea stire"....avem stiri de doi lei.. mi se pare ca e un circ, care mai de care sa se catere pe masini ca sa arate cati m are zapada, care sa mearga prin zapada de 45 cm c sa arate ce se intampla.....Fratilor, stim ce e in tara, stim cum e si ce tragic e...dar eu spun ca decat sa faceti "spectacol" mai bine ati merge la domnul berceanu ( am scris fara majuscula ca asa merita) si sa il intrebati de ce e nebunia asta in tara, sa il intrebati noi de ce nu achizitionam utilaje performante care sa arunce zapada la 30 m sau sa o spulbere direct in camioane mari si dusa in camp...la noi inca avem volele alea de cand luea, tractoare si lame care strica asfaltul...
 domnule berceanu.....ati auzit de utilaje de dezapezit performante? ati auzit ca in afara nu sunt orase rupte de lume mai mult de o zi sau doua? dar de fapt sunteti prea ocupat cu ..cu ce? chiar cu ce? ca eu nu cred ca am vazut ceva miscari de cand sunteti la conducere:))
 Va arat eu cateva uitlaje....
 
  

luni, 8 februarie 2010

....a trecut un an..

Eram pe partie la 2000 cand am primit vestea trista..si de atunci in universul meu lipseste un copac..care s-a prefacut in stea....i-am aprins o lumanare azi, m-am gandit la momentele frumoase petrecute impreuna si m-am uitat in cer...Dzeu sa te odihneasca, Marian..
 Poate la tine acolo sus nu e zapada si azi joci un handbal cu amintirile noastre si ne imbratisezi pe toti ...

 

Sunt curioasa... FRH ce a facut?:(.......si asta fara sa fiu rautacioasa......
RIP Marian!

Bunatatea, uneori pretul pe care il platesti pentru a suferi

   Teoretic aici era un draft unde incercam, prin metafore sa scriu cum faptul ca am fost buna si intelegatoare mi-a adus mai multa suferint...