STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP! STOP!
Nu te mai da pe tine, într-o relație!
O să încep să scriu despre asta că deja am câteva note în telefon și a fost sesiunea de terapie care m-a făcut să conștientizez lucruri atât de dureroase, lucruri pe care, uneori, mă gândesc dacă m-ar fi ajutat să le ascund sub preș, în loc să le spun pe nume!
Poate, măcar, nu aș fi fost atât de dezamăgită de mine.
Dar învăț! Cu pași mici și siguri! Sau cel puțin așa mă mint... De ceva săptămâni trec printr-o perioadă de regăsire. Să mă regăsesc pe mine, ca femeie. O femeie care ar vrea să fie pregătită, când timpul vine, să fie deschisă unei relații.
Și am început această regăsire prin a vedea ce am avut, ce am iubit și cum au fost relațiile din recutul meu. Oh, o să scriu, propabil, într-o zi, și despre asta, pentru că a fost atât de dureros și pentru că, fără să realizăm, trauma iubirii este prezentă și este foarte greu să o recunoaștem.
Dar să revenim la subiectul pe care vreau să îl abordez azi: a te oferi cu totul într-o iubire, fără măsură. Fără opreliști! De câte ori nu ați auzit în jurul vostru pe cineva care, după o despărțire, spune: Nu înțeleg, de ce? Am dat tot în relația asta! Am făcut tot, fără rețineri.
Flesh news: TOCMAI PENTRU CĂ AI DAT TOT, AI AJUNS AICI!
Într-o relație trebuie să fie o balanță! Când dai tu totul, practic te respingi pe tine. Te lași pe tine afară, depui tu tot efortul și cealaltă persoană nu mai face niciun efort să te cucerească, să te convingă că te merită. Dar tu, în fuga asta spre a arăta că poți iubi fără rețineri, te lași pe tine și nevoia ta de a fi iubit pe marginea drumului. Un drum pe unde, de cele mai multe ori, uiți să mai revii. Aflând toate acestea, uitându-mă în trecut, am văzut că practic, în toate relațiile în care am fost, eu am fost cea care am dat tot, fără să am așteptări să facă și partenerul ceva. Și da, desigur că pornește de undeva această dorință de a te anula pe tine pentru fericirea celui pe care îl iubești. Dar este greșit, este dureros, când peste ani de zile observi că, practic, tu ai făcut tot și tu ai oferit și în paharul ăla cu iubire a fost doar iubirea ta, pentru ceilalți a fost un comfort și o realizare că " I am enough for this person, I should stay for a time"
Well, da, am fost acolo! Probabil încă mai sunt, dar acum lucrez cu mine să mai las și pe alții să facă un pas, când va fi cazul. Încerc să o strunesc pe Simona să aibă grijă de tot, să facă tot. Sper să și reușesc! Lucrez cu mine acum și îmi promit că atunci când va fi cazul , nu voi mă arunca eu toate ouăle în coș, fără a lăsa loc și celuilalt. Și nu o fac pentru că nu aș mai fi dispusă să pun tot, nu! Pentru că încă mai cred că atunci când iubești, oferi! Însă am realizat că vreau să văd și eu ce și cât valorez. Pentru că, mai mereu, eu am considerat că nu trebuie să primesc, dacă dau, e sufficient. Așa că, urmând sfaturile terapeutei, voi face un pas în spate și voi vedea ce voi primi. Pentru că, acum discutăm deja de pe poziții diferite, comparativ cu acum câțiva ani, având în vedere că sunt mamă, am maturitatea necesară de a nu mai face compromisuri! Am tot ce îmi doresc, sunt o femeie pe picioarele ei, independentă, așa că nu, nu o să mai dau totul. O să mă uit după momentul când voi avea persoana perfectă să fac un cocktail, cu dozajele perfecte și ideale.
Vreau să fiu o prioritate și nu o opțiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu