Acum.....ploua

..ploua...tuna....oamenii grabiti fug spre casele lor...sau spre casele altora...umbrele....zeci de umbrele se bucura...e seara lor sa defileze...umbrela mea e trista ca nu o scot..de ce sa o fac? iubesc ploaia...si ea ma iubeste pe mine.....in hol....iti simt parfumul tau....iar corpul parca-mi tremura inca....hai sa mergem in casa....sa ascultam ploaia....si aia de afara si aia din luna lui Marte....sa lasam gandurile sa fuga departe...nu, lasa.....de ce sa ne invelim?.....
Vin, vin langa tine....ascult vorbele-ti.....alung gandurile...nu le vreau cu noi in seara asta...poate maine....duminica....in zilele toride...dar in seara asta imi las capul usor pe pieptul tau...mana ta imi ravaseste parul.....suntem nebuni.....suntem nebunii care vor sa schimbe lumea....dar oare vom invinge lumea?.....putem spera..putem crede in victorie...nu ne opreste nimeni....
Parca incepe sa ploua mai puternic...daca ar ploua ar fi si sufletul meu in incercarea de a se prabusi pe o picatura de apa....incet, catre pamant,..calcat de nemilosii trecatori..
As vrea sa ma agat de tine si sa raman acolo pe veci, o farama din tine, o bucata din noi, sa zburam prin ploaie, doua stafii imbratisate, sa atingem lumina, sa mangaiem soarele, sa mirosim fericirea, sa muscam din iubire si sa murim impreuna.....ca doua picaturi de ploaie, ca doua picaturi de roua, ca doua lacrimi...ca doi fulgi de nea....
S-a lasat intunericul....e bine....du-ma in ploaie....sa nu mai privim....cum cade ploaia dincolo de fereastra asta aburita de noi...Acum...nu mai e timp de cuvinte....vreau sa alergam pe strazi...desculti...fara umbrele...sa ne tinem de mana......stttt!!!! asculta simfonia infinitelor picaturi ce isi gasesc sfarsitul in frunzele copacilor...sa dansam in ploaie...in parcuri..sa simtim fiecare radacina sub picioarele noastre goale cum danseaza cu noi...sa ma imbratisezi si sa ma saruti atunci cand ploaia ne biciueste trupurile si mai tare.....atunci cand tunetul ma sperie...sa strigam iubirea...fara ca nimeni sa auda!

Intorsi acasa....ascultam linistea de dupa ploaie...ma iei de mana....cealalta mana iti mangaie chipul...ti-l copie pentru a mia oara in memorie ....cine stie? ti-am spus ca mi-e teama de maine dimineata.... cand pleci sa nu iti uit chipul.....

Vreau basmul meu!

Sunt sigura ca in copilarie majoritatea am citit basme, am avut eroi preferati din basme care ne dadea dorinta de a participa la basm, de a fi noi in locul lor. Conform DEX basmul este o naratiune unde intalnim elemente suprnaturale care simbolizeaza fortele binelui si ale raului in lupta pentru sau impotriva fericirii oamenilor. Ei bine, eu vreau sa am basmul meu, sa am forte supranaturale...
Imi aduc aminte in clasa a 8-a ma pregateam sarguincios pentru admiterea la liceu si invatam despre basme, despre elementele des intalnite cum ar fi cifra 3, padurea, calul nazdravan hranit cu jar, spanul sau vrajitorea, lucruri vrajite, apa vie si apa moarta.
Eu vreau sa am apa vie si forte supranaturale si in basmul meu sa fie numai fericire si bucurie. De ce vreau apa vie? Suntem legati de apa de cand ne nastem...apa prevesteste nasterea noastra, in apa ne increstinam...apa este , alaturi de foc, aer, pamant un element fundamental al universului.....Apa pe mine mereu m-a linistit, mereu privind la apa imi simteam sufletul linistindu-se...stiu ca apa are puteri miraculoase, terapeutice...de aia vreau si eu apa vie. Sa vindec lumea, oamenii din jurul meu..sa aduc la viata oamenii plecati prea curand....
Ma gandesc apa pe care as ingheta-o eu....ce cristale ar scoate? Ce ar simti apa in sufletul meu in acest moment....ar fi forme frumoase sau forme nefinisate.....sa gasesc fantana tineretii a lui Sadoveanu...sa devin mai tanara...dar sa imi pastrez gandirea si trairile de acum..ciudat..toti am spus asta de mii de ori.....uite, de aia vreau sa fiu intr-un basm...sa pot sa fac timpul reversibil....sa pot sa am calul meu nazdravan si sa ii dau o tava de jaratec si sa ma duca unde vreau...sa zbor...sa ies din dimensiunile umanului si sa devin acel copil ce se joaca cu picaturile de ploaie....
Mereu spunem ca apa da viata....apa inseamna viata...da...in apa exista viata ..si cata viata, cata frumusete..ma duc cu gandul la o sedinte de scuba diving....ce minunatii ti se arata in apa, ce poate sa existe in apa....si cat de mirific este totul...Apa este pretutindeni, suntem facuti din apa, suntem botezati cu apa, traim cu apa, folosim apa....ne ajutam de apa si pentru cele necesare unui trai modern.... Dar eu vreau apa vie sa am o sticluta si da, specific basmului sa o folosesc de trei ori....sa am un happy end modest de basm, nu cu fast...pentru ca in basm timpul este anulat...da...vreau un basm cu un Fat Frumos...vreau un basm cu un palat rupt din cartile de colorat pe care mi le lua tata cand eram copil, vreau rochite de care purta Alba ca Zapada si fetele de imparat....
Vreau sa plec la mare, sa ascult valurile si soaptele lor....apa marii mereu m-a simtit..indiferent de unde era marea aia....ma simtea si uneori erau imense valuri ce imi stergeau cuvintele de pe nisip si alteori spuneam ca sunt pe malul unui lac....dar fiind linistita si eu...nu mai vroiam sa scriu nimic..
Vreau sa ma oglindesc in apa, sa imi vad chipul in apa....lucind, miscandu-se...si basmul meu sa se apropie de sfarsit...sa devin sirena.........

Vreau basmul meu.....

Ce este un basm?....Definitia conform DEX ni-l prezinta ca o naratiune

HE`S BACK!!!!!!

Am primit o veste buna, he`s back in town!
Devine mai palpitant de acum F1....Hope my sweet Nico sa fie si el pe locurile fruntase!

Pas cu Pas

...Am crescut nitel nitel....la minte! Am inceput sa ma bucur si eu de vara, de prieteni, de oamenii care ma inconjoara, care sunt langa mine neconditionat, care nu cer nimic, care nu vor nimic decat conversatie, socializare si momente placute. Amintiri pentru mai tarziu, clipe de prietenie. Oameni pentru care nu trebuie sa fac nimic ca sa ii impresionez, oameni carora nu trebuie sa le demonstrez nici ca sunt inteligenta, nici ca am calitati de bun organizator..etc...
Ieri dupa munca am iesit sa ne vedem cu un fost coleg, cu Simi....am ales Lipscani ca punct de socializare si bere si am stat, ne-am intins la povesti, am ras...am incercat sa simulez ca sunt ok dar nu prea am reusit , Emilia m-a simtit...dar...macar nu am mai avut ochii umezi, macar nu am refuzat socializarea! E atat de frumos sa petreci timpul cu oameni dragi, oameni carora nu le datorez si nu imi datoreaza nimic, oameni pe care ii apreciez si care ma stiu. E placut sa realizezi, stand la masa, ca ai oameni care chiar daca nu te suna zilnic, chiar daca nu iti scriu zilnic pe YM dar sunt acolo, si e suficient un telefon sa va vedeti si totul este asa cum a ramas la ultima intalnire, reluam firul povestii, facem update la ultimele stiri;) si e chiar placut, antrenant.
Dupa intalnirea cu ei mai avea o alta stabilita:)) Ce persoana ocupata sunt, nu? Am iesit cu Cata si Luci, Diana lipsind de la apel din cauza unui cunoscut mai vechi de al ei : SOMNUL. Si am stat noi frumos la o bere, la povesti...am vazut pozele lui Luci....Doamne...deci Mondenii sunt micuti, fratilor, pe langa ce poate face piticul nostru. Daca primesc acordul de la el o sa public poze;)) Vreau sa impart cu voi cateva zambete...de fapt ceva mai multe.....de fapt hohote de ras!

Si uite asa orolgiul din palatul printesei Simona a batut 00.00 si trebuia sa se repeada in pat sa faca somnul de frumusete:) pentru printul ei iubit, care, cred ca ma iubeste oricum si cu somnul de frumusete si fara el....Nu-i asa iubitule?

Sub cearsaful cu delfini, incercand sa ma imprietenesc cu Mos Ene zambesc.....chiar zambesc... Nu am mai mers la somnic zambind in ultima vreme...aveam ochii umezi si nici chiar gandul la Iubi nu prea ma facea sa fiu mai vesela....dar aseara am reusit...
Zambeam....si imi spuneam: " A fost o zi frumoasa azi! O zi in care am crescut!"

Comoditate, teama, schimbare

In ultimele zile mi s-a facut foame de citit...ceva anume. Am citit despre prietenie, daruire, luarea deciziilor decisive si cu influente asupra viitorului nostru...si relatiile interumane. Din punctul meu de vedere, consider ca la baza tuturor sta comunicarea. Lipsa comunicarii duce la distrugerea relatiilor de orice fel: copil-parinte, prieteni, iubiti, angajati, colegi....si totusi constienti de asta refuzam sa comunicam, refuzam sa spunem lucrurilor pe nume si culmea cand se produce ruptura tot noi suntem cei care ne intrebam de ce. Probabil ma las influentata si nu sunt chiar obiectiva dar recunosc ca de cele mai multe ori am spus ce am avut de spus, mai bland sau mai raspicat...si nu de putine ori mi-am dat seama ca oamenilor nu le este comod sa li se aduca la cunostinta ceea ce crezi, consideri sau doresti de la/ despre ei. Nu mica mi-a fost mirarea cand acum recent iar am fost dezamagita de o persoana foarte draga mie, o persoana in care credeam foarte mult si care pentru o buna perioada de timp a insemnat pentru mine aproape totul, lasand mai in spate si prieteni mai vechi, iubit...el era locul I si daca cineva spunea ceva la adresa lui eram in stare sa sar, precum un doberman, la gat direct. A venit si momentul dezamagirii, momentul cand bucuria si fericirea de a-mi fi prietenul cel mai bun s-a transformat brusc in gustul amar al dezamagirii, in seria intrebarilor cu " de ce?". M-a lovit acest lucru cam in perioada in care mi se parea ca toate aveau un drum gresit, cand inca nu acceptam de ce Dzeu ia la el oameni buni, cand nu intelegeam cum altii pot refuza sa traiasca la maxim, moment in care ma gandeam si imi era frica de ceea ce se va intampla in noiembrie cand uitandu-ma in urma nu vedeam nimic de care sa fiu mandra ( nu sariti, asta vad eu....din punctul meu de vedere). M-a lovit si ma pus la pamant acest lucru, m-a facut sa devin slaba, sa ma consum, sa plang si sa ma shimb .....sa imi intreb oamenii din jur daca sunt eu anapoda lumii, daca sunt eu proasta sau tampita si am primit raspunsul : " Lumea nu e cum o vezi tu! Rautatea este in proportie mai mare, sinceritatea nu este ca a ta....incearca sa devii altfel, nu mai pune suflet si nu mai sari pentru toti...Fii mai egoista"....Daca venea de la o singura persoana probabil ca ma uitam asa la el/ea si ii spuneam " Fugi ma de aici, suntem oameni, nu animale!"....dar ideea asta am tras-o din toate raspunsurile de la toti cei care au incercat sa imi ridice moralul, sa ma faca sa vad ca nu e un capat de lume si ca la urma urmei trebuia sa imi asum acest risc.

Am stat si am analizat problema, m-am analizat pe mine, am analizat oamenii din jurul meu si mai ales am reluat in minte ceea ce multi imi spunea: mergi mai departe, nu te lasa lovita, unii oameni pleaca din viata noastra pentru ca nu merita sa faca parte din ea, unii isi arata adevarata fata mai devreme sau mai tarziu, ar trebui sa zambesti cand se intampla asta, dovedeste ca nu te merita......Apoi am rememorat cateva amintiri din trecut...alte dezamagiri...alti prieteni care au lovit si au profitat de mine...si mi-am dat seama ca da, e ceva in neregula cu mine...acord prea usor incredere, pun prea usor eticheta de "prieten", investesc sentimente foarte repede si normal ca atunci cand vine lovitura sunt distrusa. Cineva drag imi spunea ca daca ofer neconditionat ar trebui sa ma astept si la lovituri...si sa le iau asa cum vin....Da iubitule , ai dreptate dar iar in naivitatea mea credeam ca nu poti lovi pe cineva care iti dovedeste prietenie, iti dovedeste ca iti este alaturi....Ce sa fac? Inca mai cred in basme cu happy end, cu prietenii sincere si de o viata, cu Feti Frumosi si Ilene Consanzene....

Am decis sa nu mai incerc sa ma schimb brusc, am nevoie de cei care imi sunteti alaturi sa ma trageti de urechi daca vedeti ca iar gresesc, sa ma treziti cand plec in lumea viselor cu happy end. Voi incerca sa constientizez ca suntem intr-o jungla, sa incerc sa fac schimbari de atitudine si comportament...dar incet, pas cu pas si cu atentie.

Multumesc din suflet celor care mi-au fost alaturi: Silviu, Dana, Mihaela, Marina, Ionut, Sorina, Alina, Catalin, Stefan, Danut, Raluca, Andrei, Dennis, Mirela, Mihai, Mama, Valentina..... Va multumesc ca ma ajutati, ca incercati sa ma "initiati" in realizarea anumitor schimbari... O sa incerc sa fiu o eleva docila si constiincioasa...si sa fiu daca nu de premiul intai macar de mentiune la inceput.

Prima zi........

A trecut...greu...cu cateva concluzii trase...!

Decizie

Incepand cu azi am hotarat ca pana saptamana viitoare sa nu mai exist! Si nu doar pentru gustul amar ce il am in suflet ci pentru hotararile pe care vreau sa le iau pentru mine. Pentru liniile pe care vreau sa le trag..... pentru a plange si a lasa in spate tot ce a fost greu, crunt si dureros.
Telefoanele dupa ora 17.30 vor fi inchise, messengerul nu va mai fi accesat pana saptamana viitoare, e-mailul la fel. Ma voi limita la relatiile cu colegii, voi raspunde la telefoanele de munca...nu voi citi mesajele, le voi sterge, nu voi citi emailuri....NU VOI EXISTA.
Stiu doar ca trebuie sa ma gandesc la mine....daca m-am obisnuit cu ideea ca nu voi avea un zambet fericit si o familie a mea niciodata, daca m-am obisnuit cu ideea ca nimic nu mi se cuvine mie si nimanui nu ii pasa de mine incat sa opreasca timpul pentru mine..ma voi obisnui si cu singuratatea. Am atat de multe carti ce se vor recitite, am atat de multe lucruri de facut prin casa....am ce face, daca nu, imi voi gasi..daca nu voi gasi....voi plange! Dar vor fi ultimele lacrimi, vor fi cele din urma dureri crunte pe care eu le accept...ce va urma..vor fi lacrimi de despartirea de cineva drag, lacrimile de fericire....dureri fizice independente de vointa mea de a le simti sau nu!
Voi supravietui, stiu asta! Voi trece peste si probabil ca imi voi aminti aceasta saptamana mandra de mine mai tarziu.
M-am saturat de aruncat cu pietre in mine, m-am saturat de intors obrazul pentru inca o palma, m-am saturat de acceptat, iertat.....inteles pe toata lumea....vreau si eu sa ma pun pe primul loc! Vreau sa iau coronita la viata mea, sa termin viata prima, cu felicitari si cu zambete! Vreau sa ma impac cu mine insumi, vreau sa constientizez ca daca nu mi se ofera mai mult nu e ca nu merit ci ca nu stiu sa imi doresc cu ardoare acel ceva.... sa nu mai pun pe primul loc sa nu fac rau celui de langa mine , dar sa imi produc mie suferinta...sa pun pe primul loc persoana mea : Simona- care am calitati, care am principii, care am defecte si care am ceva de pret: viata mea, propria mea viata!
Probabil unii imi vor simti lipsa, probabil unii se vor bucura..eu voi profita!

eu...

Generalizez pentru ca suntem oameni cu vesnica scuza ca nimic din tot ceea ce este omenesc nu ne este strain dar suna banal, mult prea banal. Se spune ca intre agonie si extaz nu este decat o fractiune de secunda, secunda in care te inalti sau te prabusesti si orice inaltare are ascuns in ea samburele caderii. Ne e atat de greu sa ne depasim conditia si sa ne inaltam incat preferam caderea ca pe o izbavire de noi insine. De ce avem nevoie de aprobarea celorlalti ? Pentru ca nu mai suntem in stare sa credem in propria persoana. Ne cunoastem prea bine si stim de ce suntem in stare si atunci ne aruncam sperantele spre ceilalti, dorindu-ne ca ei macar sa ne vada altfel. Ne cautam in ceilalti asteptand sa ni se confirme ca totusi nu este atat de rau. In cele din urma realizam ca viata noastra valoreaza atat de putin incat ni se face frica si atunci avem nevoie sa fim mintiti pentru ca totul sa fie mai suportabil. Preferam adevaruri comode care de fapt, sunt minciuni frumoase. Cei care afirma contrariul inca se mai amagesc singuri. Nu suntem eroi, nici martiri, ne-am rezumat sa supravietuim. Evident onorabil, cum altfel?! Supravietuim cu orice pret, in orice conditii, precum sobolanii, cautand o gaura prin care sa ne strecuram. O vreme ne visam vulturi dar nu ajungem nici macar omizi. Metamorfoza omizii in fluture care se inalta catre cer fie si efemer n-o atingem niciodata. Alegeri proaste, ratare ? Exista alegeri proaste, exista ratare. Cu siguranta sunt alegerile pe care le fac altii in numele nostru cand ne lasam in voia sortii dar cei care vor plati pretul prostiei, al ignorantei, al nepasarii suntem noi. Un lung sir de alegeri proaste si ratarea te-a prins in ghearele ei. Iar ne mintim ca data viitoare va fi altfel, dar dupa un timp nu mai exista niciun viitor. Ideal ar fi sa-ti cunosti adevarata valoare, locul pe care-l meriti si sa te lupti pentru el dar intotdeauna vor fi altii mai buni, mai destepti, mai frumosi, mai bogati ca noi dar cine e dispus sa se impace pur si simplu cu asta? Noi de ce sa nu ? ? La urma urmei invidia este scrisa printre pacatele omenesti si nu ne da pace. Cuvinte alambicate care ascund ignoranta... Am invatat ca in final conteaza aparentele si prima impresie este greu de inlaturat asa ca preferam sa jucam la cacealma. Pierdem la o analiza mai atenta dar cu-i pasa ? Cati oameni dintre cei pe car-i cunoasteti au avut rabdarea sa incerce sa va cunoasca dincolo de masca artificialitatii ? Raul, suferinta ? Fac parte din viata noastra cotidiana atat de profund incat am inceput sa le ignoram cu buna stiinta. Creierele noastre au invatat sa-si inchida supapele in fata suferintei tocmai pentru a se proteja. Dar ne-am protejat atat de bine incat am ajuns imuni si la durerea celorlalti...incapabili sa intelegem ce se petrece in jurul nostru. Fiecare pentru el, nu-i asa ?! Minima rezistenta ? Cum sa alegi drumul corect cand se stie ca este cel mai greu ? Nu e mai simplu sa te strecori usor cu pretul catorva lasitati si a unor minciuni? Face parte din lectiile de supravietuire pe care le deprindem inca din primii ani de viata. Dorim ca in viata noastra sa se intample « miracole » desi fiecare in sinea lui stie ca nu le merita. Pare improbabil, dar daca fiecare ar crede in ciuda oricaror adversitati, ca exista o sansa data de hazard, de providenta si ar lupta pana la capat, acela ar fi un miracol. Miracolele nu vin din exterior, sunt in noi insine, sunt scanteile care fac diferenta si ne dau forta sa trecem peste limitele noastre, invingand frica, neputinta, prostia, invidia, lacomia, ura sau dorinta de razbunare. E doar parerea mea, adevarurile absolute se gasesc evident in alta parte...

Vorbind despre fericire in oglinda..

Fragil echilibru, propice, cazand si venind inapoi ma simt ca o lacrima gata sap ice din ochii mei tristi peste voi?(Adrian Paunescu-Lacrima-n coltul ochiului)
Poti afirma ca te cunosti abia atunci cand te afli in fata propiilor tale limite, caci numai o perioada de criza te poate ajuta sa te autodefinesti. Fericirea ti se iveste cand ai ajuns sa te regasesti in lucrurile ce te inconjoara, pe care tu le consideri utile. Fericirea isi trage seva din suflet si se afiseaza, isi face aparitia cand tu esti impacat cu tine insuti, in urma actiunilor tale ,in urma activitatilor intreprinse. Esti fericit datorita intelepciunii si intelept prin intermediul fericirii tale. Privesti inlauntrul inimii tale....Si...ce vezi? Un loc pustiu, un pamant sarac, lipsit de ingrasamantul de baza, numit dragoste. Caci el a fost prezent candva, dar asemenea caldurii, durerea,s uferinta, l-au facut inexistent.
Cand te cuprinde fericirea ai dansa in ploaie, ai incerca sa te cuprinzi in brate..Caci pentru tine acest sentiment este vital. Dar singuratatea te doboara...Te-ai plictisit sa fii doar tu...cu tine insuti. Ajungi sa fii imaginea unor lucruri ravasite.
De ce?
Pentru ca esti in dezechilibru, cu tine, cu tot. Nu reusesti sa te abandonezi fara sa reflectezi, nu nadajduiesti sa gasesti in pasiune solutiile pentru toate problemele tale. Nu-ti pui in celalalte persoane raspunderea pentru posibila ta fericire. Esti mereu deprimat pentru ca ceva neasteptat a sfarsit prin a distruge totul. Sa stai la distanta de pasiune sau sa i te abandonezi orbeste-care dintre aceste doua atitudini e cea mai putin distructiva? Nici eu nu stiu.
Alaturi de persoana iubita este altfel: simti dorinta profunda de a te apropia de ea. Din aceea clipa incep sa se produca reactiile, dar ce se intampla inainte este greu de explicat. Este dorinta insasi, materiala, imposibil de atins, ba chiar de pastrat..Simti cum, cu fiecare clipa ce trece, te indragostesti de aceea persoana tot mai mult. Nu te grabesti si nu precipiti evenimentele prin actiuni inconstiente. Stii ca inevitabilul se va manifesta, ca adevarul va gasi intotdeauna un mod de a se arata. Nu lasi sa treaca momentele magice. Respecti importanta fiecarei clipe. Cand nu mai aveai nimic de pierdut, te-ai pierdut tu.
Ai incetat a fi cine erai si te-ai gasit pe tine insuti....Este vremea sa te nasti si este vremea sa mori.. Este vremea sa sadesti si vremea sa culegi ceea ce ai sadit, este vremea sa darami si vremea sa zidesti. Dar mai ales este vremea sa plangi... vremea sa razi,...vremea sa pastrezi vremea sa arunci......Este vremea sa iubesti , vremea sa urasti.
Si? Nimic nu-ti apartine, nimic nu-I al tau. Tu insuti esti un dar. Un dar frumos! Un dar dupa care tanjeste orice suflet bun. Pornesti in cautarea iubirii, iar ea porneste in cautarea ta...te gaseste s te salveaza, caci ea este hrana existentei tale!!
Te cufunzi in bratele persoanei iubite si pur si simplu visezi....Sti ca nu-ti poti explica totul......Si?....plutesti .Caci nimic nu iti place mai mult decat sa faci dragoste....Sufletul ti se lumineaza ca smuls dintr-un intuneric inabusitor. Constiinta usurata de catusele spatiului si ale timpului isi indite stapanirea peste planurile despartitoare de lumii. Sufletul, caci este unul,se impleteste cu razele sperantelor intr-o panza de asteptare.
Si-ti revii si nu stii ce-a fost.....poate ai fost doar FERICITA...a fost iubirea, pe care ai daruit-o, si care s-a intors la tine inzecit

MI-E GREU SA MA SCHIMB!....SAU NU VREAU INDEAJUNS DE MULT?....SAU POATE ASA E SCRIS UNDEVA LA CARTI....SA FIU MEREU ASA..MAI SLABA!
Imi vine sa urlu de durere si in acelasi timp sa ma duc pe cel mai inalt pisc....sa stau acolo, infasurata in geaca groasa de iarna...si sa aud suieratul vantului si atat......sa nu ma mai aud pe mine...sa nu mai aud nimic...sa nu mai vad nimic....sa devin imuna....se cumpara de undeva imunitate?...pentru prietenie, pentru daruire, sacrificiu, sentimente....
Ma simt straina de tot ce ma inconjoara, absenta, am senzatia ca traiesc si totusi nu. Incerc sa strig dar vocea ce o aud nu este a mea … Ce s-a intamplat cu mine? Simt ca m-am ratacit si nimeni nu poate sa ma ajute sa ma regasesc. Zilele trec intr-un ritm dureros de lent iar buzele mele nu mai pot decat sa schiteze zambete banale. Imi e foarte greu sa ma prefac ca totul este bine, cand de fapt ma afund in tristete. Zi de zi ma ascund de mine, incercand sa par puternica in fata tuturor, dar doare din ce in ce mai tare, iar totul pare atat de greu pentru mine.

Caldura mare, mon chere!

......incet, incet ma topesc...ma preling.....ce nu as da sa fiu acum pe plaja din Zakynthos...cu o nuca de cocos rece, rece.....briza sa imi sufle in par....sau as vrea acasa , dezbracata.....sa ma bag in dus din 5 in 5 minute si sa ma racoresc.

Nu mai stiu cu ce sa ma imbrac....cum sa scap de caldura asta infernala....am momente cand imi vine sa arunc hainele de pe mine!!!!!!! Iubitule, esti prin zona?:D vii?:D

Introspectie...

Mi-am descoperit un prost obicei; de fapt nu chiar descoperit, reconstatat, mai de graba.
Imi pun intrebari tampite. Ma invinovatesc de chestii la care oricum nu am o influenta directa.
Chiar la cele la care am facut tot ce puteam face. Ma invinovatesc cand am ghinion. Ma invinovatesc cand altii fac rahaturi, ma invinovatesc pentru faptele altora. Oare de ce sunt proasta? De ce nu pot spune si eu ca altii-nu va convine, nu e problema mea? De ce imi fac griji pentru cum se simt altii sau ce gandesc?
Poate e un pic vremea sa am grija si de mine.
Sa imi ofer un pic de bucurie si fericire.
Si sa fac si lucruri in avantajul si in directul meu interes.
Am incercat sa imi dau seama ce am facut in viata asta; am realizat ca am facut o gramada de tampenii, prostii, lucruri rele, dar si cateva lucruri bune. Am incercat sa imi dau seama ce am facut pentru altii......Prea multe...... Sau mai bine zis, uneori au fost prea multe ca sa ma mai pot simti confortabil cu asta. Am incercat sa imi dau seama ce am facut pentru mine.....si mi-am dat seama ca, vorbind de lucruri serioase, prea putin.
Si asa mi-am dat seama cat sunt de disperata sa urmez un drum, poate, gresit, in ce ma priveste.
O viata intreaga mi-am dorit o familie, un cuib cald, de care sa am grija, si sa dea un sens vietii mele.....O viata intreaga am crezut in niste valori poate perimate in ziua de azi....O viata intreaga am crezut ca poate exista magie intre oameni.....O viata intreaga am crezut in...multe lucruri care viata mi-a dovedit ca sint stupide.

Poate nu e de mine.
Mai bine zis, incep sa ma lamuresc, intr-un tarziu, de ceea ce viata incearca sa ma invete, anume ca unele lucruri au murit o data cu cavalerii, zanele si balaurii nu invie....duse sint, si duse raman oricat doresti sa invii ceva, nu poti. Doare cele rele nu pot fi omorate.
Binele, frumosul sau magia din noi sunt prea fragile pentru a supravietui.
Poate ar trebui sa imi caut pacea in alta parte?
Drumul spre casa e oricum demult pierdut pentru mine pe simplul motiv ca, putina casa care a fos,t a fost inghitita de mult de ceata meschinariilor si de apele unei vieti purtate uneori cu prea multe bune-intentii.
La fel cu drumul spre iad, care e pavat cu bunele noastre intentii.

Scanteia in ochii oamenilor apare din primul moment, daca e sa fie...Sau nu...Timpul nu ajuta la nimic. Pana si respectul reciproc nu valoreaza nimic fara dragoste. Caci drumurile se despart la un moment dat, daca nu exista nimic sa le tina unite. Chiar si pe intuneric, trebuie sa simti cand iti atingi partenerul. Ca este vorba de el, ca e acolo, si ca atingerea e speciala...asa cum te simt eu pe tine, iubitule...Iti multumesc ca existi, ca ma iubesti, asa cum spui tu: "te iubesc si punct"!

Incerc...

....sa ma ridic..ma simt atat de jos....gandesc despre trecut si imi amintesc....de mai multe....momente frumoase...un telefon primit intr-o zi trista pentru mine...mi-a spus LA MULTI ANI!, chiar daca nu spune de obicei la zilele de nume.....balul de la cercul militar....leutul primit care as fi putut sa renunt la el...doar ca sa vad putina fericire...sunt infometata sa vad fericirea....macar sa stiu ca altii ii simt gustul...nici nu intreb cum e...acum , de ceva timp il simt si eu...si este atat de inaltator.....prima bauta impreuna...cu Animalut mic mic mic, diminutivele stranse printre dinti..doar doar incap ntr-un pahar.....a intrat bila neagra din prima si urletul de fericire.....ceaiul din irish....revederea....geaca de ski....discutiile pline de haz de pe mess...."sondajul facut " pentru a reusi sa deschid ochii.....circul...plimbarea cu scarile rulante la universitate..Doamne cat ne-am mai distrat .....patinoarul....mac`s......atat de multe.....lacrimile imi curg pe obraz...incerc sa ma gandesc ca a fost un vis,...si vine cineva si imi da doua palme si ma trezesc....inciunele si secrete, ascunzisuri si febra surprizelor in care am intrat cu totii....distractie, sovata....Vreau sa opresc timpul si sa dispar din lumea asta....sa nu mai simt nimic, sa nu mai stiu nimic...sa ii las pe toti sa isi croiasca drumul....sa sterg cu buretele existenta mea si sa sterg cu buretele tot raul facut constienta sau nu....Pot cumpara un bilet la loja piesei de teatru cu viata mea? sa pot sa tip si sa arunc cu pietre in mine?..........sau mai bine sa fiu in spatele cortinei si sa o trag....sa o trag inainte de adolescenta......

Iertare tuturor din viata mea.....plec....inchid capitol, inchid ferestre, inchid caiete de dorinte si de vise, inchid canalul de sperante.....imi iau baston si invat sa merg precum un orb........Raman pe cararea iubirii...langa tine, minunea mea....tine-ma in brate, saruta-mi tampla si iarta-mi lacrimile....iarta-mi ochii tristi din ultimele zile.....o sa incer sa ii fac sa luceasca......

(........Bhn....Stii cat doare raceala asta? stii cat de tare e infipt cutitul si nu se mai opreste din intoarcerea pe loc? Stii ca tot la fel de mult te iubesc si ca tot la fel de mult imi doresc sa te vad fericit...sa iti vad ochii fericiti si trairile sincere care ma obinuisei.....stii ca mereu ma voi gandi sa sper sa iti fie bine!!!!!..........)

Eu fara mine!

E frig. Sunt atat de multe lucruri ce nu au fost rostite, atatea priviri azvarlite printr-un geam spart...si totusi, astazi focul inca arde si mistuie tot ce nu demult...a fost un vis!
Rascolita de atatea ganduri puerile, dar pline de farmec, amagita de vorbe calde, dar lipsite de inteles...azi... nu ma recunosc! Eu.. Tu... El...Ea...Ei.. suntem Noi...fara capricii, fara sperante si nevoi. Zburam in visare si traim un cosmar. Suflarea uda ne inunda lacrimile uscate din imensul desert al singuratatii!Ce caut Eu in viata mea? Cine m-a nascut...daca Eu nu exist? Cine ma face sa zambesc daca Eu nu am buze? Cine ma face sa plang daca Eu nu am ochi? Nu aud...nu simt...nu mor... sunt un viu ars in asteptare, sunt calaul propriei existente! Sunt suspin... si oftat... Ma complic in explicatii irosite in framantatul degetelor...Sunt o calauza a Disperarii...naufragiez pe aceasta Mare a Despartirilor si mor...in fiecare zi. Ma sting...ma topesc...in uitare. Vreau un inceput din tot acest sfarsit. Astept o raza de speranta si un cer senin.

Cuvinte fara sens...scrise in haos...si negre... si triste... si reci...e Infern si nu ma pot trezi...
Savoarea acestor litere ma satisfac deplin!

Clipa se transforma...ma mint ca exist dar realizez ca Eu... este singura piesa lipsa din acest decor al tacerii.
Am murit in asteptare...
Cer mila si tanjesc dupa un "Hello" ...alunec usor pe valuri...plutesc intr-un Abis continuu...
Nu mai pot evada din acest sicriu al neintelegerii si al singuratatii!Aud sirenele cantand cu jale, sunt oameni acolo pe tarm. Se joaca in nisipul ud si cald. Sunt fericiti! Privesc in larg...caci nor negru se apropie de ei...si fug... dar eu raman nemicata... si e trist.E noapte si e pustiu! Mi-e frig si ma invelesc cu mine...levitez continuu...marea se agita...valurile involburate se aduna intr-un cerc armonios...m-au inconjurat...sunt prizoniera. Inalt, sus...aproape de cer... e alb... valurile s-au risipit! Ma ascund printre ele... m-au fermecat cu grija lor dar ma inspaimanta gandul ca si ele ma vor parasi....Vreau langa oameni! Vreau sa ies de aici si sa rup tacerea! ...Dar sunt singura...Pamantul e mort! Nu sunt stele si nici luna...negura e apasatoare si aud ... sunet grav...de clopot ...

