Este adevarat ca toti suntem trecatori pe acest pamant si nimic nu dureaza o eternitate, este adevarat ca suntem constienti ca intr-o zi sau alta ne luam ramas bun de la aceasta lume si lasam in urma oameni care ne plang, ne pomenesc si se gandesc la noi...doar ca niciodata nu suntem pregatiti.
Saptamana asta mi-am condus pe ultimul drum ultima bunica....am ramas atat de goala in visteria mea unde pana acum 9 ani aveam 4 bucati de bunici frumosi, iubiti, blanzi, inteligenti si haiosi. Nimic nu va inlocui locul ocupat de ei in sufletul meu si nimic nu va sterge amintirile mele din copilaria frumoasa pe care am avut-o! Nimeni nu imi poate lua suferinta care este in sufletul meu acum asa cum nimeni nu imi poate da inapoi macar cateva clipe reale cu cei dragi, plecati prea devreme.
Nimic nu prevestea ca anul acesta voi fi in doliu, dar cum neprevazutul isi face simtita prezenta asa si la inceputul lunii decembrie eram in spital, langa bunica mea.....o bunica si o mama exceptionala, de o blandete pe care imi este greu sa o descriu...un om deosebit, o femeie puternica care la nici 27 de ani i-a murit primul sot, a ramas cu doi copii...s-a recasatorit cu un om deosebit si a mai avut 2 copii. Vremurile au fost grele in trecut dar cu munca, vointa si putere si-au facut o gospodarie frumoasa, si-au crescut copii frumos si a devenit model de viata pentru nepotii pe care i-a crescut in casa de pe malul Siretului. Imi aduc aminte , parca s-a intamplat ieri, diminetile in care ne trezea mirosul de gogosi, clatite, coltunasi, lapte cu cacao, placinte, invartita...atat de multe bunatati stia sa faca cu mainile ei trudite; mancarea pe care o pregatea bunica era cea mai buna, nici mamei nu ii ies atat de bune....blandetea cu care ne vorbea, ne indruma in viata si ne spunea mereu sa credem in Dumnezeu ca ne va fi usor in viata..In ultimele ei zile i-am fost alaturi si i-am spus cat de mult o iubesc, ce femeie puternica este si ce bunica extraordinara, ca ne-a crescut cum trebuie si ca o iubim toti nepotii. Era atat de mandra de noi, de toti nepotii...nu am sa uit cand a fost preotit varul meu cat de mandra era, cand a devenit prima oara strabunica, cand imi povestea cum nepotul ei chirurg a operat-o, cand spunea tuturor ca eu sunt educatoare la ea in sat sau mai tarziu ca apar la televizor, cand povestea cum verisoara mea a luat bacalureatul cu nota aproape de zece si ca a luat la o facultate grea in Bucuresti...ii bucuram toti sufletul si pe toti ne iubea in aceeasi masura...marti eram toti la capataiul ei.. verisorul meu ..imbracat in straie preotesti ii canta vesnica pomenire, varul meu ii spunea bunicului cat de puternica a fost deoarece pacientii lui cu diagnosticul bunicii in 48 de ore plecau spre cele sfinte....marti eram toti cerniti de durere si parca toti am fi vrut sa fie un vis urat, un vis din care sa ne trezim si sa ne ducem acasa la ea, in Radomiresti si ea sa ne astepte cu o tava de poalen-n brau cu smantana....
Se spune ca Lui Dzeu ii plac oamenii buni, acum are in Imparatia Lui o mama desavarsita, o bunica extraordinara si o sotie model....ne-a luat-o noua..de aici de unde o mai vroiam cativa ani....
Dzeu sa te ierte, Bunica! Ai fost pentru mine oaza de blandete, mi-ai demonstrat ca bunatatea este o calitate rara si mi-ai aratat ca oamenii sunt toti frumosi, trebuie doar sa stii sa ii privesti!
joi, 16 decembrie 2010
vineri, 3 decembrie 2010
Plec putin
Am asteptat melodia asta atat de mult...o ascultam in concertele Alinei si o traiam atat de intens. Eu am ales sa plec de tot.......in urma mea raman oameni...oameni pe care ii iubesc, oameni pe care ii ador si care si ei la randul lor ma iubesc si ei
joi, 18 noiembrie 2010
Dintisori si asteptari
De cateva zila am intrat in programul de reabilitare cu dintisorii. Astfel ca acum arat ca o baba de 90 de ani, vorbesc ca un copil de 3 ani, stalcit si cu lene....dar rezultatul va fi un zambet superb:)
De ceva timp ma chinui sa scap de acest complex, al danturii si mereu ma loveam de partea financiara...am cerut ajutor acolo unde toti copii o fac: la mama si m-am lovit de un refuz categoric si dureros.mi-am promis ca o sa trag si o sa muncesc pe burta..dar in Romania daca nu ai PCR-uri ( Pile, Cunsostinte, Relatii = PCR) nu reusesti nimic....
Acum sunt fericita...anul asta mi s-a bifat listuta ceruta la inceputul anului...se pare ca daca faci un revelon afundat in tristete, singura in casa si dormind, fara harmalaie, muzica si chefuri gandesti mai bine ce iti doresti si pui listuta mai bine la punct....Eu pot sa spun ca le-am bifat frumos! Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu si trupei mele de ingerasi!
Sunt fericita! Chiar sunt!
De ceva timp ma chinui sa scap de acest complex, al danturii si mereu ma loveam de partea financiara...am cerut ajutor acolo unde toti copii o fac: la mama si m-am lovit de un refuz categoric si dureros.mi-am promis ca o sa trag si o sa muncesc pe burta..dar in Romania daca nu ai PCR-uri ( Pile, Cunsostinte, Relatii = PCR) nu reusesti nimic....
Acum sunt fericita...anul asta mi s-a bifat listuta ceruta la inceputul anului...se pare ca daca faci un revelon afundat in tristete, singura in casa si dormind, fara harmalaie, muzica si chefuri gandesti mai bine ce iti doresti si pui listuta mai bine la punct....Eu pot sa spun ca le-am bifat frumos! Si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu si trupei mele de ingerasi!
Sunt fericita! Chiar sunt!
marți, 16 noiembrie 2010
Leapsa de previziuni
De ceva zile nu am mai scris iar..probabil ca o perioada voi scrie doar lucruri care nu au sens..sau probabil voi face doar cate o leapsa..vedem..cert e ca acum mi-a dat Daniel o noua leapsa cu previziunile pentru aceasta iarna. Pentru mine va fi cea mai frumoasa iarna, o iarna plina de asteptare, pentru o perioada si apoi plina de activitati impreuna cu EL...Va fi un Craciun frumos, un Craciun de poveste...iar in camara sufeltului am puse pe rafturi doar lucruri frumoase; proviziile stgricate si din anii trecuti le-am aruncat, am facut curatenie generala..vreau sa imi pun in camara doar lucruri frumoase!!!!
vineri, 12 noiembrie 2010
Fericire
Nu am mai scris de multa vreme...nu pentru ca nu am vrut doar ca nu stiu sa va explic in cele mai frumoase cuvinte ceea ce simt... A fost si ziua mea, am 31 de ani si cred in minuni....Viata ti se poate schimba in cateva zile si starea psihica ti se schimba de la cer la pamant..
De ziua mea am primit cel mai frumos cadou: iubirea; l-am primit pe el si iubirea lui! Am primit cheia spre lumea fericirii, drumul spre a avea familia mea cu un baiat frumos si inca altii mai mici...Am gasit linstea dupa care umblam si omul de care aveam nevoie sa imi deschida calea spre viata.
Viata mea va fi frumoasa, vom imbatrani frumos impreuna si vom avea ce sa le povestim copiilor, sa le spunem cat de frumoasa e iubirea si cate minuni face, sa le insuflam o scara de valori asemenea celei pe care noi o detinem si sa le oferim iubire si dragoste parinteasca.
Plec pe drumul fericirii cu inima deschisa, cu dorinta de a-l face cel mai fericit barbat si de a-i oferi copii frumosi! Viata mea abia acum incepe...simt asta si sunt fericita....Niciodata nu m-am gandit ca nu Romania este tara unde ma asteapta fericirea dar toate lucrurile frumoase se intapla cand nu te astepti si vin de unde nici nu gandesti.
Sa va bucurati pentru mine, pentru fericirea mea si sa aveti si voi in suflet ce simt eu acum, sa va fie si voua soarele mereu pe strada..eu ma pregatesc sa devin doamna, mama si cea mai fericita femeie din univers!
De ziua mea am primit cel mai frumos cadou: iubirea; l-am primit pe el si iubirea lui! Am primit cheia spre lumea fericirii, drumul spre a avea familia mea cu un baiat frumos si inca altii mai mici...Am gasit linstea dupa care umblam si omul de care aveam nevoie sa imi deschida calea spre viata.
Viata mea va fi frumoasa, vom imbatrani frumos impreuna si vom avea ce sa le povestim copiilor, sa le spunem cat de frumoasa e iubirea si cate minuni face, sa le insuflam o scara de valori asemenea celei pe care noi o detinem si sa le oferim iubire si dragoste parinteasca.
Plec pe drumul fericirii cu inima deschisa, cu dorinta de a-l face cel mai fericit barbat si de a-i oferi copii frumosi! Viata mea abia acum incepe...simt asta si sunt fericita....Niciodata nu m-am gandit ca nu Romania este tara unde ma asteapta fericirea dar toate lucrurile frumoase se intapla cand nu te astepti si vin de unde nici nu gandesti.
Sa va bucurati pentru mine, pentru fericirea mea si sa aveti si voi in suflet ce simt eu acum, sa va fie si voua soarele mereu pe strada..eu ma pregatesc sa devin doamna, mama si cea mai fericita femeie din univers!
luni, 1 noiembrie 2010
Plec
..si de data asta plec sigur! Nimic nu ma va opri...un nou inceput..dar care va fi unul frumos..pun punct aici cetateanului Romaniei, pun punct siguratatii....
Da, am luat decizia, sunt fericita si nerabdatoare sa ajung acolo, sunt multumita ca a iesit soarele pe strada mea...
Multi probabil imi vor spune sa ma mai gandesc dar eu stiu clar ca nu am la ce! Vreau sa fiu acolo, vreau sa fiu langa el, vreau sa imi costruiesc un nou inceput ..care va fi frumos, linistit si plin de imbratisari...
Pentru cei dragi sufeltului meu voi spune cateva cuvinte dintr-o melodie a Alinei Manole: voi pleca putin, nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta!!!!!! Da, si mie imi veti lipsi toti dar mai stiu ca o prietenie nu se raceste datorita catorva mii de kilometrii!!!
Va iubesc pe toti cei care sunteti in sufletul meu si mereu veti fi speciali, veti fi nebunii mei, veti fi acolo, langa sufletul meu! Si vreau sa va bucurati pentru mine, sunt convinsa ca o veti face!!
miercuri, 27 octombrie 2010
Leapsa de la Candice!
Am preluat de la Candice o leapsa cu "mi-e dor"...imi vine ca o manusa aceasta leapsa..
- Mi-e dor de tata! Un dor mistuitor care niciodata nu va fi stins;
- Mi-e dor de papusa Ana, prietena copilariei mele;
- Mi-e dor de gradinita, de jocurile cu discurile alea din plastic din care ne faceam mitraliere si ne jucam in pauze;
- Mi-e dor de imbratisarea bunicii Maria care a plecat alaturi de tata si de bunicul;
- Mi-e dor de duminicile cu prietenii bunicului meu si cu bunicu` cand jucam table si ascultam la radioul Gloria meciurile de etapa si singurul zgomot acceptat era cel de la zaruri si de la pull-uri.
- Mii-e dor de diminetile de la bunica Ileana unde mereu gaseam gogosi calde, clatite, coltunasi, lapte cu fidea, papanasi sau placinte calde si bune;
- Mi-e dor de anii de scoala cand primeam cu o mandrie nemaintalnita coronita de premianta si abia asteptam sa ajung acasa sa citesc ce mi-a scris Dna pe carti.
- Mi-e dor de dna invatatoare, femeia care mi-a deschis drumul in viata;
- Mi-e dor de serile din strada, cu ceilalti copii cand jucam Flori, fete, Ratele si vanatorii, Miuta, Baraj, Hotii si vardistii, 9 pietre...
- Mi-e dor de colegii de generala si de liceu cu care am petrecut atatea momente frumoase;
- Mi-e dor de chiulurile nevinovate si zilele pierdute la biliard;
- Mi-e dor de taberele si excursiile in grup, unde faceam cele mai traznite lucruri ;
- Mi-e dor de un concediu la mare cu parintii mei;
- Mi-e dor de mesele mari si bogate din curtea parinteasca unde eram toti din familie: verisori,m unchi, matuse....
- Mi-e dor de napolitana Margareta trasa in ciocolata pe care mi le aducea mama;
- Mi-e dor de pizza de la Intermeridian, din Bacau si de rulada de ciocolata pe care o primeam drept prima dupa orele de balet ( va dati seama ce mult isi dorea tata sa ajung balerina, imi lua si cate doua )
- Mi-e dor de o relatie in care eram fericita si iubita....
- Mi-e dor de doi ochi calzi si dragi pe care i-am intalnit prima data in iunie anul trecut;
- Mi-e dor de un week-end la munte, cu gasca mare...sa ne batem cu zapada, sa ne tavalim prin zapada si seara sa facem un vin fiert si sa jucam mima.
- Mi-e dor de Port EL Kantaui si de fantana muzicala din centrul statiunii;
- Mi-e dor de plimbarea cu vaporasul prin Stockholm;
- Mi-e dor de o noapte in care sa fiu tinuta in brate.....
- Si cel mai crunt dor dintre toate ...mi-e dor de mama..de vocea ei...de ea...si acest dor , ultimul si cel dinati dor cel mai tare..
Incet, incet spre 50 si 31:)
In ultimul timp nu am mai putut sa scriu...tot incercam sa uit de tot si de toate pentru a trece peste anumite evenimente care se succed in viata mea...
Voi vorbi despre o persoana care a fost langa mine de cand m-am nascut..din momentul in care am spus buna acestei lumi a fost langa mine...ca un frate mai mare..ca un al doilea tata, ca cel care mereu era acolo....Diferenta intre noi este de 19 ani si acusica, sambata, schimba prefizul si face 50 de ani! Suntem pana si aceeasi zodie....Cand vroia sa plece la baieti eram coada lui, trebuia sa ma ia cu el ca altfel nu il lasa bunica, atunci cand a inceput sa fumeze repede l-am spus bunicii:
"- Bunica, sa stii ca Tinel scoate fum pe gura!".....Imi aduc aminte ca aveam 5 anisori si vroiam foarte mult un joc Lego de la parterul magazinului Luceafarul din Bacau...unde intamplator lucra o doamna de la noi din comuna si ajung acolo si spun ce vreau sa imi ia mama si Dna Barbu: Mergi acasa ca iti aduce mos Neculai..eu neincrezatoare nu, ca eu vreau jocul ala, eu vreau sa fac roboti..cu chiu cu vai m-a luat mama acasa, plangand..i-am sarit in brate cand l-am vazut si am inceput sa plang si sa ii spun ca nu a vrut mama sa imi ia si el mi-a spus ca l-a vazut pe Mos Neculai acolo, in magazin si sigur l-a luat pentru mine..si cand a venit Mos Nicolae...la el in camera imi lasase acest joc....am mai crescut ..si el a hotarat sa isi faca o familie, sa se casatoreasca..nu prea eram eu incantata ca eu il vedeam doar a meu..dar dupa cununia civila i-am spus ca daca nu ma ia cu el in luna de miere ma supar pe el....la nunta...toata seara am plans ca eu vreau in luna de miere...pana la urma a plecat doar el cu cea pe care o iubeste si acum ...dar mi-au adus de la Predeal " Nu te supara, frate" si dulciuri. I-am trezit la prima ora a diminetii, bateam la ei la usa sa vad ce mi-au adus....
Timpul a trecut peste noi, el a devenit parinte, am plecat la prima intalnire din viata mea din casa lui si a Corinei....am plecat la prima discoteca din casa lui si a Corinei...cu ei vorbeam orice si ii gaseam cei mai cool prieteni avuti...Cand am devenit majora imi aduc aminte ca a venit sa o aduca pe verisoara mea...si m-a dansat ca cica sa danseze si el nepoata lui majora....cu timpul familia aia mare, care o aveam....curtea aia unde eram noi mereu fericiti a imbracat haine triste....am pierdut familia in sanul careia am crescut..bunicul si bunica au plecat spre ceruri, tatal meu si el s-a grabit acolo sus...in noaptea cu pricina prima persoana pe care am sunat-o a fost Valentina....fiica lui...si astfel a aflat si el ca trebuie sa isi scurteze concediul...sa plece pe ploaie....
Anii s-au scurs si au lasat urme si la el...acum 7 ani a suferit un infarct..iar de atunci viata lui s-a schimbat complet..si a lui si a familiei....Cu o putere exceptionala si o dorinta de viata a renuntat la tigari, a urmat si urmeaza cu sfintenie un regim alimentar..singura lui slabiciune fiind dulciurile....Din pacate daca ai avut o data probleme cu inima...le ai mereu....Acum cateva zile a avut o zi nefasta, i s-a facut rau...ce a urmat este usor de imaginat: medici, analize, controale, decizii.....era programat la o coronografie si un stend la Iasi..dar acolo au descoprit o problema la o valva..lucru ce duce inevitabil la o operatie pe cord deschis....
Mi-e frica si in acelasi timp sunt si optimista, constienta fiind ca orice operatie are un risc, dar daca medicii vor sa faca operatie inseamna ca stiu ei ce stiu....Mi-e inima mica mica si ma rog la Doamne Doamne sa fie bun cu noi...pe Tati meu si pe buni mei sa vegheze asupra lui si sa ii dea putere sa treaca peste acestea, sa nu ii mai fie frica, sa stie ca noi toti il iubim foarte mult si ca pentru mine este ca un tata, ca stiu ca este acolo si ca el este cel care ma leaga de curtea copilariei mele.....
Nu am apucat niciodata sa ii spun cat de mult il iubesc, nu am apucat niciodata sa ii spun cat de mult au insemnat pentru mine incurajarile lui, faptul ca ma iubeste neconditionat si ca privindul pe el retraiesc momentele copilariei...cu jocurile nevinovate, cu glumele baietilor, cu tot ceea ce ma leaga de el in acesti 31 de ani...
Sa imi traiesti unchiule, sa imi fii sanatos si plin de putere, sa ma inveselesti mereu cand am nevoie si sa ma dojenesti cand gresesc, sa ma mangai pe par si sa ma imbarbatezi spunandu-mi ca sunt puternica!!!! Sambata schimbi prefizul..nu te provoc la un dans al pinguinului acum dar la vara sigur facem un chef mare in curte si topaim:) si promit sa iti pun si :"Pusca si cureaua lata"
Te iubesc!
P.S. O sa revin si cu o fotografie, promit!
