Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.
De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.
Au numere secrete parcă
şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.
Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.
RIP Maria
Prima dată, am vorbit cu Maria virtual, pe blogul meu. Incepuse să mă urmărească, după ce, un prieten comun, i-a spus despre mine și că ur...
2 comentarii:
Nu sunt cuvinte care sa iti ia durerea, nu sunt promisiuni ce ti se pot face pentru a trece peste durerea asta, sper doar ca azi sa ai alaturi de tine persoanele care tin la tine si carora le pasa de tine! Asta e cea mai sincera dovada de prietenie, iubire, daruire. Eu sunt acolo, ma vezi?
Da, te vad ..si multumesc de telefoane, mesaje....voi supravietui, mai trebuie sa aflu cum scot inima din piept , sa nu ma mai doara...dar e greu!
Am nevoie de o imbratisare, am nevoie sa stau intinsa undeva in iarba si sa privesc cerul....am nevoie de tarie ca sa ii arat lui ca sunt tare....diseara voi fi singura probabil...voi incerca sa dooorm......
Trimiteți un comentariu