Arhiva Note Telefon 3: 18 Ianuarie 2018

Inchisoarea sufletului 

    Și vin unele zile în care, sufletul din închisoare, de unde speră să iasă, pentru bună purtare, cât de curând, vede puțin soare! Intră în celulă cu ajutorul razelor și îl încălzește. 

Lofoten/Norway/2013

    E că un fel de atingere caldă, deși e înconjurat de pereți goi și lipsiți de tablourile celor dragi, atingerea asta îl face să respire, parcă, mai cu patos!

   Speră și își face planuri pentru ziua când va fi eliberat, se gândește la toți cei dragi care îi va revedea și, mai ales, va zburda și va aduce zambete acolo unde nu a mai reușit să o facă!

   Gândurile astea grele nu pleacă de lângă el, sunt acolo, îl țin captiv și rugaciunile îl ajută să se mai elibereze din când în când! Dar, ce păcat, că pentru câteva minute/ore! 

    Este că într-o buclă, din care se straduie să iasă și nu reușește! Îi este dor să zambeasca, să danseze, să cânte, să culeaga flori și să dăruiasca imbrățisari! E așa de gol în jur, liniște și întuneric! 

    Razele de soare au plecat din celulă inchisorii, a rămas iar doar el, cu gândurile lui, gânduri care, deși le alungă, se întorc, că un bumerang! Lacrimile curg pe obraz, simțindu-le căldura, plânge și mai puternic, și mai mult!

    Hain mai ești, suflete! Ai ajuns să te bucuri de căldura lacrimilor triste! Învață că temnicierul inchisorii ești tu și, dacă nu vei bagă mână în buzunar să scoți cheile, vor rugini și lacatul eliberării și el! Atunci vei deveni condamnat pe viața!    

Luptă-te! Trage de tine! Cât poți!  Comisia de eliberare pe bună purtare nu ia î
n considerare pe cei care nu vor să se reabiliteze. Tu ce faci? Huh? 

Da, tu! spune-mi ce faci în privința reabilitării!