Voi vorbi despre o persoana care a fost langa mine de cand m-am nascut..din momentul in care am spus buna acestei lumi a fost langa mine...ca un frate mai mare..ca un al doilea tata, ca cel care mereu era acolo....Diferenta intre noi este de 19 ani si acusica, sambata, schimba prefizul si face 50 de ani! Suntem pana si aceeasi zodie....Cand vroia sa plece la baieti eram coada lui, trebuia sa ma ia cu el ca altfel nu il lasa bunica, atunci cand a inceput sa fumeze repede l-am spus bunicii:
"- Bunica, sa stii ca Tinel scoate fum pe gura!".....Imi aduc aminte ca aveam 5 anisori si vroiam foarte mult un joc Lego de la parterul magazinului Luceafarul din Bacau...unde intamplator lucra o doamna de la noi din comuna si ajung acolo si spun ce vreau sa imi ia mama si Dna Barbu: Mergi acasa ca iti aduce mos Neculai..eu neincrezatoare nu, ca eu vreau jocul ala, eu vreau sa fac roboti..cu chiu cu vai m-a luat mama acasa, plangand..i-am sarit in brate cand l-am vazut si am inceput sa plang si sa ii spun ca nu a vrut mama sa imi ia si el mi-a spus ca l-a vazut pe Mos Neculai acolo, in magazin si sigur l-a luat pentru mine..si cand a venit Mos Nicolae...la el in camera imi lasase acest joc....am mai crescut ..si el a hotarat sa isi faca o familie, sa se casatoreasca..nu prea eram eu incantata ca eu il vedeam doar a meu..dar dupa cununia civila i-am spus ca daca nu ma ia cu el in luna de miere ma supar pe el....la nunta...toata seara am plans ca eu vreau in luna de miere...pana la urma a plecat doar el cu cea pe care o iubeste si acum ...dar mi-au adus de la Predeal " Nu te supara, frate" si dulciuri. I-am trezit la prima ora a diminetii, bateam la ei la usa sa vad ce mi-au adus....
Timpul a trecut peste noi, el a devenit parinte, am plecat la prima intalnire din viata mea din casa lui si a Corinei....am plecat la prima discoteca din casa lui si a Corinei...cu ei vorbeam orice si ii gaseam cei mai cool prieteni avuti...Cand am devenit majora imi aduc aminte ca a venit sa o aduca pe verisoara mea...si m-a dansat ca cica sa danseze si el nepoata lui majora....cu timpul familia aia mare, care o aveam....curtea aia unde eram noi mereu fericiti a imbracat haine triste....am pierdut familia in sanul careia am crescut..bunicul si bunica au plecat spre ceruri, tatal meu si el s-a grabit acolo sus...in noaptea cu pricina prima persoana pe care am sunat-o a fost Valentina....fiica lui...si astfel a aflat si el ca trebuie sa isi scurteze concediul...sa plece pe ploaie....
Anii s-au scurs si au lasat urme si la el...acum 7 ani a suferit un infarct..iar de atunci viata lui s-a schimbat complet..si a lui si a familiei....Cu o putere exceptionala si o dorinta de viata a renuntat la tigari, a urmat si urmeaza cu sfintenie un regim alimentar..singura lui slabiciune fiind dulciurile....Din pacate daca ai avut o data probleme cu inima...le ai mereu....Acum cateva zile a avut o zi nefasta, i s-a facut rau...ce a urmat este usor de imaginat: medici, analize, controale, decizii.....era programat la o coronografie si un stend la Iasi..dar acolo au descoprit o problema la o valva..lucru ce duce inevitabil la o operatie pe cord deschis....
Mi-e frica si in acelasi timp sunt si optimista, constienta fiind ca orice operatie are un risc, dar daca medicii vor sa faca operatie inseamna ca stiu ei ce stiu....Mi-e inima mica mica si ma rog la Doamne Doamne sa fie bun cu noi...pe Tati meu si pe buni mei sa vegheze asupra lui si sa ii dea putere sa treaca peste acestea, sa nu ii mai fie frica, sa stie ca noi toti il iubim foarte mult si ca pentru mine este ca un tata, ca stiu ca este acolo si ca el este cel care ma leaga de curtea copilariei mele.....
Nu am apucat niciodata sa ii spun cat de mult il iubesc, nu am apucat niciodata sa ii spun cat de mult au insemnat pentru mine incurajarile lui, faptul ca ma iubeste neconditionat si ca privindul pe el retraiesc momentele copilariei...cu jocurile nevinovate, cu glumele baietilor, cu tot ceea ce ma leaga de el in acesti 31 de ani...
Sa imi traiesti unchiule, sa imi fii sanatos si plin de putere, sa ma inveselesti mereu cand am nevoie si sa ma dojenesti cand gresesc, sa ma mangai pe par si sa ma imbarbatezi spunandu-mi ca sunt puternica!!!! Sambata schimbi prefizul..nu te provoc la un dans al pinguinului acum dar la vara sigur facem un chef mare in curte si topaim:) si promit sa iti pun si :"Pusca si cureaua lata"
Te iubesc!
P.S. O sa revin si cu o fotografie, promit!
duminică, 17 octombrie 2010
incetati
Va rog sa va opriti din incercarile de a ma schimba.....lasati-ma sa fiu in lumea de copil unde exista Mos Craciun si Mos Nicolae, unde nu sunt probleme, unde mereu Zmeul va fi invins de Fat Frumos si Ileana Consanzeana traieste pana la adanci batraneti cu Fat Frumosul ei....
In lumea in care nu vad rautatea oamenilor, nu stiu ce sunt alea intrigi, nu stiu ce inseamna loviturile sortii si nici nu stiu ca timpul trece si nu se mai intoarce!.....
Unde nu vreau sa stiu ce inseamna suferinta, unde nu prea stiu ce este iubirea si ce inteles au pentru unii sacrificiile din iubire.....
Lasati-ma in copilaria mea tarzie si roz...mai vizitez si lumea reala din cand in cand..dar altfel e asa de bine la mine..
vineri, 15 octombrie 2010
simtiri
ma simt mica...ca un nimic.ma simt de parca incurc pe toata lumea si parca toti au ceva cu mine....o sa tac, o sa imi vad strict de mine si de ale mele..am destule...pe care doar eu stiu cum le duc si doar eu mi le pun pe caprarii.....daca gafez o fac inconstienta..si in nici un caz ca sa fac rau celor la care tin....asa sunt eu..dar cred ca trebuie sa fac ceva...si o sa iau masuri...decizia a fost luata!....ma conformez...
... de toamna
Se asterne linistea si norii isi iau in primire cerul in fiecare zi! Totul este mohorat si probabil si starea de spirit a celor din jur este la fel...dar la mine s-a accentuat o stare de bine.
Motive deosebite nu am, da..sunt fericita ca sunt sanatoasa, ca pot sa zambesc si ca am oameni langa mine...
Toate sufletele isi fac canoanele, in felul lor, dupa mintea si cerul lor. Cu cat mai multi pasi faci, cu atat ti se da mai mult, cu atat ti se arata mai mult.
Totul se intampla pentru un motiv, iar cand ajungi sa simti asta cu toata fiinta ta, lucrurile se simplifica pana la nucleu, incepi sa vezi lumina, incepi sa te hranesti cu substanta.
Cui ii e frica de cer? Doar aceluia care nu a invatat zborul.
“Da-ti drumul si crede, nimic rau nu ti se va intampla!”
joi, 14 octombrie 2010
TU
Te vad...te simt si stiu ca existi....stai inca ascuns si te pregatesti sa apari.
Te vad pe aleile din parc cand ma plimb si matur frunzele cu picioarele, te vad cand ridic privirea spre cer sa privesc un norulet mai ratacit, te simt seara cand ma arunc in bratele somnului; esti acolo si imi spui noapte buna.
Iti stiu chipul, iti stiu obiceiurile, stiu ca nu iti place sa fii dadacit dar iti place sa fii alintat, nu iti place sa pui capacul la pasta de dinti dar adori cand te cert si iti spun ca data viitoare ma supar; Iti place ca vorbesc mult si fara oprire, iti place cand ma alint ca un copil cand vad ceva in supermarket si dau din picioare ca un copil razgaiat...nu iti place cand sunt trista si ma gandesc la neputinta mea de a schimba lumea, nu iti place ca uneori desi am nevoie de ajutorul unui barbat il refuz - dar fac asta pentru ca am fost obisnuita atat de mult timp sa o fac ....
Oriunde m-as duce ma vei urma si ma vei gasi tu pe mine sau eu pe tine; nu stiu cat va trece pana cand te voi intalni si pana cand privirile noastre vor fi prinse in inchisoarea iubirii vesnice dar eu ma pregatesc cu mare drag de aceasta pedeapsa pe viata. Iti simt zambetul in ceafa cand imi intind oasele obosite de ani, cand imi odihnesc ochii obositi de clisee cotidiene....
Cand sunt pe strada stiu ca ma protejezi si ma tii de mana, imi strangi pumnul in palma ta hotarata ca sa nu imi fie frig, imi alini dorul de acasa si ma imbarbatezi si imi spui ca va fi bine....te bucuri alaturi de mine cand imi marturisesc afectiunea fata de prieteni si ma dojenesti cand ma supar pe cineva;
Sa stii ca te astept, stau cuminte pe banca vietii si astept zilele iubirii, mai alerg pe poteca sperantei si ma mai opresc la cate o magnolie a fericirii sa o miros....asa trece timpul mai repede!
luni, 11 octombrie 2010
"Povestea Lupului Albastru" si "Astazi, Acum" - lansare cu prieteni si pentru prieteni
Pana la concertul Alinei avem chiar maine un eveniment pe care il astept cu drag.
Draga mea prietena, Loreta Popa, isi lanseaza maine doua carti pe care va invit cu mare drag sa le aveti pe politele din bibliotecile voastre. Sunt doua carti de suflet, scrise cu suflet si pentru suflet.
Lansarea va avea loc la Teatrul Nottara, orele serii, pe la 18.00..vor fi multi prieteni, multi oameni cu suflete calde si atmosfera placuta.
Concertul lunii
Eu spun sa va anuntati prietenii invizibili, piticii, amantii si amantele, iubitii si iubitele, prietenii de tot felul si sa veniti la un concert aniversar Luna Patrata, in Clubul Taranului Roman!.
Rezervarile pentru mese la nr. : 021 310 80 48.
Eu voi fi acolo!
Leapsa III + cu tatuaj sau fara?
Uite ca incep sa imi fac un obicei din a prelua si a da mai departe leapsa. E adevarat ca mai tarziu cu o zi dar in week-end am fost foarte ocupata sa dorm!
Leapsa data mie de Dan consta in urmatoarele: " Daca va incumetati sa si concluzionati cu un cuvant din 10 litere, e chiar de nota 10."..asadar hai sa vedem ce reusim sa facem. Am facut o multime de permutari, de incercari...m-am zbatut si am spus ca sa incerc si cu un cuvant din 10 litere...dar pana la urma am ales:
ZIUA DE NOTA ZECE ESTE CAND ZAMBESC SI SUNT FERICITA!
Acum sa preia leapsa de la mine cine doreste! Este chiar o provocare inteligenta!! Sava vad, dragii mei.
Afara de leapsa..azi ma gandeam sa vorbim despre tatuaje..Nu de multe ori mi-a fluturat prin minte sa imi fac un tatuaj..o gargarita, un delfin, o stea apoi iar ma razgandeam...Azi m-a lovit o intrebare: la ce imi foloseste un tatuaj?..bine, sunt o multime de alte lucruri in viata pe care le facem si nu ne folosesc.. Multi dintre prietenii cu tatuaj imi spuneau: fata, trebuie sa iti faci daca iti doresti....eu le spuneam ca ma mai gandesc...ca da, imi place sa fiu spontana dar parca un tatuaj implica multe iar ceea ce inclina balanta si mai mult spre a ramane fara tatuaj este ideea ca in viitor, cand voi avea copii, ma trezesc cu ei acasa tatuati si eu nu le pot spune ca nu e bine, nu le pot spune ca vor regreta deoarece imi vor arunca in fata:"-Da tu de ce ai mama? Nu ai fost si tu ca noi?"....
Voi ce spuneti? v-ati face un tatuaj?
sâmbătă, 9 octombrie 2010
NORI GREI
Cerul este gri, s-a dus cu bleu-ciel si cu raze de soare obraznice dare iti bateau in geam. Este frig, este urat, este mohorat si natura se pregateste sa moara; copacii raman goi, iarba se ascunde pana la primavara, florile hioberneaza, roadele sunt culese si puse in camara pentru la iarna.
Fara sa ne dam seama, aproape a trecut si anul asta, fara sa ne dam seama am mai mancat cateva luni din viata noastra si si am mai pus la sufletel cateva cutiute cu amintiri. Toamna se numara bobocii...eu am numar in plus unii, in minus altii dar la fiecare a fost dupa bunul plac si mai ales dupa deciziile proprii. Nu imi pare rau de cei care nu mai sunt in curtea mea, nu meritau sa fie si mai ales nu au fost demni de increderea mea, au insiruit povestile din noapte si secretele mele ca si cum as fi vrut sa apara undeva pe prima pagina intr-o publicatie..daca as fi vrut asta ma strofocam putin si mi le punea Dede pe Can-can =))
Starea mea nu stiu care e, ma simt sleita de puteri dar cu dorinta de a face multe lucruri, ma simt adormita si obosita dar in acelasi timp as pierde ore cu prietenii vorbind, la un ceai cald sau un vin fiert. Aseara am iesit iar cu fetele si a fost ok, ne-am mai ametit noi putin pe Lipscani cautand ceva care sa ne placa dar pana la urma am baut un honey-bunny si am plecat spre casa, pe la 3 noaptea am ajuns si noi acasa..cuminti si obosite.
joi, 7 octombrie 2010
Cuvinte
..le dau pierdute..mi-am cam pierdut cuvintele in ultimul timp, m-am cam pierdut pe mine si restul bagajelor pe care le aveam...incerc sa recuperez zambete si clipe de optimism. Ma cufund incet iar in tacerea aia crunta si molateca. ANul asta nu am dansat in frunze, nu m-a lasat vremea asta urata, nu am simtit toamna ca am trecut direct un Ugg-uri si palton, nu am fost sa imi iau ramas bun de la aleeile din parc pline cu frunze..sa le multumesc frunzelor pentru umbra oferita pe parcursul verii, pentru adierea oferita cand ma simteam singura si ma duceam in parc...
O sa incerc sa caut cuvintele, daca le gasesc o sa ma folosesc de ele, daca le vad o sa strig dupa ele! Pana atunci...sa nu raciti! Ca eu am lasat, oarecum, in spate si o raceala!
O sa incerc sa caut cuvintele, daca le gasesc o sa ma folosesc de ele, daca le vad o sa strig dupa ele! Pana atunci...sa nu raciti! Ca eu am lasat, oarecum, in spate si o raceala!
marți, 5 octombrie 2010
As bea niste must...
din strugurii din via de acasa....as vrea sa stau pe terasa si sa ascult pustiul...sambata s-a cules via si s-a facut mustul...anul trecut am participat si am facut planuri pentru anul acesta...dar anul acesta a fost tacere...ma intreb cum a iesit?......ma intreb eu unde sa spun "acasa"....simt o durere in suflet pe care nu o pot exprima...nu gasesc cuvintele in care sa .....
mai bine tac...tacere..lacrimi...intrebari...si suferinta...
cui apartin?...mai apartin?...
mai bine tac...tacere..lacrimi...intrebari...si suferinta...
cui apartin?...mai apartin?...
Nu stiu
Cand se va intampla ceva frumos? Altceva? Ceva?
Nu pentru mine.
Nu s-a schimbat nimic.
E tot ca ieri, ca luna trecuta, ca anul trecut, ca si acum ceva timp!
Doar eu.
Sunt mandra totusi ca o sa pot schimba ceva pentru cativa ingerasi!
Nu pentru mine.
Nu s-a schimbat nimic.
E tot ca ieri, ca luna trecuta, ca anul trecut, ca si acum ceva timp!
Doar eu.
Sunt mandra totusi ca o sa pot schimba ceva pentru cativa ingerasi!
sâmbătă, 25 septembrie 2010
Leapsa 2
Asa cum mi-a promis, Dan m-a pricopsit, in modul placut, cu o leapsa. Inainte sa incep sa raspund la leapsa vreau sa ii urez o zi frumoasa maine si lui si Monicai, sa fie intr-un ceas bun si sa le fie, celor care ii ia sub aripa lor de nasi spirituali, cei mai buni prieteni, un exemplu de intelegere si iubire si de familie. Au facut o alegere frumoasa a doi oameni calzi, asa cum i-am cunoscut eu pe cei din familkia Botea! Si acum sa purcedem la leapsa:
Cum as vrea sa imi fie nunta?....la intrebarea asta am mai raspuns intr-un post, undeva in trecut dar reiau aici, cu mici amanunte: la nunta mea vreau langa mine oameni calzi, oameni frumosi si prieteni! adevarati prieteni. Mi-as dori foarte mult cununia religioasa sa o fac in Biserica in care am fost botezata( am eu motivul meu..in curtea acelei Biserici isi dorm somnul de veci cele mai dragi suflete ale mele, al caror vis comun a fost sa ma vada mireasa); vreau sa fiu imbracata in mireasa ( rochie bleu) si sa ma bucur de acea zi...sa fie un restaurant plin de oameni calzi, sa fie totul asa, ca intr-o poveste cu printi si printese si sa il privesc pe EL cu o foame nebuna de iubire. Sa ma simt implinita si fericita, sa stiu ca vor urma multe zile frumoase si calde, sa stiu ca cei din jurul meu se vor bucura pentru mine si cu mine!
Mai sus am descris partea sentimentala..detaliile tehnice, cum le-as numi eu, ar fi o petrecere pe marginea unui lac (lacului din Buftea unde deja am rezervarile facute;)) trebuie doar sa anunt ziua), sa fie multe flori de camp, sa fie el pe un cal alb..sa fie si cei dragi si sa dansam, sa am aranjamentele florale facute de manuta mea, husele de la mese sa fie o culoare calda, cocardele sa fie din frezii, la muzica sa fie cei doi care mi-au spus ca oricum vor veni ( Damian si Horia), sa fie si Alina care, chiar daca va fi invitata, sa imi daruiasca o"Luna patrata" live....sa am multi trandafirasi rosii si albi pe rochitica mea bleu, sa facem o proiectie a povestii noastre de iubire, sa facem si lucruri interactive....vreau o nunta nonconformista..si mai ales vreau o nunta fara dar....oamenii sa vina la mine de drag si nu constransi ca au de pus ceva bani intr-un plic!
Cine ati vrea sa va fie nasi?- aici este o problema..dar daca ma lasa preotul..nu ar mai fi. Am multi prieteni dragi care i-as vrea parinti spirituali:
Leapsa merge mai departe la: Ioana, Merat, Adela.
L.E. Daca tot mi-a dat nasul Daniel ideea...am decis ca dimineata, dupa ce chefuim sa ne pregatim pentru ciorba de potroace cu un fotbal. Echipele le vom face nasii mei contra nasilor Dlui Siguranta, daca nu are nasi..contra prietenilor lui. Eu capitan de echipa la mine si el la echipa lui:)
- La ce varsta credeti ca va veti casatori?
