O călătorie în ultimii 10 ani (Partea I)

Dragule, 

Zici tu că vrei să te duc înapoi, în timp, să iți spun tot și toate cate s-au întâmplat în 10 ani și care m-au făcut să zâmbesc, să dansez, să plâng, să mă ascund?

Sunt multe, mult prea multe să le enumăr aici și să ți le pun cu subiect și predicat. Nu vrei tu, ca un drăguț, să îmi oferi oportunitatea să încep de azi, aici, acum, să redevenim prieteni? Să îmi las rănile și traumele în spate… Da, ai dreptate, probabil că anumite articole nu vor avea sens, o să încerc să explic la fiecare, e bine așa?

Presupun că ești conștient că Simona cea de acum 10 ani nu prea se mai regăsește în Simona de acum. Simona de acum este mamă, a trecut prin experința unei căsnicii, a unui divorț… M-am schimbat. Am răni încă sângerând și, mai ales, merg la terapie unde descopăr atât de multe și realizez atât de multe, încât am zile când mă gândesc oare cum ar fi fost Simona de azi daca, ar fi fost în terapie acum 20 ani.

Discutam. Da, da! Discutam despre tot! Dar în termenii mei, bine?

 

 Uite, iți povestesc puțin despre David, ce zici? David are 10 ani în curând și este cel mai extraordinar și cel mai minunat copil. Da, stiu, stiu, sunt subiectiva dar este CEA MAI EXTRAORDINARA ȘI CEA MAI IMPORTANTA REALIZARE A MEA! Îi place foarte mult fotbalul, PlayStation ( desigur), să deseneze și să se joace cu rietenii. E empatic! E empatic că mine. Stiu, stiu! Poate fi un dezavantaj dare u îl văd că un avantaj! Atunci când iți pasa de cei din jurul tău și de sentimentele lor sunt șanse să fi un om bun. Este visul meu împlinit. Da, uite că macar un vis mi s-a împlinit. Am alergat și după visul de a avea o familie. Se pare că acolo, încă, nu dețin toate secretele că ceva nu a mers.

 

Apreciază, te rog, că încerc să postez zilnic, da?