Cortegiul parca imi canta o oda de Adio....Locul meu nu e aici...Mi-e cald...simt ca odata cu valurile s-au spulberat ...dorintele si clipele! Timpul s-a oprit intr-un suras iar clopotul suna...aproape, mai puternic, mai grav...mai apasator...inima mea! Exist? Sunt un viu...mort? Am starnit calvarul din amintiri...Am provocat furtuna dintr-un singur strop de lacrima uscata Impotriva mea sunt toti...si zei si morti si oameni...si EU!

Respir adanc sa pot simti izul sarat al marii...parca imi vorbeste in soapte neintelese dar pline de atatea sensuri...am furat o scoica si am deschis-o! Clepsidra a inceput sa piarda timpul...valurile s-au rupt si totul s-a inseninat brusc!

Mintea imi joaca feste! Ea cu mine...si eu cu ea... ne completam. Eu o ajut sa se simta implinita, ea imi da puterea sa fac ce totdeauna mi-am dorit! Traiesc trecutul prin ea...si ea prin mine...
Am mers...picioarele-mi s-au transformat in radacini miscatoare! Alerg doar in minte...sunt fara mine aici...incerc sa ma regasesc!
"Mine" s-a ratacit printre lujerele violet...au crescut atat de inalte si dese ...oare am sa-l gasesc vreodata?
...Tigarea s-a stins...neatinsa...scrum pe masa uda de lacrimi...unde ma aflu?
Răspuns: Cert nu aici!

Eu fara mine!

E frig. Sunt atat de multe lucruri ce nu au fost rostite, atatea priviri azvarlite printr-un geam spart...si totusi, astazi focul inca arde si mistuie tot ce nu demult...a fost un vis!
Rascolita de atatea ganduri puerile, dar pline de farmec, amagita de vorbe calde, dar lipsite de inteles...azi... nu ma recunosc! Eu.. Tu... El...Ea...Ei.. suntem Noi...fara capricii, fara sperante si nevoi. Zburam in visare si traim un cosmar. Suflarea uda ne inunda lacrimile uscate din imensul desert al singuratatii!Ce caut Eu in viata mea? Cine m-a nascut...daca Eu nu exist? Cine ma face sa zambesc daca Eu nu am buze? Cine ma face sa plang daca Eu nu am ochi? Nu aud...nu simt...nu mor... sunt un viu ars in asteptare, sunt calaul propriei existente! Sunt suspin... si oftat... Ma complic in explicatii irosite in framantatul degetelor...Sunt o calauza a Disperarii...naufragiez pe aceasta Mare a Despartirilor si mor...in fiecare zi. Ma sting...ma topesc...in uitare. Vreau un inceput din tot acest sfarsit. Astept o raza de speranta si un cer senin.

Cuvinte fara sens...scrise in haos...si negre... si triste... si reci...e Infern si nu ma pot trezi...
Savoarea acestor litere ma satisfac deplin!

Clipa se transforma...ma mint ca exist dar realizez ca Eu... este singura piesa lipsa din acest decor al tacerii.
Am murit in asteptare...
Cer mila si tanjesc dupa un "Hello" ...alunec usor pe valuri...plutesc intr-un Abis continuu...
Nu mai pot evada din acest sicriu al neintelegerii si al singuratatii!Aud sirenele cantand cu jale, sunt oameni acolo pe tarm. Se joaca in nisipul ud si cald. Sunt fericiti! Privesc in larg...caci nor negru se apropie de ei...si fug... dar eu raman nemicata... si e trist.E noapte si e pustiu! Mi-e frig si ma invelesc cu mine...levitez continuu...marea se agita...valurile involburate se aduna intr-un cerc armonios...m-au inconjurat...sunt prizoniera. Inalt, sus...aproape de cer... e alb... valurile s-au risipit! Ma ascund printre ele... m-au fermecat cu grija lor dar ma inspaimanta gandul ca si ele ma vor parasi....Vreau langa oameni! Vreau sa ies de aici si sa rup tacerea! ...Dar sunt singura...Pamantul e mort! Nu sunt stele si nici luna...negura e apasatoare si aud ... sunet grav...de clopot ...

Cortegiul parca imi canta o oda de Adio....Locul meu nu e aici...Mi-e cald...simt ca odata cu valurile s-au spulberat ...dorintele si clipele! Timpul s-a oprit intr-un suras iar clopotul suna...aproape, mai puternic, mai grav...mai apasator...inima mea! Exist? Sunt un viu...mort? Am starnit calvarul din amintiri...Am provocat furtuna dintr-un singur strop de lacrima uscata Impotriva mea sunt toti...si zei si morti si oameni...si EU!

Respir adanc sa pot simti izul sarat al marii...parca imi vorbeste in soapte neintelese dar pline de atatea sensuri...am furat o scoica si am deschis-o! Clepsidra a inceput sa piarda timpul...valurile s-au rupt si totul s-a inseninat brusc!

Mintea imi joaca feste! Ea cu mine...şi eu cu ea... ne completam. Eu o ajut sa se simta implinita, ea imi da puterea sa fac ce totdeauna mi-am dorit! Traiesc trecutul prin ea...si ea prin mine...
Am mers...picioarele-mi s-au transformat in radacini miscatoare! Alerg doar in minte...sunt fara mine aici...incerc sa ma regasesc!
"Mine" s-a ratacit printre lujerele violet...au crescut atat de inalte si dese ...oare am sa-l gasesc vreodata?
...Tigarea s-a stins...neatinsa...scrum pe masa uda de lacrimi...unde ma aflu?
Răspuns: Cert nu aici!

Declaratie...

Eu, subsemnata....declar ca m-am saturat de ....mine...de sperante, vise, dorinte, promisiuni, iluzii....de loviturile primite...de lacrimi...de suferinta...de tot ce e malefic.....vreau liniste, vreu certitudini..vreau bucurii intregi, vreau oameni langa mine, vreau sa fiu sigura pe ce mi se spune....
Declar ca voi lupta cu mine sa nu ma mai afecteze nimic! Voi lua masuri sa fiu altfel, sa ma asemn turmei din care fac parte, ca sa fiu asa cum sunt oamenii in general...ca sa nu ma mai afecteze nimic...sa nu ma mai aduca in pragul dezamagirii nimic....
eu, SIMONA PASCU, nu mai vreau sa stiu de lacrimi, suferinta, durere, promisiuni incalcate.....
eu, SIMONA PASCU, trebuie sa ma schimb!
Mi-ai dat o viata plina de puncte negre..daca pentru a le avea in avantaj pe alea albe trebuie sa ma schimb, o sa o fac.....constienta fiind ca intr-o zi voi uita cine sunt.....voi pleca departe...si voi gusta puterea abtinerii de a reincerca aspiratiile civilizatiei....de a vedea oameni.....
Dintre toate animalele doar omul nu stie ca viata este data pentru a te bucura de ea....!

