As vrea sa iau vantul si sa il intreb de unde vine el cu forta asta si sa ma duc si eu acolo, de unde ia soarele lumina asta si sa ma duc si eu inspre acel loc, de unde ia noaptea tacerea si sa imi ferec si eu buzele...
As scrie, as devora tastele si sa scriu, sa nu ma mai opresc, sa eliberez toti demonii care si-au facut culcus in interiorul meu dar nu pot, ma opreste ceva, sunt eu vinovata? sunt eu cea care am o problema de adaptare? cea care mereu am crezut in puterea mea? Am ajuns oare la capatul rabdarii, puterii dorintei de a fi bine?
Si cand ma gandesc cate ganduri am, si cate dorinte am, cate locuri si lucruri de facut, de vazut, de admirat imi vine sa imi anulez simturile si sa uit de mine, de ele de tot. Voi reusi?
sâmbătă, 26 martie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Confesiune
Uneori, ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici! Într-o zi, ne vom ridică și vom privi înapoi, realizând că viața noastră ar fi putut fi d...
-
......Da, azi am simtit ca a venit toamna si nevrednica de ea nu doar ca si-a asezat acum fustele pline de porumb, struguri, mere, ardei, bo...
-
Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! Cam asa suna o veche zicala batraneasca..si cred ca toti stim cat este de adevarata! Am avut deunazi o...
-
Și ce te faci când iți este dor să simți? Vrei să nu mai doară și vrei să simți. Vrei să zâmbești, fără doar să miști mimica fetei, vrei să ...
Un comentariu:
Cunosc prea bine starile prin care treci si stiu ca nimic din ce as zice nu te-ar alina pt mai mult de o jumatate de zi. Dar iti garantez ca va trece si iti va fi bine. Mereu o sa fie si un coltisor care se va gandi la alte locuri, dar vei ajunge sa iubesti locurile in care esti acum. Iti spun sigur! I hope you're happy in alte "departamente"... :)
Trimiteți un comentariu