- Cum ati vrea sa fie nunta?
- Cine ati vrea sa va fie nasi? Dintre prieteni si rude, sa nu veniti cu Angelina Jolie si Brad Pit :)
Cum as vrea sa imi fie nunta?....la intrebarea asta am mai raspuns intr-un post, undeva in trecut dar reiau aici, cu mici amanunte: la nunta mea vreau langa mine oameni calzi, oameni frumosi si prieteni! adevarati prieteni. Mi-as dori foarte mult cununia religioasa sa o fac in Biserica in care am fost botezata( am eu motivul meu..in curtea acelei Biserici isi dorm somnul de veci cele mai dragi suflete ale mele, al caror vis comun a fost sa ma vada mireasa); vreau sa fiu imbracata in mireasa ( rochie bleu) si sa ma bucur de acea zi...sa fie un restaurant plin de oameni calzi, sa fie totul asa, ca intr-o poveste cu printi si printese si sa il privesc pe EL cu o foame nebuna de iubire. Sa ma simt implinita si fericita, sa stiu ca vor urma multe zile frumoase si calde, sa stiu ca cei din jurul meu se vor bucura pentru mine si cu mine!
Mai sus am descris partea sentimentala..detaliile tehnice, cum le-as numi eu, ar fi o petrecere pe marginea unui lac (lacului din Buftea unde deja am rezervarile facute;)) trebuie doar sa anunt ziua), sa fie multe flori de camp, sa fie el pe un cal alb..sa fie si cei dragi si sa dansam, sa am aranjamentele florale facute de manuta mea, husele de la mese sa fie o culoare calda, cocardele sa fie din frezii, la muzica sa fie cei doi care mi-au spus ca oricum vor veni ( Damian si Horia), sa fie si Alina care, chiar daca va fi invitata, sa imi daruiasca o"Luna patrata" live....sa am multi trandafirasi rosii si albi pe rochitica mea bleu, sa facem o proiectie a povestii noastre de iubire, sa facem si lucruri interactive....vreau o nunta nonconformista..si mai ales vreau o nunta fara dar....oamenii sa vina la mine de drag si nu constransi ca au de pus ceva bani intr-un plic!
Cine ati vrea sa va fie nasi?- aici este o problema..dar daca ma lasa preotul..nu ar mai fi. Am multi prieteni dragi care i-as vrea parinti spirituali:
- Anca si Bogdan Pana - pe ei i-am numit asa de multa vreme;
- Corina si Mircea Diaconescu - daca nu se satura de asteptat sa il gasesc pe el;))))
- Ioana si Liviu Macoveicuic- si poate asa o sa fiu prima lor pereche nasita;
- Preotul paroh - Palora Ioan- de la mine de la Bacau, care m-a rugat sa il pun;
- Cristina si Razvan Tarachiu - prieteni buni si dragi sufletului meu.
- Daniel si Monica Botea - si nu pentru ca mi-a dat leapsa ci pentru ca imi sunt dragi!
Leapsa merge mai departe la: Ioana, Merat, Adela.
- cei casatoriti:
- Cati ani de casnicie ati bifat?
- Ce v-a placut cel mai mult la nunta voastra?
- Ati fost vreodata nasi? Ati vrea?
- cei inca necasatoriti :
- La ce varsta credeti ca va veti casatori?
- Cum ati vrea sa fie nunta?
- Cine ati vrea sa va fie nasi? Dintre prieteni si rude, sa nu veniti cu Angelina Jolie si Brad Pit :)
L.E. Daca tot mi-a dat nasul Daniel ideea...am decis ca dimineata, dupa ce chefuim sa ne pregatim pentru ciorba de potroace cu un fotbal. Echipele le vom face nasii mei contra nasilor Dlui Siguranta, daca nu are nasi..contra prietenilor lui. Eu capitan de echipa la mine si el la echipa lui:)
Caldura in toamna
Si vorbesc despre o caldura sufleteasca! Am avut parte astazi de o zi superba. Am fost la expozitia de pisicuti unde am intalnit prieteni de suflet, oameni frumosi si in interior si in exterior.
Am ajuns la Romexpo, am intrat si am luat cartea Candicei cu autograf pentru mine, chiar daca este o carte pentru copii.
Apoi, impreuna cu Rox , Loreta & Emma si Mihaela ( pe care am cunoscut-o azi si ma bucur foarte mult) am mers la o bere, un suc , o cafea, gogsele fitosica si povesti....multe povesti frumoase si de suflet..cu oameni dragi noua, oameni cuminti si calzi.
Mi-a placut ziua de azi...mult!
Am ajuns la Romexpo, am intrat si am luat cartea Candicei cu autograf pentru mine, chiar daca este o carte pentru copii.
Apoi, impreuna cu Rox , Loreta & Emma si Mihaela ( pe care am cunoscut-o azi si ma bucur foarte mult) am mers la o bere, un suc , o cafea, gogsele fitosica si povesti....multe povesti frumoase si de suflet..cu oameni dragi noua, oameni cuminti si calzi.
Mi-a placut ziua de azi...mult!
vineri, 17 septembrie 2010
bilet spre next level
...Ochii aceea ii idolatrizam si zambetul il iubeam..era zambetul langa care ma trezeam in unele dimineti de week-end ...glasul ma incalzea si ma energiza mereu...ieri..ieri nu mi-a inspirat nimic nici chipul tau uimit ca ma vezi, nici zambetul tau si dintii tai ai naibii de albi, nici parul pe care imi placea la nebunie sa ti-l ciufulesc. Nici un muschi nu s-a incordat, nimic in suflet nu m-a intepat..ma uitam la tine asa cum te uiti la o cunostinta veche, pe care nu ai mai vazut-o de multa vreme...dar nici macar sa te imbratisez nu am avut pornirea..cand m-ai imbratisat eram atat de curioasa cum reactionez...dar nimic..asteptam sa iti iei bratele din jurul meu, sa imi spui banalul ce faci, eu sa iti spun banalul bine si sa rostesc o scuza si sa plec...dar ma uitam la tine...mi-ai dat drumul din brate si ma priveai...pantofi, pantalon, camasa, ochi, par, par, ochi, camasa, pantalon, pantofi...parca faceai un traseu de karting....
Daca imi puneam intrebari candva oare cum as reactiona la revederea cu tine acum stiu sigur ca imi esti indiferent! Si ma bucur!
Daca imi puneam intrebari candva oare cum as reactiona la revederea cu tine acum stiu sigur ca imi esti indiferent! Si ma bucur!
luni, 13 septembrie 2010
Suflet gol
ma simt..nici eu nu stiu cum ma simt, simt doar ca ma rup in mii de bucatele si imi este teama ca nu o sa ma mai pot recompune. M-a luat aceasta stare pe neasteptate si ma simt mica, mica si speriata...singura si alungata parca din orasul bucuriei. Ma intreb eu, pe langa cei din jurul meu, de ce sunt asa, ce mi s-a intamplat de simt asta> Nu gasesc un raspuns, nu reusesc sa dau de el chiar daca am scos fiecare sentiment si gand si le-am scuturat bine de tot. Am luat trecutul la rasfoit si am mai si sters putin cu radiera, sperand ca imi va fi mai bine, am incercat sa uit oameni si sa aflu unele lucruri despre oameni care cred ca i-am tradat...am redeschis in asta seara toate cutiile asezate frumos pe polite si rafturi si am cautat in ele..ceva frumos, ceva simplu, ceva banal care sa ma faca sa ma vad puternica, asa cum mereu m-am considerat. Am gasit o femeie singura, o femeie care a trecut de 30 de ani si inca nu isi gaseste drumul....o persoana care a dezamagit pe multi si care a facut fericiti pe unii, probabil. Sunt eu, Simona..care acum nu stiu daca exista ceva pe lumea asta sa ma faca fericita...mi-e frica de mine, de ziua de maine si de zilele cu soare...mi-e frica de mine si mi-e teama ca intr-o zi o sa ma ascund de toti si o sa vreau sa ma uite toti.....
Si totusi, o fricoasa nu sunt! Ca am facut lucruri in viata mea pe care altii nici nu indraznesc sa le gandeasca, slaba nu sunt, caci am ingropat tot ce aveam mai sfant si scump pe lumea asta intr-un cavou din Bacau..si totusi sunt pierduta..ma simt pierduta desi ma privesc in oglinda si ma cert, imi trag doua palme si nu simt nimic...
Colind pe strazi in miez de nopate si nu gasesc ce caut...liniste..impacare cu mine insumi ca asta e viata si trebuie sa o infrunt, sa o rostogolesc dupa placul meu si sa ii arat ca nu mi-e frica de o clipa efemera...de ce sunt eu, eu? de ca trec prin starile astea cand totul pare atat de usor pentru altii? Ma pricep de minune sa ii ridic pe cei din jur de jos, sunt maestra in a aduce zambetul pe buzele celor din jus si jonglez cu lectiile de viata..dar toate astea pentru cei din jurul meu, cand vine vorba de mine uit totul...uit abc-ul vietii pe care il ridic in slavi tuturor...cineva drag ma intreba zilele astea care e secretul meu de sunt mereu energica, vesela, glumeata si optimista..ma intreb eu, acum, cat de buna sunt ca actrita, daca arat celor din jur ceea ce vreau eu ca ei sa vada?...ma intreb eu daca cineva a meritat sa ii spun in prag de seara ca nu mai vreau sa stiu de el, daca a meritat cineva un mesaj, in creierii noptii, cu un sfat ironic sa dea la teatru....daca sunt in masura sa spun cuiva sa fie puternica si sa mearga mai departe pentru ca va fi bine....oare de ce ma joc cu masca mea? de ce niciodata nu arat cat de mult doare singuratatea si prietenia cu cei 4 pereti?de ce nu arat ca si eu sfar, si eu plang si eu ma strang ghem in pat , in noptile tarzii si plang, tip, strang din pumni si imi las semne in palma...musc din perna si imi repet, precum o caseta intr-un casetofon vechi, ca va fi bine? Ce inseamna va fi bine? Ce va fi bine? Cum e sa fie bine?
Si totusi, o fricoasa nu sunt! Ca am facut lucruri in viata mea pe care altii nici nu indraznesc sa le gandeasca, slaba nu sunt, caci am ingropat tot ce aveam mai sfant si scump pe lumea asta intr-un cavou din Bacau..si totusi sunt pierduta..ma simt pierduta desi ma privesc in oglinda si ma cert, imi trag doua palme si nu simt nimic...
Colind pe strazi in miez de nopate si nu gasesc ce caut...liniste..impacare cu mine insumi ca asta e viata si trebuie sa o infrunt, sa o rostogolesc dupa placul meu si sa ii arat ca nu mi-e frica de o clipa efemera...de ce sunt eu, eu? de ca trec prin starile astea cand totul pare atat de usor pentru altii? Ma pricep de minune sa ii ridic pe cei din jur de jos, sunt maestra in a aduce zambetul pe buzele celor din jus si jonglez cu lectiile de viata..dar toate astea pentru cei din jurul meu, cand vine vorba de mine uit totul...uit abc-ul vietii pe care il ridic in slavi tuturor...cineva drag ma intreba zilele astea care e secretul meu de sunt mereu energica, vesela, glumeata si optimista..ma intreb eu, acum, cat de buna sunt ca actrita, daca arat celor din jur ceea ce vreau eu ca ei sa vada?...ma intreb eu daca cineva a meritat sa ii spun in prag de seara ca nu mai vreau sa stiu de el, daca a meritat cineva un mesaj, in creierii noptii, cu un sfat ironic sa dea la teatru....daca sunt in masura sa spun cuiva sa fie puternica si sa mearga mai departe pentru ca va fi bine....oare de ce ma joc cu masca mea? de ce niciodata nu arat cat de mult doare singuratatea si prietenia cu cei 4 pereti?de ce nu arat ca si eu sfar, si eu plang si eu ma strang ghem in pat , in noptile tarzii si plang, tip, strang din pumni si imi las semne in palma...musc din perna si imi repet, precum o caseta intr-un casetofon vechi, ca va fi bine? Ce inseamna va fi bine? Ce va fi bine? Cum e sa fie bine?
miercuri, 8 septembrie 2010
Stare de bucurie
Chiar daca in suflet nu le simt pe toate aranjate si mai sunt inca intrebari cu raspunsuri care intarzie sa vina sau nu vor veni niciodata stiu ca incep sa se aranjeze lucrurile. Imi spun acest lucru in fiecare zi si stiu ca asa va fi, ma rog sa fie asa si sa reusesc sa imi deschid bratele sa imbratisez viata. Uneori este dificil si sa mai fii optimist dar pentru mine este o provocare, este un must do si il iau in pipt ca atare.
Ma bucura mult cand imi opresc gandurile asupra prietenilor si ii imping de la spate sa faca ceea ce simt si isi doresc. Asta am facut si cu el...i-am spus sa lasa timiditatea si sa fie hotarat, asta atrage femeile..un barbat hotarat, care stie ce vrea si care spune ce vrea...m-a ascultat si acum este euforic si incantat...ma bucur pentru el si stiu sigur ca ii va fi bine si eu o sa ma bucur alaturi de el!
Te simti atat de bine cand stii ca cineva drag este fericit...nu ai nevoie de nici un gest sau cadou! Cel mai frumos cadou este sa ii privesti zambetul si sa ii citesti fericirea de pe chip! Acum abia astept sa iesim la un vin in 3 si sa povestim, sa radem si sa ne bucuram!
Lasand modestia undeva incuiata, va marturisesc ca, aproape mereu, stiu ce trebuie facut si intuiesc si urmarile....dar asta se intampla la cei din jurul meu ..cu mine e mai greu pentru ca nu pot sa fiu obiectiva..incep sa gandesc departe, sa imi imaginez si sa adaug fire de poveste..si cand realizez ca m-am departat de realitate este tarziu, este greu si trist pentru mine...dar nu ma las..stiu ca intr-o zi voi avea povestea mea cusuta cu firele care mi le doresc eu..si asta pentru ca si acel el ma va ajuta!
Ma bucura mult cand imi opresc gandurile asupra prietenilor si ii imping de la spate sa faca ceea ce simt si isi doresc. Asta am facut si cu el...i-am spus sa lasa timiditatea si sa fie hotarat, asta atrage femeile..un barbat hotarat, care stie ce vrea si care spune ce vrea...m-a ascultat si acum este euforic si incantat...ma bucur pentru el si stiu sigur ca ii va fi bine si eu o sa ma bucur alaturi de el!
Te simti atat de bine cand stii ca cineva drag este fericit...nu ai nevoie de nici un gest sau cadou! Cel mai frumos cadou este sa ii privesti zambetul si sa ii citesti fericirea de pe chip! Acum abia astept sa iesim la un vin in 3 si sa povestim, sa radem si sa ne bucuram!
Lasand modestia undeva incuiata, va marturisesc ca, aproape mereu, stiu ce trebuie facut si intuiesc si urmarile....dar asta se intampla la cei din jurul meu ..cu mine e mai greu pentru ca nu pot sa fiu obiectiva..incep sa gandesc departe, sa imi imaginez si sa adaug fire de poveste..si cand realizez ca m-am departat de realitate este tarziu, este greu si trist pentru mine...dar nu ma las..stiu ca intr-o zi voi avea povestea mea cusuta cu firele care mi le doresc eu..si asta pentru ca si acel el ma va ajuta!
sâmbătă, 4 septembrie 2010
decisiv
am stat si m-am gandit mult in ultimul timp, in urma unor acuze aduse daca este necesar sa explic faptele si vorbele ce au dus la toata buimaceala asta....dar apoi mi-am spus ca nu are rost sa dau explicatii si replici! cine sunt eu sa le amintesc lor vorbele lor? de ce sa rup norul lor de fericire , grupul lor cu ce am eu de spus? eu sunt asa cum sunt si nu ma vad chiar deloc "diabolica"....unele lucruri le face spre binele unei persoane ca mai apoi sa te trezesti ca totul este impotriva ta...spre binele unei persoane care cand dimineata la prima ora chiar daca dormeai...ii raspundeai la telefon...unei persoane care chiar daca stiai ca nu a fost mereu sincera si onesta cu tine nu ii spuneai, crezand ca varsta e de vina si naivitatea ei...
prietenii se recunosc dupa fapte si nu dupa vorbe, prietenii sunt cei care iti sunt alaturi neconditionat si mai ales prieteni sunt cei care te trag de mana cand gresesti si nu iti lauda nebuniile si se alatura tie in nebunie..eu asa vad prietenia si asa o voi vedea mereu...nu am sa ma schimb din acest punct de vedere..decat sa fiu un prieten fals si sa alimentez greseli mai bine dau cu pumnul in masa, chiar daca roade..constienta fiind ca daca imi este prieten adevarat imi va spune multumesc mai tarziu...stiu ca ceea ce am facut si-a atins scopul..stiu ca acum si-a revizuit comportamentul si stie ca a gresit in anumite privinte si este iar in acele brate in care isi dorea..dar mai stiu si ca nu m-a inteles si nici macar nu a vrut sa ma inteleaga...sau macar sa ma asculte..nu judec si nici nu vreau sa mai fiu inteleasa....
chiar daca au fost momente cand mi-a aratat ca nu pune pret pe prietenia noastra m-am inversunat si am mers mai departe din dorinta de a-i arata ca un prieten nu se supara cand promiti ceva si nu te tii de cuvant, chiar daca am avut nevoie de o dovada de prietenie si nu a venit..nu i-am spus si nu i-am reprosat niciodata..de ce? pentru ca intr-o prietenie nu reprosezi..intr-o prietenie nu acuzi..intr-o prietenie platesti cu intoarcerea obrazului pentru a intelege acea persoana ca nu a procedat corect si a invata ceva din asta...
imi aduc aminte o zi din iarna trecuta...o zi in care pentru mine se sfarsise totul...si stiam ca ea va fi langa mine...imi promisese...nu m-a sunat dimineata..am sunat-o eu dupa ce am ajuns acasa...dupa o interventie medicala..si i-am cerut ajutorul...nu a venit pentru ca avea a doua zi seminar..seminar care l-a facut in cafeneaua scolii...si nu i-am spus niciodata cat m-a durut si cat de singura m-am simtit...mai stiu ca vorbisem ceva si ramasese stabilit iar cu doua zile inainte mi-a spus ca nu se mai poate...motivand totul print-o minciuna..mi-am spus ca nu mai pot..si trebuie sa ii spun...dar in viata ei intervenise ceva cumplit..ceva ce avea sa o marcheze si ceva prin care eu trecusem..si am spus..lasa..are nevoie de prieteni acum si nu de reprosuri....si m-am facut ca uit aceste lucruri....si au mai fost...si au mai durut..dar eu in nebunia mea am spus ca nu...e la fel de naiva cum eram eu, e la fel de increzatoare in oameni cum eram eu..
acum stau si ma gandesc daca a fost naivitate sau era constienta de tot ? ma intreb daca stie cine ii este prieten si cine nu.....ma intreb daca atunci cand cei care acum o "sustin" se vor asterne pe drumul lor intins va realiza macar un minut ca totul s-a pornit de la anumite fapte si vorbe ale lor...
e greu sa dai lectii de prietenie si de omenie pe viu..prin fapte si prin gesturi..uneori ar fi bine sa ma rezum la sfaturi si la privit....si sa trec peste tot cu seninatatea "meschina" care mi-o confera altii ca si calitate..dar se stie din vechi timpuri ca un bine nu prea il faci pe cand un rau in cateva minute l-ai infaptuit...
s-a rupt ceva si asteptarea a trecut...o sa impachetez si aceasta cutie pe raftul vietii si am tras si din aceasta intamplare invataminte...
prietenii se recunosc dupa fapte si nu dupa vorbe, prietenii sunt cei care iti sunt alaturi neconditionat si mai ales prieteni sunt cei care te trag de mana cand gresesti si nu iti lauda nebuniile si se alatura tie in nebunie..eu asa vad prietenia si asa o voi vedea mereu...nu am sa ma schimb din acest punct de vedere..decat sa fiu un prieten fals si sa alimentez greseli mai bine dau cu pumnul in masa, chiar daca roade..constienta fiind ca daca imi este prieten adevarat imi va spune multumesc mai tarziu...stiu ca ceea ce am facut si-a atins scopul..stiu ca acum si-a revizuit comportamentul si stie ca a gresit in anumite privinte si este iar in acele brate in care isi dorea..dar mai stiu si ca nu m-a inteles si nici macar nu a vrut sa ma inteleaga...sau macar sa ma asculte..nu judec si nici nu vreau sa mai fiu inteleasa....
chiar daca au fost momente cand mi-a aratat ca nu pune pret pe prietenia noastra m-am inversunat si am mers mai departe din dorinta de a-i arata ca un prieten nu se supara cand promiti ceva si nu te tii de cuvant, chiar daca am avut nevoie de o dovada de prietenie si nu a venit..nu i-am spus si nu i-am reprosat niciodata..de ce? pentru ca intr-o prietenie nu reprosezi..intr-o prietenie nu acuzi..intr-o prietenie platesti cu intoarcerea obrazului pentru a intelege acea persoana ca nu a procedat corect si a invata ceva din asta...
imi aduc aminte o zi din iarna trecuta...o zi in care pentru mine se sfarsise totul...si stiam ca ea va fi langa mine...imi promisese...nu m-a sunat dimineata..am sunat-o eu dupa ce am ajuns acasa...dupa o interventie medicala..si i-am cerut ajutorul...nu a venit pentru ca avea a doua zi seminar..seminar care l-a facut in cafeneaua scolii...si nu i-am spus niciodata cat m-a durut si cat de singura m-am simtit...mai stiu ca vorbisem ceva si ramasese stabilit iar cu doua zile inainte mi-a spus ca nu se mai poate...motivand totul print-o minciuna..mi-am spus ca nu mai pot..si trebuie sa ii spun...dar in viata ei intervenise ceva cumplit..ceva ce avea sa o marcheze si ceva prin care eu trecusem..si am spus..lasa..are nevoie de prieteni acum si nu de reprosuri....si m-am facut ca uit aceste lucruri....si au mai fost...si au mai durut..dar eu in nebunia mea am spus ca nu...e la fel de naiva cum eram eu, e la fel de increzatoare in oameni cum eram eu..
acum stau si ma gandesc daca a fost naivitate sau era constienta de tot ? ma intreb daca stie cine ii este prieten si cine nu.....ma intreb daca atunci cand cei care acum o "sustin" se vor asterne pe drumul lor intins va realiza macar un minut ca totul s-a pornit de la anumite fapte si vorbe ale lor...
e greu sa dai lectii de prietenie si de omenie pe viu..prin fapte si prin gesturi..uneori ar fi bine sa ma rezum la sfaturi si la privit....si sa trec peste tot cu seninatatea "meschina" care mi-o confera altii ca si calitate..dar se stie din vechi timpuri ca un bine nu prea il faci pe cand un rau in cateva minute l-ai infaptuit...
s-a rupt ceva si asteptarea a trecut...o sa impachetez si aceasta cutie pe raftul vietii si am tras si din aceasta intamplare invataminte...
miercuri, 1 septembrie 2010
Frunze libere
...le vad cum danseaza in aer si ma amuz privindu-le. Nu au drum lung de parcurs pana pe pamantul mustit de apa dar totusi o fac intr-un mod deosebit, cu o anumita franchete. Ma apropii de ele si incerc sa le ascult freamatul, sa aud ce spun..sunt curioasa care ar fi cuvintele lor de ramas bun catre cel care le-a fost luni bune alaturi...de fapt la ele viata se numara in zile, saptamani si luni...si totusi pleaca cu demnitate! Se astern pe pamant si il acopera ca un covor.si stiti de ce? ca sa ne simta pe noi, oamenii mai aproape cum le atingem cu picioarele noastre grabite, cu gandurile noastre atat de incurcate, lipsiti de mila si mai ales de interes sa ne oprim putin sa ne uitam la ele si sa spunem ca a venit toamna...
Toamna nu se numara printre favoritele mele...sincera sa fiu cred ca nici nu stiu sa raspund care anotimp imi este preferat.dar stiu ca toamna ma intristeaza putin deoarece natura moare,oamenii sunt tristi....nu ma regasesc in toamna, desi, sunt si eu mai mereu o toamna trista in interior...Ma bucura lucruri atat de marunte si ma intristeaza lucruri si mai marunte...mi-e mila de trandafirii lasati la mama in curte, pe care i-am mirosit inainte sa plec..pentru ca stiu ca nu traiesc decat zile...mi-e mila de muscata, pe care cu atata mandrie am schimbat-o intr-un vas mai mare, care in curand nu va fi decat amintire....mi-e ciuda pe mine ca inca nu constientizez ca sunt singura, fara nimeni si nimic, ca niciodata nu voi mai simti brate familiare in juru-mi care sa ma incurajeze....Ar trebui sa cresc! Ar trebui sa stiu ca sunt suficient de puternica sa trec peste, sa fiu suficient de matura sa ma gandesc la mine ca la un tot, fara radacinile din Bacau si sa imi impun sa incui acolo sentimente de frustrare, complexe, dureri si doruri, intrebari si neintelegeri.
Am in jurul meu prieteni-oameni straini mie pana nu demult- care totusi ma rasfata cu o vorba, oameni care ma alinta cu un suras, care imi acorda increderea lor si care ma fac sa ma simt bine....mi-am construit lumea mea in jurul meu si sunt mandra de ce vad cand deschid ochii..am oameni buni langa mine, am oameni dragi si oameni simpli, ei sunt PRIETENII MEI....e drept ca mai sunt si cativa care nu prea au ce cauta, dar sunt prea eleganta sa le spun sa plece...ii las sa vada singuri ca ne despart diferente de gandire, de conceptii, de respect si de principii....Si nu imi place cand sunt mintita..si da...nu imi place sa spun ceva si sa mi se nesocoteasca parerea....toti cei din jurul meu stiu foarte bine ca sunt destul de pornita pe dreptate si pe bun simt...si ca pentru oamenii de care imi pasa mai greu ma las doborata....
Pornisem de la toamna...de la frunze, de la moarte, despartire, singuratate si am ajuns la prieteni...nu pot decat sa ma bucur! inseamna ca nu voi putea niciodata sa ma simt mai singura decat sunt pentru ca am prietenii langa mine, nu ma doare o despartire pentru ca am uitat sa iubesc sau mi-am blocat canalul ala de ceva vreme....si sunt norocoasa ca am oameni dragi in suflet...chiar daca e criza, chiar daca am datorii, chiar daca ma lupt sa ies la suprafata stiu ca ii am pe ei acolo...si mi-e bine! si ma iubesc pe mine, ii iubesc pe ei...deci mai stiu sa iubesc oamenii.
Toamna nu se numara printre favoritele mele...sincera sa fiu cred ca nici nu stiu sa raspund care anotimp imi este preferat.dar stiu ca toamna ma intristeaza putin deoarece natura moare,oamenii sunt tristi....nu ma regasesc in toamna, desi, sunt si eu mai mereu o toamna trista in interior...Ma bucura lucruri atat de marunte si ma intristeaza lucruri si mai marunte...mi-e mila de trandafirii lasati la mama in curte, pe care i-am mirosit inainte sa plec..pentru ca stiu ca nu traiesc decat zile...mi-e mila de muscata, pe care cu atata mandrie am schimbat-o intr-un vas mai mare, care in curand nu va fi decat amintire....mi-e ciuda pe mine ca inca nu constientizez ca sunt singura, fara nimeni si nimic, ca niciodata nu voi mai simti brate familiare in juru-mi care sa ma incurajeze....Ar trebui sa cresc! Ar trebui sa stiu ca sunt suficient de puternica sa trec peste, sa fiu suficient de matura sa ma gandesc la mine ca la un tot, fara radacinile din Bacau si sa imi impun sa incui acolo sentimente de frustrare, complexe, dureri si doruri, intrebari si neintelegeri.
Am in jurul meu prieteni-oameni straini mie pana nu demult- care totusi ma rasfata cu o vorba, oameni care ma alinta cu un suras, care imi acorda increderea lor si care ma fac sa ma simt bine....mi-am construit lumea mea in jurul meu si sunt mandra de ce vad cand deschid ochii..am oameni buni langa mine, am oameni dragi si oameni simpli, ei sunt PRIETENII MEI....e drept ca mai sunt si cativa care nu prea au ce cauta, dar sunt prea eleganta sa le spun sa plece...ii las sa vada singuri ca ne despart diferente de gandire, de conceptii, de respect si de principii....Si nu imi place cand sunt mintita..si da...nu imi place sa spun ceva si sa mi se nesocoteasca parerea....toti cei din jurul meu stiu foarte bine ca sunt destul de pornita pe dreptate si pe bun simt...si ca pentru oamenii de care imi pasa mai greu ma las doborata....
Pornisem de la toamna...de la frunze, de la moarte, despartire, singuratate si am ajuns la prieteni...nu pot decat sa ma bucur! inseamna ca nu voi putea niciodata sa ma simt mai singura decat sunt pentru ca am prietenii langa mine, nu ma doare o despartire pentru ca am uitat sa iubesc sau mi-am blocat canalul ala de ceva vreme....si sunt norocoasa ca am oameni dragi in suflet...chiar daca e criza, chiar daca am datorii, chiar daca ma lupt sa ies la suprafata stiu ca ii am pe ei acolo...si mi-e bine! si ma iubesc pe mine, ii iubesc pe ei...deci mai stiu sa iubesc oamenii.
sâmbătă, 21 august 2010
Emotii
Ieri am avut o dupa amiaza superba! A inceput cu emotii..aveam emotii ca un copil care primeste primul premiu din viata lui....dar am spus ce o fi o fi...Copii cunosc oamenii, copii simt sufletele si mai ales se ataseaza doar de cine vor ei!..asadar am pornit cu inima deschisa spre Cismigiu.
Am ajuns si m-am intalnit cu ea...i l-am prezentat pe "Ursulica" si i-am spus ca vrea sa fie prietenul ei....l-a luat in mana si ma privea..o analiza foarte amanuntita..a decis ca nu imi da mana deocamdata....dar peste cca 15 minute ma tinea de mana si eu zambeam..probabil ca zambeam din toti porii pentru ca unii se intorceau si se uitau dupa noi...acum o sa spun ca se intorceau pentru ca aveam langa mine o printesica. Am plecat sa descoperim Cismigiul; am vizitat lebedele si ratustele, am hranit paunii si ne-am minunat de culorile lui frumoase...ne-am dat in leagane, ne-am alintat...am primit baloane si ne-am jucat cu pistoalele cu apa care ni le-a dat un clown..am prins baloane de sapun si am hranit porumbeii. Am asistat la sedinta ei foto din partea fotografilor adunati pe acolo la un eveniment ...imi placea...chiar si atunci cand am vrut sa ne dam pe o minge de aia cu urechi si dna ne-a spus ca suntem prea mica..eu ii spuneam sa mergem la porumbei.o aud pe dna respectiva: nu mai plange printesa mica, te tine mami pe minge si te dai si tu....primul impuls a fost sa ma dau in spate si sa vina o mama cu fetita ei sa o dea pe minge...dar mi-am dat seama ca era vorba de mine..nu am negat...deoarece spusele ei au fost repetate si de persoana de langa mine: "hai mami, urca fata pe minge".........in acel momentul mi-am spus ca eu vreau sa fiu mama...vreau sa strang in brate cate o minune data de Dzeu..vreau sa am un motiv sa treaca noptile mai repede ca dimineata sa imi vad ingerasii...si sa ii zambesc lui ca suntem binecuvantati cu acesti frumosi copii....
Dupa-amiaza de ieri parca a fost rupta din visele mele....copilul meu in parc... cu mine...ne zambim complice, ne jucam, ne imprietenim cu oameni care ne intreaba cati ani are, care ne spun ce frumoasi suntem....
Mi-as dori sa ies seara de seara in parc cu printesa despre care va vorbesc, sa ne jucam, sa devenim complice...sa devenim cele mai bune prietene si sa crestem impreuna!
Am ajuns si m-am intalnit cu ea...i l-am prezentat pe "Ursulica" si i-am spus ca vrea sa fie prietenul ei....l-a luat in mana si ma privea..o analiza foarte amanuntita..a decis ca nu imi da mana deocamdata....dar peste cca 15 minute ma tinea de mana si eu zambeam..probabil ca zambeam din toti porii pentru ca unii se intorceau si se uitau dupa noi...acum o sa spun ca se intorceau pentru ca aveam langa mine o printesica. Am plecat sa descoperim Cismigiul; am vizitat lebedele si ratustele, am hranit paunii si ne-am minunat de culorile lui frumoase...ne-am dat in leagane, ne-am alintat...am primit baloane si ne-am jucat cu pistoalele cu apa care ni le-a dat un clown..am prins baloane de sapun si am hranit porumbeii. Am asistat la sedinta ei foto din partea fotografilor adunati pe acolo la un eveniment ...imi placea...chiar si atunci cand am vrut sa ne dam pe o minge de aia cu urechi si dna ne-a spus ca suntem prea mica..eu ii spuneam sa mergem la porumbei.o aud pe dna respectiva: nu mai plange printesa mica, te tine mami pe minge si te dai si tu....primul impuls a fost sa ma dau in spate si sa vina o mama cu fetita ei sa o dea pe minge...dar mi-am dat seama ca era vorba de mine..nu am negat...deoarece spusele ei au fost repetate si de persoana de langa mine: "hai mami, urca fata pe minge".........in acel momentul mi-am spus ca eu vreau sa fiu mama...vreau sa strang in brate cate o minune data de Dzeu..vreau sa am un motiv sa treaca noptile mai repede ca dimineata sa imi vad ingerasii...si sa ii zambesc lui ca suntem binecuvantati cu acesti frumosi copii....
Dupa-amiaza de ieri parca a fost rupta din visele mele....copilul meu in parc... cu mine...ne zambim complice, ne jucam, ne imprietenim cu oameni care ne intreaba cati ani are, care ne spun ce frumoasi suntem....
Mi-as dori sa ies seara de seara in parc cu printesa despre care va vorbesc, sa ne jucam, sa devenim complice...sa devenim cele mai bune prietene si sa crestem impreuna!
miercuri, 18 august 2010
Stare de liniste
Cam asa ceva simt eu acum...si imi este bine...sunt linistita..sunt multumita, sunt alintata..imi plac diminetile cand ii gasesc zambetul, imi place rasaritul de soare cand imi spune el buna dimineata...
Imi place noaptea care se asterne peste noi si ne mangaie in mantia ei ...imi place de mine langa el si imi place cum invat iar sa zambesc...pasesc atent si cu grija pentru a nu pierde din minunea lucrurilor ce mi se intampla....
Imi place noaptea care se asterne peste noi si ne mangaie in mantia ei ...imi place de mine langa el si imi place cum invat iar sa zambesc...pasesc atent si cu grija pentru a nu pierde din minunea lucrurilor ce mi se intampla....
luni, 16 august 2010
De ce?
Pentru ca ma faci sa zambesc!
Pentru ca ma gandesc la tine mereu!
Pentru ca, uneori, ma gandesc de ce ai aparut pe poteca mea....
Pentru ca, uneori, ma gandesc ca eu de ce am aparut pe poteca ta....
Pentru ca eu, in sinea mea, consider ca soarele rasare mai tarziu!
Pentru ca ma gandesc la tine mereu!
Pentru ca, uneori, ma gandesc de ce ai aparut pe poteca mea....
Pentru ca, uneori, ma gandesc ca eu de ce am aparut pe poteca ta....
Pentru ca eu, in sinea mea, consider ca soarele rasare mai tarziu!
miercuri, 11 august 2010
Amintiri
Am decis sa va povestesc crampei de amintiri cu tata....
- O zi de vara..eram la mare..cu finii Bodea si eram in Saturn...tata a facut o poza pe un scaun de bar cu tigara in mana si picior peste picior....dupa asta eu repede: vreau si eu!!! Totul s-a conformat...mai putin tigara=)) aveam 11 ani!!!
- 1988, iunie: terminasem clasa a doua si luasem premiul I..cu coronita pe cap mergeam spre casa...si la Fam. Crasmaru era Lili in cires..m-a invitat si pe mine..intr-un minut eram catarata in cires si mancam cirese, tata stata de vb cu Dnul Crasmaru..cand am ajuns acasa..nu ne-a fost prea bine..camasa mea alba era plina de pete rosii...si curtea plina de tipetele mamei care ne certa pe amandoi! Pe mine si prietenul meu de prostii: pe tata!
- 1988 parintii mei cununau pe finii Bodea..eu...nu trebuia sa merg si nopatea la nunta..eram copil...venise tanti Aurelia sa stea cu mine.....si cand am vazut ca intra ai mei in casa si se schimba cu tinutele de seara..si eu ma imbrac in pijamale...am facut prima greva din viata mea..m-am urcat pe cortina de vie ( la o inaltime de 3,5m) si am spus ca nu cobor pana nu imi promite tata ca ma ia cu el la nunta. Stiam ca tata cand promite se tine de cuvant...Nu mi-a promis....dar a reusit sa ma dea jos..mai mult bunicul Vasile...care a spus: " hai sa mergem, lasa ca daca ii vine somnul coboara, ca acolo nu are cum dormi".
1992 - Clasa a VI-a, ora de bilogie...lectia" Functiile Fotosintezei"..primul 4 din viata mea...ajung acasa nu spun nimic nimanui..pana cand vine seara..sa luam masa in familie..eu pregatita sa imi aduc scaunul ..tata: nu ai nevoie, ai unul la Biologie!
-1992- sparg geamul la scoala...cumpara tata geamul si imi arata chitanta: o sa o arat nepotilor, sa vada ce cuminte ai fost! Chitanta se afla si acum la mine, in portofelul lui, o sa o arat eu nepotilor.