Bun gasit....

...Am revenit de pe taramurile idilice de vacanta ....am ceva poze si atat...detali nimic...
Va spun doar ca am vazut delfini!!!!!

Acum astept cu nerabdare urmatoarea plecare....

Bun gasit....

...Am revenit de pe taramurile idilice de vacanta ....am ceva poze si atat...detali nimic...
Va spun doar ca am vazut delfini!!!!!

Primele poze:D

Primele poze:D

pregatirile

Se apropie ziua.....incepe scoaterea hainelor din dressing,probatul....
Am pus dragostea in suflet, zambetul in coltul drept al inimii, minunea fericirii m-am imbracat cu ea....te-ai imbracat cu mine, iubitule.....hai, sa fugim la mare...la plaja care ne-a adus impreuna, la soarele care ne lumineaza iubirea...
te iubesc!

Leapsa!

Da, m-a faultat Alina cu o leapsha, prima din cariera mea de bloggarita. So..sa purcedem:

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pag. 18 si scrieti al 4-lea rand:
"pastreaza atat realitatea primara a individului, cat si pe cea a grupului, deci a celor"

2. Fara sa verificati, cat e ora :
15.48

3. Verificati:
16.00

4. Cum sunteti imbracat(a)?
Rochie alba.....saboti aurii..CERCEII CU DELFNI SI MEDALIONUL DE LA IUBI!

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
Vorbeam cu Iubitu` pe mess; ( stttt, ce daca sunt la birou?)

6. Ce zgomot auziti, in afara de cel al calculatorului?
Doua colege pe hol, vorbesc

7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva?
Aseara, cu iubitul, la o prietena sa imi iau o rochie , sa primeasca el o carte si sa ii dam ei flori ca e ziua ei maine.

8. Ce-ati visat ieri noapte?
Daca iti spun ca nu stiu, ma crezi?

9. Cand ati ras ultima data?

Aproximativ 10 minute in urma, cand ma anunta alina de leapsha si la noi a cazut curentul!

10. Ce aveti pe peretii incaperii in care sunteti?
Tablouri si o iconita

11. Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
As "cumpara" un credit al unei persoane dragi!- nu pentru ca asta ar rezolva o problema, ci pentru a putea gandi mai usor...

12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?

The Bridges of Madison County

13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?
Nu

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Trebuie bagat in SPSS?

15. Spuneti-ne ceva ce noi nu stim inca.
Va las pe voi sa descoperiti:D

16. Care ar fi prenumele copilului vostru, daca ar fi o fetita?
Camelia

17. Si daca ar fi vorba de baiat?
Rares

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Uneori da....

19. Ce-ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
Tatal tau este pe norul 3469854, cu bunicii tai!

20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?
Gandirea, lumea....atat de multe..

21. Va place sa dansati?
Ador

22. George Bush?

Nu retin informatii care nu imi folosesc!

23. Ce-ati vazut la televizor ultima data?

Ca era deschis...;))

24. Care sunt acele 4 persoane care ar trebui sa primeasca acest chestionar?

Mihaela, Ioana, Danut, Dede

Din Dragoste!

Mi-am inmultit colectia cu inca 3 delfinasi! Frumosi, frumosi si oferiti din dragoste. Acum la urechiusile mele si la ga am o dovada de iubire!
Esti atat de dulce iubitule!!!!!!


















SI EU TE IUBESC!

Timp

Am si eu nevoie de putin ajutor....stie cineva de unde pot cumpara timp?
Nu am gasit nici pe google, nici pe alte motoare de cautare un magazin cu asa ceva de vanzare......
Imi doresc sa cumpar timp din trecut si in avans, sa modelez orele si zilele cum vreau eu, momentele frumoase cand vreau eu, cele mai putin placute sa fie si ele, ca altfel nu am stii sa apreciem momentele placute.
Sa cumpar timp sa pot sa stau in bratele iubitului cat mai mult, si tot nu mi-ar fi de ajuns, sa cumpar timp sa il privesc pe iubitul cum doarme, sa cumpar timp cu ploaie calda de vara, sa cumpar timp fericit si sa ii daruiesc iubitului meu..... Sa cumpar o bucatica de rai unde sa il duc pe iubitul meu.....sa cumpar timpul..
Iubesc...cu atat de multa daruire...si ma daruiesc toata....fara rezerve, singurei persoane care merita acest lucru, singurei persoane care stie sa sa aprecieze acest lucru! Ma simt iubita, simt asta uitandu-ma in ochii lui verzi-caprui reflexii galbene, ochi care in momentul cand sunt in bratele lui stralucesc aparte, si stiu ca stralucesc datorita mie!.....

Nu am sa iti pot multumi niciodata iubitule pentru tot, dar sper ca momentele noastre sunt si vor fi unice.....stiu ca avem ceva ce altii isi doresc o viata...Nu! Nu mai am nevoie sa cumpar timp....am iubirea colega de suflet iar tu iubitule esti eu si eu sunt tu..am devenit un singur suflet....
Te iubesc minune cu numarul 8!

sentimente

.....in inima imi este un uragan.....furtuna o simt deasupra capului, e crunt!.....sper doar ....sa am posibilitatea sa spun : Sorry.......
Te iubesc si nu ti-as face rau, pentru nimic in lume!

.......accepta-mi scuzele cu capul plecat, inima mica mica cat un purice!!!!......

Sorry seems to be the hardest word in the world!
but i use it for you today, even if.......never say sorry when you are inlove

E posibil

Sa simti aripile cum iti cresc, sa zbori, sa fii cea mai fericita persoana ever si in acelasi timp totusi sa te si opreasca ceva din zborul minunat?
E posibil sa vrei sa schimbi lumea si sa stii ca nu ai forta, dar sa vrei?
E posibil sa iubesti atat de mut incat sa nu iti dai seama?

Te iubesc! Si asta nu e conditionat de nimeni si de nimic!!!!

Ce am facut cu sufletul meu?

