Ieri a fost prima zi cand de dimineata pana seara a trebuit sa stau in pat, normal ca am mai topait putin. Doamne, e atat de rau sa nu poti sa mergi ca toti oameni. Am realizat cat de importanta este sanatatea, sa poti sa mergi, sa te misti, sa iti iei o cana cu apa atunci cand iti este sete fara sa te chinui.
Am cel mai mare noroc din lume ca sufletelul meu este langa mine si vorbim toata ziua si nu ma simt singura, seara vin prietenii mei la mine. Aseara a fost Otilia si Ionut si mi-au facut gratarel si sufletelul meu mi-a trimis cremsnit prin ei.
Multumesc!
Doamne cat de inutila m-am simtit ca dupa ce am mancat am venit in pat si Ion a strans masa, a spalat vasele. Off,e grele, dar las ca ma fac eu bine!
Ma mai doare piciorul, ce e drept, dar incerc sa nu ma gandesc la el! ma gandesc la cineva drag si am zambetul pe buze! il port mereu in suflet si e atat de bine!
A venit si noaptea si iar chin pe capul meu sa dorm; nu prea am dormit azi noapte si m-a durut rau si spatele si inca ma mai doare. Am dormit in reprize, .m-am miscat greu ca sa ma intorc pe o parte sau alta si am si plans putin, nu de mila mea ci de mila celor care o viata intreaga sunt batuti de soarta sa mearga asa, fara un picior sau au alte defecte care ii fac sa nu fie oameni normali si ei merg totusi inainte, chiar zambesc...sunt fericiti!! Nu ii auzi mereu nemultumiti si au sufletul mai curat decat il au multi oameni care au totul!
O sa revin.. va pup!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu