Da, a venit vremea sa il fac si pe anul asta...un an care si-a castigat locul printre cei mai grei, un an in care am avut parte de atat de multe schimbari si in care am cunoscut foarte multi oameni....Dar sa incepem cu inceputul....
IANUARIE - Primele clipe ale anului m-au prins dormind..sau aproape dormind, avand in vedere ca abia sosita in Irlanda am descoperit ca persoana la care venisem nu avea nici un prieten, nu era foarte sociabil... Apoi luna in sine a fost cu mersul dupa acte si goana dupa job...In conditiile in care nu cunosteam pe nimeni, cand o gheara a depresiei imi facea curte...A trecut greu, ca un melc si i-a facut loc lunii februarie...
FEBRUARIE - Aceeasi monotonie; aplicatii pentru job, in casa atmosfera tensionata si mai ales ma simteam din ce in ce mai aproape de o depresie. Incepusem sa regret alegerea facuta si plecarea din tara dar nu recunosteam nici in ruptul capului, nu as fi spus nimanui care imi erau starile si cautam puterea de a merge mai departe acolo, departe in tara mea, ma gandeam al cei dragi, la familie...si da, imi dadea putere sa merg mai departe! Mamei ii spuneam ca sunt foarte fericita si foarte ok, prietenilor le spuneam asa, printre cuvinte ca imi este bine ....Ceva ma macina crunt..am plecat spre ceva frumos si am ajuns sa ma doara sufletul, sa nu mai vreau sa vina dimineata, sa fie noapte si sa dorm...Despre job nu era nici o vbeste, intrebam, alergam si lasam CV-uri si nimic....Imi doream mai mult decat orice libertatea financiara cu care eram invatata de 11 ani...Cu aceste framantari a trecut si luna cu numarul doi...
MARTIE - O luna cu schimbari majore....Inceputul lunii m-a gasit in depresie, plangeam, imi doream atat de mult sa ma fac mica, mica si sa nu mai stiu de nimeni.....prietenii din tara ii simteam, parca, in alta lume datorita nevoii mele acute de a ma victimiza..dar la urma urmei a fost decizia mea de a lasa totul acolo pentru o iluzie, o iluzie in care visam de ceva ani, o dorinta care mereu sta ascunsa in sufletul meu si care atunci am lasat-o sa zburde... Regretele erau deja la ele acasa si simteam ca voi claca..simteam ca ceva se intampla cu mine si nu vroiam sa ma las prada desnadejdii... Omul cu care imparteam casa devenise agresiv verbal si imi reprosa ca nu am rabdare. ca nu stiu ce inseamna viata in strainatate si eu ii spuneam ca nu am plecat pentru ca muream de foame din tara, plecasem pentru el..plecasem in numele a ceea ce credeam eu ca e iubire...Ma minteam pe mine de fapt ca iubesc, ma minteam pemine de fapt ca e cea mai buna decizie pentru ca imi doream prea mult ceva si am incercat sa fortez lucrurile..Pe la mijlocul lunii imi gasisem un job de cateva ore dar era ceva...iar apoi am cunoscut pe net ( da, inrenetul asta veti spune ) o romanca ce isi dorea sa ajute romanii de aici..cand i-am spus ca ii scriu tipei a inceput sa ma avertizeze ce nesimtiti sunt romanii de aici, ca toti vor ceva de la tine...i-am spus ca nu imi pasa, ca alegerea mea e sa ii scriu! Au inceput discutiile si chiar am ajuns in unctul in care aveam internet cu taraita...ca prea mult vorbeam cu prietenii mei, trebuia sa gatesc, sa fiu femeie in casa...inghiteam, plangeam si ma intrebam ce caut eu aici...este un film in care imi joc rolul sau..
Tot prin internet am gasit si pe cineva interesat de ideea mea cu scoala de Lb. Romana in Dublin si incepusem deja sa vise3z cu ochii deschisi, sa desenez vise si sa cumpar iluzii....Spre sfarsitul lunii eram intr-o discutie si pentru un job permanent, scoala prindea contur iar prin intermediul acelei fete de pe internet am cunsocut oi familie care cautau meditator la matematica...Si uite asa zilele mele au inceput sa fie putin mai pline, am gasit oameni cu care puteam vorbi, cu care puteam discuta si asta pentru mine facea enorm..... Spre sfarsitul lunii am avut momentul in care am clacat, momentul in care nu am mai rezistat si am spus "Stop", mai mult de atat nu pot duce! Era un moment in care nu aveam o conditie financiara deloc buna, moment in care nu aveam un job full time si cu ceea ce castigam sub nici o forma nu imi puteam permite o chirie...dar in creierii noptii, dupa o discutie foarte aprinsa in care jignirile au depasit orice masura.....mi-am aruncat in valiza cateva lucruri si am plecat...Am iesit pe usa si am inceput sa plang .....plangeam de cat de proasta eram..si ma simteam ca in filmele alea in care ea pleaca, ca un nimeni, fara un tel anume si fara sa stie unde si de ce...Am ajuns la prietena nou facuta si am ramas acolo....familia la care dadeam meditatii mi-au propus sa ma mut la ei, aveau o camera libera.....am spus ok, merita sa incerc....Imi facusem o promisiune ca nu voi ceda, ca nu voi pune coada pe spinare sa plec acasa..
APRILIE m-a gasit in casa noua, cu oameni noi in jur, oameni pe care ii credeam prieteni, oameni carora le-am spus despre mine si oameni care mai tarziu... Dar fiecare poveste la timpul ei! In luna aprilie pe 9 am inceput munca , pe 23 aprilie a fost prima zi de scoala....A fost o luna in care viata din Irlanda mi se schimbase...O luna in care, parca, vedeam putin rasaritul de soare.. In aprilie am intrat si in echipa ziarului Actualitatea IRL....ziar ce avea sa imi schimbe ideea despre oameni, despre multe..dar astea la timpul lor..
MAI - despre mai ce sa spun...inceputul a fost linistitor dar sfarsitul a culminat cu "planul de despartire " de familia la care stateam... prin punerea in vedere ca trebuie sa ma mut.....lucru pe care oricum incepusem sa mi-l doresc si eu din cauza unor iesiri mai "neortodoxe" ale doamnei din acea casa- genul femeii parvenite care de la bluza din bazar a ajuns la bluze "de firma" si care daca nu era ea nu exista lumea..in fine, am inceput sa imi caut, cunosteam deja oameni, oamenii intrau in viata mea si unii dintre ei erau deosebiti... Luna mai mi-a adus si o revedere draga, cu o fosta colega de liceu, o revedere dupa 9 ani de zile!
IUNIE - luna iunie m-a prins asa de fericita..urma sa vina verisoara mea la mine...asa dor imi era de un chip familiar..lucrurile se asezau, mergeam la baschet in fiecare vineri seara si apoi mergeam la bere, la scoala ma bucuram de copii mei frumosi si dulci, aveam cunostinte si prietenii..iar la ziar incepuse sa imi placa ceea ce faceam...Incepusem sa imi caut unde sa ma mut..eram linistita si ma uitam la mine in oglinda si imi spuneam: "Hai Simona, nu e chiar atat de greu..Dorul doare, singuratatea doare..dar mergem inainte...!"
IULIE - a fost luna fericita:) luna in care m-am mutat, luna in care a venit verisoara mea la mine, luna in care mi-am luat biletele pentru Germania, luna in care mi-am luat biletele pentru Romania..luna in care visam si eram atat de bucuroasa ca pot sa zambesc..luna in care alti oameni veneau peste mine si ii cunosteam, luna in care imi maream nuamrul prietenilor in Dublin.....
Urmatoarele luni...maine...sunt obosita si las ce e mai frumos pentru final!
miercuri, 28 decembrie 2011
luni, 19 decembrie 2011
nu am chef
sunt zile cand nu am chef nici de mine...sunt sarbatori pe care parca as vrea sa nu vina...sunt zile cand parca as vrea sa nu deschid ochii si sa dorm..sa nu stiu de nimeni si de nimic.....sunt zile cand universul meu, pe care mi l-am creat eu doar pentru mine se simte amenintat de cei din afara si atunci ma apuca teama ca cineva mi l-ar putea distruge..ma lupt sa imi gasesc un drum al meu pe care sa pasesc in doi...ma doare ca singuratatea imi este colega de camera chair daca undeva, acolo, exista cineva care imi este tare drag..distanta asta o urasc uneori....
Nu am chef de nimic, azi m-as ascunde si as iesi din barlog abia in luna ianuarie...o sa vad ce imi iese si daca reusesc... vine craciunul si este pentru prima data cand nu il astept..cand aici nu am postat nici o scrisoare catre mosul..cand acolo, in interiorul meu ceva imi plange si ceva doare..nu stiu ce doare..nu pot sa va explic..probabul ca multe vise frante intr-un nor mult prea aproape de pamant, multe vorbe pe care nu le-am rostit..uneori sunt rea si zgarcita in cuvinte, asa am devenit in ultima vreme...evaziva...introvertita...nu mai spun vorbe frumoase oamenilor dragi, nu mai imbratisez si nu mai sarut omenii dragi..pentru ca imi este teama..imi este teama de mine, de dezamagiri si mai ales imi este teama de un rasarit..care intarzie sa apara...
Altfel....altfel nici eu nu mai stiu ce sa spun..ti-as lua mana si ti-as pune-o pe fruntea mea...sa imi simti broboanele de emotii.....ti-as lua zambetul si l-as pune la capataiul meu..sa il vad zilnic acolo...ti-as lua ochii sa vad si eu prin ei lumea ta roz si frumoasa....
V-as lua pe toti cei care ii iubesc in universul meu..dar s-a redus la unul...este mic, cochet ce e drept..dar nu e primitor asa, cum este sufletul meu....acolo am gandurile asezate pe rafturi, senimentele sunt in cutiute aurii si dezamagirile in saci de rafie,...iubirile apuse sunt in pungi de 1 leu, singurul lucru frumos pe acolo sunt zambetele voastre, a celor care imi zambiti si in fata si in spate, a celor ce imi spuneti lucrurile direct si in fata fara a peria si fara a incerca sa aflati anumite lucruri....
Multi cred ca sunt prostuta si naiva si nu imi dau seama de anumite lucruri..dar sa stiti ca chiar daca va zambesc, chiar daca ajut si ma implic pentru a va sprijini si ajuta..chiar daca va vorbesc si n u am oprelisti asta nu inseamna ca sunt naiva....imi este rusine de rusinea voastra sa va spun uneori anumite lucruri..dar dupa sarbatori probabil ca voi vinde rusinea pe ceva nesimtire si o sa va "alint" cu vorbe dulci!
Nu am chef de nimic, azi m-as ascunde si as iesi din barlog abia in luna ianuarie...o sa vad ce imi iese si daca reusesc... vine craciunul si este pentru prima data cand nu il astept..cand aici nu am postat nici o scrisoare catre mosul..cand acolo, in interiorul meu ceva imi plange si ceva doare..nu stiu ce doare..nu pot sa va explic..probabul ca multe vise frante intr-un nor mult prea aproape de pamant, multe vorbe pe care nu le-am rostit..uneori sunt rea si zgarcita in cuvinte, asa am devenit in ultima vreme...evaziva...introvertita...nu mai spun vorbe frumoase oamenilor dragi, nu mai imbratisez si nu mai sarut omenii dragi..pentru ca imi este teama..imi este teama de mine, de dezamagiri si mai ales imi este teama de un rasarit..care intarzie sa apara...
Altfel....altfel nici eu nu mai stiu ce sa spun..ti-as lua mana si ti-as pune-o pe fruntea mea...sa imi simti broboanele de emotii.....ti-as lua zambetul si l-as pune la capataiul meu..sa il vad zilnic acolo...ti-as lua ochii sa vad si eu prin ei lumea ta roz si frumoasa....
V-as lua pe toti cei care ii iubesc in universul meu..dar s-a redus la unul...este mic, cochet ce e drept..dar nu e primitor asa, cum este sufletul meu....acolo am gandurile asezate pe rafturi, senimentele sunt in cutiute aurii si dezamagirile in saci de rafie,...iubirile apuse sunt in pungi de 1 leu, singurul lucru frumos pe acolo sunt zambetele voastre, a celor care imi zambiti si in fata si in spate, a celor ce imi spuneti lucrurile direct si in fata fara a peria si fara a incerca sa aflati anumite lucruri....
Multi cred ca sunt prostuta si naiva si nu imi dau seama de anumite lucruri..dar sa stiti ca chiar daca va zambesc, chiar daca ajut si ma implic pentru a va sprijini si ajuta..chiar daca va vorbesc si n u am oprelisti asta nu inseamna ca sunt naiva....imi este rusine de rusinea voastra sa va spun uneori anumite lucruri..dar dupa sarbatori probabil ca voi vinde rusinea pe ceva nesimtire si o sa va "alint" cu vorbe dulci!
sâmbătă, 3 decembrie 2011
Decembrie
Am vrut sa scriu ieri ceva despre Ziua Nationala..dar am renuntat..si nu pentru ca nu aveam ce spune ci pentru ca a pus mana pe mine o tristete mare si nu am vrut sa scriu iar ceva trist si deprimant....Am spus ca nu are rost sa ma intristez...asa ca am spus pas...
Sunt momente in care mi-as lua doar pasaportul si as pleca direct la aeroport..sa ma urc in avion si sa ajung in Bucuresti, sa ma pierd pe strazi, sa rad si sa zambesc cu prietenii, sa ascult forfota din centrul vechi, sa ma uit in metrou si sa imi imaginez diferite povesti despre oamenii din jurul meu si apoi sa ma opresc la un concert al Alinei....sa ma incarc cu multa energie pozitiva si apoi sa plang de fericire ca sunt acasa...dar sunt constienta ca nu am cum..mi-e greu sa spun dar simt ca nu prea ma leaga multe acolo....acolo am fost fericita, acolo am suferit, acolo am iubit, acolo am oferit totul, acolo am plecat dintr-un bar si am lasat in urma un om care poate ar fi facut orice sa ma intorc....acolo am cunoscut oameni frumosi si am si fost lovita de oamenii rai....Dar ce rost au atatea amintiri cand si aici in Dublin imi este bine, am adunat in jurul meu oameni deosebiti si am inceput sa ma atasez de locuri, de podurile care sunt peste raul ce strabate orasul...si pot sa spun cu mana pe suflet ca si Dublinul mi-a oferit zile minunate, zile in care am zambit, zile in care am plutit de fericire, zile in care am batut strazile alaturi de oameni dragi si care au stiut cum sa intre in sufletul meu.....Da, pot sa spun ca si aici am atins un prag al fericirii si mai ales am avut o zi de nastere memorabila....cand am vazut atat de multi oameni care au vrut sa ma surprinda....un zambet din spatele tortului, o imbratisare cand lacrimile de fericire au facut carare pe obrajii mei, un zambet si flori de la oamenii care erau acolo pentru a ma face sa zambesc si pentru a uita dorul de casa....
Mi-e dor si ma mananca rau de tot picioarele sa merg la ski..sa merg sa ma bucur de prima zapada de la munte...dar nu-i bai....astea le pot face...cel mai important este sa fiu eu sanatoasa si sa pot sa imi implinesc visele....sa pot sa imi duc proiectele la bun sfarsit!
Sunt momente in care mi-as lua doar pasaportul si as pleca direct la aeroport..sa ma urc in avion si sa ajung in Bucuresti, sa ma pierd pe strazi, sa rad si sa zambesc cu prietenii, sa ascult forfota din centrul vechi, sa ma uit in metrou si sa imi imaginez diferite povesti despre oamenii din jurul meu si apoi sa ma opresc la un concert al Alinei....sa ma incarc cu multa energie pozitiva si apoi sa plang de fericire ca sunt acasa...dar sunt constienta ca nu am cum..mi-e greu sa spun dar simt ca nu prea ma leaga multe acolo....acolo am fost fericita, acolo am suferit, acolo am iubit, acolo am oferit totul, acolo am plecat dintr-un bar si am lasat in urma un om care poate ar fi facut orice sa ma intorc....acolo am cunoscut oameni frumosi si am si fost lovita de oamenii rai....Dar ce rost au atatea amintiri cand si aici in Dublin imi este bine, am adunat in jurul meu oameni deosebiti si am inceput sa ma atasez de locuri, de podurile care sunt peste raul ce strabate orasul...si pot sa spun cu mana pe suflet ca si Dublinul mi-a oferit zile minunate, zile in care am zambit, zile in care am plutit de fericire, zile in care am batut strazile alaturi de oameni dragi si care au stiut cum sa intre in sufletul meu.....Da, pot sa spun ca si aici am atins un prag al fericirii si mai ales am avut o zi de nastere memorabila....cand am vazut atat de multi oameni care au vrut sa ma surprinda....un zambet din spatele tortului, o imbratisare cand lacrimile de fericire au facut carare pe obrajii mei, un zambet si flori de la oamenii care erau acolo pentru a ma face sa zambesc si pentru a uita dorul de casa....
Mi-e dor si ma mananca rau de tot picioarele sa merg la ski..sa merg sa ma bucur de prima zapada de la munte...dar nu-i bai....astea le pot face...cel mai important este sa fiu eu sanatoasa si sa pot sa imi implinesc visele....sa pot sa imi duc proiectele la bun sfarsit!
marți, 29 noiembrie 2011
Miros de Craciun
M-am uitat in urma si anul acesta am fost foarte zgarcita in postari...probabil si pentru ca nu a fost un superb, a fost un an in care imi pusesem atat de multe sperante, aveam atatea planuri si aproape nimic nu s-a materializat. Nu sunt slaba...dar uneori ma ingreuneaza povara de pe umeri, ma garbovesc gandurile pe care le am si intrebarile la care inca mai caut raspuns...
A mai trecut un an si in suflet imi simt un gol..un gol pe care parca mi-e tot mai greu sa il acopar, un gol pe care nu il pot acoperi pentru ca imi doresc prea mult ceva al meu...sunt o romantica si da, inca mai cred in povesti frumoase, in intamplari ca in filme..cred in dragoste atat de mult si mai ales in suflete pereche...Intr-o zi de vara credeam ca l-am gasit..si am crezut asta mult timp si dupa ce el a plecat de pe drumul meu..m-am lasat blocata intr-un joc unde stiam ca voi pierde din start..dar asta este povestea vietii mele...imi plac lucrurle complicate si povestile unde stau si fac ipoteze si mereu, datorita lipsei de incredere in mine, parasesc si eu drumul si o iau pe trotuar .....
Ma gandeam sa ii scriu mosului ce imi doresc dar apoi ma intreb ce folos? Mosul stie ce imi doresc si mai stie si ca am fost cuminte! Mi-e sufletul impanzit de incertitudini, de decizii luate in trecut si de dezamagirile care au avut loc la mine in lacasul inimii.... Sunt o ghinionista in arta iubirii...si nu pentru ca nu stiu sa iubesc...nu pentru ca nu vreau...probabil pentru ca merg pe deviza sa dau totul fara a cere si fara a impune lucruri...si barbatii din ziua de azi se sperie...nu stiu...stiu clar ca anul ce se apropie de sfarsit nu a fost generos cu mine in imbratisari si cuvinte calde...nu a fost generos in dimineti cu zambet si soare..dar trebuie sa recunosc ca totusi mi-a dat..mi-a dat si zile in care nu am gandit si nu am disecat firul in patru, am trait momentele, m-am bucurat de imbratisari, de priviri dulci si soapte..si de o urare ascultata pentru prima data in viata mea, in zorii diminetii..o urare la care eu nu am stiu cum sa raspund si m-am facut ca nu am auzit pentru a-mi masca uimirea....am raspuns dupa ce m-am convins ca am auzit bine...
Da, Irlanda mi-a adus si lucruri bune..am cunoscut oameni si mi-am bucurat zilele cu vorbe calde si pline de dragoste din partea lor..dar lucrurile bune in Irlanda au inceput sa curga de cand m-am alaturat echipei de la Actualitatea Irl, cand am inceput sa ma dedic lucrurilor care ma fac sa uit de framantarile mele pana cand ajung acasa, intre cei patru pereti, prietenii mei cei mai buni. M-am implicat in resuscitarea comunitatii de romani din Dublin, am inceput sa ii scot sa ne distram, am inceput sa primesc aprecieri, am inceput sa fiu activa si sa ma gandesc cum sa fac sa ii bucur sa le mai alung dorul de casa, dor care la mine este atat de pregnant..... si pentru prima oara in viata mea eforturile profesionale mi-au fost rasplatite intr-o maniera la care doar visam...De ziua mea am avut cele mai frumoase moemente, cele mai mari emotii..un numar mare de oameni sa imi cante La multi ani, un grup de prieteni care sa aiba si ei lacrimi in ochi datorita emotiilor mele, o seara de duminica unde inima a inceput sa o ia la galop cand am vazut cati oameni au vrut sa imi spuna La multi ani si in privat...oameni care au venit acolo pentru ca imi sunt prieteni!!! M-am simtit ca un copil care era nerabdator sa ii imbratiseze pe toti, sa le multumesc ca prin gestul lor au reusit sa ma faca sa am un oarecare sentiment de acasa, sa mai uit de singuratate si sa ma gandesc ca totusi viata poate fi si frumoasa...
Sunt doruri care s-au mai stins, sunt oameni care au trecut in silenzio stampa de cand am plecat, sunt oameni care ma intreaba ce fac si apoi uita de mine cateva luni...am inteles ca este drumul firesc spre pierderea legaturilor, ca nothing lasts forever ....si lucrurile astea ma dor..daca in tara vorbeam aproape zilnic..aici daca vorbim o data pe luna..sunt persoane cu care nu am vorbit nici macar o data pe luna..dar viata merge inainte...eu raman aceeasi naiva care crede ca oamenii sunt sinceri, sunt directi, spun ce simt si isi deseneaza la o ceasca de cafea cu scortisoara gandurile, dorintele, poftele si actiunile...dar pe zi ce trece aflu ca nu e chair asa dar asta nu ma face sa ma schimb... asta ma inversuneaza sa arat ca bunatatea este o calitate de pe urma careia nu suferi mereu... poate fi o calitate care sa te faca sa vezi lucrurile mai frumoase, sa ai momente mai sincere, sa zambesti si cu sufletul si nu cu un zambet fortat si crispat...
Mai pot sa adaug ca exista si o luminita frumoasa in viata mea, precum o luminita de Craciun, intr-un brad frumos impodobit ...dar este luminita mea si o pastrez acolo....imi bucura inima in fiecare zi, ma face sa zambesc in fiecare zi, ma face sa ma ridic din pat dimineata binedispusa si sa privesc cu stoicism inainte...nu fac decat sa traiesc clipa, sa imi las gandurile sa concluzioneze ca cele mai frumoase zile din acest an au fost zilele cand o pereche de brate ma tineau in ele si era tacere intre noi... au fost cuvintele frumoase pe care mi le-a soptit...gesturile calde pe care le-am primit fara a le da explicatii, fara a le cauta logica....au fost frumoase..si m-au ajutat atat de mult sa ies dintr-o negura in care orbecaiam fara sa gasesc o cale de liniste...Iti multumesc pentru linistea pe care ai adus-o in sufletul meu macinat de vreme, iti multumesc ca azi, acum esti aici..pentru cat timp? pana cand? Nu imi pun aceste intrebari..nu vreau sa incep sa fac analize..am invatat ca cel mai important este sa traiesc clipa....intrebarile nu au ce cauta cand iti este bine....ele iti pot umbri starea euforica in care esti...iau ceea ce primesc cu amandoua mainile, cu zambetul pe buze si ma minunez ca se mai poate..credeam acum ceva vreme ca nu mai e posibil..credeam ca sunt un condamnat la vise..dar uite ca am inceput sa dasnez un vals si imi place...nu il stiu, nu l-am mai auzit dar orice vals se danseaza la fel... deci nu am cum sa gresesc pasii...las muzica sa ma conduca..spre ce? e un mister..dar cum spuneam...daca acum imi este bine...
A mai trecut un an si in suflet imi simt un gol..un gol pe care parca mi-e tot mai greu sa il acopar, un gol pe care nu il pot acoperi pentru ca imi doresc prea mult ceva al meu...sunt o romantica si da, inca mai cred in povesti frumoase, in intamplari ca in filme..cred in dragoste atat de mult si mai ales in suflete pereche...Intr-o zi de vara credeam ca l-am gasit..si am crezut asta mult timp si dupa ce el a plecat de pe drumul meu..m-am lasat blocata intr-un joc unde stiam ca voi pierde din start..dar asta este povestea vietii mele...imi plac lucrurle complicate si povestile unde stau si fac ipoteze si mereu, datorita lipsei de incredere in mine, parasesc si eu drumul si o iau pe trotuar .....
Ma gandeam sa ii scriu mosului ce imi doresc dar apoi ma intreb ce folos? Mosul stie ce imi doresc si mai stie si ca am fost cuminte! Mi-e sufletul impanzit de incertitudini, de decizii luate in trecut si de dezamagirile care au avut loc la mine in lacasul inimii.... Sunt o ghinionista in arta iubirii...si nu pentru ca nu stiu sa iubesc...nu pentru ca nu vreau...probabil pentru ca merg pe deviza sa dau totul fara a cere si fara a impune lucruri...si barbatii din ziua de azi se sperie...nu stiu...stiu clar ca anul ce se apropie de sfarsit nu a fost generos cu mine in imbratisari si cuvinte calde...nu a fost generos in dimineti cu zambet si soare..dar trebuie sa recunosc ca totusi mi-a dat..mi-a dat si zile in care nu am gandit si nu am disecat firul in patru, am trait momentele, m-am bucurat de imbratisari, de priviri dulci si soapte..si de o urare ascultata pentru prima data in viata mea, in zorii diminetii..o urare la care eu nu am stiu cum sa raspund si m-am facut ca nu am auzit pentru a-mi masca uimirea....am raspuns dupa ce m-am convins ca am auzit bine...
Da, Irlanda mi-a adus si lucruri bune..am cunoscut oameni si mi-am bucurat zilele cu vorbe calde si pline de dragoste din partea lor..dar lucrurile bune in Irlanda au inceput sa curga de cand m-am alaturat echipei de la Actualitatea Irl, cand am inceput sa ma dedic lucrurilor care ma fac sa uit de framantarile mele pana cand ajung acasa, intre cei patru pereti, prietenii mei cei mai buni. M-am implicat in resuscitarea comunitatii de romani din Dublin, am inceput sa ii scot sa ne distram, am inceput sa primesc aprecieri, am inceput sa fiu activa si sa ma gandesc cum sa fac sa ii bucur sa le mai alung dorul de casa, dor care la mine este atat de pregnant..... si pentru prima oara in viata mea eforturile profesionale mi-au fost rasplatite intr-o maniera la care doar visam...De ziua mea am avut cele mai frumoase moemente, cele mai mari emotii..un numar mare de oameni sa imi cante La multi ani, un grup de prieteni care sa aiba si ei lacrimi in ochi datorita emotiilor mele, o seara de duminica unde inima a inceput sa o ia la galop cand am vazut cati oameni au vrut sa imi spuna La multi ani si in privat...oameni care au venit acolo pentru ca imi sunt prieteni!!! M-am simtit ca un copil care era nerabdator sa ii imbratiseze pe toti, sa le multumesc ca prin gestul lor au reusit sa ma faca sa am un oarecare sentiment de acasa, sa mai uit de singuratate si sa ma gandesc ca totusi viata poate fi si frumoasa...
Sunt doruri care s-au mai stins, sunt oameni care au trecut in silenzio stampa de cand am plecat, sunt oameni care ma intreaba ce fac si apoi uita de mine cateva luni...am inteles ca este drumul firesc spre pierderea legaturilor, ca nothing lasts forever ....si lucrurile astea ma dor..daca in tara vorbeam aproape zilnic..aici daca vorbim o data pe luna..sunt persoane cu care nu am vorbit nici macar o data pe luna..dar viata merge inainte...eu raman aceeasi naiva care crede ca oamenii sunt sinceri, sunt directi, spun ce simt si isi deseneaza la o ceasca de cafea cu scortisoara gandurile, dorintele, poftele si actiunile...dar pe zi ce trece aflu ca nu e chair asa dar asta nu ma face sa ma schimb... asta ma inversuneaza sa arat ca bunatatea este o calitate de pe urma careia nu suferi mereu... poate fi o calitate care sa te faca sa vezi lucrurile mai frumoase, sa ai momente mai sincere, sa zambesti si cu sufletul si nu cu un zambet fortat si crispat...
Mai pot sa adaug ca exista si o luminita frumoasa in viata mea, precum o luminita de Craciun, intr-un brad frumos impodobit ...dar este luminita mea si o pastrez acolo....imi bucura inima in fiecare zi, ma face sa zambesc in fiecare zi, ma face sa ma ridic din pat dimineata binedispusa si sa privesc cu stoicism inainte...nu fac decat sa traiesc clipa, sa imi las gandurile sa concluzioneze ca cele mai frumoase zile din acest an au fost zilele cand o pereche de brate ma tineau in ele si era tacere intre noi... au fost cuvintele frumoase pe care mi le-a soptit...gesturile calde pe care le-am primit fara a le da explicatii, fara a le cauta logica....au fost frumoase..si m-au ajutat atat de mult sa ies dintr-o negura in care orbecaiam fara sa gasesc o cale de liniste...Iti multumesc pentru linistea pe care ai adus-o in sufletul meu macinat de vreme, iti multumesc ca azi, acum esti aici..pentru cat timp? pana cand? Nu imi pun aceste intrebari..nu vreau sa incep sa fac analize..am invatat ca cel mai important este sa traiesc clipa....intrebarile nu au ce cauta cand iti este bine....ele iti pot umbri starea euforica in care esti...iau ceea ce primesc cu amandoua mainile, cu zambetul pe buze si ma minunez ca se mai poate..credeam acum ceva vreme ca nu mai e posibil..credeam ca sunt un condamnat la vise..dar uite ca am inceput sa dasnez un vals si imi place...nu il stiu, nu l-am mai auzit dar orice vals se danseaza la fel... deci nu am cum sa gresesc pasii...las muzica sa ma conduca..spre ce? e un mister..dar cum spuneam...daca acum imi este bine...
vineri, 25 noiembrie 2011
11 luni
Da play la melodie si apoi...
Si as avea atat de multe de spus...si as avea atat de multe de impartasit..nu pot..stau si privesc..ma opreste ceva!
Alegeri....decizii...ganduri...iubire...drumuri....despartiri...dezamagiri...prieteni....prietenii rupte...prietenii care s-au racit....nopti de dragoste nebuna...dimineti cu lacrimi pe obraz...plimbari pe malul marii.....cafea in varf de munte pe un ger crunt...un drum pana la Sinaia...un pat care scartia....un rasarit de soare pe plaja aurie a Egeei.....plecarea definitiva a celor fara de care nu mai respir la fel...o ploaie de vara pe corpuri goale, obosite...dimineti in metrou furate....lanuri cu maci....cercei cu buburuze...475 de trandafiri....un La multi ani sub fereastra...un accident stupid....eveniment Buftea Media Pro...minciuni fara rost.....mii de intrebari nerostite....capucino cu scortisoara.....Cabana Schiorilor......Craciun 2005....5 noiembrie 2005...Muntele Rosu....Cota 1400....tort si ploaie....imbratisari de copil....seri minunate la fotbal....zile de vineri.....nopti in Twice...cantonamente....iluzii....dulceata de nuci...placinta cu mere, mango...plimbari in miez de noapte prin IOR, cirese amare, miros de iarba proaspat si un pahar de vin....menta.....Paris......dupa-amiezi fierbinti intr-un birou ....conferinta de la TTGB.....reportaj Antena 1.....Concert Damian....chitara.....majorat...depresie...mofturi....fiat .....un apartament in Calea Floreasca...un altul pe Chisinau....prima serbare cu elevii....prima excursie.....primul magnet....primul sarut...utlimul sarut...."Septembrie,Luni"....Aeroport Milano.....Phoenix Park....Brasov....tata....Otilia.....melancolie....pareri de rau...mustrari de constiinta....intrebarea de ce?.....intrebarea pana unde?....vise ruinate pe temelia unor ani.....ganduri ucise pe un varf de munte de leucemie....sentimentul amr 12 luni datorita unui doctor prost...incredere in oameni....fluturasi....Bijou....
Si ar mai fi...franturi din amintirile mele care ma fac sa zambesc, sa plang, sa imi pun patura in cap sau sa alerg pe strazi...si toate astea le-am adunat in 32 de ani...20 de ani de Bacau...11 ani de Bucuresti...11 luni de Irlanda...mai vreau zambete de fericire, mi-e dor de Cismigiu, ma apuc sa ii sciu Mosului...vine 6 decembrie:(...vreau sa uit locuri, oameni, cuvinte...vreau sa pastrez clipe...zile...
Daca viata ar fu usoara crede ca ne-am plictisi, daca viata ne-ar fi doar fericita cred ca am fi toti la nebuni...daca viata ar fi cum ne-o dorim nu am fi multumiti.....dar pentru ca viata e asa cum e..sa invatam sa o traim frumos, iubind, respectand, oferind si ascultand...sa lasam ceva in urma si sa avem demnitate...incredere si dorinta...!
