Te-ai pierdut, copilo?
Accident cu daună totală, trecut la accident minor
Conduc, de câțiva ani, în derivă. Acum doi ani am vrut să iau o ieșire, pe autostrada vieții, pentru că am avut un accident, un accident pe care nu l-am tolerat prea bine dar, celălat șofer, mi-a promis că nu se va mai repeta. Că a fost o scăpare, de care nu este mandru, și că să fiu și eu ințelegătoare, să nu sun la poliție si la asigurare.
Spunea el ca paguba nu e mare, deși pentru mine suna a daună totală.
Dar, așa cum mă știți, am spus că hai, fie! Mai rămân putin pe autostradă să văd cum se comportă la drum lung.
Dar, gândul că acel accident s-a întâmplat nu imi dă pace. E mereu aici, să îmi aducă aminte. Este ca o pată de ulei, pe care oricât incerci sa o stergi, acoperi tot apare.
M-a marcat pentru că eu, niciodată, în viața mea, nu am avut acest gen de accident. Mie, personal nu mi s-a întâmplat si, dacă ar fi fost oricare altă prietenă implicată in așa accident, aș fi spus, fără nicio rezervă, să nu ierte.
Eu de ce am iertat? Dacă am ales să iert, de ce nu pot să uit?
Probabil pentru că m-a marcat și m-a durut foarte mult. Păi, răspunsul este tot la mine! Pentru că mi-am promis că nu voi tolera niciodată așa ceva. Pentru că nu există am făcut acum și nu voi ma face. Pentru că, Simona, ar trebui să nu mai incerci să schimbi oameni! Este greu, la o anumită vârsta, să mai lupți cu așa ceva.
Și da, uite că de când te-ai așezat, iar, la drum, au mai fost incidente. Și tu taci, și taci!
De ce?
Doar pentru că așa crezi tu că vei schimba modalitatea altora de a conduce?
Cât ai să mai speri?
Cât ai să mai lași copilotul tău să vadă asemenea incidente?
Ești conștientă că, pe termen lung, va considera că asta e normalitatea?
Eu spun să te trezești, Simono! Că ceea ce ai nu e ceea ce ai visat! Ceea ce ți se întâmplă nu e ceea ce meriți! Hai, că îți știi valoarea! De ce taci?
De ce tac? Pentru că îmi este frică să recunosc eșecul. Am eșuat acolo unde îmi doream cel mai mult să reușesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu