....intrebari din mintea mea

Ce este viata si ce suntem noi ? Este o piesa ieftina de teatru…iar noi niste marionete in mainile destinului..numai ca noi avem suflet..avem sentimente..si tot ce se intampla in jurul nostru ne afecteaza intr-un fel sau altul..radem..plangem..zambim…ne intristam…Ce frumoasa ar fi viata fara dezamagiri si fara deziluzii..fara suferinta..Dar daca ar fi asa,nu s-ar mai numi ‘’VIATA’’..s-ar numi ‘’VIS’’..ne place sa visam pt k visul ne permite sa fim cine vrem, cand vrem si cum vrem.. In vis totul e posibil. Dar ajungem sa confundam realitatea cu oniricul..si cand deschidem ochii..totul se naruie…visele se sparg de geamul realitatii atat de crude, iar dorintele ni se spulbera si se risipesc..in vant…Asta e realitatea pe care o traim zi de zi..Si doare..ne doare pt k avem suflet.nu suntem doar niste marionete…Cine poarta vina a tot ceea ce se intampla cu noi-oamenii acestei lumi? Din pacate tot noi..noi ne cream sansele in viata..sau nesansele..totul sta in mainile noastre insa noi inca nu realizam..preferam sa aruncam vina pe destin..si gresim. Tot pt k suntem oameni, avem posibilitatea sa rationam..sa luam decizii si sa ni le si asumam..Insa nu…noi preferam calea cea mai usoara: luam decizii..nu ne gandim la consecinte si ulterior aruncam vina pe ‘’Dl.Destin’’. Daca am rationa fiecare gest pe care il facem..totul ar fi altfel..iar consecintele nefaste nu s-ar mai rasfrange culmea tot asupra noastra..Totul in viata are o logica..si ce bine ar fi sa gasim logica fiecarui gest, fiecarei fapte..ce bine ar fi sa intelegem de ce ne indragostim fara sa fim iubiti .. si de ce nu putem sa smulgem dragostea din piept cand observam ca sentimentele nu sunt reciproce…?!…Oare de ce iubim si mai profund? Oare de ce?….Asta ar fi doar un exemplu…
Sunt multe intrebari de pus..dar nu la toate vom gasi raspunsurile…. Si continuam acest joc murdar al vietii..in speranta ca intr-un final il vom castiga….
……. neincrederea e un paradox..un exemplu…sa ai incredere dar sa nu crezi tot ce vezi si tot ce auzi..adica sa nu crezi tot ce spui tu si ce vezi in oglinda cand te uiti. De obicei obisnuiesti sa te minti singura/a? Sau lasi si pe altcineva sa te minta? Vrei nu vrei devii complicele la minciuna ce ti se spune sau pe care-o vezi,si de ce nu,la cea pe care-o traiesti si/sau simti.
Cand spun despre minciuna pe care-o simti ma refer la sentimente, minciuna pe care-o traiesti e farsa care ti se face,cand ti se insceneaza ceva.
Minciuna ce-o simti e atunci cand te minti tu insuti in privinta a ceva sau a cuiva…spunem ca sentimentele sunt inselatoare,dar trebuie sa ne dam seama ca si noi ne lasam inselati de acele sentimente.
Suntem vinovati de propria teapa oare?
Cum sa avem incredere in noi, in ceilalti, in ceea ce ne inconjoara traim si simtim, cand noi prin naivitatea noastra ne lasam pacaliti de propriile sentimente si de cei din jur?
Da, stiu ca rare sunt persoanele si sentimentele care sa merite increderea noastra,dar care-s alea?
Si uite asa ajungem sa luam totul la ghici.
Sa am incredere sau nu? Si daca am incredere si ma las pacalit/a de fapt?Daca nu am incredere si s-ar putea sa pierd ceva valoros? Sa am sau nu incredere?
Cam astea sunt unele intrebari din miile de alte intrebari pe care ni le punem cand suntem in situatii care implica si increderea.