Si ar mai fi...franturi din amintirile mele care ma fac sa zambesc, sa plang, sa imi pun patura in cap sau sa alerg pe strazi...si toate astea le-am adunat in 32 de ani...20 de ani de Bacau...11 ani de Bucuresti...11 luni de Irlanda...mai vreau zambete de fericire, mi-e dor de Cismigiu, ma apuc sa ii sciu Mosului...vine 6 decembrie:(...vreau sa uit locuri, oameni, cuvinte...vreau sa pastrez clipe...zile...
Daca viata ar fu usoara crede ca ne-am plictisi, daca viata ne-ar fi doar fericita cred ca am fi toti la nebuni...daca viata ar fi cum ne-o dorim nu am fi multumiti.....dar pentru ca viata e asa cum e..sa invatam sa o traim frumos, iubind, respectand, oferind si ascultand...sa lasam ceva in urma si sa avem demnitate...incredere si dorinta...!
luni, 21 noiembrie 2011
Printre nori de lumina si picaturi de soare
A mai trecut un week-end...si ceva zile de absenta aici, pe blog:) Timpul meu a devenit fragmentat ...sambata mi-am luat desaga si am plecat spre o casa unde linistea, caldura si atmosfera sunt cele pe care mi le doresc si eu intr-o zi in casa mea cu tamplaria maro si usa neagra de la intrare....o casa unde fiecare lucru are o poveste, o casa unde cand intri lasi in copacul invizibil de la intrare tot ce te framanta si esti fericit, si razi....si povestesti, si canti la pian, si la chiatara, cand la karaoke toata casa fredoneaza "Dar unde dragoste nu e nimic nu e", "Tigancusa", "La fereastra ta"...un loc desprins din basmele frumoase si unde familiile sunt fericite si implinite!
Asa ca am pus in desaga mea opitmism, iubire, ganduri bune si lucruri frumoase si am plecat..m-am dus sa ma recreez, sa ma las alintata, imbratisata, sa culeg picaturi de fercire si sa impart zambete sincere si calde... Fumul gratarului si mirosul carnii care sfaraia pe gratar m-a dus cu mintea la o cabana de munte....in creierii muntilor, undeva prin Valea Prahovei...cu lemnele mohnind in soba si eu intr-o camasa alba..pe un fotoliu, cu o cana de vin fiert in mana, mirosind a scortisoara si privindu-l pe el...el care sta in fata mea, pe celalalt fotoliu si imi incalzeste picioarele....este atat de multe liniste..doar focul mai trozneste din cand in cand..afara ninge si zapada se pune usor pe pamantul insetat...ne uitam pe geam si ne zambim complice... ma ia in brate si imi sopteste ceva la ureche...eu ma fac mica, mica in bratele lui si stiu ca momentul ala este doar al nostru...vocea lui calda ma linisteste, zambetul lui imi da o stare de beatitudine....zambesc si nu ma mai satur sa il privesc...da...frumos gand..poate intr-o zi va fi si o certitudine...poate intr-o zi focul trosnind din semineu imi va aduce aminte de acest gand ascuns de acum....
Imi era dor de un week-end frumos, cu o duminica in pijamale, cu filme si rasete, cu glasuri dragi si chipuri iubite...am avut un week-end pe cinste, un week-end in care am uitat de orice si de tot..un week-end in care am visat, am cantat, am dansat, am imbratisat, am zambit si am privit!
Asa ca am pus in desaga mea opitmism, iubire, ganduri bune si lucruri frumoase si am plecat..m-am dus sa ma recreez, sa ma las alintata, imbratisata, sa culeg picaturi de fercire si sa impart zambete sincere si calde... Fumul gratarului si mirosul carnii care sfaraia pe gratar m-a dus cu mintea la o cabana de munte....in creierii muntilor, undeva prin Valea Prahovei...cu lemnele mohnind in soba si eu intr-o camasa alba..pe un fotoliu, cu o cana de vin fiert in mana, mirosind a scortisoara si privindu-l pe el...el care sta in fata mea, pe celalalt fotoliu si imi incalzeste picioarele....este atat de multe liniste..doar focul mai trozneste din cand in cand..afara ninge si zapada se pune usor pe pamantul insetat...ne uitam pe geam si ne zambim complice... ma ia in brate si imi sopteste ceva la ureche...eu ma fac mica, mica in bratele lui si stiu ca momentul ala este doar al nostru...vocea lui calda ma linisteste, zambetul lui imi da o stare de beatitudine....zambesc si nu ma mai satur sa il privesc...da...frumos gand..poate intr-o zi va fi si o certitudine...poate intr-o zi focul trosnind din semineu imi va aduce aminte de acest gand ascuns de acum....
Imi era dor de un week-end frumos, cu o duminica in pijamale, cu filme si rasete, cu glasuri dragi si chipuri iubite...am avut un week-end pe cinste, un week-end in care am uitat de orice si de tot..un week-end in care am visat, am cantat, am dansat, am imbratisat, am zambit si am privit!
marți, 15 noiembrie 2011
Anapoda cu fericirea
Cand ai nevoie de ceva anume...cand vrei sa ai pace si liniste..cauta acolo unde mereu ai gasit...cauta in jurul tau la oamenii pe care-i iubesti... sufletul vrea liniste si inima iubire...incearca sa la impaci si sa le oferi aceste lucruri..cauta-le in lucruri marunte si in zambete oferite, in imbratisari si incurajari.
Nimic nu pica din cer...totul trebuie cautat, cerut, luptat pentru!
Nimic nu pica din cer...totul trebuie cautat, cerut, luptat pentru!
duminică, 13 noiembrie 2011
picatura de optimism
A rasarit soarele in Dublin! M-am trezit fredonand o melodie si totul mi se pare atat de frumos! Dragilor, va spun eu.... viata este frumoasa! Nu conteaza ca esti la 23 sau la 32 de ani, important este sa te simti bine cu tine! Azi imi iau mantia fermecata si plec sa colind prin soare. Am patura de frunze aramii care imi zambesc strengareste de pe aleile parcului si soarele imi da cate o cupa de fericire! M-as imparti in mii de bucatele si sa ascund si ultimul gand de teama, sa prind fluturii si sa ii intreb cum este viata la inaltimi, sa alerg dupa libelule si sa le iau cu imprumut o pereche de aripi, sa colind zarile si sa ma odihnesc pe aripile unui pescarus ce brazdeaza vazduhul, sa aduc zambete pe chipul oamenilor tristi si sa ii fac sa vada frumusetea lucrurilor, sa se bucure de orice minut si sa lase fruntile incruntate, sa strig in gura mare ca fericirea nu consta in lucruri mari, palpabile....fericirea poate veni dintr-un zambet oferit la cafeaua de dimineata, la o imbratisare pe malul unui lac cu nuferi, pe o alee de cartier unde furi un sarut si asculti greierii in timp ce fac dansul fericirii!
Nu credeam ca la 32 de ani voi putea sa zambesc atat de larg chiar daca unele lucruri imi lipsesc, chiar daca dimineata nu am pe chipul cui sa imi odihnesc ochii somnorosi, nu sunt o pereche de brate care sa ma cuprinda si sa imi dea forta zilei ce vine.... eu le astept, vor veni acele brate si ma vor face fericita, trebuie sa astept si sa cred in mine! Merit tot ce e bun si frumos, merit tot ce ma poate fericita dar toate la timpul lor! Astept cuminte planurile vietii pentru mine si pana atunci imi iau sevaletul si plec sa desenez marea cu frumusetea ei!
Nu credeam ca la 32 de ani voi putea sa zambesc atat de larg chiar daca unele lucruri imi lipsesc, chiar daca dimineata nu am pe chipul cui sa imi odihnesc ochii somnorosi, nu sunt o pereche de brate care sa ma cuprinda si sa imi dea forta zilei ce vine.... eu le astept, vor veni acele brate si ma vor face fericita, trebuie sa astept si sa cred in mine! Merit tot ce e bun si frumos, merit tot ce ma poate fericita dar toate la timpul lor! Astept cuminte planurile vietii pentru mine si pana atunci imi iau sevaletul si plec sa desenez marea cu frumusetea ei!
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
vineri, 11 noiembrie 2011
Nu, nu m-ai suparat
stai linistit! Nici nu ai avea cum...de ce sa ma mai doara ca ai uitat de ziua mea? de ce sa ma mai doara ca iar ai devenit nesimtit asa cum probabil mai mereu ai fost....Da, e bine ca ti-ai adus aminte si dupa 4 zile si ca regreti si ca ai avut o zi de cosmar, ca iti era teama sa nu ma deranjezi.....nu m-ai deranjat in ani de zile si acum credeai ca la o distanta de mii de km ma deranjai? Aici e vorba de bun simt si educatie...dar probabil ca la aceste ore tu ai lipsit!
Stii ce m-a suparat? A naibii de tare? Ca niciodata nu ai stiut sa intrebi cum sunt ....mereu ai inceput sa imi spui de nefericirea ta, de faptul ca eu sunt o prietena exceptionala si ca simti lipsa sfaturilor mele...dar nici macar o blestemata de data nu ai pus intrebarea " Cum iti este sufletul?"...de ce? pentru ca stii ca mereu mi-l ascund atat de bine incat si cand e in negura desnadejdei zambesc? PEntru ca mereu am picat in picioare chiar si dupa palma data de tine atat de crunt si de nedrept! M-a ajutat, sa stii..m-a facut sa fiu puternica si sa invat ca nimic nu ma doboara...Am lasat in urma casa cu usa neagra, fereastra cu bambusi si cu ficus, telefonul care suna si cand lasam, intentionat, sa intre robotul se auzea melodia lui Stevie....da..le-am lasat in cutia cu amintiri, uitata in acea gara, cu tot cu visele in doi si cu zambetul tau cand eu iti spuneam ca nu mai rezist!
Dar daca tu nu ai stiut sa intrebi vreau sa iti spun eu ca mi-e bine, ca sunt fericita....ca nu mai orbecai in bezna si ca am invatat, timid ce e drept, sa zambesc si cu sufletul....vreau sa iti spun ca a fost prima data cand de ziua mea primul La multi ani pe care l-am auzit a fost atat de placut si l-am si simtit pana in fiecare celula a corpului..nu a venit urmat de intrebarea: ce imi iei de ziua ta...da, am simtit brate in jurul meu si am stiut sa ma bucur de ele, sa zambesc, sa las tristetea zilelor de toamna si sa ma bucur de un soare orbitor....Si as mai vrea sa iti spun ceva....as vrea sa stii ca nu regret nimic din ce s-a intamplat, nu regret nimic din cele bune si nici din cele triste...nici cand mi-ai infipt cutitul in spate si nici cand mi-ai dat zilele de fericire cadou la schimb pe o pereche de jeansi...
A trebuit sa imi modific putin aluatul, am adaugat putin mai multa drojdie si asta mi-a grabit maturizarea..stiu ca ti-ai deschide si acum bratele precum usile unei benzinarii...dar din pacate nu mai alimetntez mi-am luat masina ecologica..
Stii ce m-a suparat? A naibii de tare? Ca niciodata nu ai stiut sa intrebi cum sunt ....mereu ai inceput sa imi spui de nefericirea ta, de faptul ca eu sunt o prietena exceptionala si ca simti lipsa sfaturilor mele...dar nici macar o blestemata de data nu ai pus intrebarea " Cum iti este sufletul?"...de ce? pentru ca stii ca mereu mi-l ascund atat de bine incat si cand e in negura desnadejdei zambesc? PEntru ca mereu am picat in picioare chiar si dupa palma data de tine atat de crunt si de nedrept! M-a ajutat, sa stii..m-a facut sa fiu puternica si sa invat ca nimic nu ma doboara...Am lasat in urma casa cu usa neagra, fereastra cu bambusi si cu ficus, telefonul care suna si cand lasam, intentionat, sa intre robotul se auzea melodia lui Stevie....da..le-am lasat in cutia cu amintiri, uitata in acea gara, cu tot cu visele in doi si cu zambetul tau cand eu iti spuneam ca nu mai rezist!
Dar daca tu nu ai stiut sa intrebi vreau sa iti spun eu ca mi-e bine, ca sunt fericita....ca nu mai orbecai in bezna si ca am invatat, timid ce e drept, sa zambesc si cu sufletul....vreau sa iti spun ca a fost prima data cand de ziua mea primul La multi ani pe care l-am auzit a fost atat de placut si l-am si simtit pana in fiecare celula a corpului..nu a venit urmat de intrebarea: ce imi iei de ziua ta...da, am simtit brate in jurul meu si am stiut sa ma bucur de ele, sa zambesc, sa las tristetea zilelor de toamna si sa ma bucur de un soare orbitor....Si as mai vrea sa iti spun ceva....as vrea sa stii ca nu regret nimic din ce s-a intamplat, nu regret nimic din cele bune si nici din cele triste...nici cand mi-ai infipt cutitul in spate si nici cand mi-ai dat zilele de fericire cadou la schimb pe o pereche de jeansi...
A trebuit sa imi modific putin aluatul, am adaugat putin mai multa drojdie si asta mi-a grabit maturizarea..stiu ca ti-ai deschide si acum bratele precum usile unei benzinarii...dar din pacate nu mai alimetntez mi-am luat masina ecologica..
32 de ani...cand de fapt ma simt ca la 23 :)
Sper de data asta sa duc la bun sfarsit postarea...ma chinui sa scriu de ceva zile...scriu, sterg, scriu, sterg...nu imi gasesc cuvinte si asa cum multi mi-au spus ....s-a intamplat ca eu, care mereu aveam prin fiecare buzunar cuvinte adunate, in fiecare celula cate un cuavnt sa raman fara ele...la mine linistea este ceva strain si lipsa cuvintelor apocalipsa....dar uite ca acum...acum au disparut..s-au ascuns asemeni unor raze de soare in spatele unui copac frumos si falnic...Mirosea a frunze umede si a pamant cand ma indreptam spre sala....in aer plutea parfum de noeimbrie si eu ma agatam cu toata puterea de ultima raza de vara, vara nevazuta aici in Dublin. Paseam prin covorul care fosnea a moarte si imi aduceam aminte Cismigiul si ultima baie de frunze facuta anul trecut...eram tot singura, eram tot agatata in vara unui an frumos, eram tot eu cu mine..ceea ce ma uimea nu era ca viata mea e ca o piesa de teatru ci faptul ca am atat de putine personaje...Am inceput sa aranjez sala si sa ma gandesc ca soarele a aparut in Dublinezia cu un scop, probabil sa imi aduca o raza de speranta ca pe un drum insorit nu imi mai este frig..chiar daca sangele corpului meu imi cerea manusile negre si pufoase purtate in utlimii ani pe aleile toamnei...
Imi venea sa imi alung gandurile in vantul ce imi pisca umerii si sa fie culese precum polenul...dar ceva ma oprea...emotiile imi dadeau ghionturi si mereu imi repetam ca sunt puternica, sunt infipta in realitate si trebuie sa merg spre ceva anume, un scop bine definit si anume, cel pe ziua de sambata, sa fie un eveniment reusit si sa uit de toate muscatele din camera mea care noaptea ma rodeau si ma chinuiau...
A fost atat de pe rapid totul incat uneori parca si uitam unde sunt, de ce sunt...la un moment dat mi-am dat seama ca emotiile ma coplesesc si mi-am spus ca nu am cum sa fiu eu cea care ma las doborata atat de usor si am luat-o la gona...pe holurile sufletului meu erau doar doua ganduri ratacite, imbracate dezordonat si care sigur raceau in hotelul de gheata ce era instalat in zona inimii....
Cand totul in mintea mea era pe doua baricade si cand incercam sa zambesc asa cum fac mereu pentru a masca tristetea ce si-a luat chirie la mine in gand ceva s-a intamplat...O multime de ochi erau atintiti spre mine, o armata de urechi vroiau ca eu, Simona, sa spun ceva....si eu ,a chinuiam sa caut in camarute si in colturi cuvintele...Mi-am pierdut cuvintele, mi-am pierdut logica, calmul si tot in momentul cand toti cei prezenti au inceput sa cante La multi ani!...Eu ma gandeam acasa...dar mi-am dat seama ca acum, acasa, inseamna aici! Aici, intre asa de multi oameni frumosi, aici unde ploaia imi da mirosul de iarba proaspata, unde soarele apare doar cand norii au plecat sa joace sotron si picaturile se mai odihnesc putin pe coada curcubeului....Aici, in tara asta verde o mana de oameni s-au hotarat sa imi dea un test sa vada cum il trec...si l-am trecut fara sa plang ( prea mult), incercand sa chem inapoi gandurile rasfirate prin polenizare...
Sunteti atat de frumosi toti cei care sambata ati avut un gand bun pentru mine si chiar si cei cu rele... ma simt mica acum, m-as ascunde undeva si asinchide ochii sa imi aduc aminte frumusetea voastra care ma orbea...sinceritatea voastra care ma gadila usor la glezna dreapta...SUNTETI MINUNATI! ar fi trebuit sa spun asta si la Alssa dar m-ati blocat, m-ati facut sa raman leftera de cuvinte si cu emotii de puteati sa faceti credit si tot imi mai ramaneau.....
Ati devenit acotri in piesa mea de teatru in care ma plangeam ca nu mai am...si sunt mandra de actorii mei care m-au facut sa deschid ochii unui week-end presarat cu aroma de scortisoara, cu ochi calzi si cuvinte dupa care tanjeam...
Ati facut un copil fericit ca a primit cea mai frumoasa plansa de pictat si o sa incep sa pictez cu voi de acum, despre voi si pentru voi! Ati devenit culorile ce imi invioreaza viata si familia mea .....
Va mulumesc in felul meu,,,aici, in spatiul unde colorez de fiecare data cateva magnolii,...imi plac magnoliile dar pe voi va iubesc pe toti cei care sambata seara mi-ati neutralizat cuvintele si mi=ati facut incalzirea pentru duminica..unde tot voi, in mare parte m-ati facut sa dau drumul picaturilor cristaline care plecau din ochii mei muti de uimire.....Va multumesc!....
Imi venea sa imi alung gandurile in vantul ce imi pisca umerii si sa fie culese precum polenul...dar ceva ma oprea...emotiile imi dadeau ghionturi si mereu imi repetam ca sunt puternica, sunt infipta in realitate si trebuie sa merg spre ceva anume, un scop bine definit si anume, cel pe ziua de sambata, sa fie un eveniment reusit si sa uit de toate muscatele din camera mea care noaptea ma rodeau si ma chinuiau...
A fost atat de pe rapid totul incat uneori parca si uitam unde sunt, de ce sunt...la un moment dat mi-am dat seama ca emotiile ma coplesesc si mi-am spus ca nu am cum sa fiu eu cea care ma las doborata atat de usor si am luat-o la gona...pe holurile sufletului meu erau doar doua ganduri ratacite, imbracate dezordonat si care sigur raceau in hotelul de gheata ce era instalat in zona inimii....
Cand totul in mintea mea era pe doua baricade si cand incercam sa zambesc asa cum fac mereu pentru a masca tristetea ce si-a luat chirie la mine in gand ceva s-a intamplat...O multime de ochi erau atintiti spre mine, o armata de urechi vroiau ca eu, Simona, sa spun ceva....si eu ,a chinuiam sa caut in camarute si in colturi cuvintele...Mi-am pierdut cuvintele, mi-am pierdut logica, calmul si tot in momentul cand toti cei prezenti au inceput sa cante La multi ani!...Eu ma gandeam acasa...dar mi-am dat seama ca acum, acasa, inseamna aici! Aici, intre asa de multi oameni frumosi, aici unde ploaia imi da mirosul de iarba proaspata, unde soarele apare doar cand norii au plecat sa joace sotron si picaturile se mai odihnesc putin pe coada curcubeului....Aici, in tara asta verde o mana de oameni s-au hotarat sa imi dea un test sa vada cum il trec...si l-am trecut fara sa plang ( prea mult), incercand sa chem inapoi gandurile rasfirate prin polenizare...
Sunteti atat de frumosi toti cei care sambata ati avut un gand bun pentru mine si chiar si cei cu rele... ma simt mica acum, m-as ascunde undeva si asinchide ochii sa imi aduc aminte frumusetea voastra care ma orbea...sinceritatea voastra care ma gadila usor la glezna dreapta...SUNTETI MINUNATI! ar fi trebuit sa spun asta si la Alssa dar m-ati blocat, m-ati facut sa raman leftera de cuvinte si cu emotii de puteati sa faceti credit si tot imi mai ramaneau.....
Ati devenit acotri in piesa mea de teatru in care ma plangeam ca nu mai am...si sunt mandra de actorii mei care m-au facut sa deschid ochii unui week-end presarat cu aroma de scortisoara, cu ochi calzi si cuvinte dupa care tanjeam...
Ati facut un copil fericit ca a primit cea mai frumoasa plansa de pictat si o sa incep sa pictez cu voi de acum, despre voi si pentru voi! Ati devenit culorile ce imi invioreaza viata si familia mea .....
Va mulumesc in felul meu,,,aici, in spatiul unde colorez de fiecare data cateva magnolii,...imi plac magnoliile dar pe voi va iubesc pe toti cei care sambata seara mi-ati neutralizat cuvintele si mi=ati facut incalzirea pentru duminica..unde tot voi, in mare parte m-ati facut sa dau drumul picaturilor cristaline care plecau din ochii mei muti de uimire.....Va multumesc!....
miercuri, 9 noiembrie 2011
32...povestea mea de 3 zile
Am deschis de ceva timp pagina si vreau sa povestesc cum au fost ultimele zile pentru mine dar cuvintele se ascund la umbra sufletului, parca nici ele nu stiu sa descrie ce mi s-a intamplat! Eu care mereu am spus ca inca mai cred in povesti frumoase am fost acum protagonista unei povesti..a unei frumoase povesti cu de toate incarcata: surprize de tot felul, oameni atat de frumosi si de dragi mie, oameni care pana mai ieri erau doar niste chipuri pe pagina de Facebook a revistei Actualitatea Irl...oameni care mi-au aratat ca chiar daca sunt la mii de kilometri departare de locul unde am deschis ochii, de locul unde imi am obarsia si familia, de locurile care imi aduc lacrimi pe obraji cand ma gandesc "acasa" pot sa fiu fericita, sa zambesc si sa ma simt ca intr-o poveste unde dorintele devin realitate...ma mistuie dorul de tara, de muntii mei iubiti unde am avut atatea nopti petrecute si zile pa partii, de marea mea asa cum e ea cu algele la mal, cu mancatorii de seminte, cu manelele la maxim...dar acolo am avut rasaritul de soare cel mai frumos....da...si cum va spuneam..am avut povestea mea...frumoasa de la inceput pana la sfarsit....
Sa o luam cu inceputul...fiind prinsa cu evenimentul nu am avut timp sa ma gandesc prea mult ca vine ziua mea sau mai bine spus am "uitat" sa ma mai gandesc la ea deoarece nimic nu se intrezarea..iar aveam sa devin plangacioasa ca sunt singura, ca imi lipsesc cele cateva lucruri dupa care tanjesc de ceva vreme....Si uite asa a venit ziua de zambata si a inceput nebunia:) Am plecat la aeroport sa ridic trupa care ne venea din tara pentru eveniment ( Ro-mania) apoi am ajuns la sala unde am inceput sa aranjam sala...in timp ce puneam huse de scaun si fete de mese ma gandeam ca mai e putin si e ziua mea si e pentru prima data cand nu organizez ceva, macar o iesire la un Latte cu fetele! Dar gandul mi-a fugit repejor inapoi si
Sa o luam cu inceputul...fiind prinsa cu evenimentul nu am avut timp sa ma gandesc prea mult ca vine ziua mea sau mai bine spus am "uitat" sa ma mai gandesc la ea deoarece nimic nu se intrezarea..iar aveam sa devin plangacioasa ca sunt singura, ca imi lipsesc cele cateva lucruri dupa care tanjesc de ceva vreme....Si uite asa a venit ziua de zambata si a inceput nebunia:) Am plecat la aeroport sa ridic trupa care ne venea din tara pentru eveniment ( Ro-mania) apoi am ajuns la sala unde am inceput sa aranjam sala...in timp ce puneam huse de scaun si fete de mese ma gandeam ca mai e putin si e ziua mea si e pentru prima data cand nu organizez ceva, macar o iesire la un Latte cu fetele! Dar gandul mi-a fugit repejor inapoi si
joi, 3 noiembrie 2011
Timpul
...incep sa realizez ca trece fara sa pot sa ii spun " Stai"..nu se opreste si nici nu o va face..imi pot opri eu toate ceasurile din casa, inchide telefonul, ascunde pe cel de la laptopo ca el este mereu
vineri, 28 octombrie 2011
Update!
Stiu ca am lipsit miercuri de pe blog..dar credeti-ma ca nu am mancat carne..de fapt nu stiu daca am mancat ceva, cred ca unghiile si ceva nervisori dar asa e in viata..mai avem si zile de acest gen, nu putem fi mereu high:)
Azi ma simt bine..poate si soarele asta care imi face cu ochiul, poate si faptul ca vine un week-end luung si plin de activitati, poate si pentru ca urmeaza a avea loc ceva schimbari prin viata mea pana la finele anului..se apropie si ziua mea si e prima data cand o sarbatoresc departe de tara...mi-ar fi placut sa merg la munte iar cu prietenii, sa ne dam pe gratare si pe JB-uri..dar ei sunt acolo, eu sunt aici si uite asa am invatat ceva : Prietenii se pot lega peste tot iar daca cele vechi se simt incomode si nu mai vor sa isi ia straie noi sa fie bine...raman acolo, uitate in cutiile cu amintiri!
Dar cum va spuneam, eu sunt fericita azi, zambesc de spui ca sta cineva cu o pana la talpa mea si ma gadila.. Sa aveti un week-end frumos si voi!!! Si zile pline cu soare! Si zambete multe pe buze!! Si oameni frumosi pe langa voi! Si dragoste multa! Si surprize placute!!!
Azi ma simt bine..poate si soarele asta care imi face cu ochiul, poate si faptul ca vine un week-end luung si plin de activitati, poate si pentru ca urmeaza a avea loc ceva schimbari prin viata mea pana la finele anului..se apropie si ziua mea si e prima data cand o sarbatoresc departe de tara...mi-ar fi placut sa merg la munte iar cu prietenii, sa ne dam pe gratare si pe JB-uri..dar ei sunt acolo, eu sunt aici si uite asa am invatat ceva : Prietenii se pot lega peste tot iar daca cele vechi se simt incomode si nu mai vor sa isi ia straie noi sa fie bine...raman acolo, uitate in cutiile cu amintiri!
Dar cum va spuneam, eu sunt fericita azi, zambesc de spui ca sta cineva cu o pana la talpa mea si ma gadila.. Sa aveti un week-end frumos si voi!!! Si zile pline cu soare! Si zambete multe pe buze!! Si oameni frumosi pe langa voi! Si dragoste multa! Si surprize placute!!!
duminică, 23 octombrie 2011
Iar ploua
si gandurile mele sunt imprastiate....mi-am dat seama ca cel mai crunt este nu sa dezamagesti pe cei din jur...cel mai crunt este sa te dezamagesti pe tine insuti...sa iti dai seama ca esti precum un aliment perisabil...si Doamne, ce mai ploaie si furtuna e afara, copacii au ramas goi, frunzele aramii, intr-o ultima suflare, au parasit trunchiul casa...uite de aia spun eu ca octombrie este trist....uite de aia am spus eu ca in octombrie lumea hiberneaza..si uite asa, in primul meu octombrie din Dublin, am mai invatat ceva! Nu va spun ce...si nu o fac din lipsa de demnitate..o fac pentru ca de cele mai multe ori lucrurile nerostite valoreaza mai mult in sufletul celui care le pastreaza!
Pentru mine octombrie nu a adus niciodata ceva bun, mereu a fost sub auspiciile lucrurilor rele...mereu octombrie m-a facut sa spun gata, stop, sa sarim peste aceasta luna....imi place doar ultima zi ..cand este ziua cuiva foarte drag mie, unchiului meu...In rest doar covoare de frunze, contradictii langa o linie de tren, banca pe marginea drumului luata ca scop precis de a pune capat socotelilor....spitale si deziluzii....m-as fi mirat ca acest octombrie sa fie altfel...nici macar kilometrii distanta de Romania nu reusesc sa alunge blestemul....
Totusi, cumulat peste toate, in luna asta am cunoscut oameni frumosi, oameni pe care ii iubesc, mi-au dat sentimente si emotii uitate de luni de zile...unele senzatii chiar de ani si pentru asta le multumesc...
Dar si anul acesta octombrie a ramas repetent...si anul asta octombrie nu mi-a demonstrat ca merita....ceva! Mi-ar placea sa imi trec corijenta ....dar din pacate nu am invatat sufiecient de bine! Si cand ma gandesc ca la scoala luam premii si diplome....AMINTIRI!!! La urma urmei asta suntem si noi pentru cei de maine...
Pentru mine octombrie nu a adus niciodata ceva bun, mereu a fost sub auspiciile lucrurilor rele...mereu octombrie m-a facut sa spun gata, stop, sa sarim peste aceasta luna....imi place doar ultima zi ..cand este ziua cuiva foarte drag mie, unchiului meu...In rest doar covoare de frunze, contradictii langa o linie de tren, banca pe marginea drumului luata ca scop precis de a pune capat socotelilor....spitale si deziluzii....m-as fi mirat ca acest octombrie sa fie altfel...nici macar kilometrii distanta de Romania nu reusesc sa alunge blestemul....
Totusi, cumulat peste toate, in luna asta am cunoscut oameni frumosi, oameni pe care ii iubesc, mi-au dat sentimente si emotii uitate de luni de zile...unele senzatii chiar de ani si pentru asta le multumesc...
Dar si anul acesta octombrie a ramas repetent...si anul asta octombrie nu mi-a demonstrat ca merita....ceva! Mi-ar placea sa imi trec corijenta ....dar din pacate nu am invatat sufiecient de bine! Si cand ma gandesc ca la scoala luam premii si diplome....AMINTIRI!!! La urma urmei asta suntem si noi pentru cei de maine...
sâmbătă, 22 octombrie 2011
vineri, 21 octombrie 2011
In octombrie
pana si natura isi da demisia, pleaca, uita, moare, doarme, se imbolnaveste, hiberneaza.......eu as vrea sa plec si sa hibernez...sa imi iau mirosul de scortisoara cu mine, care persista in mintea si in gandurile mele de mai bine de o saptamana, sa imi scot bocancii din punga in care stau cu ei de cand am venit in Romania si sa plec...sa plec spre niciunde si sa ajung nicaieri, sa vorbesc cu nimeni si sa intreb de toti!
joi, 20 octombrie 2011
Dureri provinciale
M-am trezit dimineata cu o durere in piept, o durere care nu a mai foat prezenta in simtirile mele, nu stiu sa ii explic intensitatea, dar ma doare cand respir, ma doare cand zambesc, gandesc, vorbesc.
Acum ceva timp ma intrebam ce caut in Irlanda? Plecasem din tara mea atat de fericita, cu planuri de viitor si avand convingerea ca anul acesta, pe vremea asta voi face planuri pentru camera copilului.... Sunt in Irlanda de 10 luni si din planurile marete nimic nu a devenit realitate. Singuratatea este tot prietena mea, speranta ca intr-o zi voi avea cui sa zambesc dimineata nu s-a materializat in certitudine, sufletul inca tanjeste dupa o imbratisare. Sunt o persoana care traiesc la extreme. nu stiu sa ma bucur putin, eu ma bucur maxim, nu stiu sa sufar putin sau sa fiu nepasatoare, sufar de mi se usuca ochii, gatul si nasul. Nu poate sa existe ceva care sa imi placa putin sau ceva care sa ma bucure putin, am invatat ca in viata ori esti maxim de fericit ori esti maxim de trist. Nu imi plac nuantele de gri, nuantele sterse si oamenii mincinosi, nu imi plac prieteniile bazate pe supozitii si afirmatiile facute pentru obtinerea unei reactii....Sunt omul viselor pe care mi le vreau atinse, sunt femeia care tanjeste dupa un el care sa imi ofere ceva al nostru, sa am motive sa imi doresc sa se asterne seara ca sa pot sa adorm in bratele unui el, pentru ca apoi sa vina dimineata si sa ma trezesc inaintea lui si sa ii privesc chipul dormind.
Sunt lucruri banale si de care, unii din prietenii mei mi-au spus ca vor trece repede, vor fi inlocuite de dimineti cu reprosuri, de seri cu discutii si contradictii...eu spun ca nu, pentru ca daca armonia de la inceput este pastrata, daca ne respectam si vedem lucrurile ca o echipa nu ai de ce sa lasi reprosurile sa isi faca cuib.
Durerea aia cu care m-am simtut ma face sa gandesc cum ar fi o viata in singuratae? Cum ar fi sa ma trezesc singura in fiecare zi pana la sfarsitul vietii....si am decis ca nu vreau sa aflu asta!
Acum cativa ani un doctor prost si incapabil mi-a spus ca ceasul meu a inceput numaratoarea inversa, ca daca am o lista cu lucruri pe care imi doresc sa le fac inainte sa plec in calatoria spre eternitate sa incep sa bifez punctele de pe ea. Eram doar eu si cu el in cabinet, am simtit atunci cum totul se surpa, cum sangele mi s-a lasat in calcaie si oricat incerca creierul sa trimita comenzi corpulului nu ma gasea ascultare.... Am plecat din spital si am mers, nu vroiam autobuz, nu vroiam sa stiu unde ma duc....am scos telefonul din buzunar si am inceput sa caut in telefon pe cineva caruia sa ii spun... din zecile de persoane pe care le aveam trecute nu m-am oprit la nici una... nu vroiam sa aud cum de la o voce vesela se trece la o voce stearsa, cum mi se spune hai, treci peate asta! Am bantuit pe strazi in acea zi pana cand am simtit ca nu mai am vlaga... talpile ma usturau, o galagie din stomac imi amintea ca nu am mai mancat de mai bine de 24 de ore, intunericul pusese stapanaire pe orasul agitat, masinile si autobuzele erau mai putine un jurul meu dar eu... eram inca pe strazi. Pe telefon aveam ceva apeluri pierdute si mesaje... nu ma interesa de la cine sunt, ce scrie in ele... nu mai eram in stare sa gandesc, tot ce imi repetam era cu ce am gresit de L-am maniat pe El, de ce nu ma lasa sa stiu si eu cum e sa auzi pe cineva strigandu-ma mama, cum e sa tii de mana un barbat si sa fii fericita ca este doar al tau si te lasa sa il faci fericit...
Am ajuns acasa si am inceput sa impachetez lucruri, sa pun ce aveam drag in pungi, cutii si sa le dau...cui? sub ce motivatie? Nu stiam sa imi raspund...
Au trecut cateva zile si am spus unei persoane prin ce trec, eram la o ciocolata calda si eu ii aduceam la cunostinta ca peste un an eu voi fi amintire, ca peste un an multi dintre cei ce ma cunosc probabil imi vor duce dorul...sau nu! Am plecat de la masa lasand persoana respectiva plangand, implorandu-ma sa lupt iar eu i-am spus: eu lupt, dar nu cu un oponent pe care stiu din start ca nu il pot invinge! Zilele se pravaleau peste mine, prietenii ma intrebau ce am, de ce sunt trista iar eu ridicam din umeri si spuneam ca e doar in imaginatia lor...Pana intr-o zi cand a venit la mine o persoana foarte draga sufletului mei si m-a luat de ciuf: "Nu plec de aici pana nu imi spui exact ce se intampla cu tine, nu plec de aici pana nu imi spui unde e Shumi cea care imi zambea si imi vorbea numai prostii, care, cand ii spuneam ceva, mereu gasea un raspuns care ma facea sa rad? Daca tu crezi ca nu o poti aduce inapoi pe acea Shumi si te ascunzi sub ochii astia care nici macar nu mai au stralucirea cu care noi eram obisnuiti, atunci, poti foarte usor sa ma pui acolo, in lista celor care nu mai vor sa stie de tine! "
Ma uitam la el si am inceput sa plang.....Danut era mereu cel care ma "palmuia" atat de frumos si de finut incat chiar daca ma invinetea eu zambeam...i-am spus doar ca analizele mi-au iesit prost si ca in 9 luni s-ar putea sa plec undeva de unde sigur nu ma mai intorc..Am cazut si nu mai stiam ce sa spun....imi era teama sa il privesc pentru a nu vedea mila, pentru a nu vedea ceva care sa ma distruga si mai tare...dar am simtit o mana pe bratul meu, care incepuse sa ma zguduie: "Auzi, tu sa nu imi spui mie asta, ai inteles! Tu esti Shumi si tu nu ai nimic! Tu nu te lasi batuta asa de usor! Hai, lasa bocetul, ca ala e pentru baba, imbraca-te, avem de mers undeva!" Si am plecat..am plecat spre o clinica..in doua zile eram in avion spre Elvetia si intr-o luna imi serbam ziua de nastere atat de fericita si inconjurata de prietenii mei...
Atunci m-am hotarat sa iau totul cu bratele deschise, sa ma bucur si sa urlu cand sunt fericita, sa tropai ca un copil cand fac ceva ce ma face fericita, sa ma indragostesc de oamenii frumosi pe care ii cunosc, sa zambesc la soare si sa fiu fericita ca azi, 20.10.2011 sunt eu, Simona de acum...
SI atunci mi-am spus ca nu voi lasa sa treaca lucruri pe langa mine si apoi sa ma intreb dar aore cum ar fi fost daca incercam?
Acum ceva timp ma intrebam ce caut in Irlanda? Plecasem din tara mea atat de fericita, cu planuri de viitor si avand convingerea ca anul acesta, pe vremea asta voi face planuri pentru camera copilului.... Sunt in Irlanda de 10 luni si din planurile marete nimic nu a devenit realitate. Singuratatea este tot prietena mea, speranta ca intr-o zi voi avea cui sa zambesc dimineata nu s-a materializat in certitudine, sufletul inca tanjeste dupa o imbratisare. Sunt o persoana care traiesc la extreme. nu stiu sa ma bucur putin, eu ma bucur maxim, nu stiu sa sufar putin sau sa fiu nepasatoare, sufar de mi se usuca ochii, gatul si nasul. Nu poate sa existe ceva care sa imi placa putin sau ceva care sa ma bucure putin, am invatat ca in viata ori esti maxim de fericit ori esti maxim de trist. Nu imi plac nuantele de gri, nuantele sterse si oamenii mincinosi, nu imi plac prieteniile bazate pe supozitii si afirmatiile facute pentru obtinerea unei reactii....Sunt omul viselor pe care mi le vreau atinse, sunt femeia care tanjeste dupa un el care sa imi ofere ceva al nostru, sa am motive sa imi doresc sa se asterne seara ca sa pot sa adorm in bratele unui el, pentru ca apoi sa vina dimineata si sa ma trezesc inaintea lui si sa ii privesc chipul dormind.
Sunt lucruri banale si de care, unii din prietenii mei mi-au spus ca vor trece repede, vor fi inlocuite de dimineti cu reprosuri, de seri cu discutii si contradictii...eu spun ca nu, pentru ca daca armonia de la inceput este pastrata, daca ne respectam si vedem lucrurile ca o echipa nu ai de ce sa lasi reprosurile sa isi faca cuib.
Durerea aia cu care m-am simtut ma face sa gandesc cum ar fi o viata in singuratae? Cum ar fi sa ma trezesc singura in fiecare zi pana la sfarsitul vietii....si am decis ca nu vreau sa aflu asta!
Acum cativa ani un doctor prost si incapabil mi-a spus ca ceasul meu a inceput numaratoarea inversa, ca daca am o lista cu lucruri pe care imi doresc sa le fac inainte sa plec in calatoria spre eternitate sa incep sa bifez punctele de pe ea. Eram doar eu si cu el in cabinet, am simtit atunci cum totul se surpa, cum sangele mi s-a lasat in calcaie si oricat incerca creierul sa trimita comenzi corpulului nu ma gasea ascultare.... Am plecat din spital si am mers, nu vroiam autobuz, nu vroiam sa stiu unde ma duc....am scos telefonul din buzunar si am inceput sa caut in telefon pe cineva caruia sa ii spun... din zecile de persoane pe care le aveam trecute nu m-am oprit la nici una... nu vroiam sa aud cum de la o voce vesela se trece la o voce stearsa, cum mi se spune hai, treci peate asta! Am bantuit pe strazi in acea zi pana cand am simtit ca nu mai am vlaga... talpile ma usturau, o galagie din stomac imi amintea ca nu am mai mancat de mai bine de 24 de ore, intunericul pusese stapanaire pe orasul agitat, masinile si autobuzele erau mai putine un jurul meu dar eu... eram inca pe strazi. Pe telefon aveam ceva apeluri pierdute si mesaje... nu ma interesa de la cine sunt, ce scrie in ele... nu mai eram in stare sa gandesc, tot ce imi repetam era cu ce am gresit de L-am maniat pe El, de ce nu ma lasa sa stiu si eu cum e sa auzi pe cineva strigandu-ma mama, cum e sa tii de mana un barbat si sa fii fericita ca este doar al tau si te lasa sa il faci fericit...
Am ajuns acasa si am inceput sa impachetez lucruri, sa pun ce aveam drag in pungi, cutii si sa le dau...cui? sub ce motivatie? Nu stiam sa imi raspund...
Au trecut cateva zile si am spus unei persoane prin ce trec, eram la o ciocolata calda si eu ii aduceam la cunostinta ca peste un an eu voi fi amintire, ca peste un an multi dintre cei ce ma cunosc probabil imi vor duce dorul...sau nu! Am plecat de la masa lasand persoana respectiva plangand, implorandu-ma sa lupt iar eu i-am spus: eu lupt, dar nu cu un oponent pe care stiu din start ca nu il pot invinge! Zilele se pravaleau peste mine, prietenii ma intrebau ce am, de ce sunt trista iar eu ridicam din umeri si spuneam ca e doar in imaginatia lor...Pana intr-o zi cand a venit la mine o persoana foarte draga sufletului mei si m-a luat de ciuf: "Nu plec de aici pana nu imi spui exact ce se intampla cu tine, nu plec de aici pana nu imi spui unde e Shumi cea care imi zambea si imi vorbea numai prostii, care, cand ii spuneam ceva, mereu gasea un raspuns care ma facea sa rad? Daca tu crezi ca nu o poti aduce inapoi pe acea Shumi si te ascunzi sub ochii astia care nici macar nu mai au stralucirea cu care noi eram obisnuiti, atunci, poti foarte usor sa ma pui acolo, in lista celor care nu mai vor sa stie de tine! "
Ma uitam la el si am inceput sa plang.....Danut era mereu cel care ma "palmuia" atat de frumos si de finut incat chiar daca ma invinetea eu zambeam...i-am spus doar ca analizele mi-au iesit prost si ca in 9 luni s-ar putea sa plec undeva de unde sigur nu ma mai intorc..Am cazut si nu mai stiam ce sa spun....imi era teama sa il privesc pentru a nu vedea mila, pentru a nu vedea ceva care sa ma distruga si mai tare...dar am simtit o mana pe bratul meu, care incepuse sa ma zguduie: "Auzi, tu sa nu imi spui mie asta, ai inteles! Tu esti Shumi si tu nu ai nimic! Tu nu te lasi batuta asa de usor! Hai, lasa bocetul, ca ala e pentru baba, imbraca-te, avem de mers undeva!" Si am plecat..am plecat spre o clinica..in doua zile eram in avion spre Elvetia si intr-o luna imi serbam ziua de nastere atat de fericita si inconjurata de prietenii mei...
Atunci m-am hotarat sa iau totul cu bratele deschise, sa ma bucur si sa urlu cand sunt fericita, sa tropai ca un copil cand fac ceva ce ma face fericita, sa ma indragostesc de oamenii frumosi pe care ii cunosc, sa zambesc la soare si sa fiu fericita ca azi, 20.10.2011 sunt eu, Simona de acum...
SI atunci mi-am spus ca nu voi lasa sa treaca lucruri pe langa mine si apoi sa ma intreb dar aore cum ar fi fost daca incercam?
miercuri, 19 octombrie 2011
Si astazi spunem nu carnii:) - Miercurea fara carne
Off, ce repede mai trece saptamana asta si cum ajungem iar la miercuri:) Vorbesc de saptamana? Eu nu stiu cum a trecut anul asta si uite cum ma trezesc acum in mijlocul lui octombrie cel friguros si ma gandesc ca in numai 3 saptamani va fi ziua mea..Spuneti-mi voi cand a trecut anul asta? Spuneti-mi voi ce am facut anul asta care a trecut atat de repede ca nici nu am respirat bine de doua ori, parca aseara am fost Carrfeour si mi-am primit frumusetea de perechi de cizme...parca azi nopate au venit fetele mele, zuzele mele cu tortul la fereastra mea, cantand La multi ani..dragele de ele... si am petrecut prin bucatarie pana pe la orele diminetii:))
Zilele astea se face si anul cand m-am hotarat sa plec in Irlanda, decizie pe care am luat-o stand la birou, la calculator, vorbind cu cel la care trebuia sa vin..si i-am spus din start fara sa stau prea mult pe ganduri: GATA, VIN! ...si apoi a venit Craciunul, am ajuns in Irlanda...eh..dar sa nu ne lungim la vorbe si sa revenim la postarea despre miercurea fara carne:)
Datorita racelii care m-a luat in brate si nu imi mai da drumul , laptele cu cereale de dimineata l-am asezonat cu o pastila..si cu ceva panadol raceala si gripa...iar pe la orele pranzului am pus si am mancat o fasolica! Tare buna si tare pofta mi-o fost de asa ceva!Amu diseara nu stiu ce oi manca,,daca oi manca..ca tare nu prea am eu chef si pofta de mancare...si nu doar racelii..mai am eu ceva frumos in suflet dar nu va spun! Cert e ca sigur nu o sa beau tuica fiarta:) MI-a ajuns aseara!!!
Zilele astea se face si anul cand m-am hotarat sa plec in Irlanda, decizie pe care am luat-o stand la birou, la calculator, vorbind cu cel la care trebuia sa vin..si i-am spus din start fara sa stau prea mult pe ganduri: GATA, VIN! ...si apoi a venit Craciunul, am ajuns in Irlanda...eh..dar sa nu ne lungim la vorbe si sa revenim la postarea despre miercurea fara carne:)
Datorita racelii care m-a luat in brate si nu imi mai da drumul , laptele cu cereale de dimineata l-am asezonat cu o pastila..si cu ceva panadol raceala si gripa...iar pe la orele pranzului am pus si am mancat o fasolica! Tare buna si tare pofta mi-o fost de asa ceva!Amu diseara nu stiu ce oi manca,,daca oi manca..ca tare nu prea am eu chef si pofta de mancare...si nu doar racelii..mai am eu ceva frumos in suflet dar nu va spun! Cert e ca sigur nu o sa beau tuica fiarta:) MI-a ajuns aseara!!!
duminică, 16 octombrie 2011
Raceala de Irlanda
Eh uite ca inca mai am probleme de acomodare cu clima dublineza;) M_a lovit o raceala atat de rau..ca abia ma tin pe picioare..dar nu ma las eu doborata de ea! Noroc cu Rodicuta care m-a tratat ca pe un copil, mi-a umplut buzunarele cu pastilute si m-a tinut sub stricat ei observatie! Ce bine e sa fie cineva sa aiba grija de tine:)
Sa ne auzim sanatosi!:)
Sa ne auzim sanatosi!:)
vineri, 14 octombrie 2011
Cand ajungi sa nu stii cum ploua...
Si intr-o zi a inceput sa nu mai ploua...dimineata cand ma trezeam maieul nu mai era ud si nici perna nu mai era uda...atunci am realizat ca lacrimile mele sunt asemeni ploilor de vara...trecatoare
joi, 13 octombrie 2011
Iubita, amanta...amor si sentimente de vinovatie!
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o discutie cu o prietena de a mea, pornita de la predilectia barbatilor de a insela si femeile care se indragostesc mult prea repede si mi-a pus o intrebare: Cum se poate sa iubesti doua persoane, in acelasi timp? Imi aduc aminte ca in trecut, cineva isi mai punea problema asta...eu nu am avut-o...dar chiar si fara a iubi doi barbati in acelasi timp..totusi am inselat! Si nu din iubire!
Da, din pacate, si o recunosc fara sa ma feresc ca da, am inselat si eu; nu spun ca a fost odata si nu se pune sau ca a fost cateva luni, fapta si gravitatea ei este aceeasi, regretul de acum este acelasi.
