vineri, 27 noiembrie 2009

Optimism

M-am saturat de atata optimism in jurul meu si toti oamenii care imi spun sa zambesc ca va fi bine...de ce credeti ca va fi bine oamenilor? ce va face sa credeti asta?  sunt atat de pesimista si atat de intoarsa zilele astea ca nu imi arde de nimeni si de nimic...nu vreau nici azi si nici maine nu o sa vreau sa zambesc doar pentru ca asa sunteti voi obisnuiti, doar pentru ca asa vreti voi..nu, nu mai pot...ma simt asemeni unui clown care atat cat a putut a facut tumbe si a ras si a stat cum a putut pentru a va face sa va simtit bine, acum acest clown vrea sa se retraga dar nu stie unde, unde ar putea sa se ascunda.
  Simt cum totul se prabuseste si nimic nu ma face sa vad macar un licar mic mic de lumina, simt cum ma duc la vale si nu reusesc in nici un fel sa ma opresc intr-o bucata de copac, intr-o radacina de copac, ceva, orice....doar sa nu mai simt ca ma afund. Da, mereu spuneam ca o sa cresc, mereu spuneam ca va fi bine dar acum nu mai pot sa spun asta, nu mai vreau si nu mai cred in acste cuvinte....simt ca sunt la o rascruce si orice drum as alege....sigur nu este cel bun sau cel care sa aiba o finalitate....Uite inca un motiv sa vreau sa fiu fluture..fluturii nu traiesc decat o zi, stralucesc o zi, sunt uimitori o zi.....mi-as dori probabil sa nu exist, sa nu mai fiu..nu, stati linistiti ca nu imi trec ganduri sinucigase prin cap, nu fac asa ceva si nici nu ma gandesc la asa ceva! Nu sunt chiar atat de lasa dar ma simt la pamant. Apreciez ca sunteti multi care imi spuneti ca nu se poate, va fi bine, ca astept si voi vedea dar eu nu mai pot...am dureri in tot corpul,, am intrebari al caror raspuns niciodata probabil nu il voi afla...ma simt desnadajduita...ma simt precum un caine parasit si uitat de stapanii care il iubeau atat de mult fara nici un motiv.
  Iertati-ma ca am clacat, dar nu mai pot ! ma prabusesc si sper sa nu va intristez prea mult dar nu mai pot.....nici cand am suferit din dragoste nu a fost atat de greu..as vrea mai bine sa sufar din dragoste acum decat sa fiu atat de ...nu stiu cum sunt...

joi, 26 noiembrie 2009

Dellica

Dellica al meu imi face probleme..nu se mai incarca...:( asa ca pentru o perioada osa fiu nevoita sa vad cum ma descurc.
Daca stiti pe cineva care se pricepe....sa imi spuneti si mie:)....O fi de la baterie? de la incarcator?

Altfel..pierd vremea si eu cum pot:) Pe la antrenamente pe la Dinamo, pe la piata.....cam data peste cap dar lasa,ca ma fac eu mare!

marți, 24 noiembrie 2009

Dimineata neagra- dupa-amiaza calda

Da..de dimineata am avut una dintre cele mai crunte zile...noroc cu ochelarii de soare si de soare ca nu se vedeau prea multe lucruri....Dar apoi totul a inceput sa prinda putina caldura...culoare si dragoste mai multa....

Acum sunt in sufragerie la my second family:) cu sotul meu, sotia nr.1 ne pregateste masa, eu scriu aici si copiii ma asteapta sa le citesc povestea de noapte buna.

Nu stiu cum dar cand sunt cu ei ma simt alt om, uitasem cum e sa fiu langa ei, cu ei, intre ei! Acum familia e putin mai mare, avem si 5 pesti, frumosi si jucausi cu care m-am amuzat putin. Ziua cu ei a inceput la 5 cand am fost sa o luam pe Catalina de la after si ne-am indreptat catre "Contrapunct", unde Catalina avea repetii ca maine avem imprimare si joi spectacol la polivalenta. David e cu fotbalul si e foarte dedicat, inca ma mai ia de nevasta cand creste, pana atunci sunt sotia cu numarul 2 a lui tati.

Azi m-am simtit de la minus 1000 la plus infinit, am trecut de la o stare la alta foarte repede si m-am bucurat cand am azuit-o pe Catalina cantand la repetitii, cand i-am vazut bucuria de pe chip ca m-a revazut si ma ruga maine sa o duc eu la imprimare..acum acasa cand le-am spus povestea de nopate buna si i-am pupat si mi-au spus ca ma iubesc! Ii iubesc pe acesti doi ingerasi si intr-o zi, cand voi avea si eu 2 sau mai multi stiu sigur ca David si Catalina vor fi modelul lor.

 Fug spre somn, cu gandul la ce gust o avea o tigara..Corina pufaie langa mine...si cu gandul la o zi mai buna, o viata mai buna, o veste buna, un gand frumos!

luni, 23 noiembrie 2009

Despre tacere

Probabil nu stiti de ce tac de ceva vreme....pentru ca am fost dezamagita de cineva. Nu stiu daca dezamagita este cuvantul potrivit...ca sa fii dezamagit trebuie sa ti se insele niste asteptari, eu nu am avut asteptari prea mari, aproape deloc!
Zilele trecute am stat si m-am gandit de ce iubesc pe cineva atat de mult, de ce e viata asta asa cum e...si de ce ma implic aiurea in chestii care nu isi au rostul? Apoi am spus de ce am incredere in oameni, de ce inca mai cred ca toti stiu ce inseamna un simt al responsabilitatii, ca se stie a se spune lucrurilor pe nume si nu pe ocolite.....

Credeti ca am aflat raspunsurule la gandurile mele? In momentul de fata tot la el ma gandesc cand adorm si tot la el cand ma trezesc, am inchis o fila de "poveste" si am dat pagina spre ce va urma....astept...nu stiu ce astept...dar am luat atitudine de ceva zile  si incerc sa schimb unele lucruri..si da, tot de una singura...tot eu cu mine! M-am obisnuit, sunt copil mare si daca ma alint o fac pentru ca merit si daca merit e pentru ca imi doresc sa merit si lupt pentru a merita! V-am ametit?:)) imi pare rau probabil se datoreaza faptului ca nu am dormit! DA, deloc! Hmm? aud pe cineva care mustceste si ma cearta ca nu am  dormit? si? asa cum ti-am repetat mereu si in notile de vara : daca nu pot!!!!!????

Fug sa imi fac un ceai, sa misc putin corpul pe balcon, sa ma revigorez si sa incerp saptamana!
O saptamana superba la toti! Plina de iubire, de lucruri frumoase, de oameni calzi si mai ales de voi! Sa simtiti ca traiti si nu ca tece timpul pe langa voi!

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Zi de toamna!

 Am fost in parc azi, m-am plimbat si am vazut oamenii cum se bucurau de soarele asta de toamna tarziu. M-am bagat printre frunze si m-am bucurat si eu de caldura si de soare....si de mine.
 Am descoperit ca responsabilitatea este un lucru care multi inca nu stiu ce inseamna, multi vorbesc despre ea dar cand este vorba sa si dea dovada fug, se scuza, invoca motive si se ascund, dar asta nu e nici o problema! Sunt puternica! si chiar daca pentru mine este inca un moment crunt si pe care as vrea sa nu existe in viata mea se pare ca nu pot fugi, nici o problema...am fost mereu obisnuita sa dau piept cu forta si putere, sa nu las problemele sa ma ingenuncheze iar cei care au ales sa nu imi fie alaturi este pentru ca sunt slabi; chiar si cei care sunt direct implicati!

Azi in parc m-am bucurat de mine, de prieteni, de soare, de libertate!
...am vazut atat de multe mamici cu bebei in carut, cu bebei la locurile de joaca....multi pe role, jucandu-se cu mngea...Cat de frumosi sunt copii!

marți, 17 noiembrie 2009

Se misca pluta?

E adevarat si da, recunosc...m-am schimbat si sunt altfel. Dar toti avem acest drept, sa ne jucam cu culorile din viata noastra, sa ne redecoram sufletul, sa incercam sa il pregatim cum e mai bine pentru fiecare anotimp, sa ii adaugam cata lumina vrem si cata dulceata vrem; dulceata de nuci, de trandafir, de soc, de visine...
 Acum e toamna/iarna si sufletul ar trebui sa imi fie aramiu, galben dar am decis sa pun putin mai mult rosu si sa adaug si putin albastru, sa mai adaug si amintirile din vara si apoi sa las sevaletul sufletului sa le imbine cum vrea el. E clar ca viata prinde contur in orice anotimp, iubirea aripi, dar noi, oamenii, putem prinde ce tren ne dorim noi? Putem ajunge in ce gara vrem noi? Si ma refer ca sa ajungi acolo fara a lovi pe altii, fara a deraia alte trenuri sau a uita sa opresti in anumite gari.....cred ca daca ne dorim cu adevrat asta sunt doua variante:
- sa ajungi in gara in care iti doresti, sa iti placa si sa trimiti trenul la depou;
- sa nu ajungi niciodata in gara dorita dar sa strabati atat de multe gari incat sa nu te mai regasesti si cand o fi sa treci pe langa aceea gara sa nu opresti pentru ca nu mai recunosti gara;
....Sau poate ca suntem pescari din nastere? si nu macagii? si din momentul aparitiei aici, in asta lume, avem fiecare cate o undita si ne pragatim si visam toata viata sa prindem Pestele Norocos. Indiferent de ce undita avem, de cand o avem, nada trebuie facuta personal....nu ai de unde sa stii de la inceput compozitia perfecta a nadei..inveti, furi, citesti...incerci, compui...o inveti de-a lungul timpului, treptat, incet....si apoi ne concentram pe malul raului vietii noastre cu undita in mana, asteptand capturarea marelui peste. De la aceasta categorie de pescari nu vei auzi povesti magnifice cu capturi de pesti imenisi, de aur, nemaivazuti.....vei auzi povestea in momentul in care prinde pestele; atunci va capata amploare, atunci va fi cea mai frunoasa poveste a celui mai bun pescar....atunci o va povesti si repovesti
 Da, eu inca nu va pot povesti despre punctul in care ma aflu.Prefer sa mai tin pentru mine o perioada, sa ma bucur eu de captura sau poate nu exista nici o captura..poate inca stau pe mal si astept sa se faca cateva cercuri sau deja am plecat cu desaga in spinare si cu ceea ce imi dores in ea.....Curentii astia uneori te ating si nu iti dai seama; realizezi cand e tardiv, sau, fara sa iti dai seama, te duci spre ei, cu ei.....
Va las...nu va mai povestesc de trenurile mele, de pestii mei sau unditele mele....ma duc sa dorm si sa mai visez inca o noapte ca traiesc la maxim....eu cu gandul meu!

luni, 16 noiembrie 2009

...

Esti cel care imi daruieste linistea intr-o lume zbuciumata, esti cel care ma linisteste cand sunt nervoasa...tu, gandul meu cel bun!

Ma iarta uneori ca nu-ti spun nespus cate ti-as spune....

duminică, 15 noiembrie 2009

Dupa Week-end..

 Uite ca seara a venit si deja ma gandesc cu groaza ca maine e luni si gata week-end-ul..A fost un week-end oarecum reusit si frumos; ploaia asta m-a cam enervat dar ce sa fac, trebiie si ea din cand in cand sa se manifeste si cum nu are alt mod inca....prefera sa ne ude strazile si pe noi.
Week-end-ul asta am fost sambata toata ziua plecata prin Mall-uri, am mancat in mall-uri, am mers la film si am si facut niscaiva cumparaturi. Nu m-a incantat foarte tare noul Mall, cel de la Cotroceni; mi s-a parut cam...haotic, plus ca ne-a luat cca 10 minute sa ajungem din parcarea etajata in mall:)) si nu, nu eram singurii:)). Mi-a placut la nebunie revista "Zile si Nopti" si am urmat sfatul si am mers la filmul " Amintiri din epoca de aur"; placut filmul...mi-a adus aminte de iaurtul ala cu capac de staniol, de bairamurile alea unde unii erau la video, altii dansau iar altii pe balcon.am revazut uniforma( eu le stiu de la verii mei), foaia matricola...he he he..unele amintiri de long time.
 Seara, de fapt pana dimineata...toata noaptea, s-a incheiat cu o iesire in club iar dupa clubbing cu mersul acasa la niste prieteni unde am continuat cu bunadispozitie si unii cu somnul!
Azi a fost zi de leneveala, bagat nasul in bucatarie la gatit si momente haioase alaturi de oameni dragi.