- 1994; admiterea la liceu..eu nu vroiam sub nici o forma pedagogicul...tata imi spunea: si ce vrei sa faci? Filologie tata, nu vreau invatatoare...tata: faci cum vrei...probele eliminatorii..incerc sa intarzii la Ed. fizica...in schimb tata....ma dezaproba:)
-1995 prima sedinta cu parintii la liceu....tata il cunostea pe fostul diriginte...vine acasa: m-ai facut de ras...mi-a spus ca esti singurul baiat din clasa..te-ai batut cu baitii de la clasele terminale.
-1998- Majoratul....si in acelasi timp momentul cand am pecetluit cu tata relatia de "cei mai buni prieteni ever"
-2000- priimul meu loc de munca.mandria tatalui meu ca sunt angajata....am iesit sa bem o bere din primul meu salariu;)) bine...a platit tot el...
-2002- plecarea de acasa..fara sa ma gandesc o clipa ca peste 1 an si 8 luni cand voi regasi calea de comunicare cu ai mei...tata va fi suferind de inima...
-2004- vorbesc cu tata la telefon dupa 1 an si 8 luni....vine la Bucuresti...il asteptam cu inima cat un purice..cat se schimbase...a plecat acasa atat de mandru de Monica lui..si fericit ca imi este bine....
-2005- fac varsat de vant..tata intr-o fuga la Bucuresti..sa nu stau inchisa in casa, sa ma ajute pe mine, sa imi faca el cumparaturile..sa stea cu mine de vorba..a stat o saptamana la mine.....dar a venit suparat =)) mama imi trimisese o lenjerie rosie..." Nu putea si ea sa iti trimita o lenjerie albastra..sa faci baiat"
-2006- De Paste... am mers acasa cu Dennis...si i-am luat pe ai mei la Slanic Moldova, Salina de la Targul Ocna..sa ii arat lui Dennis pe unde mergeam in copilarie cu ai mei..La slanic Moldova am descoperit un tata batran..in sensul ca se uita la cum ajunsese statiunea...totul era parasit...urat..nimic din stralucirea din anii copilariei mele..tata: " asa e si omul peste ani...isi pierde din tinerete, din iutime, din putere"
-2006, 11.08...ore 02.10 a.m..primesc telefonul de la mama....tata nu mai e....a plecat la Doamne Doamne sa pregateasca terenul pentru cand ne vom aduna acolo toti...si vom fi fericiti!
Am spus pe scurt doar cateva din amintirile care mi-au venit asa.....pe fuga in minte....
- O zi de vara..eram la mare..cu finii Bodea si eram in Saturn...tata a facut o poza pe un scaun de bar cu tigara in mana si picior peste picior....dupa asta eu repede: vreau si eu!!! Totul s-a conformat...mai putin tigara=)) aveam 11 ani!!!
- 1988, iunie: terminasem clasa a doua si luasem premiul I..cu coronita pe cap mergeam spre casa...si la Fam. Crasmaru era Lili in cires..m-a invitat si pe mine..intr-un minut eram catarata in cires si mancam cirese, tata stata de vb cu Dnul Crasmaru..cand am ajuns acasa..nu ne-a fost prea bine..camasa mea alba era plina de pete rosii...si curtea plina de tipetele mamei care ne certa pe amandoi! Pe mine si prietenul meu de prostii: pe tata!
- 1988 parintii mei cununau pe finii Bodea..eu...nu trebuia sa merg si nopatea la nunta..eram copil...venise tanti Aurelia sa stea cu mine.....si cand am vazut ca intra ai mei in casa si se schimba cu tinutele de seara..si eu ma imbrac in pijamale...am facut prima greva din viata mea..m-am urcat pe cortina de vie ( la o inaltime de 3,5m) si am spus ca nu cobor pana nu imi promite tata ca ma ia cu el la nunta. Stiam ca tata cand promite se tine de cuvant...Nu mi-a promis....dar a reusit sa ma dea jos..mai mult bunicul Vasile...care a spus: " hai sa mergem, lasa ca daca ii vine somnul coboara, ca acolo nu are cum dormi".
1992 - Clasa a VI-a, ora de bilogie...lectia" Functiile Fotosintezei"..primul 4 din viata mea...ajung acasa nu spun nimic nimanui..pana cand vine seara..sa luam masa in familie..eu pregatita sa imi aduc scaunul ..tata: nu ai nevoie, ai unul la Biologie!
-1992- sparg geamul la scoala...cumpara tata geamul si imi arata chitanta: o sa o arat nepotilor, sa vada ce cuminte ai fost! Chitanta se afla si acum la mine, in portofelul lui, o sa o arat eu nepotilor.
- 1994; admiterea la liceu..eu nu vroiam sub nici o forma pedagogicul...tata imi spunea: si ce vrei sa faci? Filologie tata, nu vreau invatatoare...tata: faci cum vrei...probele eliminatorii..incerc sa intarzii la Ed. fizica...in schimb tata....ma dezaproba:)
-1995 prima sedinta cu parintii la liceu....tata il cunostea pe fostul diriginte...vine acasa: m-ai facut de ras...mi-a spus ca esti singurul baiat din clasa..te-ai batut cu baitii de la clasele terminale.
-1998- Majoratul....si in acelasi timp momentul cand am pecetluit cu tata relatia de "cei mai buni prieteni ever"
-2000- priimul meu loc de munca.mandria tatalui meu ca sunt angajata....am iesit sa bem o bere din primul meu salariu;)) bine...a platit tot el...
-2002- plecarea de acasa..fara sa ma gandesc o clipa ca peste 1 an si 8 luni cand voi regasi calea de comunicare cu ai mei...tata va fi suferind de inima...
-2004- vorbesc cu tata la telefon dupa 1 an si 8 luni....vine la Bucuresti...il asteptam cu inima cat un purice..cat se schimbase...a plecat acasa atat de mandru de Monica lui..si fericit ca imi este bine....
-2005- fac varsat de vant..tata intr-o fuga la Bucuresti..sa nu stau inchisa in casa, sa ma ajute pe mine, sa imi faca el cumparaturile..sa stea cu mine de vorba..a stat o saptamana la mine.....dar a venit suparat =)) mama imi trimisese o lenjerie rosie..." Nu putea si ea sa iti trimita o lenjerie albastra..sa faci baiat"
-2006- De Paste... am mers acasa cu Dennis...si i-am luat pe ai mei la Slanic Moldova, Salina de la Targul Ocna..sa ii arat lui Dennis pe unde mergeam in copilarie cu ai mei..La slanic Moldova am descoperit un tata batran..in sensul ca se uita la cum ajunsese statiunea...totul era parasit...urat..nimic din stralucirea din anii copilariei mele..tata: " asa e si omul peste ani...isi pierde din tinerete, din iutime, din putere"
-2006, 11.08...ore 02.10 a.m..primesc telefonul de la mama....tata nu mai e....a plecat la Doamne Doamne sa pregateasca terenul pentru cand ne vom aduna acolo toti...si vom fi fericiti!
Am spus pe scurt doar cateva din amintirile care mi-au venit asa.....pe fuga in minte....
4 ani...
Urasc ziua din care mai sunt 4 minute...si urasc si ziua de maine si cea de 13..Nu imi place cand trece timpul...nu imi place cand ma mistuie dorul si mai ales ca nu am cum sa il alin....
DZEU SA TE IERTE, TATA!
DZEU SA TE IERTE, TATA!
sâmbătă, 7 august 2010
vineri, 6 august 2010
Tata
....mi-e greu si doare atat de tare cand se apropie luna august! As vrea sa pot sa ma resemnez si sa spun ca acesta este drumul fluturilor...si ca la un moment dat ajung in acel loc unde toate lucrurile frumoase se intampla numai lor....dar....nu pot. Ma macina cumplit un dor de tata!...ii simt lipsa la sarbatori, ii simt lipsa de ziua mea..ii simt lipsa de ziua mamei, ii simt lipsa de Sf. Neculai...ii simt lipsa cand vreau sa vorbesc cu cineva..ii simt lipsa cand vreau sa spun TATA si nu imi raspunde nimeni....
Cel mai crunt este cand merg la Bacau...cand cobor din masina si mereu intarzii putin sa deschid poarta! Parca astept si cred intr-o minune, ca imi deschide poarta si sare sa ma ia in brate, sa ma pupe si sa ma muste asa, putin cum numai el si bunica stiau sa o faca.....imi este dor sa il vad cum rade, sa il aud cum glumeste, sa il vad cum bate din palme de multumire ca i-a iesit ceva.....imi este dor sa aud Monica...imi este dor sa raspund la telefon si sa imi spuna: "ce faci, tata?"
Probabil unii dintre voi nu stiti ce inseamna acest dor..te macina pe interior, te roade si e mereu acolo! Este o durere continua si indiferent cate pastile ai lua sau la cati medici ai merge, nu trece. Cei care nu ati simtit aceasta durere..bucurati-va de cei pe care ii aveti alaturi, mangaiati-i pe cap, spuneti-i cat de mult ii iubiti si cat de mult inseamna pentru voi..nu ii lasati o clipa fara sa stie asta..deoarece este suficienta o secunda ca sa poti sa nu mai ai cui spune aceste lucruri.
Tie,
Cand ai plecat din drumul meu
Nici n-am stiut cat e de greu!
Si noapte-n vis te-astept mereu,
Erou al sufletului meu!
M-ai invatat de mica ce e omenia
Si oamenii sa nu ii judec,sa-i iubesc.
Sa stiu mereu sa imi inec furia...
Si imi spuneai: "Cu tine vreau sa ma mandresc!"
Esti punctul meu de referinta!
Esti tot ce am pe inventar mai valoros,
Si vreau sa-ti spun ca ta apriga dorinta
Va fi in a mea viata lucrul cel mai frumos!
."Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi"( Octavian Paler- Avem timp)
Cel mai crunt este cand merg la Bacau...cand cobor din masina si mereu intarzii putin sa deschid poarta! Parca astept si cred intr-o minune, ca imi deschide poarta si sare sa ma ia in brate, sa ma pupe si sa ma muste asa, putin cum numai el si bunica stiau sa o faca.....imi este dor sa il vad cum rade, sa il aud cum glumeste, sa il vad cum bate din palme de multumire ca i-a iesit ceva.....imi este dor sa aud Monica...imi este dor sa raspund la telefon si sa imi spuna: "ce faci, tata?"
Probabil unii dintre voi nu stiti ce inseamna acest dor..te macina pe interior, te roade si e mereu acolo! Este o durere continua si indiferent cate pastile ai lua sau la cati medici ai merge, nu trece. Cei care nu ati simtit aceasta durere..bucurati-va de cei pe care ii aveti alaturi, mangaiati-i pe cap, spuneti-i cat de mult ii iubiti si cat de mult inseamna pentru voi..nu ii lasati o clipa fara sa stie asta..deoarece este suficienta o secunda ca sa poti sa nu mai ai cui spune aceste lucruri.
Tie,
Cand ai plecat din drumul meu
Nici n-am stiut cat e de greu!
Si noapte-n vis te-astept mereu,
Erou al sufletului meu!
M-ai invatat de mica ce e omenia
Si oamenii sa nu ii judec,sa-i iubesc.
Sa stiu mereu sa imi inec furia...
Si imi spuneai: "Cu tine vreau sa ma mandresc!"
Esti punctul meu de referinta!
Esti tot ce am pe inventar mai valoros,
Si vreau sa-ti spun ca ta apriga dorinta
Va fi in a mea viata lucrul cel mai frumos!
."Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi"( Octavian Paler- Avem timp)
vineri, 30 iulie 2010
Matrix cu bicicleta
Ce frumoase sunt amintirile din copilarie, emotiile la invatatul mersului cu bicileta, juliturile de pe genunchi si nu numai. Acum ceva timp, asa cum spunea si Daniel, ma "plangeam" ca imi este dor de copilarie..ei uite ca acum pot sa mai adaug cateva semne de buna purtare la palmaresul meu, si asa bogat.
Daca vreti si voi, nu este greu: se ia una bucata bicicleta mountain bike si se incaleca cu hotarare. Se pedaleaza pe strada, se ruleaza in minte primele lectii de mers pe bicicleta, prima bicicleta primita cadou, primele cazaturi..apoi prima mountain bike cumparata din salariul de cadru didactic ....zilele cand era cea mai buna prietena...ehe...amintiri din copilarie. La un moment dat vrei sa iei un viraj stanga..ai viteza cam mare..si aproximezi ca ar trebui putin sa pisti frana..ei bine dragii mei asta am facut si eu! Ce a urmat?:)) Matrix de Bucuresti ..adice me:D Saritura in aer peste un podet, intalnirea de gradul III cu un gard....bicileta suferinda.
Ma ridic..aveam cateva dureri crunte dar deh..ce sa mai spun! Vina imi apartinea in totalitate. Ajunsa in casa incep sa analizez daunele..ca la asigurari si observ asa: bua de jos sparta, gatul aranjat cu o julitura destul de urata, intre picioare iar cateva julituri de toata frumusete..genunchiul drept avariat complet:) merge numai bine de bagat la daune totale pentru vara asta, s-au dus fustitele scurte si pantalonii scurti..si glezna..e cu glezna e alta poveste care nu v-o spun:))
Asadar va riog eu frumos sa aveti grija cand va urcati pe bicileta! Conduceti fara viteza, franati doar daca aveti loc si spatiu si neaparat ambele frane sa fie puse in actiune....Asta e prima parte de la MAtrix..Mai urmeaza scuterul si vanatoarea:)) Sper acolo sa ma linistesc si sa ma mai cred actorul principal;))))
Daca vreti si voi, nu este greu: se ia una bucata bicicleta mountain bike si se incaleca cu hotarare. Se pedaleaza pe strada, se ruleaza in minte primele lectii de mers pe bicicleta, prima bicicleta primita cadou, primele cazaturi..apoi prima mountain bike cumparata din salariul de cadru didactic ....zilele cand era cea mai buna prietena...ehe...amintiri din copilarie. La un moment dat vrei sa iei un viraj stanga..ai viteza cam mare..si aproximezi ca ar trebui putin sa pisti frana..ei bine dragii mei asta am facut si eu! Ce a urmat?:)) Matrix de Bucuresti ..adice me:D Saritura in aer peste un podet, intalnirea de gradul III cu un gard....bicileta suferinda.
Ma ridic..aveam cateva dureri crunte dar deh..ce sa mai spun! Vina imi apartinea in totalitate. Ajunsa in casa incep sa analizez daunele..ca la asigurari si observ asa: bua de jos sparta, gatul aranjat cu o julitura destul de urata, intre picioare iar cateva julituri de toata frumusete..genunchiul drept avariat complet:) merge numai bine de bagat la daune totale pentru vara asta, s-au dus fustitele scurte si pantalonii scurti..si glezna..e cu glezna e alta poveste care nu v-o spun:))
Asadar va riog eu frumos sa aveti grija cand va urcati pe bicileta! Conduceti fara viteza, franati doar daca aveti loc si spatiu si neaparat ambele frane sa fie puse in actiune....Asta e prima parte de la MAtrix..Mai urmeaza scuterul si vanatoarea:)) Sper acolo sa ma linistesc si sa ma mai cred actorul principal;))))
joi, 29 iulie 2010
deci
deci nu stiu cum sa incep!!! deci, deci nu stiu cum sa va spun ca mi-s asa de mandra!!!! Cineva drag mie s-a apucat de blogareala:) si..nu doar atat!!! Incepe sa scrie ceva mult mai interesant.....the book;)) Sa ii uram succes si sa o primim in blogosfera cu maaaaaaare drag!!!!!
She is my cousin and i am so fucking proud oh her!!!!
She is my cousin and i am so fucking proud oh her!!!!
Ei, cine se supara?
Imi plac oamenii astia care dau copy-paste de pe o agentie de stiri pe blogul lor si incep uite asa sa isi promoveze blogul. Si vezi tu bine, Doamne, ei sunt cineva! Daca ii intrebi cate ceva imediat iau un aer de superioritate si te face sa crezi ca esti atat de prost ca nu stii, Ei, uite ca la mine nu a mers..il intreb pe un "jurnalist" asa, peste zi, despre o stire pe care o preluase, stiam sigur ca nu e veridica ,si el imi raspunde: stii ce greu este sa primesti stiri? sa le asezi intr-o forma lizibila ( lizibila???? la redactat pe calculator?). Si ii spun: bine, bine! E greu, e grav, e o intreaga aventura, e vai de tine dar tu de unde iti iei stirile? aaaa...pai ma uit si eu pe Mediafax, pe Hotnews..si ce mai gasesc. Pai bine, dar stii ca trebuie citata sursa? Dar de ce? oricum nu fac nici un rau! Pai nu faci rau..dar atunci daca tu scrii despre mine ca sunt pe catedrala din Timisoara si ca urlu ca nebuna: "Domnule, incearca sa scrii tu o stire" , dar astea le preiei de la mediafax si tu nu citezi sursa, mie daca imi e drag de tine vin si te iau pe tine de gat de unde ai stirea? care sunt cele 3 surse confirmate si mai ales m-ai sunat si pe mine sa iti confirm???
Eh..lasa ca ma fac eu reporter, jurnalist, crainic tv..si mai vad eu ca imi pun in listuta!
Eh..lasa ca ma fac eu reporter, jurnalist, crainic tv..si mai vad eu ca imi pun in listuta!
duminică, 25 iulie 2010
Adie vantul
Ma chinui sa dorm..dimineata la 7 ar trebui sa fiu in picioare dar nu pot adormi...afara s-a iscat un vant...aseara te-am visat...si copacii sunt indoiti de suierul vantului....ma perpelesc in pat si ma hotarasc sa ma ridic, iau calculatorul si ma duc in sufragerie....nu stiu ce e cu mine....saptamana trecuta am stat cu telefoanele inchise...nu stiu parca nimeni si nimic nu ma intelege..culmea e ca nici eu nu pot...cert e ca merg si traiesc din intuitie...mi-e dor de un compot de visine facut de bunica..oare Acolo face compot?...mi-e dor de curte bunicilor si de zilele ploioase, cand stateam la fereastra bucatariei si priveam la poarta..niciodata nu am stiut dupa ce ma uitam sau pe cine asteptam..se auzea conversatia bunicilor
- Marie, sa nu de gheata ca rosiile sunt atat de frumoase! ii spunea bunicul femeii pe care a iubit-o cel mai mult in viata.
- Sa vezi tu, Vasile ca si in castraveti intra mana!
- Sunt ploile Sf. Ilie, cu natura nu te poti pune...Ce da Dumnezeu primim!....