Imi iubeam omul din viata mea, credeam ca fara el lumea se sfarseste dar ceva s-a intamplat intr-o seara la un concert, unde el nu m-a insotit ( nefiind foarte sociabil) si am cunoscut pe cineva..au fost glume ( cei care ma cunosc stiu ca mereu glumesc), au fost sicane si doar atat! Dupa cateva zile ne-am revazut fara a se intampla nimic..eu nu ma indragostisem, el sigur nu se indragostise...sincera sa fiu nu stiu ce a fost in mintea mea!!! Recunosc ca relatia cu omul iubit nu era perfecta, erau multe lucruri care ma deranjau, multe intrebari la care nu le gaseam raspuns, multe ascunzisuri in relatia noastra care dura de ceva ani...poate intervenise rutina, nu stiu! Nu caut scuze deoarece nu exista asa ceva, nu caut iertare deoarece el va afla acum, in acest post... Dupa ceva intalniri nevinovate am ajuns la el acasa...nu stim cand hainele au ajuns pe jos si cand am inceput sa lasam partea animalica sa iasa din noi...cand nu am tinut cont de canapea, masina de spalat, masa de bucatarie, hol, gresie rece sau balcon cu vecini curiosi....parca singurul nostru scop in viata era sa facem sex... Asa cum a inceput asa s-a si terminat, ne-am trezit in lift, ne uitam unul la altul ca si cum tocmai iesisem de la o inghetata si nu am facut nimic...Dupa-amiezile de acest gen s-au repetat, la el acasa, la birou, in masina...eram posedati de o atragere carnala...si eu parca uitasem cu totul ca totusi cineva exista si ma iubeste si pe care si eu il iubesc..placerile trupesti au pus stapanire pe mine si nu mai eram rationala! Asa cum s-a aprins flacara , asa a venit o adiere de vant si s-a stins..am revenit la viata monotona de cuplu, o viata in care cu iubitul ma vedeam doar in week-end, o viata incare seara nu il puteam suna deoarece erau anumite motive ( nu era insurat, nu avea alta relatie)....zilele treceau si eu evitam sa ma uit in ochii lui, a venit concediul si am plecat la mare...intr-o seara primesc un mesaj si el l-a auzit ..i-am spus ca era roomingul...ma anunta ca intrase pe alta retea..era de fapt "amantul"....ma intreba ce fac...atunci m-am pierdut...ma simteam singura..chiar daca eram cu iubitul la mare, simteam ca relatia noastra merge spre niciunde si discutasem amandoi despre asta, dar ne placea sa ne amagim....eu ca intr-o zi va deveni suficient de barbat, el ca va fi o cale usoara sa renuntam unul la altul...Ajunsa in Bucuresti i-am dat mesaj si i-am spus ca totul a fost o greseala si ca ceea ce a fost pe durata a 3 saptamani a fost o evadare de a mea...
Nu a fost iubire, nu stiu ce a fost, cert este ca am facut-o si ca mi-a parut rau la cateva zile dupa! A ramas secretul meu, am tinut in mine si de multe ori cand aveam ceva sa ii reprosez iubitului nu indrazneam stiind ca am gresit...Mi-a fost rusine sa ii mai privesc ochii, sa ii mai spun te iubesc stiind ca am gresit...A trecut timpul si relatia noastra a ajuns la sfarsit..ma gandeam de multe ori sa ii spun dar nu am putut...la un moment dat am dat un telefon si am pus stop relatiei..adevaraul motiv nu l-a stiu niciodata..a fost la 2 ani dupa ce eu calcasem alaturi... nu cred ca acesta a fost motivul ci dorinta mea de a avea o familie, dorinta mea de a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa fie dispus pentru iubirea ce i-o ofer sa imi ofere si el inapoi la fel....un barbat care sa stie sa ia decizii in momente de criza si care sa il privesc in ochi si sa vad iubire, dorinta, devotament....Visez prea mult?
A trecut vremea si ghearele iubirii a pus iar stapanire pe mine..de data asta eram indragostita pana peste cap de cineva care nu era al meu, furam nopti si vroiam mai mult, visam ca voi fi eu si doar eu in mintea lui..si l-am iubit...si cu mintea, si cu corpul, si cu sufletul...si au fost nopti furate in care fanteziile lui cele mai adanci au fost pentru mine o placere sa le implinesc... dimineti in care ne trezeam si ne minunam cat de frumos este sa iubesti...sperante pentru viitor si vise despre copiii nostri dar se pare ca nu am fost suficient de buna pentru el, nu am fost cea care sa il fac sa lase trecutul si sa fie al meu ....
Mi-e greu sa public aceste "destainuri" dar o fac pentru ca mi-am dat seama ca de multe ori am stiut sa spun multora din jurul meu ca a insela este urat, ca a iubi ce nu e al tau nu e permis..dar da, am fost si amanta am si inselat...si da, au fost momente unice si momente care mi-au marcat viata....nu vreau sa o mai fac..nu!!! Chiar daca si acum ma trec fiori cand ma gandesc la cateva dupa-amiezi de iunie...cateva nopti de iulie...
Da, din pacate, si o recunosc fara sa ma feresc ca da, am inselat si eu; nu spun ca a fost odata si nu se pune sau ca a fost cateva luni, fapta si gravitatea ei este aceeasi, regretul de acum este acelasi.
Imi iubeam omul din viata mea, credeam ca fara el lumea se sfarseste dar ceva s-a intamplat intr-o seara la un concert, unde el nu m-a insotit ( nefiind foarte sociabil) si am cunoscut pe cineva..au fost glume ( cei care ma cunosc stiu ca mereu glumesc), au fost sicane si doar atat! Dupa cateva zile ne-am revazut fara a se intampla nimic..eu nu ma indragostisem, el sigur nu se indragostise...sincera sa fiu nu stiu ce a fost in mintea mea!!! Recunosc ca relatia cu omul iubit nu era perfecta, erau multe lucruri care ma deranjau, multe intrebari la care nu le gaseam raspuns, multe ascunzisuri in relatia noastra care dura de ceva ani...poate intervenise rutina, nu stiu! Nu caut scuze deoarece nu exista asa ceva, nu caut iertare deoarece el va afla acum, in acest post... Dupa ceva intalniri nevinovate am ajuns la el acasa...nu stim cand hainele au ajuns pe jos si cand am inceput sa lasam partea animalica sa iasa din noi...cand nu am tinut cont de canapea, masina de spalat, masa de bucatarie, hol, gresie rece sau balcon cu vecini curiosi....parca singurul nostru scop in viata era sa facem sex... Asa cum a inceput asa s-a si terminat, ne-am trezit in lift, ne uitam unul la altul ca si cum tocmai iesisem de la o inghetata si nu am facut nimic...Dupa-amiezile de acest gen s-au repetat, la el acasa, la birou, in masina...eram posedati de o atragere carnala...si eu parca uitasem cu totul ca totusi cineva exista si ma iubeste si pe care si eu il iubesc..placerile trupesti au pus stapanire pe mine si nu mai eram rationala! Asa cum s-a aprins flacara , asa a venit o adiere de vant si s-a stins..am revenit la viata monotona de cuplu, o viata in care cu iubitul ma vedeam doar in week-end, o viata incare seara nu il puteam suna deoarece erau anumite motive ( nu era insurat, nu avea alta relatie)....zilele treceau si eu evitam sa ma uit in ochii lui, a venit concediul si am plecat la mare...intr-o seara primesc un mesaj si el l-a auzit ..i-am spus ca era roomingul...ma anunta ca intrase pe alta retea..era de fapt "amantul"....ma intreba ce fac...atunci m-am pierdut...ma simteam singura..chiar daca eram cu iubitul la mare, simteam ca relatia noastra merge spre niciunde si discutasem amandoi despre asta, dar ne placea sa ne amagim....eu ca intr-o zi va deveni suficient de barbat, el ca va fi o cale usoara sa renuntam unul la altul...Ajunsa in Bucuresti i-am dat mesaj si i-am spus ca totul a fost o greseala si ca ceea ce a fost pe durata a 3 saptamani a fost o evadare de a mea...
Nu a fost iubire, nu stiu ce a fost, cert este ca am facut-o si ca mi-a parut rau la cateva zile dupa! A ramas secretul meu, am tinut in mine si de multe ori cand aveam ceva sa ii reprosez iubitului nu indrazneam stiind ca am gresit...Mi-a fost rusine sa ii mai privesc ochii, sa ii mai spun te iubesc stiind ca am gresit...A trecut timpul si relatia noastra a ajuns la sfarsit..ma gandeam de multe ori sa ii spun dar nu am putut...la un moment dat am dat un telefon si am pus stop relatiei..adevaraul motiv nu l-a stiu niciodata..a fost la 2 ani dupa ce eu calcasem alaturi... nu cred ca acesta a fost motivul ci dorinta mea de a avea o familie, dorinta mea de a gasi un barbat care sa ma iubeasca si care sa fie dispus pentru iubirea ce i-o ofer sa imi ofere si el inapoi la fel....un barbat care sa stie sa ia decizii in momente de criza si care sa il privesc in ochi si sa vad iubire, dorinta, devotament....Visez prea mult?
A trecut vremea si ghearele iubirii a pus iar stapanire pe mine..de data asta eram indragostita pana peste cap de cineva care nu era al meu, furam nopti si vroiam mai mult, visam ca voi fi eu si doar eu in mintea lui..si l-am iubit...si cu mintea, si cu corpul, si cu sufletul...si au fost nopti furate in care fanteziile lui cele mai adanci au fost pentru mine o placere sa le implinesc... dimineti in care ne trezeam si ne minunam cat de frumos este sa iubesti...sperante pentru viitor si vise despre copiii nostri dar se pare ca nu am fost suficient de buna pentru el, nu am fost cea care sa il fac sa lase trecutul si sa fie al meu ....
Mi-e greu sa public aceste "destainuri" dar o fac pentru ca mi-am dat seama ca de multe ori am stiut sa spun multora din jurul meu ca a insela este urat, ca a iubi ce nu e al tau nu e permis..dar da, am fost si amanta am si inselat...si da, au fost momente unice si momente care mi-au marcat viata....nu vreau sa o mai fac..nu!!! Chiar daca si acum ma trec fiori cand ma gandesc la cateva dupa-amiezi de iunie...cateva nopti de iulie...
miercuri, 12 octombrie 2011
Miercuri fara carne si planificari ! Vegetariana ori ba?
Uite ca a venit iar miercurea, mai repede decat ma asteptam si normal ca azi trebuie sa fiu atenta ce pap sa nu fie cu carne! Nu stiu daca sunt pregatita sau nu, daca mi-ar placea sau nu dar imi place ideea! Am stat si am analizat cata carne manac eu si sa stiti ca nu sunt fanul numarul 1, cel putin in ultimul timp mai multe salate si rareori mai ma imprietensc cu un gratar pe la prieteni, cu o cirobita pe la alti prieteni si tot asa! .
Astazi in meniu va fi ceva usor..dimineata am luat un iaurtel si l-am pacalit ca il trimit raiul iaurturilor si apoi am mai rontait la ceva stafide:) ..la pranz mi-am gadilit papilele gustative cu o salata de vinete ca de ceva vreme tot visez la o salata de vinete cu maioneza...si daca tot e bal..o sa iau si ceva rosii din Tesco in drum spre casa!
Tot azi am decis sa scriu o listuta co urmatoarele locuri pe lista mea de vizitat:
P.S. Omul n-ar trebui sa faca de doua ori aceeasi greseala pentru ca are de unde alege. (Bertrand Russel)
Astazi in meniu va fi ceva usor..dimineata am luat un iaurtel si l-am pacalit ca il trimit raiul iaurturilor si apoi am mai rontait la ceva stafide:) ..la pranz mi-am gadilit papilele gustative cu o salata de vinete ca de ceva vreme tot visez la o salata de vinete cu maioneza...si daca tot e bal..o sa iau si ceva rosii din Tesco in drum spre casa!
Tot azi am decis sa scriu o listuta co urmatoarele locuri pe lista mea de vizitat:
- Lisabona
- Barcelona
- Londra
- Valencia
- San Francisco - mi-a promis mie cineva ca la anu` merg acolo;)
P.S. Omul n-ar trebui sa faca de doua ori aceeasi greseala pentru ca are de unde alege. (Bertrand Russel)
luni, 10 octombrie 2011
Bursa de Oameni
Azi dimineata postasem pe facebook ceva legat de pierderile suferite de toti la Bursa de Oameni! Nu vreau sa vad acum daca am fost un broker extraordinar, nu vreau sa ma apuc de grafice , pierderi, urcusuri si coborasuri ca nu as termina prea curand, credeti-ma! Pe poarta principala a Bursei de Oameni, gasibila la adresa sulfetului meu au intrat foarte multe persoane, multe mai sunt aici inca ( da, au contract pe perioada nedeterminata) iar unele au migrat spre un loc mai bun ( sau mai putin bun), spre urechi mai ascutite decat ale mele, spre vorbe mai blande decat ale mele. Pierderi mari, cutii de amintiri incarcate si sigilate, rauri pe obraji si intrebari nenumarate...dar fiecare e liber sa fie propriul arbitru...asa ca...nu-i bai ( este, dar incerc sa nu ma gandesc prea mult)
Plecata din Romania mi-am lasat prietenii in tara, am plans si am urlat dupa ei, le-am reprosat ca nu ma iubesc in momentele mele grele in care ei imi spuneau sa ma intorc acasa si eu , ca Toma Necredinciosul, le spuneam ca eu in Romania nu mai vin decat in calitate de turist! Au fost zile cand umblam pe strazile Dublinului si in fiecare om care trecea pe langa mine avea parca o trasatura a unui prieten drag...Azi insa pot spune ca am prieteni si in Dublin, am in Bursa de Oameni multe chipuri noi si fete, multe persoane dragi care chiar daca nu le cunosc de ani, de luni de zile...le simt aproape de sablonul sufletului meu...Altfel nu poti sa razi si sa plangi in aceeasi bucatarie frumoasa, nu poti sa realizezi ca ai stat la ei ore si tie ti s-au parut cateva minute... Sunt o norocoasa, dragii mei! Dar imi place norocul asta! Azi m-am intors de la macelarie si am fost atat de fericita ca pe drum mi-am fluturat sufletul si zambetul si la vocea destinatarilor sentimentelor mele am mai adaugat o familie, la Bursa mea de Oameni!
Plecata din Romania mi-am lasat prietenii in tara, am plans si am urlat dupa ei, le-am reprosat ca nu ma iubesc in momentele mele grele in care ei imi spuneau sa ma intorc acasa si eu , ca Toma Necredinciosul, le spuneam ca eu in Romania nu mai vin decat in calitate de turist! Au fost zile cand umblam pe strazile Dublinului si in fiecare om care trecea pe langa mine avea parca o trasatura a unui prieten drag...Azi insa pot spune ca am prieteni si in Dublin, am in Bursa de Oameni multe chipuri noi si fete, multe persoane dragi care chiar daca nu le cunosc de ani, de luni de zile...le simt aproape de sablonul sufletului meu...Altfel nu poti sa razi si sa plangi in aceeasi bucatarie frumoasa, nu poti sa realizezi ca ai stat la ei ore si tie ti s-au parut cateva minute... Sunt o norocoasa, dragii mei! Dar imi place norocul asta! Azi m-am intors de la macelarie si am fost atat de fericita ca pe drum mi-am fluturat sufletul si zambetul si la vocea destinatarilor sentimentelor mele am mai adaugat o familie, la Bursa mea de Oameni!
vineri, 7 octombrie 2011
Toamna pe ulitele Dublinului
Ma apasa pe umeri frigul si toamna! Le pun in rucsac si le rog sa mai stea acolo putin dar nu stiu cum se face ca noaptea ies si iar se strecoara afara si de dimineata iar alerg dupa ele toata ziua aproape sa le prind! Ma mai alinta soarele prin geam si imi ridica putin ochii de pe word-uri si pdf-uri... Dulceata de nuci este pe terminate, am apucat sa strecor un borcan cand am plecat de acasa..as fi luat tot ce era in beciul mamei dar le-am lasat acolo in speranta ca o sa ma intorc undeva la iarna, sa ma asez pe scaunul meu din bucatarie, sa imi pun o felie de paine cu unt si dulceata, sa beau o cana de lapte cald si proaspat cerut peste gard de la vecina noastra, ca nana a plecat sa se vada cu tata si bunicii mei....
E frig! Atat de frig ca pana si melcii s-au ascuns iar frunzele migreaza! Culoarea aramie este invaluita de un vant puternic si vartejul facut de frunze loveste....Simt cum optimsim ul vrea sa se strecoare sa isi ia o mica vacanta dar il prind mereu, il iau de codita facuta din spicele de grau si florile de mac si il bag inapoi in buzunarul sufletului! Imi repeta ca ii este greu sa fie acolo pentru ca nemultumirea si dorul il deprima si ca mai bine isi ia vacanta sa pleca la Lisabona! EI si atunci ma enervez si ii spun ca doar impreuna mergem la Lisabona! L-am pus la adapost pentru cateva zile, zile in care incep sa ma pregatesc pentru un eveniment organizat de ziarul nostru pe data de 5 noeimbrie....5 noimbrie??????????????.....adica luna noiembrie este atat de aproape? Adica iar imbatranesc? Da, bine, bine....sunt mai inteleapta cu un an, ma loveste usor peste orgoliu varsta.... Da..de azi intr-o luna mai adaug ceva la suma aia care nu ma caracterizeaza ca si varsta! In interior inca ma simt ca un copil, ma alint si cred ca toata lumea merita o sansa si visez cu ochii deschisi la o lume frumoasa, buna si sincera......Vise....Nu?
E frig! Atat de frig ca pana si melcii s-au ascuns iar frunzele migreaza! Culoarea aramie este invaluita de un vant puternic si vartejul facut de frunze loveste....Simt cum optimsim ul vrea sa se strecoare sa isi ia o mica vacanta dar il prind mereu, il iau de codita facuta din spicele de grau si florile de mac si il bag inapoi in buzunarul sufletului! Imi repeta ca ii este greu sa fie acolo pentru ca nemultumirea si dorul il deprima si ca mai bine isi ia vacanta sa pleca la Lisabona! EI si atunci ma enervez si ii spun ca doar impreuna mergem la Lisabona! L-am pus la adapost pentru cateva zile, zile in care incep sa ma pregatesc pentru un eveniment organizat de ziarul nostru pe data de 5 noeimbrie....5 noimbrie??????????????.....adica luna noiembrie este atat de aproape? Adica iar imbatranesc? Da, bine, bine....sunt mai inteleapta cu un an, ma loveste usor peste orgoliu varsta.... Da..de azi intr-o luna mai adaug ceva la suma aia care nu ma caracterizeaza ca si varsta! In interior inca ma simt ca un copil, ma alint si cred ca toata lumea merita o sansa si visez cu ochii deschisi la o lume frumoasa, buna si sincera......Vise....Nu?
miercuri, 5 octombrie 2011
Miercurea fara carne
Uite ce repede a trecut timpul.....o alta saptamana o dam la spate si uite asa trece luna, anul..anii peste noi. Astazi nu ma voi abate de la regula si o sa spun NU produselor din carne si va marturisesc ca dimineata am mancat cu o foarte mare pofta lapte cu cereale ( cu scortisoara) si au fost asa de bune ca un singur bol nu mi-a ajuns:)) si la pranz am servit frumos fructe cat curpinde:) nu de alta dar se impune ceva kilograme sa fie alungate, mai ales dupa vizita acasa:))). Diseara nu stiu ce o sa manac, dar sigur nu va fi ceva cu carne..probabil o sa ma leg de ceva orez..sau o salata....inca nu m-am hotarat!
marți, 4 octombrie 2011
Dor
Azi dimineata mergeam agale spre munca...este frig aici, este frig si picioarele imi calca pe frunze cazute de toaman instalata de ceva timp aici! Saptamana trecuta a fost chiar cald, frumos..dar aramiul copacilor mi-a dat de inteles ca toamna e cea care stapaneste natura! E prima mea toamna aici, e prima mea toamna in care nu o sa vad padurile din preajma statiunii Sinaia, cand nu o sa miros toamna in Herastrau sau in Cismigiu... Mi-e dor de un week-end la munte, mi-e dor de Cota 1400..mi-e dor de tara mea...si chiar daca aici sunt prinsa in foarte multe activitati acum lacrimile care imi sunt in coltul ochilor si care pleaca sa coboare spre barbie nu le pot opri!...Mi-e dor de atat de multe lucruri si nici macar nu am in bratele cui sa ma cuibaresc si sa imi spuna va fi bine,....
miercuri, 28 septembrie 2011
Miercurea fara carne
Da, daca e miercuri, e fara carne:) Se stie:) Dimineata mi-am rontait un iaurtel cu coacaze negre si la pranz am devorat ardei copti cu smantana, ca tare pofta imi era:)
Pe seara am de ales intre paste sau ciuperci coapte cu sos de usturoi..inca nu m-am hotarat!
Ardeii copti cu smantana sunt deliciosi! Tocmai ce am terminat tot ce era in caserola!
Pastele quatrro formaggi imi plac de mor...Se fac usor si au un gust...mama, mama!
Daca sunteti cuminti data viitoare va si spun cum se fac pastele:)
Pe seara am de ales intre paste sau ciuperci coapte cu sos de usturoi..inca nu m-am hotarat!
Ardeii copti cu smantana sunt deliciosi! Tocmai ce am terminat tot ce era in caserola!
Pastele quatrro formaggi imi plac de mor...Se fac usor si au un gust...mama, mama!
Daca sunteti cuminti data viitoare va si spun cum se fac pastele:)
mi-e frica
...de ziua cand prieteniile la care tin acum ca la ochii din cap vor deveni amintire..si am senzatia ca asa va fi:( Mi-e teama ca timpul si distanta isi pune amprenta pe orice prietenie! Nu as vrea asta..dar am invatat ca timpul nu s-a imprietenit cu nimeni pana acum.....Mi-e frica uneori ca, din pornirea mea de a face bine, nu fac decat sa atrag raul. Mi-e frica de gandul ca parintii mei sunt muritori..Frica ce mi-a dat-o plecarea tatalui meu.. ..Oare n-ar trebui sa traiasca vesnic? Mi-e frica de tot ceea ce se sfarseste prin a ne lasa singuri, prieteniile pe radacinile carora promitem ca nimeni si nimic nu ne desparte.. Mi-e frica de cele mai multe ori sa gandesc prea mult cand e de luat o decizie...prefer sa iau decizia care o simt atunci.Mi-e frica sa mai pornesc pe un drum nou, fara sa am pe cineva care sa ma sprijine. Mi-e frica sa iubesc, pentru ca ajung sa nu mai simt ca as fi jumatatea cuiva...Mi-e frica de esec si de sentimentul infrangerii, de aceea muncesc din greu pentru orice implinire. Mi-e frica sa nu-i dezamagesc pe ai mei. Sunt tot ce am mai drag. Mi-e frica de sentimentul singuratatii, sentiment atat de prezent, mi-e frica chiar ca m-am obinsuit atat de mult singura incat cineva foarte greu si-ar putea odihni gandurile langa mine. Mi-e frica de acel cineva care printr-un singur cuvant mi-ar putea schimba viata, mi-e frica uneori ca nu va aparea, mi-e frica uneori ca va aparea si voi deveni o furtuna de sentimente. Mi-e frica de ironie, oare cine esti tu sa-mi spui mie ce-mi lipseste? Mi-e frica de dor, caci atunci cand simt lipsa cuiva, cand mi-ar prinde tare bine o imbratisare in jurul meu sunt doar peretii, navalesc sentimentelesinguratatii.....Mi-e frica de departare, caci ..ea ma poate invinge, imi poate fura tot ce am sau imi poate pastra. Mi-e frica de acel “a fost odata” , pentru ca atunci cand il povestesc il retraiesc, il simt...ma vad in locuri unde am fost atat de fericita! Mi-e frica deoarece ceea ce iubesc acum va deveni “amintire", mi-e frica sa recunosc ca oamenii sunt rai, mi-e frica sa recunosc ca sunt slaba....si ca seara in pat plang de neputinta....
duminică, 25 septembrie 2011
Intalnirea cu prietenii Actualitatea IRL
Iubesc oamenii si nu as putea sa traiesc fara ei, as putea trai fara Facebook dar nu as putea trai fara oameni, as putea privi apusuri de soare si valurile marii dar doar stiind ca mai sunt oameni in jurul meu! Cand am ajuns in Irlanda, dupa o experienta urata, m-am simiti singura, parasita de puteri si fara nici o directie in viata! Ma gandeam in sinea mea: Aud pe strada vorbindu-se in romana dar nu vad un puls al comunitatii romanesti! Am inceput sa caut, sa pun intrebari pe net si au inceput sa apara raspunsuri...oarecum pulsul parca , cu o ultima suflare, isi revenise...
Am dat din coate si am reusit sa ajung sa scriu la ziarul comunitaii si printre primele articole publicate a fost si cel cu lipsa unitatii la romani, articol in care am tipat si am dat cu pumnii in masa ca nu stim sa fim uniti, nu stim sa fim mandri ca suntem romani, nu stim sa ne ajutam...eram atat de desnadajduita....Mi-a venit apoi ideea cu pagina de Facebook a ziarului..si am inceput sa adaug oamenii din Dublin, sa port cu ei discutii, sa ne dam cu parerea, sa ne contrazicem si sa ne respectam in acelasi timp, sa ne cunoastem virtual si sa ne adunam din ce in ce mai multi...atunci am pus un pariu cu mine: Sa ii adun intr-un loc pe cei care vor sa vina...si am trecut la actiune....
Din jurul meu auzeam ca nu voi reusi, ca o sa merg singura la locul de intalnire si singura o sa plec, cu un gust amar..dar eu nu stiu ce inseamna esec...eu merg doar la reusita si multumesc Lui Dumnezeu, visul meu de copil alintat a inceput sa prinda contur! Ma bucuram pentru fiecare like, ma bucuram pentru fiecare comentariu primit, cand eram pe pagina de facebook simteam ca sunt acasa, cu oameni dragi, cu oameni calzi si frumosi...simteam ca pot vorbi cu ei, ca daca intr-o zi ma doare capul si scriu pe facebook ei nu vor da doar like ci vor si da sufestii de alungarea durerii....Devenisem dependenta de ei, imi era foame de prietenii mei de pe facebook, nu erau prietenii mei propriu-zis, erau prietenii revistei Actualitatea Irl..dar eu ii simteam ai mei....de aceea si spun ca pagina de Facebook este copilul meu!
Si uite ca in ziua de 24 septembrie 2011 am adunat oamenii frumosi cu care discutam si imi faceam zilele mai frumoase, le-am dat intalnire si au venit! Ochii imi straluceau de bucurie, emotiile au disparut cand am vazut ca incep sa se adune, bucuria ca am reusit sa ii adun si sa ii cunosc este de nedescris...ne-am adunat si am plecat spre locul rezervat noua, prietenilor de pe Facebook....
Totul a fost rupt din poveste, parca ne cunoasteam de ani de zile, parca eram in Romania, la un pahar de vorba cu prietenii mei dragi, cu oamenii pe care ii stiam virtual, cu care vorbeam zilnic prin mesaje si comentarii dar nu le stiam vocea! Misterul s-a risipit, caldura sufletelor noastre ne-a imbratisat si am devenit un grup compact unde discutiile erau usoare, sincere si frumoase!
Am auzit cuvinte frumoase, am vazut familii frumoase, am vazut oameni frumosi...a fost superb! A fost ceva ce as vrea sa se repete macar lunar, sa fim mai multi, sa petrecem mai mult timp impreuna si sa adunam cat mai multe amintiri in cutiile de pe raftul vietii, sa avem cat mai multe clipe in care sa radem, sa ne pozam, sa ne intrebam si sa ne raspundem!
Va multumesc tuturor ca ati venit, va multumesc ca ati fost deschisi la invitatia mea si ca mi-ati intarit convingerea ca oamenii sunt frumosi, ca oamenii sunt calzi si ca imbratisarea unui om iti poate da puterea de a merge mai departe! Va multumesc in numele colectivului revistei ca ne sunteti prieteni!
Cum va spuneam la inceput..iubesc oamenii...cum as putea sa nu iubesc oameni atat de frumosi?
Multumiri tuturor !
miercuri, 21 septembrie 2011
Miercurea fara carne
Da, sunt doua saptamani de cand nu am mai scris in blog..nici despre fara carne nici despre nimic altceva...M-am intors din tara si inca am o stare de..nu o pot explica..as vrea inapoi...si nu as vrea, mi-as dori sa mai fiu langa fetele mele si nu..mi-as dori sa fi facut ziua de 48 de ore...sa am timp sa stau si cu Valica mai mult, sa stau si la mare mai mult, sa pierd zilele cu bro mai mult...dar dinpacate timpul a zburat..atat de repede... Dar despre astea intr-un alt post..poate mai pe seara sau maine:) Vedem!!!
Despre miercurea fara carne va spun ca azi am rontait de dimineata 3 mere:) si jumatate de kilogram de struguri iar la pranz am mancat pe fuga o salata de rosii cu castraveti, cu masline si cu branzica:) un fel de salata geceasca.
Pe diseara am in plan ceva cartofiori cu smantana..mi-a facut cineva pofta azi:)
Cam atat cu miercurea fara carne!:)
Despre miercurea fara carne va spun ca azi am rontait de dimineata 3 mere:) si jumatate de kilogram de struguri iar la pranz am mancat pe fuga o salata de rosii cu castraveti, cu masline si cu branzica:) un fel de salata geceasca.
Pe diseara am in plan ceva cartofiori cu smantana..mi-a facut cineva pofta azi:)
Cam atat cu miercurea fara carne!:)
miercuri, 7 septembrie 2011
Miercurea fara carne
Azi chiar nu vreau sa mai incalc regula :)
Bun, de dimineata o cafea buna si cu muuult lapte , deocamdata cam atat! Ma pregatesc de drumyl spre mama! Azi plec la mama mea:) O sa rontai pe drum ceva bakeroale, ca imi era dor de ele;) si probabil diseara acasa o sa termin un pepene rosu ca taaaaaarfe imi mia plac si deja ma asteapta la rece:)
O sa fac un LE mai tarziu sa va spun cum au decurs planurile mele:)
Bun, de dimineata o cafea buna si cu muuult lapte , deocamdata cam atat! Ma pregatesc de drumyl spre mama! Azi plec la mama mea:) O sa rontai pe drum ceva bakeroale, ca imi era dor de ele;) si probabil diseara acasa o sa termin un pepene rosu ca taaaaaarfe imi mia plac si deja ma asteapta la rece:)
O sa fac un LE mai tarziu sa va spun cum au decurs planurile mele:)
Sa vina ploaia....
Stii ce ma sperie? Ca ochii tai au acelasiefect cand ma uit in ei, ca ma pierd cand te vad si imi este dor de tine la 5 minute dupa ce ai plecat...
Ma simt asemeni unei blonde de pe Victoriei... pierduta, ravasita, dezorientata!
Ma sperie faptul ca nu stiu ce vreau, rascrucea la care ma aflu e cea mai grea intersectie din viata mea. Gandurile nu imi mai sunt in ordine, mintea nu mai lucreaza ca alta data, sufletul imi este intr-o continua alarma de furtuna!
Sa vina ploaia , sa fulgere, sa tune, sa pice stropii mari sa imi spele sufletul, sa alerg prin ploaie si sa nu mi se vada lacrimile... sa culeg in causul palmelor o zi de toamna.
Vantul adie si frunzele isi povestec amintirile culese peste vara.... singura lor vara... Eu am avut intr-o zi de toamna amintirile unei veri unice...
marți, 6 septembrie 2011
Marea...ma intorc la ea mereu!
... desculta pe malul marii...cauta valul care i-a promis ca va fericita! Ii era dor de mare, iubeste marea, adora sunetul care valurile nervoase il fac cand se izbesc de mal, parca intr-o alta zvacnire, alta promisiune.... marea e la picooarele ei..... marea ii cere iar prietenia dar ea nu mai vrea! Te iubesc si totusi ma faci sa sufar.... Aici, pe nisipul asta m-ai lasat sa fiu fericita, aici in melodia inselatoare, cu pescarusii peste noi, m-ai ridicat la trairi nemaintalnite.....Am venit sa te vad, sa il las pe el aici, pe trecut! Il las in valul tau...ia-l si ascunde-l pana la batranetele mele...Nu ma mai lasa sa ma intorc la el! Da-mi forta ta, ia-mi furtunile din suflet si lasa-i pe mateloti sa se lupte cu ele...poti sa imi iei si rasariturile... da-le indragostitilor ce se iubesc si isi fac promisiuni! Nu le spune si lor ca fericirea e eterna,.,,,Fericirea e efemera,.....fericirea e in lucruri mici si in gesturi invisibile, fericirea e doar un vis...
Ma pregatesc sa plec....Ramas bun...minte-ma....minte-ma cum nu ai mai facut pana acum....Spune-mi ca imi voi gasi linistea....Spune-mi orice....
Ajunsa in Bucuresti mi-am dat seama ca nu te pot lasa acolo...esti parte din mine, esti eu, esti tot ce tine de mine! Mi-ar trebui prea multa putere sa te las pe malul marii!
Ma pregatesc sa plec....Ramas bun...minte-ma....minte-ma cum nu ai mai facut pana acum....Spune-mi ca imi voi gasi linistea....Spune-mi orice....
Ajunsa in Bucuresti mi-am dat seama ca nu te pot lasa acolo...esti parte din mine, esti eu, esti tot ce tine de mine! Mi-ar trebui prea multa putere sa te las pe malul marii!
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Emotii necunoscute
Da, ei bine ma declar invinsa de emotii...cred ca emotii sunt! Simt in tot corpul niste furnicaturi pe care nu le pot descrie, se apropie timpul de plecare spre aeroport si eu traiesc o avalansa de sentimente....Nu ma puneti sa le descriu ca, sincer va spun, nu pot, pur si simplu nu pot!!!
Am mai fost plecata din tara, am mai venit spre casa...dar mereu aveam o parere de rau ca se termina vacanta, ca revin la monotonia de acasa..acum...parca nu mai am rabdare, acum parca as vrea sa fac ceva sa treaca mai repede timpul asta nebun si sa ma vad pe aeroport, sa vad chipuri dragi de dorul carora uneori simteam ca innebunesc, sa merg prin locuri dragi si sa fiu cu ei, oamenii mei deosebiti, oamenii mei care au fost langa mine si cand am plans si cand am ras....
vineri, 2 septembrie 2011
Raportare 8 luni de Irlanda
Da, nu ma intrebati cand, cum si de ce dar au trecut 8 luni de zile de cand sunt in Irlanda! Maine ma pregatesc sa merg spre tara, spre casa, spre prietenii mei! Nu stiu, inca imi simt sufletul acolo, cu prietenii mei, cu familia mea..aici ma simt doar intr-o perioada de trecere...Sper sa imi treaca starea asta si dupa o perioada sa pot sa spun acasa aici, in Irlanda.
Am plecat din Bucuresti cu foarte multa bucurie in suflet, convinsa ca vin aici si fericirea va fi la picioarele mele, fericita pana in varful degetelor de la picioare si convinsa ca anul asta o sa fie cel mai frumos an! Ajunsa aici..am descoperit o alta fata a barbatului pentru care am lasat totul in tara si am venit aici! Din omul maleabil care dadea de inteles ca este a devenit omul care imi controla miscarile, omul care ma intreba cu cine vorbesc, dar de ce vorbesc cu prietenii mei din tara, aia sa ramana acolo....in conditile in care el nu avea NICI UN PRIETEN, ca de ce ma consum ca a facut vara mea nu stiu ce, ce? ea e acolo, eu sunt aici! Aici suna ca si cum eu as fi intr-un bol de sticla unde totul era roz. La inceput a fost greu, am spus ca poate realizeaza si el..dar se pare ca era mai important sa fie mereu ceva de baut in casa si pe contul lui de la Paddy power ceva decat sa facem altceva cu banii....Cand i-am vazut hainele, am decis brusc ca trebuie sa mai umblam putin la garderoba lui si astfel intr-o zi la cumparaturi reusesc sa ii iau o geaca si un hanorac, dar ii spun ca saptamana respectiva nu mai baga bani la pariuri....ei bine, cum nu m-ati auzit voi, nici el nu m-a auzit! Iesea sa cumpere ceva si mereu mai venea si cu altceva peste, in conditiile in care nu ne permiteam sa ne facem poftele...ca si eu proaspat venita in Irlanda va dati seama ca tare mi-ar fi placut sa fac un tur de magazine, un tur de cofetarii, un tur de patiserii....chiar sa ies intr=un pub! Nu, asa ceva nu a existat cat am stat cu el...Nu am vazut cum arata un Pub decat de afara...DAr..au trecut, intr-o nopate mi-am facut curaj si am plecat spre nicaieri, nu stiam pe nimeni aici, nu aveam nici macar o persoana pe care sa ma pot baza, o singura persoana care o cunoscusem de cateva zile si care ar fi putut sa imi spuna: Nu te primesc! Dar mi-a demonstrat ca se poate prietenie si in cateva zile....Este persoana pentru care voi avea mereu respect si sper cand are nevoie sa fiu langa ea, cand are nevoie de sprijin sa i-l ofer! Pentru ca asta a facut ea pentru mine, pentru o straina! Prima zi cand am ajuns la ea in casa, am inceput sa plang, eram depresiva, eram down si nu stiam ce sa fac, incotro sa o iau...
Acum, pentru el, cea care eu am renuntat la tot sunt doar " o tipa care avea nevoie sa isi faca pps", sunt doar "una"....nu ma deraneaza atat de tare acest lucru cat faptul ca nu realizeaza ca eu am renuntat la viata mea pentru el....si el in loc sa se straduiasca sa faca sa mearga o relatie el isi baga...ma abtin ca nu e frumos!!
Da, timpul a trecut, mi-am format prieteni, cunostinte, oameni pe care ii pot suna si intreba daca am o problema...am inceput sa cunosc viata de emigrant, sa o simt, am inceput sa stiu ce inseamna sa iesi la o bere inbtr-un pub, sa mergi sa mananci intr-un restaurant si mai ales sa pot zambi iar, fara sa ma gandesc la cele 3 luni negre si de cosmar!
Plec acasa! Plec sa imi vad orasul adoptiv, plec sa imbratisez oameni de al caror dor am simtit ca ma topesc, sa ma arunc in Marea Neagra si sa ii marturisesc ca inca o iubesc, chiar daca vara asta nu am fost toata vara la ea....sa merg la capataiul celro care nu mai sunt si sa le aprind o lumanare....Da, e crunt dorul de tara, e crunt sa fii pelcat de langa cei dragi!!!
Ma opresc acum din scris deoarece monitorul a devenit incetosat ......
Am plecat din Bucuresti cu foarte multa bucurie in suflet, convinsa ca vin aici si fericirea va fi la picioarele mele, fericita pana in varful degetelor de la picioare si convinsa ca anul asta o sa fie cel mai frumos an! Ajunsa aici..am descoperit o alta fata a barbatului pentru care am lasat totul in tara si am venit aici! Din omul maleabil care dadea de inteles ca este a devenit omul care imi controla miscarile, omul care ma intreba cu cine vorbesc, dar de ce vorbesc cu prietenii mei din tara, aia sa ramana acolo....in conditile in care el nu avea NICI UN PRIETEN, ca de ce ma consum ca a facut vara mea nu stiu ce, ce? ea e acolo, eu sunt aici! Aici suna ca si cum eu as fi intr-un bol de sticla unde totul era roz. La inceput a fost greu, am spus ca poate realizeaza si el..dar se pare ca era mai important sa fie mereu ceva de baut in casa si pe contul lui de la Paddy power ceva decat sa facem altceva cu banii....Cand i-am vazut hainele, am decis brusc ca trebuie sa mai umblam putin la garderoba lui si astfel intr-o zi la cumparaturi reusesc sa ii iau o geaca si un hanorac, dar ii spun ca saptamana respectiva nu mai baga bani la pariuri....ei bine, cum nu m-ati auzit voi, nici el nu m-a auzit! Iesea sa cumpere ceva si mereu mai venea si cu altceva peste, in conditiile in care nu ne permiteam sa ne facem poftele...ca si eu proaspat venita in Irlanda va dati seama ca tare mi-ar fi placut sa fac un tur de magazine, un tur de cofetarii, un tur de patiserii....chiar sa ies intr=un pub! Nu, asa ceva nu a existat cat am stat cu el...Nu am vazut cum arata un Pub decat de afara...DAr..au trecut, intr-o nopate mi-am facut curaj si am plecat spre nicaieri, nu stiam pe nimeni aici, nu aveam nici macar o persoana pe care sa ma pot baza, o singura persoana care o cunoscusem de cateva zile si care ar fi putut sa imi spuna: Nu te primesc! Dar mi-a demonstrat ca se poate prietenie si in cateva zile....Este persoana pentru care voi avea mereu respect si sper cand are nevoie sa fiu langa ea, cand are nevoie de sprijin sa i-l ofer! Pentru ca asta a facut ea pentru mine, pentru o straina! Prima zi cand am ajuns la ea in casa, am inceput sa plang, eram depresiva, eram down si nu stiam ce sa fac, incotro sa o iau...
Acum, pentru el, cea care eu am renuntat la tot sunt doar " o tipa care avea nevoie sa isi faca pps", sunt doar "una"....nu ma deraneaza atat de tare acest lucru cat faptul ca nu realizeaza ca eu am renuntat la viata mea pentru el....si el in loc sa se straduiasca sa faca sa mearga o relatie el isi baga...ma abtin ca nu e frumos!!
Da, timpul a trecut, mi-am format prieteni, cunostinte, oameni pe care ii pot suna si intreba daca am o problema...am inceput sa cunosc viata de emigrant, sa o simt, am inceput sa stiu ce inseamna sa iesi la o bere inbtr-un pub, sa mergi sa mananci intr-un restaurant si mai ales sa pot zambi iar, fara sa ma gandesc la cele 3 luni negre si de cosmar!
Plec acasa! Plec sa imi vad orasul adoptiv, plec sa imbratisez oameni de al caror dor am simtit ca ma topesc, sa ma arunc in Marea Neagra si sa ii marturisesc ca inca o iubesc, chiar daca vara asta nu am fost toata vara la ea....sa merg la capataiul celro care nu mai sunt si sa le aprind o lumanare....Da, e crunt dorul de tara, e crunt sa fii pelcat de langa cei dragi!!!
Ma opresc acum din scris deoarece monitorul a devenit incetosat ......
miercuri, 31 august 2011
Miercurea fără carne! - Dar cu peste:(
Da, stiu ca trebuia sa fie fara carne, de orice fel..dar nu am putut rezista! Am mers cu o familie foarte draga mie la un restaurant suuuper ( au sarbatorit 12 ani de casnicie) unde am mancat un peste pe piatra de te lingi pe degete si nu numai!
Imi cer iertare...nici macar pozele nu vi le pun astazi!! Va arat maine! Promit!
Imi cer iertare...nici macar pozele nu vi le pun astazi!! Va arat maine! Promit!
joi, 25 august 2011
Cand totul se preface cenusa.....
Cand trecutului ii sta bine in cenusa nu e nevoie nici macar de urna! Cand incercarile zadarnice de a reincalzi o ciorba duc unde ne asteptam de ce sa ne jucam cu cuvintele mari si cu greutate? De ce in loc sa luptam pentru dreptul la fericire preferam sa mai luam un xanax si sa prelungim agonia? Doare trecutul, dor despartirile, plangem dupa ce tineam in brate dar macar facem un pas spre vindecare!
Mi-am propus sa merg pe autostrada, nu mai vreau drumuri pietruite!
Te uit pentru ca vreau si te ignor pentru ca am putere! Daca inca te mai iubesc sau nu este problema mea! Ecuatia a devenit simpla pentru ca am uitat matematica si pentru ca mi-am propus sa fac eu legile matematicii si sa o rezolv cum vreau eu!
Vreau sa invat sa ma bucur iar de diminetile razlete si de noptile mele linistite!
Te trec la esecuri si ridic fruntea!
duminică, 21 august 2011
Confesiunea din Nemtia
Da, au trecut clipele atat de repede..am incercat sa le adorm cu bere sau sa le pacalesc dar degeaba! Am adunat atat de multa energie, am vazut oameni frumosi si am privit peisaje placute ochiului.
Am facut dragoste cu soarele, curgeau apele de mine si mai ceream, mai vroiam! Imi era dor sa il simt si sa ma sleiasca de puteri! Norii nu au asistat la momentul nostri idilic si sper pana plec sa ne lase idila sa se desfasoare ca si ieri! Adun forte, energie, cuvinte si am desfacut chiar si cutiile cu amintiri, cu mici bucurii, dureroase lovituri si ceea ce a fost curios este ca pe cat inaintam sa rascolesc in cutii, pe atat de detasata ma simtea si pe atat de linistita. Da, inca ma mai ia un fior cand povestesc despre el si inca mai inchid putin ochii ca sa retraisc cu mintea tremurul corpului meu cand ma atingea el dar ce folos? Trecutul trebuie lasat acolo, trairile puse in cutii pentru a fi desfacute mai tarziu si retraite iar.....
Da, imi place Nürenberg-ul si da, voi mai reveni cu foarte mare drag aici, mai am de vizitat, mai vreau sa ma ofer soarelui, sa il las sa imi tavaleasca corpul in razele lui, sa ma atinga zambind ca apoi, in amurg sa ma paraseasca in culorile apusului.
sâmbătă, 20 august 2011
Raportul din Nemtia!
Hello, va transmit direct din Nemtia care m-a primit cu bratele deschise si unde ma simt foarte bine! Vremea este superba, este cald si ghiciti ce....NU AM PURTAT GEACA; vestea buna e ca azi o sa cochetez putin si cu o pereche de pantaloni scurti! Nu imi vine sa cred ca o sa pot face asta....daaaaa...abia astept sa imi las picioarele albe sa salute soarele si sa zburd precum un mielusel abia iesit la prima iarba verde!
Despre mine..ma simt ok, am intalnit oameni dragi iar acum ma imbie la un mic dejun nemtesc asa ca chiar daca as vrea sa va mai scriu fug sa imi delectez papilele gustative si va raportez apoi!
Despre mine..ma simt ok, am intalnit oameni dragi iar acum ma imbie la un mic dejun nemtesc asa ca chiar daca as vrea sa va mai scriu fug sa imi delectez papilele gustative si va raportez apoi!
joi, 18 august 2011
Miros de vacanță
Da, da, da!! Se simte și la mine puțin miros de vacanță și parcă m-am inviorat și eu puțin cu gândul că mâine plec puțin de pe meleagurile irlandeze. Chiar dacă e pentru un week-end contează atât de mult!
Așadar mă voi imbrăca in haine de veselie și de vacanță și mâine dimineață voi decola frumos spre un loc frumos, lângă un prieten bun și o bere bună!
O să vă aduc povești, o să vă aduc poze, o să imi iau de acolo muuultă energie pentru zilele ce urmează și pentru puterea de a merge mai departe! Daaa, și am uitat să vă spun că la inceputul lunii septembrie o să plec iaaaar!!! Doar ca va fi pentru două săptămâni! Doamne, a venit vremea să mă relaxez!! Ah, și să îmi țineți pumnii că in noiembrie vreau să îmi ofer un week-end la Lisabona! Deh, am început să fac planuri!!!
Așadar mă voi imbrăca in haine de veselie și de vacanță și mâine dimineață voi decola frumos spre un loc frumos, lângă un prieten bun și o bere bună!
O să vă aduc povești, o să vă aduc poze, o să imi iau de acolo muuultă energie pentru zilele ce urmează și pentru puterea de a merge mai departe! Daaa, și am uitat să vă spun că la inceputul lunii septembrie o să plec iaaaar!!! Doar ca va fi pentru două săptămâni! Doamne, a venit vremea să mă relaxez!! Ah, și să îmi țineți pumnii că in noiembrie vreau să îmi ofer un week-end la Lisabona! Deh, am început să fac planuri!!!
miercuri, 17 august 2011
Miercurea fără carne!
Bun regăsit vă spun! Ceva zile s-au scurs de când nu am mai deschis poarta noilor postări dar acum îmi este mai bine! Așadar să purcedem, zic, mai departe și să preiau leapșa de la Dănuț și să mă pun pe treabă!
De obicei, mai sunt miercuri fără carne și chiar și vineri! Dar inițiativa lui Dănuț chiar îmi place așa că îi dăm drumul!
Dimineața am dat repede pe gât un ceai de fructe cu doua felii de pâine neagra cu chimen prăjită, 2 ouă fierte și cașcaval. Bine bine, asta se întâmpla pe la ora 8 jumătate dar până la 13.00 când o să mai introduc ceva in ghiozdan, am mai amăgit așa cu un măr. cateva bobițe de struguri, ceva sticksuri și apă..până acum am terminat1.5 l apă plată. La prânz o să ma înfing, fără nici o părere de rău, în caserola cu ciuperci făcute la cuptor cu brânză rasă pe deasupra și o salată de roșii cu ceapă verde și cu câteva ridichi roșii...deja salivez!
Până ajung acasă o să îmi mai păcălesc stomacul cu un kiwi, struguri, nectarine și încă un măr dar diseară....trec să pregătesc o salată de avocado cu brânzică și cu roșii!
Am nevoie de un avocado, o să îl iau diseară din Tesco, câteva roșii cherry si brânză proaspătă de vaci; se curăță avocado și se pasează , se amestecă puțină zeamă de lămâie , roșiile tăiate cubulețe și adaug brânza de vaci proaspătă, adaug sare după gust, pun pâinea la prăjit și salata este gata!!! Da, recunosc..cu siguranță o să beau și o bere :)
Hai, o miercuri fără carne să avem!
sâmbătă, 6 august 2011
Radio
Sa imi tineti pumnii:) Ca plec spre radio, sa inregistrez prima emisiune! Am emotii dar nu le las sa puna stapanire pe mine:) Le arunc in rucsacul din spate si merg inainte!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Confesiune
Uneori, ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici! Într-o zi, ne vom ridică și vom privi înapoi, realizând că viața noastră ar fi putut fi d...
-
......Da, azi am simtit ca a venit toamna si nevrednica de ea nu doar ca si-a asezat acum fustele pline de porumb, struguri, mere, ardei, bo...
-
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o...
-
Și ce te faci când iți este dor să simți? Vrei să nu mai doară și vrei să simți. Vrei să zâmbești, fără doar să miști mimica fetei, vrei să ...
