NOI

el: oceanul meu de soare cu fluvii de lumina.

eu: desertul meu de oaze, de fericire pline.

el : mi-e friiiiiiiig.....

eu: intind bratele, te cuprind, caldura de la mine iti ofer!

el: accept cu bucurie, mai mult nici n-am sa cer...

eu: imi e deajuns un zambet si-un cuvant ca mierea...

ca sa imi ia de pe-a mea tampla tristetea si durerea

pe toate de-as putea
voioasa eu le iau
si fericire,soare
ingaduie-mi sa-ti dau

si lumea sa o lasam in spate
sa alergam departe
sa fim doar tu si eu!

el: te port cu mine-n departare

prin multele taramuri de povesti
am sa te tin de mana si-am sa te-ntreb
ma mai iubesti?

eu: de te iubesc, tu vrei sa stii?

dar oare floarea, de soare e atrasa?
dar oare râul matca si-o iubeste?
raspunsul la-ntrebare....
te rog tu a-l pricepe

el: tu poate fi-vei visatoare,

si n-ai sa spui nimic
dar in privirea-ti mare vad universul mic

eu: nici nu avem nevoie......

de mare univers
sa incapem doar noi..
si e deja imens

el: nu o sa voi vreodata sa cred in universuri mici

caci fericirea mare nu se opreste-aici

si-n jurul nostru tese iarba
matasuri vii de roua
nu stiu ce-i nelumina...,
caci mi-esti o luna noua...

eu: si-n noapte eu pe crestet

te mangai si te-alin
iar zorii diminetii
sa ma prefaca-n soare
ca pasii tai de ziua
in palme eu sa-i tin