Uite asa a mai trecut un week-end si asa trece timpul si am ramas ingrozita azi cand am vazut ce mai sunt 6 saptamani si vine Craciunul....pana atunci vine Mos Nicolae...he he he timpul asta smecher si grabit mai e; ne lasa uneori sa credem ca il stapanim dar de fapt suntem noi sub stapanirea lui ...dar il lasam sa treaca si uneori ne place ce ne rezerva!
Gata, fug sa ma dusuiesc si eu si sa imi iau pijamaluta cu Tweety si sa ma bag in patut.....alintata.

vineri, 13 noiembrie 2009

Gandire...

Ma rascoleste trecutul. Ma rascolesc ultimii 10 ani din viata si ma rascolesc eu. Incerc sa gasesc un sprijin in puterea mea decizionala si mai ales sa ma regasesc pe mine, cea vesela, cea plina de voiosie si de optimism, Uneori am impresia ca sunt precum ceasul cu pendula de pe perete de care a uitat cineva sa il mai intoarca.  Era o vreme cand orice zi era motiv de fericire, orice zi era o binecuvantare.
Am invatat sa ma supun si sa primesc ceea ce-mi trebuie, fara sa stiu. Era atat de usor sa vreau si sa bat nervos din picior pentru ce nu mi se oferea...

Si-am fost o proasta....

Azi stiu ca pot obtine ce doresc, daca ma ofer, total, fara mandrie si fara fitze proaste. Am inteles ca pot avea mai mult decat imi dorisem vreodata, daca-mi accept conditia si ma indrept in directia in care trebuia sa ma indrept. In viata trebuie sa stii sa oferi ca apoi sa poti primi, sa sti ca orice bruma de sentimente este benefica si ca oricine intrat in viata ta, chiar daca nu ii vezi rostul, va avea cu siguranta un rol mai important sau mai putin important.
Daca luam o papiota cu ata si ne uitam la istorie e asemanator cu viata noastra...coase lucruri, carpeste gauri, uneste materiale diferite, se rupe catodata cand se incurca, se da dupa ac si face noduri....hmm..ciudata comparatie dar asta mi-e venit in cap

Scrierea asta..e pentru mine, pentru a-mi ridica mie moralul si pentru a fi sigura ca maine dimineata voi zambi si voi spune: O alta zi, alte minuni de vazut.....alte suflete de alintat..alte cuvinte de dragoste rostite...

Vineri, 13!

 Mereu auzeam ca marti are 3 ceasuri rele, ca vineri 13 e zi cu ghinion, ca  nu e bine sa faci aia ca aduce ghinion, ca daca iti taie calea o pisica ai ghinion, ca nu e bine sa stergi masa cu hartia, ca nu e bine si iar nu e bine....superstitiile astea ne ghideaza mai mult sau mai putin pe fiecare. Eu sunt si nu prea, dar recunosc ca in anumite momente chiar ii tarai si pe altii dupa mine sa procedeze cum scrie la "cartea"
 data din gura in gura intre generatii:)
De cate ori am vrut sa imi fie viata frumoasa, recunosc ca am ales calea cea mai usoara; viata radea de lacrimile mele, in neptutinta de a intelege daca am gresit si unde. Pe un drum batatorit viata nu e frumoasa, e de o banalitate oarecare si la indemana oricui. Nirvana nu e pentru toti, drumul e destul de greu, urcusul cu talpile sfasiate de maracini, lacrimile amestecate cu sange si sudoare fac omul frumos si viata ia forma chipului si asemanarea lui.
Cred ca viata ar fi si mai frumoasa uneori daca am lasa superstitiile undeva in spate, subconstientul sa nu ne influenteze si mai ales sa ne uitam la faptele si actiunile noastre, sa stim ca, in consecinta, asa cum ne asternem asa dormim. Uneori cand imi pun lenjeriile care imi plac ( cele cu delfini) ma simt foarte bine, am un tonus ridicat si dorm ca un ingeras in faldurile facute de ele, in mirosul de curatenie.....
Incepe week-endul si se preconizeaza un weeknd incarcat.. Cu anumite intalniri, anumite vizite si anumite impliniri de dorinte:)




joi, 12 noiembrie 2009

Ma scot din sarite

  • scenariile proaste;
  • minciunile fara rost;
  • oamenii lasi;
  • infatuatii;
  • persoanele false;
  • comentariile rautacioase care sunt date din razbunare;
  • persoanele care nu stiu cand sa se opreasca;
  • momentele cand imi vine sa dau totul in spate si sa uit totul;
  • amanuntele nerostite;
  • persoanele insistente;
  • prieteni falsi;
  • visatorii si pesimistii ( nu are logica pentru voi dar pentru mine da);
  • copii needucati;
Ma linistesc:
  • oamenii blanzi si calzi;
  • zambetele oamenilor dragi;
  • incurajarile prietenlor ca totul va fi bine;
  • oameni abia cunoscuti care te imbratiseaza si simti cum iti devin prieteni pe loc;
  • desenele animate cu Tom si Jerry;
  • o placinta calda si gustoasa cu branza;
  • o cana de lapte cald;
  • un film siropos;
  • un apus de soare;
  • un rasarit de luna;
  • o apa mare si linistita;
  • o pereche de brate in jurul meu;
Mai sunt multe dar le tin pentru mine. Nu stiu ce mi-a venit sa scriu postul asta, probabil si pentru ca m-am saturat de oameni care in loc sa isi vada de viata lor o urmaresc pe a mea, persoane care in loc sa isi modeleze personalitatea opreferea sa terfeleasca pe altii..fara a se uita in oglinda....
Nu o sa imi schimb blogul, nu o sa imi schimb felul de a scrie si nici nu o sa imi schimb trairile sufletesti doar pentru ca anumite persoane nu stiu cand sa se opreasca si de ce ar fi indicat sa se opreasca. Am stat si am meditat si mi-am dat seama ca eu nu am de ce sa fiu altfel....daca cineva are ceva sa imi spuna accept dialogul direct si fara jigniri. Nu jignesc si nu aduc injuri persoanelor care nu le cunosc dar astept acelasi lucru si de la persoanele respective; daca exista destula maturitate, se poate!
M-am saturat de eschivari, de lamentari si de oameni care nu au curajul sa isi asume responsabilitatea faptelor. Sa fie clar ca le am pe ale mele si sunt destule si grele, ce va face pe voi sa credeti ca as putea cara acum si bagajele altora? Fiecare este responsabil pentru faptele lui si actiunile lui..daca fuge de responsabilitate inseamna ca nu s-a maturizat de ajuns sau ....cine stie....

miercuri, 11 noiembrie 2009

Uite asa!

Azi m mers destul perpedes. Am avut eu ambitia asta sa merg pe jos si mai aveam si laptopul in spate..dar atat de frumos era afara...si atat de cald era soarele incat am sus ca nu vreau sa ratez ultima zi perfecta de toamna...iar daca va fi si maine una o sa scot rolele din dressing si o sa dau o fug sa trezesc frunzele din parc.
Mi-ar fi placut sa fie vara, sa fiu intr-una din rochitele mele, sa simt asa, putin cate o adiere de vant si sa devorez o inghetata...
Vara asta nu a fost una frumoasa....au fost mai multe tristeti decat bucurii in ea...La inceputl verii il cunosteam pe Silviu...si totul imi promitea o vare superba..dar spre sfarsitul ei s-a dovedit ca a fost o iubire de-o vara...si apoi ghinioanele au urmat asa..in lant dar sunt multumita ca Dumnezeu nu m-a lasat sa clachez si mi le aranjeaza pe toate incet si frumos, calm si in ordine si le contureaza frumos!

P.S. Anonimilor mei: sper ca nu va intristati prea rau ca am revenit la cerut e-mailul pentru comentarii dar unii se pare ca cei 7 ani de acasa i-au petrecut prin mahala..si nu cred ca au ce cauta aici!

A cazut cortina...

 

Stateam si ma gandeam deunazi la postul lui Cabral si ieri cand a fost anuntat decesul Maestrului am inceput sa rulez posturile tv si vedeam cm parca avea dreptate Cabral,,,,totul fusese pregatit, totul aranjat, probabil ca chiar data lipsea.....

In teatru, pe scena se aude zgomotul pentru ultimul act, pica cortina, aplauzele nu se mai sfarsec dar cortina nu se ridica pentru a revedea actorul facand o plecaciune...dar totusi in sala se simte dragostea lui pentru teatru....

Dumnezeu sa te ierte, Maestre!

marți, 10 noiembrie 2009

No smoking

Nu stiu cum sa spun, e prematur sa spun acum ca am reusit, proabil ca nici peste 3 luni nu voi putea spune ca am devenit nefumatoare dar deocamdata e bine! De duminica am luat aceasta decizie si vad ca e bine...Nu simt nevoia si nici nu plang de dorul lor. Acum probabil ca par o fitoasa care vaaaai...au trecut 2 zile si nu am fumat...dar credeti-ma ca o fac pentru mine, ca sa pot sa am incredere in mine, sa fiu mandra de ceea ce am realizat pana acum si sa imi spun ca pot. Vointa am, motivatiile pentru care am luat aceasta decizie sunt cat se poate de mature....singurul inconvenient este ca e posibil sa ma ingras putin dar o sa am grija sa alerg, sa fac miscare, sa fac gimnastica si aerobic sa ma gandesc ca nu am voie sa pap dupa 6 seara si sa trec fericita pe ceaiurile mele de iarna care ma asteapta teanc in dulapul de deasupra hotei:))

Imi aduc aminte ca prima data am luat decizia sa ma las intr-un 1 ianuarie..si pana pe 9 ianuarie nu am pus tigara in gura, dar cum am ajuns la scoala..si am intrat in cancelarie colegii cu cafeaua, cu tigara..prima zi de scoala....ore mai mult sau mai putin...si am spus ca hai ca fumez doar azi...si apoi normal ca in pauze ieseam cu colegii sa mai vorbim despre una,alta si mai aprindeam cate o tigara.

A doua oara m-am lasat pentru tata, ma rog, el a fost motivatia mea si am facut o intelegere cu el sa nu mai fumam....am reusit  pana in noaptea de 11 august 2006..cand un telefon primit in noapte m-a transformat in cel mai aprig fumator...nu mi-a luat nici durerea mortii, nu mi l-a adus pe tata inapoi dar asta am simtit eu atunci sa fac..asta am vrut ....

Acum sunt inconjurata de fumatori ( prietenii mei fumeaza, prietenul meu fumeaza, mama fumeaza)..toata societatea fumeaza.dar eu am incredere in mine. Am incredere intr-o femeie matura, de 30 de ani ca atunci cand ia o hotarare si-o poate respecta. Sunt o femeie care stie ce isi doreste, care stie ce vrea de la viata si acum vreau sa ma las de fumat. Pe lsita sunt multi de vreau si ii voi bifa pe rand cu "done"

luni, 9 noiembrie 2009

Multumiri

Da, trebuie sa multumesc celor care mi-au fost alaturi si celor care mi-au cantat la multi ani si la 12 noaptea si la 17.30. Tututror celor care m-au sunat si mi-au facut urari de bine, Branului ca ne-a rasfatat cu soare si peisaje de vis. A fost frumos, sincer! Ciorbita mi-a iesit foarte, foarte buna( din spusele lor), sarmalutele au facut ravagii, (ca nu au mai ramas:) tortul a fost de nota 20 plus, JB-ul ne-a incalzit, sfaraitul carnii pe gratar a fost muzica de suflet, Cpt Jack ne-a dat putina aroma in ceai- dar mai bun e cu cola.


Nu am fost mereu cu zambetul pe buze...am avut si momente cand imi lasam ochelarii de soare pe nas ca sa par fashion dar se fapt vroiam sa acopar lacrimile..mi-au lipsit unele persoane , unele imbratisari. Am avut si o surpriza frumoasa..mi-a dat mesaj cineva care nu ma asteptam:) si mi-a urat toate cele bune....Iti multumesc mult grasule!


Uneori oamenii din jurul tau reprezinta ceea ce esti tu, valorile tale si universul tau. Universul meu nu incepe cu o persoana si se termina cu aceeasi persoana, orizontul meu e larg si deschis...Prietenii imi sunt aproape si ma iubesc asa cum sunt, imi aproba nebuniile si imi critica greselile.....

Ma simt bine, sunt multumita de ceea ce am acum in viata mea si sper sa am motivatia sa fiu  multumita mereu, sa stiu ca viata mea e frumoasa! Si chiar e frumoasa, placuta, cu momente de tandrete, momente de deschis ochii dimineata si vazut ochisorii dragi cum te privesc...de inceput discutiile cu prietenii.....

duminică, 8 noiembrie 2009

La 30 de ani

     Gata, acum sunt in patul meu, sunt fericita si bucuroasa ca am avut un week-end superb si plin de prieteni, cu o vreme superba! Au existat si cateva neintelegeri dar asa se intampla mereu cand unesti un grup mare si il vrei omogenizat fara sa uiti ca habar nu ai incredientele respective cum reactioneaza in interactiune cu celelalte. Sa speram ca aceste lucruri au fost intelese si trecute cu vederea.
  Per ansamblu ne-am distrat, am dansat, am facut o multime de poze, am primit multe cadouri frumoase si un buchet de flori deosebit :)
  Ma uit undeva in spate si vad lucrurile foarte bine aranjate, foarte la locul lor si ma bucur! Sunt la 30 de ani mai matura cu un 1, mai frumoasa, iubirea te intinereste, mai hotarata pe ce imi doresc si mai ales sunt mandra de mine. Ceva m-a facut sa fiu mandra de mine ca am puterea decizionala, ca am rationament, ca am suficienta maturitate sa trec peste copilariile altora, ca sunt independenta, ca iubesc oamenii, natura, florile, ca am langa mine prieteni, ca am o lista vasta de cunostinte, ca am experiente in viata din care am invatat..din unele nu, ca stiu cand sa spun stop si cand sa nu fiu penibila, ca stiu sa respect oamenii de langa mine, stiu sa intorc un ajutor si stiu ca niciodata nu trebuie sa uit de unde am pleca si mai ales trebuie sa nu uit ca sunt foarte importanta pentru mine!
Le multumesc pentru participare la eveniment: Iubi, Anca & Bogdan, Corina & Mircea, Cristina si Razvan, Andrei si Dana, Mihai si Oana, Lucian, Catalin si Tania, Ioana si Liviu, Petru si Roxana. Am scris ordinea cuplurilor in ordine cronoligica cum i-am cunsocut:))) Ca de alfabetica mi s-a luat!

  Azi de cand am plecat de la munte nu am fumat! E bine, nu?:)) Dar e prematur!

Gata, va las...am de petrecut duminica seara frumos:)

vineri, 6 noiembrie 2009

AMr

AMR 1 zi pana devin babuta:)) si 2 pana renunt la fumat! I NEED YOUR HELP!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Dor de duca!

Buuun...uite ca a venit si ziua cand bagajele sunt facute si ma pregatesc de plecare. Plec spre munte dar sufleteste plec spre o alta etapa din viata mea, plec spre alti ani mai frumosi, mai fericiti si in care voi avea multe impliniri. Voi fi cu voi, cei care imi sunteti aproape...plec cu sufletul multumit si totusi ingenunchiat din anumite motive dar astea o sa le las acasa, pe canapea. La munte nu am voie sa fiu trista, e petrecerea mea si voi fi cu prietenii mei....
Mi-ar fi placut sa mai fie si alte persoane, dar din pacate nu au cum sau nu mai au cum...Pacat!!! ....

Mereu ma gandesc cu drag la zilele de nastere ale altora. Ma gandesc ce sa le scriu pe felicitare ( Da, eu inca mai cumpar felicitari), ma gandesc ce sa iau, cum sa il/o fac sa fie fericit in acea mare zi..dar cand vine vorba de ziua mea de 3 ani parca nu mai am aceeasi fericire, aceeasi voiosie si ..si...si.....e greu. Dar sunt  constienta ca trecutul ramane in urma, ca am muuuuuulte lucruri frumoase care ma asteapta si o sa fie totul bine.
  Multi dintre ai mei si-au sarbatorit sau urmeaza sa isi sarbatoreas ca ziua de nastere, de nume...deci va fi un sfarsit de an plin de petreceri. Le spun La multi ani: Unchiul meu, Bogdan, Ady, Cristina, Marina, Mihaela, Ioana, Valentina, Catalina, Razvanelul ( nepotelu de pe vara). Stefi-nepotul meu, Cristi-varu`,Ramon, fata ei Bianca, Ana-vara-mea......Offffff Multi dom`le, multi:)

Bunatatea, uneori pretul pe care il platesti pentru a suferi

   Teoretic aici era un draft unde incercam, prin metafore sa scriu cum faptul ca am fost buna si intelegatoare mi-a adus mai multa suferint...