In casa aia am invata atat de multe lucruri...in casa aia am invatat Crezul, acolo ascultam povestile de razboi ale bunicului..ma simteam tare mandra ca imi impartaseste despre transee, nemti...rusi...cum se luptau. Mereu cand povestea, statea intins pe spate..cu ochii inchisi si mainile pe piept. Mereu imi era frica sa il vad stand asa..stiam ca asa vedeam doar cei care plecasera la Judecata de Apoi....Niciodata nu mi-a povestit cum a fost pentru EL razboiul...mereu vorbea despre "tara asta", "soldatii romani"....era eroul meu , dar nu imi povestea nici despre Revelionul facut in transee, nici de momentul cand afurisita aia de bomba a facut boom si l-a ranit, durerea simtita, zilele de la spital si intoarcerea pe campul de lupta... Parca erau inchise undeva acolo si nu vroia sa ni le povesteasca noua.....Luna asta s-au facut 9 ani de cand a plecat....mi-e dor de el, de bunica..de discutiile lor si alinturilr lor....ma uitam la ei si niciodata nu intelegeam eu de ce se striga "Baietica" si "Fetita"....Bunicii mei au fost orfani de mici...bunicul meu de la 9 ani si bunica de la 12....dar au realizat impreuna lucruri pe care nu le realizeaza unii cu averi mostenite si cu parintii alaturi...Au avut 4 copii frumosi....din care unul a plecat la ei..cel mai mare dintre ei, tata; Acusica intram si in luna august......mi-e dor de ei...si ma doare ca nu ii am alaturi..dar cursul vietii nu il putem schimba..
Afara s-a pus pe ploaie! Ploua, bate vantul..se aud cateva pisici nebune si masini turate, rar , dar se aud!
Sper sa imi ghidati pasii, de acolo de unde sunteti! Acum ma simt atat de dezorientata!....As avea nevoie de o discutie cu tata si bunicul....ei mereu imi spuneau vorbe cu talc....
- Marie, sa nu de gheata ca rosiile sunt atat de frumoase! ii spunea bunicul femeii pe care a iubit-o cel mai mult in viata.
- Sa vezi tu, Vasile ca si in castraveti intra mana!
- Sunt ploile Sf. Ilie, cu natura nu te poti pune...Ce da Dumnezeu primim!....
In casa aia am invata atat de multe lucruri...in casa aia am invatat Crezul, acolo ascultam povestile de razboi ale bunicului..ma simteam tare mandra ca imi impartaseste despre transee, nemti...rusi...cum se luptau. Mereu cand povestea, statea intins pe spate..cu ochii inchisi si mainile pe piept. Mereu imi era frica sa il vad stand asa..stiam ca asa vedeam doar cei care plecasera la Judecata de Apoi....Niciodata nu mi-a povestit cum a fost pentru EL razboiul...mereu vorbea despre "tara asta", "soldatii romani"....era eroul meu , dar nu imi povestea nici despre Revelionul facut in transee, nici de momentul cand afurisita aia de bomba a facut boom si l-a ranit, durerea simtita, zilele de la spital si intoarcerea pe campul de lupta... Parca erau inchise undeva acolo si nu vroia sa ni le povesteasca noua.....Luna asta s-au facut 9 ani de cand a plecat....mi-e dor de el, de bunica..de discutiile lor si alinturilr lor....ma uitam la ei si niciodata nu intelegeam eu de ce se striga "Baietica" si "Fetita"....Bunicii mei au fost orfani de mici...bunicul meu de la 9 ani si bunica de la 12....dar au realizat impreuna lucruri pe care nu le realizeaza unii cu averi mostenite si cu parintii alaturi...Au avut 4 copii frumosi....din care unul a plecat la ei..cel mai mare dintre ei, tata; Acusica intram si in luna august......mi-e dor de ei...si ma doare ca nu ii am alaturi..dar cursul vietii nu il putem schimba..
Afara s-a pus pe ploaie! Ploua, bate vantul..se aud cateva pisici nebune si masini turate, rar , dar se aud!
Sper sa imi ghidati pasii, de acolo de unde sunteti! Acum ma simt atat de dezorientata!....As avea nevoie de o discutie cu tata si bunicul....ei mereu imi spuneau vorbe cu talc....
joi, 22 iulie 2010
Pentru anonimi
Dragul meu..care te cam miros asa..care si cum esti....nu te mai obosi sa imi citesti blogul..nici sa te amuzi cu ai tai colegi..cred ca ar fi mai frumos sa imi uiti blogul si sa iti vezi de viata ta.....daca ceva nu iti place nu stai sa citesti, ok? Acum serios, nu ai altceva mai bun de facut decat sa stai sa imi comentezi mie blogul cu comentarii rautacioase si pline de cuvinte urate?....Daca unei persoane nu ii place ceva nu inseamna ca lucrul ala trebuie interzis, inchis, aruncat la cos!..asa ca invata sa cresti, sa fii intr-o societate normala si cand ceva nu este pe gustul tau nu mai citi...sau, poate te macina atat de rau sa mai aflii cate ceva despre mine incat nu te poti abtine sa nu imi verifici blogul? ca deh...altele s-au schimbat de cand nu am mai stat de vorba!!!
Si uite asa, ca sa iti dau dovada ca sunt prost crescuta nu ma las de "blogareala jalnica", de "poeziile belite" ca doar te intrebai cat pot fi de retarda, nu?
Cu foarte mult drag, reintroduc o regula mai veche!
Succes draga anonimule!
Si uite asa, ca sa iti dau dovada ca sunt prost crescuta nu ma las de "blogareala jalnica", de "poeziile belite" ca doar te intrebai cat pot fi de retarda, nu?
Cu foarte mult drag, reintroduc o regula mai veche!
Succes draga anonimule!
marți, 20 iulie 2010
cum am ajuns asa?
nici eu nu stiu..sau mai bine spus nu realizez....spun ca imi doresc pe cineva langa mine, sa iubesc, sa fiu iubita si sa ma bucur de iubire dar stau si ma gandesc oare voi mai stii sa fac asta?.....nu stiu de ce dar parca simt ca am uuitat sa iubesc...si nu credeam ca se poate intampla asta...am iubit atat de mult ultima data incat acum parca nu mai sunt eu .....simt ca incet incet inebunesc..o iau razna...si nu e nimeni vinovat decat eu..am incetat sa mai caut, sa mai sper, sa mai spun ca vreau...las totul sa curga de la sine...ies...culeg prietenii, incerc sa zambesc si mereu cand ma retrag acasa parca sunt singura si fara nimic...vreau sa se termine perioada asta....si asa cum ii spuneam cuiva la mare in week-end: m-am indragostit..sa si simt...macar sa imi iasa cand ma amagesc..ca ma indragostesc...mi-e dor sa ma indragostesc..mi-e dor sa fac dragoste...o noapte, o zi....in pat, pe jos, in parc, in mare, pe munte....mi-e dor sa ....mi-e dor sa fiu eu!
duminică, 18 iulie 2010
Si barbatii plang
Toti am avut sau avem o relatie in care credem ca totul este perfect. Este insa suficienta o clipa si se poate narui totul precum un castel de nisip mistiut de valuri.
De aici incep noptile albe, intrebari al caror raspuns nu le vei gasi, probabil, niciodata, cosmarurile in ale caror gheare te simti precum un prizioner de razboi. Prietenii iti sunt alaturi dar oricat ar incerca sa te ridice sufletul ramane terfelit in mii de bucatele ale unui puzzle , puzzle la care habar nu ai cum arata imaginea finala.
Suntem multi cei ce suferim dar mereu consideram ca numai noua, femeilor, ni se poate intampla asta, ca barbatii sunt porci si ca este normal sa plangem, sa acuzam si sa povestim la nesfarsit cat de nesimtit, insensibil, fals a fost.....
Ce te faci cand cel care sufera si care isi pune mii de intrebari, pe langa a carui ureche trec mii de variante si mii de supozitii este un barbat, un barbat care iti este prieten apropiat si simti cum ai vrea sa ii dai din forta ta de a trece peste...dar este in zadar..este macinat de intrebari, noaptea are cosmaruri...si mereu are intrebarea: Ce s-a intamplat? De ce?
Te uiti neputincios si incerci, prosteste, sa furi un zambet, constient fiind ca zambetul obtinut este fortat si fals...
Din pacate trebuie sa invatam si despre suferinta, minciuni, infidelitati ..toate acestea " pentru a deveni puternici".
Cine spune asta? De ce nu putem primi ce oferim? De ce trebuie sa orbecaim in viata pentru a gasi ceea ce cautam? De ce gasim doar dupa indelungi suferinte, despartiri, amagiri?
Capul ni se sparge in zeci de ganduri, chipul celei/celui plecat ne bantuie si cautam raspunsuri..in sinea noastra, in jur, in trecut, in faptele din trecut..in fiecare vorba care ne-a fost sau ne este spusa...
El mi-a spus: "Vreau un final"...il priveam..era asa cum niciodata nu il mai vazusem..ma luptam sa gasesc cuvintele prin care sa ii spun ca finalul l-a avut..este cel in care s-au despartit 2 drumuri, 2 suflete, 2 vieti ce la un anumit moment pareau atat de bine presarate impreuna....
Cred ca finalul este atunci cand spui hotarat: MERIT CEVA MAI BUN! Dar nu te parasesc amintirile, intrebarile, cosmarurile....chipul celei iubite...
Crede-ma ca as vrea sa pot sa te scot din starea asta, sa iti spun ca maine este o noua zi..dar tu esti singurul care reuseste sa faca asta..si vei reusi...Ti-am spus ca in relatia voastra nu vedeam decat un sfarsit...nu a fost sa fie..poate ma asteptam intr-un oarecare moment tu sa fii cel care..calca alaturi..ca deh.."e barbat si se accepta"..spun unii..dar uite ca viata ne ofera unele surprize peste care nu putem trece.... Fii tare! Pasii principali au fost facuti..trebuie sa ai vointa necesara sa vrei sa treci peste...chiar daca acum inca sunt atat de multe intrebari....
De aici incep noptile albe, intrebari al caror raspuns nu le vei gasi, probabil, niciodata, cosmarurile in ale caror gheare te simti precum un prizioner de razboi. Prietenii iti sunt alaturi dar oricat ar incerca sa te ridice sufletul ramane terfelit in mii de bucatele ale unui puzzle , puzzle la care habar nu ai cum arata imaginea finala.
Suntem multi cei ce suferim dar mereu consideram ca numai noua, femeilor, ni se poate intampla asta, ca barbatii sunt porci si ca este normal sa plangem, sa acuzam si sa povestim la nesfarsit cat de nesimtit, insensibil, fals a fost.....
Ce te faci cand cel care sufera si care isi pune mii de intrebari, pe langa a carui ureche trec mii de variante si mii de supozitii este un barbat, un barbat care iti este prieten apropiat si simti cum ai vrea sa ii dai din forta ta de a trece peste...dar este in zadar..este macinat de intrebari, noaptea are cosmaruri...si mereu are intrebarea: Ce s-a intamplat? De ce?
Te uiti neputincios si incerci, prosteste, sa furi un zambet, constient fiind ca zambetul obtinut este fortat si fals...
Din pacate trebuie sa invatam si despre suferinta, minciuni, infidelitati ..toate acestea " pentru a deveni puternici".
Cine spune asta? De ce nu putem primi ce oferim? De ce trebuie sa orbecaim in viata pentru a gasi ceea ce cautam? De ce gasim doar dupa indelungi suferinte, despartiri, amagiri?
Capul ni se sparge in zeci de ganduri, chipul celei/celui plecat ne bantuie si cautam raspunsuri..in sinea noastra, in jur, in trecut, in faptele din trecut..in fiecare vorba care ne-a fost sau ne este spusa...
El mi-a spus: "Vreau un final"...il priveam..era asa cum niciodata nu il mai vazusem..ma luptam sa gasesc cuvintele prin care sa ii spun ca finalul l-a avut..este cel in care s-au despartit 2 drumuri, 2 suflete, 2 vieti ce la un anumit moment pareau atat de bine presarate impreuna....
Cred ca finalul este atunci cand spui hotarat: MERIT CEVA MAI BUN! Dar nu te parasesc amintirile, intrebarile, cosmarurile....chipul celei iubite...
Crede-ma ca as vrea sa pot sa te scot din starea asta, sa iti spun ca maine este o noua zi..dar tu esti singurul care reuseste sa faca asta..si vei reusi...Ti-am spus ca in relatia voastra nu vedeam decat un sfarsit...nu a fost sa fie..poate ma asteptam intr-un oarecare moment tu sa fii cel care..calca alaturi..ca deh.."e barbat si se accepta"..spun unii..dar uite ca viata ne ofera unele surprize peste care nu putem trece.... Fii tare! Pasii principali au fost facuti..trebuie sa ai vointa necesara sa vrei sa treci peste...chiar daca acum inca sunt atat de multe intrebari....
joi, 15 iulie 2010
In memoriam Madalina Manole!
Fata Draga....
(15.07.2010)
Fata draga....ai fost trista
Si-ai plecat!
Cantecele si-amintirea ta
Noua ne-ai lasat
Cum vom putea trai
Fara vocea ta?
Cum vom putea uita,
Ce crunta a fost despartirea!!!!
Ne-ar fi placut mai mult
"LA MULTI ANI!" sa iti cantam
Si nu cu sufletul de durere mut
Ramas Bun de la tine sa ne luam!
Fata trista, ai fost trista!
Si este pacat!
Alta vocea ca a ta nu mai exista
Si ne doare...e adevarat!
(15.07.2010)
Fata draga....ai fost trista
Si-ai plecat!
Cantecele si-amintirea ta
Noua ne-ai lasat
Cum vom putea trai
Fara vocea ta?
Cum vom putea uita,
Ce crunta a fost despartirea!!!!
Ne-ar fi placut mai mult
"LA MULTI ANI!" sa iti cantam
Si nu cu sufletul de durere mut
Ramas Bun de la tine sa ne luam!
Fata trista, ai fost trista!
Si este pacat!
Alta vocea ca a ta nu mai exista
Si ne doare...e adevarat!
miercuri, 14 iulie 2010
Ramas bun!
.....ultimul post poarta titlul unei melodii cantate de tine....si am chiar si cateva franturi de versuri!....azi dimineata m-a secerat vestea!.....Nu vreau sa cred dar stiu ca e adevarat...nu te judec..depresia este atat de periculoasa...este suficient si o secunda sa iti pierzi mintile....
Sunt persoane care in ciuda zambetelor si a firii vesele pe interior probabil dau o lupta acerba cu gherele depresiei....a fost o depresie?...a fost o durere in sufletu-i ce era implinit, dupa spusele ei...nu stiu ce sa spun..nu o condamn..nu o judec...ii spun doar ca...aici va ramane mereu..la noi in suflet..la noi in gand......
Voi posta o melodie care probabil nu o stiu multi..a cantat-o o singura data la tv si doar in cateva concerte..
Domnul sa te ierte, Fata cu Parul de Foc!
Sunt persoane care in ciuda zambetelor si a firii vesele pe interior probabil dau o lupta acerba cu gherele depresiei....a fost o depresie?...a fost o durere in sufletu-i ce era implinit, dupa spusele ei...nu stiu ce sa spun..nu o condamn..nu o judec...ii spun doar ca...aici va ramane mereu..la noi in suflet..la noi in gand......
Voi posta o melodie care probabil nu o stiu multi..a cantat-o o singura data la tv si doar in cateva concerte..
Domnul sa te ierte, Fata cu Parul de Foc!
Daca
Daca va fi sa mi se intample in viata asta sa apara EL...sper din suflet sa ma faca sa ametesc doar cand il vad....sa ma cunoasca..sa stie cat imi doresc sa fiu a lui..sa ma faca mireasa lui, ajutandu-ma altfel sa imi tin promisiunea facuta tatalui meu pe ultimul drum! Cred ca cel mai frumos lucru este sa fii mireasa langa omul pentru care ti-ai da viata fara sa clipesti!
Daca va fi sa se intample in viata asta, EL sa ma iubeasca sa fie hotarat, sa ma lase sa ii ador zambetul, sa ma lase sa ii mangai pleoapele...sa adorm uitandu-ma la el si cand ma trezesc sa fie acolo. Sa stiu ca sunt a lui si doar a lui!
Daca va fi sa se intample in viata asta, EL sa imi ofere fericirea de a fi mama copiilor lui sa vrea minim doi copii, sa isi doreasca sa imbatraneasca langa mine si, jucandu-se in parul meu, peste ani, sa ne privim cele mai de pret realizari: copii.
Daca va fi sa se intample in viata asta, EL trebuie sa stie ca nu am nevoie de diamante si cadouri costisitoare, imi doresc un inel micut, cu o singura piatra si din aur alb..dar asta o va stii!:) Voi avea grija sa ii spun ca nu imi place aurul galben!
Daca va fi sa se intample in viata asta sa apara EL si sa nu mai gust singuratatea, Doamne as fi cea mai fericita! Cred ca nimic nu se compara cu noi doi, eu sa fiu mireasa lui si sa ma ia de mana si sa imi spuna: Esti mireasa vietii mele!
Daca va si sa se intample in viata asta, EL sa ma faca sa tremur cand il vad ca se aseaza in genunchi sa imi spuna ca vrea sa imbatranim impreuna.... Eu nu am simtit niciodata emotia de a spune da...vreau sa o simt langa el!!
Daca va fi sa se intample.. sper sa taiesc sa ajung sa ma bucur de un EL! Sa imi implinesc promisiunea facuta tatalui, sa ii fac copii frumosi si sa ne uitam dupa ani in urma si sa spunem: A fost odata ca niciodata povestea noastra!
Daca va fi sa se intample in viata asta, EL sa ma iubeasca sa fie hotarat, sa ma lase sa ii ador zambetul, sa ma lase sa ii mangai pleoapele...sa adorm uitandu-ma la el si cand ma trezesc sa fie acolo. Sa stiu ca sunt a lui si doar a lui!
Daca va fi sa se intample in viata asta, EL sa imi ofere fericirea de a fi mama copiilor lui sa vrea minim doi copii, sa isi doreasca sa imbatraneasca langa mine si, jucandu-se in parul meu, peste ani, sa ne privim cele mai de pret realizari: copii.
Daca va fi sa se intample in viata asta, EL trebuie sa stie ca nu am nevoie de diamante si cadouri costisitoare, imi doresc un inel micut, cu o singura piatra si din aur alb..dar asta o va stii!:) Voi avea grija sa ii spun ca nu imi place aurul galben!
Daca va fi sa se intample in viata asta sa apara EL si sa nu mai gust singuratatea, Doamne as fi cea mai fericita! Cred ca nimic nu se compara cu noi doi, eu sa fiu mireasa lui si sa ma ia de mana si sa imi spuna: Esti mireasa vietii mele!
Daca va si sa se intample in viata asta, EL sa ma faca sa tremur cand il vad ca se aseaza in genunchi sa imi spuna ca vrea sa imbatranim impreuna.... Eu nu am simtit niciodata emotia de a spune da...vreau sa o simt langa el!!
Daca va fi sa se intample.. sper sa taiesc sa ajung sa ma bucur de un EL! Sa imi implinesc promisiunea facuta tatalui, sa ii fac copii frumosi si sa ne uitam dupa ani in urma si sa spunem: A fost odata ca niciodata povestea noastra!
luni, 12 iulie 2010
Vreau sa te uit
Da....vreau sa te uit..vreau sa pot sa ma trezesc intr-o dimineata si sa nu iti mai rostesc numele..si vreau sa incerc sa adorm fara sa imi fuga gandul la tine si sa ma intreb oare ce faci? oare iti este bine?
Ma macina gandul ca nu am luptat suficient, poate, pentru un noi..dar poate ca nici nu a existat un noi...dar te-am simtit....jumatatea mea lipsa... jumatatea mea din vis...steaua mea geamana....
Ma intrebam de ce nu am fost aleasa eu? ma intrebam ce am? de ce? cum? cand? eu te-am pierdut sau tu pe mine? ce s-a intamplat si unde exact s-a produs ruptura?...mi-e frica de mine..mi-e frica pentru ca de cand te-am pierdut nimeni si nimic nu m-a facut sa simt ceva ...nimeni nu m-a impresionat si te luam ca etalon pentru toti....
Sunt nebuna? dupa atata vreme inca mai imi pun intrebari..inca toti se mira si toti vor sa ma revada zambind si le offer un zambet fals....nu..nu te scot vinovat pe tine..eu sunt vinovata..ca am sperat..ca am spus ca merit..ca am crezut ca merit...ca am iubit si iubesc..ca am sperat si am ucis speranta...
Dar oare am ucis-o? sau inca mocneste undeva acolo si tot imi da impulsuri?...Mi-e frica..ma doare.... vreau sa iubesc din nou fara sa imi fie frica....dar mereu ma opresc....imi spuneai ca ma iubesti...imi spuneai ca indiferent ce se intampla macar prieteni vom fi....imi spuneai ca sunt ceea ce ai asteptat o viata....
Te las..nu te mai obosesc....si inca spun ca sunt 8 minuni pe pamant si tu esti minunea numarul 8....
Ma macina gandul ca nu am luptat suficient, poate, pentru un noi..dar poate ca nici nu a existat un noi...dar te-am simtit....jumatatea mea lipsa... jumatatea mea din vis...steaua mea geamana....
Ma intrebam de ce nu am fost aleasa eu? ma intrebam ce am? de ce? cum? cand? eu te-am pierdut sau tu pe mine? ce s-a intamplat si unde exact s-a produs ruptura?...mi-e frica de mine..mi-e frica pentru ca de cand te-am pierdut nimeni si nimic nu m-a facut sa simt ceva ...nimeni nu m-a impresionat si te luam ca etalon pentru toti....
Sunt nebuna? dupa atata vreme inca mai imi pun intrebari..inca toti se mira si toti vor sa ma revada zambind si le offer un zambet fals....nu..nu te scot vinovat pe tine..eu sunt vinovata..ca am sperat..ca am spus ca merit..ca am crezut ca merit...ca am iubit si iubesc..ca am sperat si am ucis speranta...
Dar oare am ucis-o? sau inca mocneste undeva acolo si tot imi da impulsuri?...Mi-e frica..ma doare.... vreau sa iubesc din nou fara sa imi fie frica....dar mereu ma opresc....imi spuneai ca ma iubesti...imi spuneai ca indiferent ce se intampla macar prieteni vom fi....imi spuneai ca sunt ceea ce ai asteptat o viata....
Te las..nu te mai obosesc....si inca spun ca sunt 8 minuni pe pamant si tu esti minunea numarul 8....
miercuri, 7 iulie 2010
Accidente casnice
Dupa doua saptamani de umblat pe meleagurile tarii, in interes de servici...am ajuns acasa...si ca orice om am folosit pe tanti care ne usureaza munca muuullt: masina de spalat...baga e prosoape, hainute..una alta si ce ma gandesc eu? ia sa imi bag si eu toata lenjeria intima alba si sosetelele albe ca ..e vara si o sa fac uz de ele la greu....si...spus si facut...
Ei bine dragii mei..daca esti cu mintea prin alte parti si nu casti ochii mari...si eu ii am mari..stiti...dar ..tot s-a strecurat una bucata bikinei rosii...rezultatul? ohh..de vis..pot sa candidez la barbie girl;)) totul este roz;)) pana si acele obiecte vestimentare pe care eu nu prea le port.....
Asadar...sa nu ma lasati sa va sortez hainele pentru spalat..ca va treziti ca nu va mai recunoasteti lucrurile;)))
Ei bine dragii mei..daca esti cu mintea prin alte parti si nu casti ochii mari...si eu ii am mari..stiti...dar ..tot s-a strecurat una bucata bikinei rosii...rezultatul? ohh..de vis..pot sa candidez la barbie girl;)) totul este roz;)) pana si acele obiecte vestimentare pe care eu nu prea le port.....
Asadar...sa nu ma lasati sa va sortez hainele pentru spalat..ca va treziti ca nu va mai recunoasteti lucrurile;)))
joi, 1 iulie 2010
Frisoane
Nu am mai scris de ceva vreme dar in week-end am fost la Bucuresti...am stat si duminica am luat iar tara la colindat....In schimb nu ma simt bine..sunt racita, am frisoane si gatul parca este plin cu mii de ace cu gamalie care parca au facut un pact sa ma chinuie pe mine. Mai am si durerile de masele..sper cat mai curand sa termin si cu dantura asta ca tare mare chin e si urasc!!!!
Asadar ...din nou pe drum..se spunea in vremuri apuse: " Calatorului ii sade bine cu drumul"..ei...asa poate o fi..uite ca eu calatoresc...Saptamana viitoare voi ramane in Bucuresti..dar nu pentru mult timp! Va fi ceva de cateva zile.....
M-am saturat de ploaie....parca nu se mai opreste...si ploua..si ploua...si iarasi ploua...iar la tv cand ma uit si vad ce se intampla.....ma cuprind fiori cand vad oameni desnadajduiti care isi lasa practic viata in spate...Bunicul meu spunea ca in fata focului si a apei esti neputincios...si mare dreptate avea...Mi-as dori sa am o putere supraomeneasca si sa ii pot ajuta pe oamenii astia..sa reusesc sa dau din bagheta mea si sa reasez lucrurile la loc...sunt sigura ca chiar daca li se vor da case noi ( cam greu de crezut..guvernul nu se gandeste la asa ceva) tot nu vor fi la fel ca ceea ce ei au muncit o viata intreaga.....isi lasa in spate sudoarea fruntii....curtea in care si-au vazut copii facand primii pasi....vaca lor care le dadea nu stiu cati litri de lapte....Azorel care i-a scapat de nu stiu ce hot.....Ma intreb de ce li se intampla oamenilor batrani asa ceva? De ce tot ei platesc? .......Sper sa aveti putere sa mergeti mai departe.....
Am mai plamadit ceva...sa imi spuneti de va place!
Linistea
Stiam ca vei veni...
Doar ceasul de sosire nu-l stiam.
Stateam si te pandeam
Din umbra greului oftat..
Si te-asteptam!
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!
Pe masa -ntinsa se gaseau
Dorinte, ganduri, amintiri
Pe care eu
De ani le adunam
SI le stergeam
In fiecare zi
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!
Zeci de-anotimpuri
Ne-au lasat in urma.
Copacul din gradina
S-a uscat…
Dar eu am stat
Si praful de pe gene mi l-am dat!
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!
Tresar! In picurii de ploaie
Ce geamul mi-l alinta
Si-n linistea tacuta
Un scartait se-aude
Intrezaresc ceva
Ce seamana a tine!
Si ai venit!
Stiam ca trebuie sa vii!
29.06.2010
Asadar ...din nou pe drum..se spunea in vremuri apuse: " Calatorului ii sade bine cu drumul"..ei...asa poate o fi..uite ca eu calatoresc...Saptamana viitoare voi ramane in Bucuresti..dar nu pentru mult timp! Va fi ceva de cateva zile.....
M-am saturat de ploaie....parca nu se mai opreste...si ploua..si ploua...si iarasi ploua...iar la tv cand ma uit si vad ce se intampla.....ma cuprind fiori cand vad oameni desnadajduiti care isi lasa practic viata in spate...Bunicul meu spunea ca in fata focului si a apei esti neputincios...si mare dreptate avea...Mi-as dori sa am o putere supraomeneasca si sa ii pot ajuta pe oamenii astia..sa reusesc sa dau din bagheta mea si sa reasez lucrurile la loc...sunt sigura ca chiar daca li se vor da case noi ( cam greu de crezut..guvernul nu se gandeste la asa ceva) tot nu vor fi la fel ca ceea ce ei au muncit o viata intreaga.....isi lasa in spate sudoarea fruntii....curtea in care si-au vazut copii facand primii pasi....vaca lor care le dadea nu stiu cati litri de lapte....Azorel care i-a scapat de nu stiu ce hot.....Ma intreb de ce li se intampla oamenilor batrani asa ceva? De ce tot ei platesc? .......Sper sa aveti putere sa mergeti mai departe.....
Am mai plamadit ceva...sa imi spuneti de va place!
Linistea
Stiam ca vei veni...
Doar ceasul de sosire nu-l stiam.
Stateam si te pandeam
Din umbra greului oftat..
Si te-asteptam!
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!
Pe masa -ntinsa se gaseau
Dorinte, ganduri, amintiri
Pe care eu
De ani le adunam
SI le stergeam
In fiecare zi
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!
Zeci de-anotimpuri
Ne-au lasat in urma.
Copacul din gradina
S-a uscat…
Dar eu am stat
Si praful de pe gene mi l-am dat!
Stiam ca trebuie sa vii!
Si n-ai venit!
Tresar! In picurii de ploaie
Ce geamul mi-l alinta
Si-n linistea tacuta
Un scartait se-aude
Intrezaresc ceva
Ce seamana a tine!
Si ai venit!
Stiam ca trebuie sa vii!
29.06.2010
vineri, 25 iunie 2010
Un nou inceput!
In liceu eram vesnic indragostita...de viata, de oameni, de iubitul meu de atunci...eram linistita sufleteste si totul mi se parea atat de frumos si usor...lucruri ce m-au ajutat sa compun cateva poezii...nu le mai am sau daca sunt, sunt undeva in casa parinteasca, ascunse prin caiete sau carti...o sa le caut...
Acum am inceput iar...stangaci si cu teama sa asez versuri pe hartie...prima incercare am facut-o ieri..a fost o provocare lansata de Horia..prin intrebarea ce imi mai face sufletul si am vrut sa ii raspuns in versuri..daca mi-a iesit bine sau nu...va las pe voi sa decideti.
Sufletul
Mi-e sufletul puzderie de fericire
Si amintiri ce parca azi au inviat!
Imi tremura o pleoapa de uimire
Azi am gasit, ce ani am cautat!
Si-l las in valsul surd al regasirii
De “Lucruri simple” sa se sature
Si legamant as vrea sa-i fac iubirii,
Popas definitiv la mine sa-i ofer
Aceste trairi sunt urmarea regasirii cu cineva foarte drag mie, cineva care acum 10 ani mi-a facut inima sa fie plina de bucurie, dragoste, respect, intelegere, fericire si bucurie.....si culmea e ca si acum, dupa zece ani, aceleasi trairi mi le trezeste..ca si cum cei zece ani nu au fost..parca ma lupt sa uit cei zece ani si sa revin in urma cu zece ani sa reluam totul de unde a ramas..Sunt constienta ca in acesti zece ani amandoi am iubit, am suferit, am atins fericirea pamanteana..pentru cateva luni, cativa ani sau cateva clipe..insa acum...parca suntem flamanzi, parca nu am mai fi trait aceste sentimente si vrem sa le descoperim impreuna....sa ne imbratisam in linistea serii si sa privim spre aceeasi stea...sa recladim lumea noastra plina de minuni...
Iti multumesc amore......
Acum am inceput iar...stangaci si cu teama sa asez versuri pe hartie...prima incercare am facut-o ieri..a fost o provocare lansata de Horia..prin intrebarea ce imi mai face sufletul si am vrut sa ii raspuns in versuri..daca mi-a iesit bine sau nu...va las pe voi sa decideti.
Sufletul
Mi-e sufletul puzderie de fericire
Si amintiri ce parca azi au inviat!
Imi tremura o pleoapa de uimire
Azi am gasit, ce ani am cautat!
Si-l las in valsul surd al regasirii
De “Lucruri simple” sa se sature
Si legamant as vrea sa-i fac iubirii,
Popas definitiv la mine sa-i ofer
Aceste trairi sunt urmarea regasirii cu cineva foarte drag mie, cineva care acum 10 ani mi-a facut inima sa fie plina de bucurie, dragoste, respect, intelegere, fericire si bucurie.....si culmea e ca si acum, dupa zece ani, aceleasi trairi mi le trezeste..ca si cum cei zece ani nu au fost..parca ma lupt sa uit cei zece ani si sa revin in urma cu zece ani sa reluam totul de unde a ramas..Sunt constienta ca in acesti zece ani amandoi am iubit, am suferit, am atins fericirea pamanteana..pentru cateva luni, cativa ani sau cateva clipe..insa acum...parca suntem flamanzi, parca nu am mai fi trait aceste sentimente si vrem sa le descoperim impreuna....sa ne imbratisam in linistea serii si sa privim spre aceeasi stea...sa recladim lumea noastra plina de minuni...
Iti multumesc amore......
joi, 24 iunie 2010
Sufletului...
Mi-am permis sa iau de la Horia Brenciu aceasta poezie in care ma regasesc.....si care cred ca toti o aveam in minte..doar ca noi nu stiam sa o punem pe hartie atat de frumos cum o face el.
Parteneriat
Facem greseli.
Cu totii…
Judecam si ne credem pe deplin maturi.
Iar apoi vine viata care
ne arata ca ne-am pripit
in aprecierea noastra.
Si regretam.
Si vrem ca data viitoare sa nu mai tragem concluzii gresite.
Asta e primul semn de intelepciune.
Dar…
se intimpla ca si a doua oara sa judecam strimb
si apoi
sintem putin deznadajduiti pentru ca…
doar ne maturizaseram, nu?
Si atunci, incepem sa intelegem…
Procesul poate dura
o viata,
doua
sau poate…
9!
Nu ne ramine decit sa fim
buni,
iubitori
si intelegatori cu cei din jurul nostru!
Love will save the day!
O campanie
de parteneriat
sufletesc!
Multumesc Horia!
Parteneriat
Facem greseli.
Cu totii…
Judecam si ne credem pe deplin maturi.
Iar apoi vine viata care
ne arata ca ne-am pripit
in aprecierea noastra.
Si regretam.
Si vrem ca data viitoare sa nu mai tragem concluzii gresite.
Asta e primul semn de intelepciune.
Dar…
se intimpla ca si a doua oara sa judecam strimb
si apoi
sintem putin deznadajduiti pentru ca…
doar ne maturizaseram, nu?
Si atunci, incepem sa intelegem…
Procesul poate dura
o viata,
doua
sau poate…
9!
Nu ne ramine decit sa fim
buni,
iubitori
si intelegatori cu cei din jurul nostru!
Love will save the day!
O campanie
de parteneriat
sufletesc!
Multumesc Horia!
marți, 22 iunie 2010
Liniste...
..de cateva zile ma aflu intr-un loc parca rupt de lumea nebuna in care traim...intr-un loc unde oamenii sunt diferiti..si totusi la fel. Am ajuns pe seara in acest loc si aerul de munte, oboseala drumului m-a rapus si am adormit ca un copil..dar dimineata cand m-am trezit...parca evadasem intr-un colt de rai...am iesit in curte si am vazut munti...am auzit pasari ciripind..si era liniste..o liniste pe care o ador..m-am asezat sa imi beau cafeaua si timid am inceput sa cunosc familia in sanul careia imi voi petrece aceasta saptamana...Familia Molnar.....
M-au primit in sanul lor si ma simt ca si cum as aprtine acestui loc..am cunoscut-o pe Barbara...o fetita de 8 ani, cu parul balai care in lumina soarelui spui ca e aur, cu un zambet atat de cald si sincer...ne-am asezat frumos in curte si am inceput sa ii impletesc codite...sa ma joc cu parul ei si in acelasi timp sa incercam un dialog...
ma simt linistita..ma simt aat de bine si atat de libera..sa imi las gandurile sa zburde..sa visez frumos si sa ma gandesc ca viata este un dar perfect din care noi trebuie sa stim ce sa ocolim, ce sa apreciem, ce sa iubim si ce sa lasam acolo unde e....Cineva drag mie imi spunea ca e prea mult...si ca nu ar rezista...eu i-am spus ca nu e prea mult..e exact ce as avea nevoie...poate acum ceva timp i-as fi spus ca ar fi fost si mai perfect daca era si el langa mine dar ...exact cum spuneam trebuie sa stim sa lasam unele lucruri acolo unde sunt...chiar daca in desaga de amintiri ocupa unul din primele locuri...
vremea s-a transformat intr-o vreme mohorata..exact cum si sulfetul meu era...si cum si eu ma simteam de la o vreme incoace..ploua...din padure se vad aburii cum ies...si e frig..ma imbrac grosut si incerc sa ma gandesc la caldura care imi izvoraste pe neasteptate din suflet...e acolo..mocneste...a fost mereu acolo doar ca probabil cenusa nu era atat de binevoitoare sa o lase sa ma incalzeasca....mi-e teama in putine clipe si visez cu ochii deschisi in nenumarate momente...
au trecut zece ani..zece ani de cand nu mai stiam nimic de cineva atat de drag mie atunci...o perioada ma gandeam mereu la el..dar apoi am spus ca merg inainte..chiar daca nu ne rostisem inca bun ramas...in momentele de desnadejde, de siguranta imi aduceam de acele clipe idilice...acele clipe in care eram doi intr- lume perfecta..zdruncinata uneori de factori din exterior...imi amintesc mana lui calda cum o cuprindea pe a mea..privirea lui ....ma intreaba acum dudpa 10 ani daca nu era sufocant...nu..era perfect..era ce imi doream...ma linistea...ma facea sa am incredere in mine........incercam, stangaci sa rememoram trecutul..trairile....sa explicam de ce asa si nu altfel...ne-a unit un sentiment atat de curat si frumos...ne-a tinut impreuna.
El: Dar parcă ieri intr-un pat, sau de mână.....
El: ...prin oraș
El:: Nu ştiam nimic decât că....te vroiam numai pt mine!!!!!!!!
Ea: ce frumos era..si ce frumos era in lumea noastra, creeata de noi
El: Evident, crescut singur, nutream un însemnat bagaj de egoism...
Ea: nu e asa
El: Zici?!
El: Păi dacă...
El: ...te doream numai pt mine,
Ea: pai...si eu la fel
Ea: asa ca..nu e neaparat egoism...in sensul rau
El: vroiam să zâmbești doar pt mine,
Ea: ce frumos era.....Doamne....imi amintesc cu atat de mult drag si ceva in piept ma strange
El: vroiam să fii dulce doar cu mine,
Ea:...au fost clipe de neuitat
El: Tocmai asta le conferea fascinația asta... inima de copil, fără prea multe ifose, fără atâtea chestiuni care-acum îmi fac aerul teribil de respirat..!!
El: Ah!!! Atâtea aș avea să-ţi spun.....
Ea: spune-mi)
Ea: nu te opreste nimeni cristi
Ea: te rog
Ea: deschide-ti sufletul si spune-mi ce ai pe suflet
Ea: ce vrei
Ea:stii ca asa faceam mereu iubire
El: Ufffff!!! N-am ştiut (poate) s-apreciez niciodată ceea ce se merita într-adevăr.....
El: Și-am acționat (de felul meu sunt așa) după calcule...
Ea: in momentul de fata, acum, ce iti doresti!
Ea:: spune-mi ce ai vrea acum
Ea:: daca ar fi totul posibil
El:: Of, Doamne!!!... Pot să-ncep cu "ce-aș fi vrut?!"
Ea:: poti si asa
El: Aș fi vrut... și regret o veșnicie, ca, atunci când eram doar noi doi, împleticiți pe colțul patului din acel dormitor în roz, să nu fi făcut teologia sfinților, și să fi făcut DRAGOSTE fără limite... așa cum poate mi-aș fi dorit-o și poate și tu!.... Dar mintea mea era.....
El:: ...aiurea...
El:: ....făcând calcule
Trece timpul...si uneori cand oprim intr-o gara mai gasim cate un calator care a coborat.....
M-au primit in sanul lor si ma simt ca si cum as aprtine acestui loc..am cunoscut-o pe Barbara...o fetita de 8 ani, cu parul balai care in lumina soarelui spui ca e aur, cu un zambet atat de cald si sincer...ne-am asezat frumos in curte si am inceput sa ii impletesc codite...sa ma joc cu parul ei si in acelasi timp sa incercam un dialog...
ma simt linistita..ma simt aat de bine si atat de libera..sa imi las gandurile sa zburde..sa visez frumos si sa ma gandesc ca viata este un dar perfect din care noi trebuie sa stim ce sa ocolim, ce sa apreciem, ce sa iubim si ce sa lasam acolo unde e....Cineva drag mie imi spunea ca e prea mult...si ca nu ar rezista...eu i-am spus ca nu e prea mult..e exact ce as avea nevoie...poate acum ceva timp i-as fi spus ca ar fi fost si mai perfect daca era si el langa mine dar ...exact cum spuneam trebuie sa stim sa lasam unele lucruri acolo unde sunt...chiar daca in desaga de amintiri ocupa unul din primele locuri...
vremea s-a transformat intr-o vreme mohorata..exact cum si sulfetul meu era...si cum si eu ma simteam de la o vreme incoace..ploua...din padure se vad aburii cum ies...si e frig..ma imbrac grosut si incerc sa ma gandesc la caldura care imi izvoraste pe neasteptate din suflet...e acolo..mocneste...a fost mereu acolo doar ca probabil cenusa nu era atat de binevoitoare sa o lase sa ma incalzeasca....mi-e teama in putine clipe si visez cu ochii deschisi in nenumarate momente...
au trecut zece ani..zece ani de cand nu mai stiam nimic de cineva atat de drag mie atunci...o perioada ma gandeam mereu la el..dar apoi am spus ca merg inainte..chiar daca nu ne rostisem inca bun ramas...in momentele de desnadejde, de siguranta imi aduceam de acele clipe idilice...acele clipe in care eram doi intr- lume perfecta..zdruncinata uneori de factori din exterior...imi amintesc mana lui calda cum o cuprindea pe a mea..privirea lui ....ma intreaba acum dudpa 10 ani daca nu era sufocant...nu..era perfect..era ce imi doream...ma linistea...ma facea sa am incredere in mine........incercam, stangaci sa rememoram trecutul..trairile....sa explicam de ce asa si nu altfel...ne-a unit un sentiment atat de curat si frumos...ne-a tinut impreuna.
El: Dar parcă ieri intr-un pat, sau de mână.....
El: ...prin oraș
El:: Nu ştiam nimic decât că....te vroiam numai pt mine!!!!!!!!
Ea: ce frumos era..si ce frumos era in lumea noastra, creeata de noi
El: Evident, crescut singur, nutream un însemnat bagaj de egoism...
Ea: nu e asa
El: Zici?!
El: Păi dacă...
El: ...te doream numai pt mine,
Ea: pai...si eu la fel
Ea: asa ca..nu e neaparat egoism...in sensul rau
El: vroiam să zâmbești doar pt mine,
Ea: ce frumos era.....Doamne....imi amintesc cu atat de mult drag si ceva in piept ma strange
El: vroiam să fii dulce doar cu mine,
Ea:...au fost clipe de neuitat
El: Tocmai asta le conferea fascinația asta... inima de copil, fără prea multe ifose, fără atâtea chestiuni care-acum îmi fac aerul teribil de respirat..!!
El: Ah!!! Atâtea aș avea să-ţi spun.....
Ea: spune-mi)
Ea: nu te opreste nimeni cristi
Ea: te rog
Ea: deschide-ti sufletul si spune-mi ce ai pe suflet
Ea: ce vrei
Ea:stii ca asa faceam mereu iubire
El: Ufffff!!! N-am ştiut (poate) s-apreciez niciodată ceea ce se merita într-adevăr.....
El: Și-am acționat (de felul meu sunt așa) după calcule...
Ea: in momentul de fata, acum, ce iti doresti!
Ea:: spune-mi ce ai vrea acum
Ea:: daca ar fi totul posibil
El:: Of, Doamne!!!... Pot să-ncep cu "ce-aș fi vrut?!"
Ea:: poti si asa
El: Aș fi vrut... și regret o veșnicie, ca, atunci când eram doar noi doi, împleticiți pe colțul patului din acel dormitor în roz, să nu fi făcut teologia sfinților, și să fi făcut DRAGOSTE fără limite... așa cum poate mi-aș fi dorit-o și poate și tu!.... Dar mintea mea era.....
El:: ...aiurea...
El:: ....făcând calcule
Trece timpul...si uneori cand oprim intr-o gara mai gasim cate un calator care a coborat.....
luni, 21 iunie 2010
Revedere
De cate ori in viata nu ai fost incercat de sentimentul ca te-ai pierdut pe tine insuti, undeva?
Cautam prin trupul gol farame de suflet , mici bucati care candva formau o inima care simtea si nu batea mecanic ,clipe sterse de greutatea tristetilor si a regretelor. Imi privesc degetele, mainile cu totul....parasite parca sau obosite de zilele, lunile, anii ce-au trecut de cand s-au plimbat ultima data pe cararea unui chip catifelat , cu flori de zambete , lumini din ochii de soare, adieri de fericire. Suflete imbatranite prea de timpuriu de ierni grele, primaveri insorite, veri toride, toamne rodnice si ploiase .A ramas in urma doar un chip palid cu o pereche de ochi speriati, fixati spre intunericul adanc ce pare ca incet tinde sa ma cuprinda, plecand din interorul sufletului inspre- afara.
Ultimul ciob de speranta a fost maturat cu repezime si aruncat la cosul de gunoi. Uitasem complet ca "nimic nu se pierde, totul se transorma". Cristalele facute din cioburi mici de speranta, crampee de amintiri, fragmente de copilarie, cuvinte pierdute din fraze s-au transformat atunci cand jumatate de suflet nou a inviat jumatatea mea de suflet aparent pierduta undeva tot prin mine. Am devenit eu. M-am regasit si golul disparuse. Alti ochi infrumusetati de iubire priveau prin mine, pe langa mine si adanc in mine. Sufletul odata brazdat de riduri,pare acum copil razand .E ca si cum dintr-o data, inima, ce parea ca moare incet a inceput sa bata cu putere.Cu glasul tremurand usor mi-am spus:"Bine te-am gasit,bine m-am regasit..."
Cautam prin trupul gol farame de suflet , mici bucati care candva formau o inima care simtea si nu batea mecanic ,clipe sterse de greutatea tristetilor si a regretelor. Imi privesc degetele, mainile cu totul....parasite parca sau obosite de zilele, lunile, anii ce-au trecut de cand s-au plimbat ultima data pe cararea unui chip catifelat , cu flori de zambete , lumini din ochii de soare, adieri de fericire. Suflete imbatranite prea de timpuriu de ierni grele, primaveri insorite, veri toride, toamne rodnice si ploiase .A ramas in urma doar un chip palid cu o pereche de ochi speriati, fixati spre intunericul adanc ce pare ca incet tinde sa ma cuprinda, plecand din interorul sufletului inspre- afara.
Ultimul ciob de speranta a fost maturat cu repezime si aruncat la cosul de gunoi. Uitasem complet ca "nimic nu se pierde, totul se transorma". Cristalele facute din cioburi mici de speranta, crampee de amintiri, fragmente de copilarie, cuvinte pierdute din fraze s-au transformat atunci cand jumatate de suflet nou a inviat jumatatea mea de suflet aparent pierduta undeva tot prin mine. Am devenit eu. M-am regasit si golul disparuse. Alti ochi infrumusetati de iubire priveau prin mine, pe langa mine si adanc in mine. Sufletul odata brazdat de riduri,pare acum copil razand .E ca si cum dintr-o data, inima, ce parea ca moare incet a inceput sa bata cu putere.Cu glasul tremurand usor mi-am spus:"Bine te-am gasit,bine m-am regasit..."
vineri, 18 iunie 2010
Caut raspunsuri...
Oare de ce am uitat sa zambim? ce ne costa?
Oare de ce ne abtinem sa exprimam ce simtitm si ne refugiem in cuvinte de suprafata?
Oare de ce cand simtitm ca pe interior nu mai avem nimic ne agatam de orice luminita ca sa resuscitam ce e pe moarte?
Oare de ce am impresia ca incet, incet lumea se schimba...devine rea...?
Oare de ce ma consum si nu imi intra in cap ca oamenii sunt rai, falsi, ascunsi, tristi?
Oare de ce uneori ma ascund sub cearsaf si plang, ma ghemuiesc si ma cert cu mine?
Oare de ce ma las pierduta in urma?
Oare de ce vreau sa opresc decaderea mea si nu reusesc?
Oare de ce vreau caldura in suflet?
Oare de ce ne abtinem sa exprimam ce simtitm si ne refugiem in cuvinte de suprafata?
Oare de ce cand simtitm ca pe interior nu mai avem nimic ne agatam de orice luminita ca sa resuscitam ce e pe moarte?
Oare de ce am impresia ca incet, incet lumea se schimba...devine rea...?
Oare de ce ma consum si nu imi intra in cap ca oamenii sunt rai, falsi, ascunsi, tristi?
Oare de ce uneori ma ascund sub cearsaf si plang, ma ghemuiesc si ma cert cu mine?
Oare de ce ma las pierduta in urma?
Oare de ce vreau sa opresc decaderea mea si nu reusesc?
Oare de ce vreau caldura in suflet?
luni, 14 iunie 2010
Deci ...vreau motor!
Offf...mi-e cam somn ce e drept dar ma fac eu mare! Dar sunt atat de happy si smiling:)
Azi noapte m-am plimbarit cu motorul..aproape toata noaptea!(Thx Silviu). Imi era dor sa mai calaresc un motor, sa mai simt adrenalina...au au au..ce apetit mi s-a deschis sa imi iau A-ul......
Azi noapte m-am plimbarit cu motorul..aproape toata noaptea!(Thx Silviu). Imi era dor sa mai calaresc un motor, sa mai simt adrenalina...au au au..ce apetit mi s-a deschis sa imi iau A-ul......
Ea a fost cea care s-a lasat calarita de mine;) :)
joi, 3 iunie 2010
despre un vis
Cand eram mica..dar mica..aveam inca muci la nas si stalceam cuvintele adoram sa ma uit la televizor..ca toti copii de pe atunci..doar ca aveam program redus..aveam desenele animate Mihaela, aveam Varietati si cate un film care nu prea il intelegeam ei sau adormeam....Imi aduc aminte ca am si vrut sa scot un cor de copii din tv sa se joace cu mine, noroc de bunicul ca m-a prins la timp!
Da, inca de pe atunci ma uitam la cutia aia si imi spuneam ca vreau si eu sa fiu in cutia aia, ca o sa fiu mare si o sa cunosc si eu persoanele de la televizor ....si timpul a trecut...au trecut 25 de ani si mereu aveam dorinta asta, ascunsa celor din jur, de a fi in domeniul media. Acum sunt aici, de ceva vreme ma invart in jurul lor, am cunoscut oameni care au putere decizionala in tara, am cunoscut oameni care ne amuza prin emisiunile lor la tv, oameni care ne spun ce se intmpla in tara, oameni care scriu in publicatii nationale...am aparut si la tv de cateva ori, am lucrat si intr-un radio, am aparut si in ziare...Nu, nu e un post in care ma laud sau in care vreau sa spun cine sunt eu..este un post prin care incerc sa ma conving ca totusi am ajuns sa imi indeplinesc un vis, sa il fac real dintr-o dorinta a unei copile de la tara, care chiar daca am vizitat capitala de la 9 luni, singurii oameni "de renume" erau prirmarita din sat ....aaaa..si Dna Gainusa, careia , soim al patriei fiind, i-am dat flori....
Da, deci totusi tind sa cred ca nu am trecut prin viata asta asa....degeaba pana acum! II multumesc lui Dzeu pentru tot ce mi-a dat si sper sa ma ajute si la implinirea celorlate vise!
Da, inca de pe atunci ma uitam la cutia aia si imi spuneam ca vreau si eu sa fiu in cutia aia, ca o sa fiu mare si o sa cunosc si eu persoanele de la televizor ....si timpul a trecut...au trecut 25 de ani si mereu aveam dorinta asta, ascunsa celor din jur, de a fi in domeniul media. Acum sunt aici, de ceva vreme ma invart in jurul lor, am cunoscut oameni care au putere decizionala in tara, am cunoscut oameni care ne amuza prin emisiunile lor la tv, oameni care ne spun ce se intmpla in tara, oameni care scriu in publicatii nationale...am aparut si la tv de cateva ori, am lucrat si intr-un radio, am aparut si in ziare...Nu, nu e un post in care ma laud sau in care vreau sa spun cine sunt eu..este un post prin care incerc sa ma conving ca totusi am ajuns sa imi indeplinesc un vis, sa il fac real dintr-o dorinta a unei copile de la tara, care chiar daca am vizitat capitala de la 9 luni, singurii oameni "de renume" erau prirmarita din sat ....aaaa..si Dna Gainusa, careia , soim al patriei fiind, i-am dat flori....
Da, deci totusi tind sa cred ca nu am trecut prin viata asta asa....degeaba pana acum! II multumesc lui Dzeu pentru tot ce mi-a dat si sper sa ma ajute si la implinirea celorlate vise!
Miros a vara
Ei, da! eu simt miros de vara, de parcuri, de terase....de plecari in zori de zi la mare..Il simtiti si voi?
Ma bucur de vara si incerc din rasputeri sa las macar acum, cat scriu, tote problemele in spate, sa nu ma gandesc..sa imi imaginez ca imi fac bagajele pentru vacanta, ca merg sa imi cumpar sandale si pantaloni scurti....ca ma vad cu prietenii si vorbim si radem..ca nu am nici o problema si ca la mine este totul roz! Aproape ca imi reuseste doar ca...nu pentru mult timp!
Mereu am spus ca viata nu e usoara, mereu spuneam ca e greu si ca trebuie sa fim invingatori si sa andim pozitiv..mereu sunt cea care le spun celor din jurul meu sa fie pozitivi, sa fie increzatori in ei....si mereu cand ajung la mine si imi repet ceste lucruri parca nu au ecou!
Ma gandesc ca probabil nu cred suficient in mine, ca probabil nu sunt atat de puternica pe cat am crezut sau nu pot fi si pentru mine! Nu! Nu imi plang de mila...e doar asa..o intrebare pusa mie la care tot eu ar trebui sa gasesc raspunsul dar poti sa ma bati ca nu vad acum nici un raspuns....si nu datorita prietenilor, nu datorita oamenilor care mi-au inselat asteptarile..probabil datorita faptului ca de la inceputul anului nu prea mi-a suras soarele pe strada mea...anul asta a fost atat de greu pana acum...si eu care credeam ca anul trecut! Dar daca ma gandesc bine anul trecut am fost si fericita, m-am si distrat alaturi de oameni dragi, m-am si bucurat de surprizele facute persoanelor dragi...anul asta parca nimic nu ma bucura cu adevarat..Cand apuc sa ma linistesc cat de cat mai vine cate una...mai imi iau una dupa ceafa...si apoi iar o intrebare se naste: ce se intampla de trebuie sa trec prin toate astea?.....
Da..probabil este un post fara nici un sens pentru voi, pentru mine are multe....si mai ales e ca un strigat de ajutor adresat...dar nu stiu cui sau cum sa il fac mai vizibil......
Ma bucur de vara si incerc din rasputeri sa las macar acum, cat scriu, tote problemele in spate, sa nu ma gandesc..sa imi imaginez ca imi fac bagajele pentru vacanta, ca merg sa imi cumpar sandale si pantaloni scurti....ca ma vad cu prietenii si vorbim si radem..ca nu am nici o problema si ca la mine este totul roz! Aproape ca imi reuseste doar ca...nu pentru mult timp!
Mereu am spus ca viata nu e usoara, mereu spuneam ca e greu si ca trebuie sa fim invingatori si sa andim pozitiv..mereu sunt cea care le spun celor din jurul meu sa fie pozitivi, sa fie increzatori in ei....si mereu cand ajung la mine si imi repet ceste lucruri parca nu au ecou!
Ma gandesc ca probabil nu cred suficient in mine, ca probabil nu sunt atat de puternica pe cat am crezut sau nu pot fi si pentru mine! Nu! Nu imi plang de mila...e doar asa..o intrebare pusa mie la care tot eu ar trebui sa gasesc raspunsul dar poti sa ma bati ca nu vad acum nici un raspuns....si nu datorita prietenilor, nu datorita oamenilor care mi-au inselat asteptarile..probabil datorita faptului ca de la inceputul anului nu prea mi-a suras soarele pe strada mea...anul asta a fost atat de greu pana acum...si eu care credeam ca anul trecut! Dar daca ma gandesc bine anul trecut am fost si fericita, m-am si distrat alaturi de oameni dragi, m-am si bucurat de surprizele facute persoanelor dragi...anul asta parca nimic nu ma bucura cu adevarat..Cand apuc sa ma linistesc cat de cat mai vine cate una...mai imi iau una dupa ceafa...si apoi iar o intrebare se naste: ce se intampla de trebuie sa trec prin toate astea?.....
Da..probabil este un post fara nici un sens pentru voi, pentru mine are multe....si mai ales e ca un strigat de ajutor adresat...dar nu stiu cui sau cum sa il fac mai vizibil......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Confesiune
Uneori, ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici! Într-o zi, ne vom ridică și vom privi înapoi, realizând că viața noastră ar fi putut fi d...
-
......Da, azi am simtit ca a venit toamna si nevrednica de ea nu doar ca si-a asezat acum fustele pline de porumb, struguri, mere, ardei, bo...
-
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o...
-
Și ce te faci când iți este dor să simți? Vrei să nu mai doară și vrei să simți. Vrei să zâmbești, fără doar să miști mimica fetei, vrei să ...
