Teoretic aici era un draft unde incercam, prin metafore sa scriu cum faptul ca am fost buna si intelegatoare mi-a adus mai multa suferinta decat daca as fi fost o nesimtita. Dar uneori, metaforele sunt un mod mult prea artistic pentru a-ti exprima dezamagirea pentru anumite persoane din viata ta.
Am incercat sa fac o poveste frumoasa, dar uneori, ajungi in punctul in care chiar nu mai vrei sa fi cel care tace, acopera, inghite si nu spune nimic.
Nu, nu am nevoie de statuie pentru bunatate si pentru inteligenta, dar am nevoie de liniste si sa scap de oamenii orgoliosi din calea mea. Si de cei care iscodesc, intreaba si baga nasul prin gard, poate, poate ceva se intampla.
Da, procesul unui divort este greu, cu multe momente cand te intrebi daca omul asta este cel pe care l-ai dorit langa tine. si nu, nu doar o parte se intreaba asta. Sunt doua realitati diferite si fiecare, in felul lui crede ca are dreptate. Dar, e o vorba in lima noastra romana: cand iti psun mai muti ca esti beat, mergi si te culci... nu?
La mine procesul asta a fost cu inghitit in sec, ca sa evit conflicte, dar s-a terminat amiabil, pentru ca am vrut sa construiesc o baza frumoasa a unei prieteni, prietenie care ar fi trebuit sa exista toata viata pentru ca avem un copil impreuna si, mai ales, pentru ca faptul ca suntem parintii lui nu va schimba asta niciodata! Ce naiva sunt, inca! Nu, nu, am folosit timpul gresit: CE NAIVA AM FOST!
Dar, se pare, ca aceste promisiuni si aceste lucruri sunt spuse doar atunci proaspat si apoi, din orgolii si incapatanare, sau,pur si simplu, din rea vointa, lasam balta toate promisiunile si facem lucrurile taman invers.
Dar, asa cum mi-am spus mereu, sunt prea doamna ca sa decad pana acolo sa platesc cu acceasi moneda, dar nici nu voi mai fi buna si intelegatoare. Asadar, fiecare sa isi asume ce se intampla si cum se intampla, pentru ca este clar ca unii isi folosesc inteligenta in alta directie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu