Pana acum, cand am simtit ca nu mai pot, am luat de la prieteni cu imprumut, putere.
Gaseam in piata prieteniei si putere, si zambete, si incurajari. Azi am jucat la ruleta totul si am pierdut. cu gratie, in piateta vietii.
Ce drama, spun unii!
Ce putere, spun altii.
Ce prostie, spun eu! Si ma uit la mine in oglinda si imi vine sa ma iau la palme pentru unele alegeri. Dar, una dintre aceste alegeri, proasta cum e ea, mi-a adus cea mai mare realizare a mea. Atunci am vazut doar ca mi-am implinit visul, fara sa ma gandesc ca voi fi toata viata legata de alegera asta gresita.
Unii oameni nu vor, sub nicio forma, sa gandeasca si sa faca lucrurile privind putin si cum se vad din prisma celorlalti. Mai ales din prisma celor care, teoretic, conteaza pe exemplul dat de ei si pe influenta lor compartamentala si simtirile celorlalti.
Si, uite cum am iesit eu azi din piata cu desaga goala. Ca mergi sa iei merinde dar sa fie bune, sa fie la un pret rezoabil. Nu poti sa faci piata cand fructele sunt pline de mucegai si cand precupetul le vinde la preturi exorbitante, pentru ca asta e viziunea lui. Si, cu capul lasat intre umeri si inima cu batai alerte plec, in speranta ca voi gasi ori o piata ori o taraba de unde sa iau cele de trebuinta.
E greu drumul, cu asa de multe semafoare si asa de multe ambuteiaje, ca ma intreb daca mai am carburant pana o sa gasesc ce am nevoie. Acum, problema mea cea mare nu e ca am eu nevoie de ce e pe lista de cumparaturi! Nu, pentru mine e ok, am mai trait cu putin si am fost bine, pot face asta pentru o perioada de timp. Dar tot ce am nevoie in tolba asta de cumparaturi este pentru raza de soare ce mi-a patruns in casa si a ramas.
Ma pierd pe drum, inca sunt in cautari si inca sper ca voi avea ziua mea cu doua dimineti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu