..da...sarbatorim un an de convietuit, de suportat, un an in care mi-a fost prieten, dusman, dar mai ales mi-a oferit un umar pe care puteam sa plang.
Un an in care ne-am suportat aberatiile, cuvintele fara sens. Uneori ne mai certam..si stateam chiar si o saptamana fara sa vorbim, dar intotdeauna faceam eu primul pas si-i ceream iertare...si stergeam cu buretele tot ce a fost si luam de la capat toate copilariile. Ii spuneam toate problemele mele.ma intelegea..nu prea imi dadea el cine stie ce sfaturi, dar imi placea cum incerca sa-si gaseasca cele mai potrivite cuvinte sa ma scoata din "anumite stari". Si de cele mai multe ori reusea.....si avea un zambet.de aceea am ales sa raman alaturi de el si sa ne punem laolalta sufletele..si am chemat un copil sa le amestece ca pe doua figurine din plastilina...si de atunci suntem de nedespartiti. Acum pot spune ca relatia noastra a evoluat si am lasat-o mai moale cu sicanarile..nu ne mai arde noua de prostii....Imi aduc aminte prima zi cand ne-am cunoscut.....auzisem de el de la niste prieteni si eram foarte curioasa sa-l cunosc si ce mi-am zis:
-Bai,fata, ia lasa tu timiditatea si spune-i ce simti!
Si foarte frumos m-am dus la el si m-am prezentat; era obisnuit cu astfel de lucruri si cred ca radea de infantilitatea mea! Dar, spre surprinderea mea, a acceptat cu zambetul pe buze sa devenim prieteni si am trait fericiti pana la adanci batraneti :)adica si am trait fericiti timp de un an
Da..sarbatorim un an de trait impreuna:eu si blogul meu :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu