sâmbătă, 10 octombrie 2009

Din casa mamei

   Imediat va spun de toate...astept sa mi se aseze sarmalutele, tochitura, tiramisu, friptura la ceaun, papanasii si dulceata de soc..si va spun..Asa...mi-am asezat mai bine fundul intre pernele din patul mamei dupa un dus...
  Uite ca am ajuns iar pe meleagurile copilariei mele...Unchiul meu a facut parastas pentru bunicii mei si a si sfintit casa....Casa in care am copilarit, casa in care am spus primele cuvinte, in care am invatat atat de multe ...cum ar fi sa impletesc, rugaciuni, multe principii si valori morale...aceasta casa a imbracat haine noi...renovari totale..parca nu mai avea nimic din izul copilarie mele...si ca sa il citez pe Creanga: "Ia am fost si eu, in lumea asta, o bucata de huma insufletita in " Letea Veche...si nu am fost nici frumoasa pana la 20 de ani, nici cuminte pana la 30 de ani dar sper bogata pana la 40 de ani! He he he ...vrabia malai viseaza si calicu` praznic...
     Ma bucur si imi amintesc cu drag de pataniile din curtea bunicilor...primul semn in frunte in aceasta curte l-am "inserat", primul caine inmormantat, prima fuga de acasa la dispensar sa iau pastile la pisica...prima greva a foamei...Dar azi am avut putina tristete in suflet, mi-ar fi placut sa ii vad si pe bunici si pe tata..si in loc de parastas sa dam un chef ca pe vremuri..cu un gratar plin de miresme inbieteoare, cu buncii care dadeau povete pline de dragoste, cu verisori care jucam jocurile copilariei, cu glume si parinti fericiti...
    Ma simt foarte legata de aceste locuri...poate unii uita de unde au plecat, unora le este rusine sa recunoasca dar eu nu, eu sunt Simona care a crescut la tara, in zgomot de gaini, de tropote de cai pe strada, am fost si la dat cu sapa la porumb, am fost si la cules porumbul, si la cules de struguri....si nu imi este rusine..Am facut de toate in viata asta: si munci agricole, si plimabari in multe locuri, si mers in masini de super fitze, si mers cu trabantul, si mers cu caruta, si cu bicileta...Consider ca cei care uita de unde au plecat sau isi uita familia suntg cei carora le este rusine,, cei care nu se respceta pe ei si vor sa para ceea nu sunt...si ce folos? ce multumire ai?....
  AM fost dimineata si pe la cimitir..mereu merg acolo si cobor la ei, scarile alea parca sunt pline de tepi...cand intru incep sa ma doara toate....suflet, picioare, inima,,,si le dau binete, ma asez pe scari, lepovestesc ce am mai facut....cum am mai facut..si apoi plec....trista ca ii las acolo, fericita ca le-am vorbit....

Fug in pat....va mai povestesc maine!

Niciun comentariu:

uneori sau, probabil, mereu

Uneori avem nevoie de noi, de timp și de zâmbete. De oameni dragi și zile cu soare în suflet, chiar dacă afară plouă de rupe. Uneori ai nevo...