Ma simt atat de goala, precum o cutie de carton, pe o aleea dosita...din cand in cand se mai adaposteste in ea un homeless, un catel mic sau o pisica...azi de dimineata am incercat sa privesc inainte....dar un zid inalt si gros nu ma lasa sa hoinaresc; nici macar visele, care uneori imi ieseau atat de bine in imaginatia mea nu se pot inchega acum....privesc in trecut si incerc sa dau un sens vietii, mie....lumii, familiei....
Nu am avut cea mai fericita copilarie, exista loc si de mult mai bine...au fost momente cand din spatele portii ascultam joaca copiilor si plangeam, imi stergeam nasul cu maneca si nu intelegeam cu mintea mea de copil de ce eu daca sunt Simona Pascu nu am voie sa ma joc cu ei? Ce daca tatal Larisei pazeste vacile? ce daca mama lui Costel este nenea ala care il aduc mereu altii in brate de la Cooperativa? ce daca Anca nu stie sa vorbeasca frumos si sta intr-o casa atat de mica, mie imi place casa ei, parca e o casa din povestea cu hans si grettel, mica mica si ingramadite si usi si ferestre pe ea. Da, si ce daca ei stau mai mult afara decat mine? ce? eu invat cat stau in curte? si ce daca ei nu au atat de multe papusi ca mine, ii las sa se joace cu papusile mele si cu jucariile mele...vreau si eu sa ma joc cu copii si nu cu prieteni imaginari...papusile nu imi raspund. Stt, fug repede dupa colt, e tata, a venit acasa....ooo, ma ia in brate si ma ridica, ma pupa si apoi sigur sigur scoate ceva din buzunarul lui de la costum....
-Tata, pot sa ies si eu putin in strada?
- Iesi, dar nu stai mult!
Imi trag mucii, mai trec o data pe la nas cu maneca, asa in control, imi iau sandalutele si fug....incerc eu sa ma bag intre ei....imi iau papusile, masinile, jucariile lego si gata, suntem toti pe banca la bunicii mei..ne jucam......
- Simooonaaaaaa!!!!! Gata, treci in curte! Mai stau putin, te rog...
Abia incepusem joaca...eu eram mama, larisa copilul mai mic, Ana Moale (papusa mea) era copilul mic, Costel era tatal si trebuia sa mearga la servici....A doua strigare si iese tata in poarta: Hai tata, hai acasa ca acusica vine Laura acasa. Imi strang papusile, jucariile, le pun in sacosa, sacosa in carutul Anei Moale si plec spre curte....
Stau si ma uit la tv, colegele de clasa sunt la Zilele Bacaului....imi curg lacrimi pe obraz...m-a sunat Ionut : " hai pisule, azi poti sa iesi?"..am raspuns nu, am de invatat....si am inchis....eu de ce nu pot sa ies? Ce daca vin acasa cu taxiul la 12 noaptea? ma duc si eu la un concert...nu, nu am voie ...fetele care au parinti la ora 9 sunt in casa.....Deci sa inteleg ca centru e plin de fete fara parinti? greu de crezut....
Holul de la Dumbrava incepe sa se invarta...cad...tine-ma Mirela!...O aud pe mama ca prin vis: Simona, ce ai? Simona?...ma trezesc uda pe fata si pe pulover..mama, Mirela in jurul meu....ce ai? ...incerc sa deschis gura...apuc sa spun doar Ionut....inimioara filigram de 14 februarie....Mama deschide gura: Ce i-ai facut baiatului meu? CUUUUUMMMMM? eu sunt lesinata aici, eu plang si simt cum zeci de cutite imi sunt intoarse in diferite directii, scoase si bagata....si tot la el se reduce totul?....Ma ridic....abia ma regaseam...abia iesisem din spital ieri, gastrita asta...vreau sa i spun ceva mamei dar nu imi ies cuvintele...am stat in lumea tacerii ceva timp..nu puteam vb.....
Mai cresc...trece bacalaureatul...primul post in invatamant....dra profesoara si dra diriginta....il cunosc pe Florin..furtuna mare in suflet si sentimente...cererea in casatorie, bucuria mea si a celor dragi....pregatiri..alegerea rochiei, restaurantul, invitati, Marcel Pavel....vise..atat de multe vise incep sa se contureze....copii, responsabilitati...se apropie si luna septembrie...parca nu mai am rabdare...joi..mai sunt cateva zile..intalnirea in barul de pe Bicaz... o bruneta cu un carut dupa ea....un certificat de nastere aruncat pe masa....scuze: nu ti-as fi spus...dar are responsabilitati...fetita de 3 luni are nevoie de un tata....confruntarea si negarea.....tabloul animalului perfect....fuga spre casa, prabusirea in bratele tatalui....lacrimi...sperante prabusite....vise naruite...DURERE....intrebari..DE CE-uri....
A inceput o ploaie crunta rau afara...ma duc sa privesc ploaia, dupa ce trece poate apare soarele si dispare si zidul ala inalt si gros.....
Pana si cerul plange dupa zilele trecue, dupa oamenii care nu mai sunt in viata noastra, dupa greselile facute, dupa Cela.....

....????

Tie, iubirea si fericirea cu numele de CELA .....imi promiteai ca imi vei boteza copilul... radeai cand iti spuneam ca mai bine ti-l fac cadou....ma luai in brate si plangeai cand iti spuneam ca viata mea nu are sens...si ca nu vreau sa mai stiu de nimeni....mi-ai spus ca mergi cu mine in padure, sa stam ca pustnici...m-ai ridicat cand eram la pamant dupa episodul Florin..imi spuneai ca ce? imi trebuie nunta? nu ne maritam niciodasta..toti barbatii este porci....in ziua nuntii tale, dimineata m-ai sunat sa ma rogi sa te iert ca te mariti, dar Marul tau este deosebit si ca ai sa spui multe rugaciuni sa imi gasesc si eu un Par... si DA.....MARA e si a mea...o sa o iubesc la fel sau mai mult...o sa ii arat muntele...o sa ii povestesc de cum am fost noi la mare cu trenul la 2 noaptea.....
Dar eu? cand o sa vreau sa vorbesc cu tine? Eu ce am sa fac Celi? Cand o sa ma trezesc intr-o dimineata si o sa vreau sa imi faci ziua mai buna.....
Sa ma bucur ca esti langa ai tai?....sa ma gandesc ca poate ai sa ii spui tatei cat imi lipseste si cat il iubesc si cata nevoie am de el?....sa fiu tare si sa ma imbarbatez spunandu-mi ca o sa te regasesc acolo la fel de fericita?.....sa ii spun Marului tau ca Cerul lui e chiar in cer si ii priveste de acolo?.....

Ramas bun suflet curat si prietena de neinlocuit. Distanta nu ne-a indepartat, Paller ne-a invatat, respectul ni l-am castigat....dar totusi....prea curand ai tras cortina, fara sa joci tot rolul..fara sa mai stai macar pentru un bis...un autograf sau o sueta cu mine in cabina de machiaj....
Drum bun si luminat acolo! Iti promit ca Mara va sti atat de multe despre tine si va fi un copil vesel si fericit! Ma voi lupta!

Never say never!

De multe ori spunem ca nu vom face anumite lucruri....ca nimic nu te-ar putea face sa te razgandesti...ei bine...am invatat ca nu e chiar asa....sunt unele lucruri pe care le faci pentru ca asa vrei, pentru ca vin pur si simplu, pentru ca le faci din dragoste.....pentru ca le faci pentru el....si pentru ca esti convinsa pana in ultima celula din corpul tau ca merita!
Inca mai invat lucruri despre iubire, daruire, pretuire....si e atat de bine...si imi simt inima plina de aripioare.....
Stiu ca florile au nevoie de lumina pentru a creste, apa pentru a supravietuii si dragoste pentru a inflori.....eu am nevoie de tine pentru a te iubi, pentru a invata sa zambesc, pentru a fi eu.....pentru a fi fericita, pentru a fi un tot.....TE IUBESC!