RIP Maria

 Prima dată, am vorbit cu Maria virtual, pe blogul meu. Incepuse să mă  urmărească, după ce, un prieten comun, i-a spus despre mine și că urmează să vin pe meleagurile irlandeze.

 

Deci, sunt cam 15 ani de atunci. Mi-a lăsat un comentariu, în care imi spunea că nu știa cum altfel sa ia legatura cu mine, dar ca i-ar face placere sa vorbim. I-am dat atunci imediat numarul de telefon si am inceput a vorbim.

 Mi-a fost sprijin si, de cele mai multe ori,  ma incuraja din spate si imi spunea ca eu pot orice! Ca ea asa ma vede!

Când am avut clipe grele, în miez de noapte, usa ei a fost descuiata si deschisa, cu un pahar de vin si o vorba una.

Am împartasit impreuna duminici la Biserica, cateva nopti de Inviere impreuna, dar si seri in care povesteam, radeam si eram asa, ca intr-o poveste. 

Multumita Mariei am in viata mea unul din cei mai extraordinari oameni ever: Augusta Warrer-Hansen!

Din pacate, intr-o zi urata  de septemebrie, in 2018, Maria mi-a scris si mi-a spus ca nenorocitul de cancer a revenit. Ca stie de ceva vreme, dar nu a vrut sa ma ingrijoreze...Avusese prima sedinta de radioterapie si voia sa ma vada. Eu faceam pachetele sa ma intorc in Irlanda....A doua zi am fost la ea..

Maria mea, Maria cea care era o luptatoare, exact asa se vedea si acum! Desi era doborata de radioterapie, imi spunea cum o sa treaca si peste asta, cum o sa fie bine, dar ca e constienta ca trebuie sa fie rau iniante de asta!

Maria a crezut, cu toata puterea si credinta ei, ca si de data asta va invinge!

Maria a avut momente cand era lucida, cand nenorocitul de cancer  se mai ascundea pentru cateva minute de celule din creierul ei si mi-o lasa pe Maria mea sa imi vorbeasca....

In momentele alea singura ei grija era Jodie! Mereu imi spunea sa nu o las pe Jodie singura, mereu imi spunea ca Jodie e un copil extraordinar, ca Jodie e "așa de smart, Simona, cum nu am fost eu niciodata! Te rog eu, sa nu o lasi! Stiu ca tu o sa fii acolo"

Maria, sunt 5 ani de cand lumea asta e mai goala fara tine.

5 ani de cand ma mai uit la pozele cu tine si retraiesc momentele alea nebune. 

Babyshower-ul meu a fost memorabil, Mărie! Imi place sa cred ca la fel de mult razi si acolo, Sus, si la fel o sa radem cand timpul va veni sa ne revedem...

Jodie e bine, Maria! Stiu ca esti mandra de ea, de acolo, de unde esti!

Ai vazut cat de puternica este?

Cat de multe a realizat si ce constiincioasa e?

Dar ai vazut cat de frumoasa e?!! 

Si da, Marie, tare destepata e fata asta a noastra!

Si, mai ales, este o luptatoare, asemeni tie!

Dumenzeu sa te ierte, Maria..

O sa trec pe la cimitir mai tarziu, sa povestim nitel...