..le dau pierdute..mi-am cam pierdut cuvintele in ultimul timp, m-am cam pierdut pe mine si restul bagajelor pe care le aveam...incerc sa recuperez zambete si clipe de optimism. Ma cufund incet iar in tacerea aia crunta si molateca. ANul asta nu am dansat in frunze, nu m-a lasat vremea asta urata, nu am simtit toamna ca am trecut direct un Ugg-uri si palton, nu am fost sa imi iau ramas bun de la aleeile din parc pline cu frunze..sa le multumesc frunzelor pentru umbra oferita pe parcursul verii, pentru adierea oferita cand ma simteam singura si ma duceam in parc...
O sa incerc sa caut cuvintele, daca le gasesc o sa ma folosesc de ele, daca le vad o sa strig dupa ele! Pana atunci...sa nu raciti! Ca eu am lasat, oarecum, in spate si o raceala!
joi, 7 octombrie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pentru tata, de ziua lui
Mâine este o zi care îmi apasă mereu inima în două direcții: spre lumină și spre dor, spre bucurie și spre lacrimi. Mâine ar fi fost ziua c...
-
Uneori, ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici! Într-o zi, ne vom ridică și vom privi înapoi, realizând că viața noastră ar fi putut fi d...
-
Au fost doi ani până am avut curajul să rostesc, cu voce tremurată, cuvintele care îmi ardeau în piept: „Vreau să divorțăm.” Doi ani in ca...
-
Există un fir nevăzut care ne leagă de locul în care ne-am născut. Nu îl putem tăia, nu îl putem uita, oricât de departe am ajunge de el. E...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu