Nu prea mă laud eu, dar ziua asta și premiul asta sunt foarte speciale sufletului meu.
Pe dată de 23 iulie 1984, când aveam doar 4 ani, dar desigur cu un sac triplu de energie, la care mai adaugi inconștiență și curiozitatea, specifice vârstei, am avut o cumpăna foarte dificilă în viață mea.
În religia ortodoxă, în calendar este trecut Sfântul Focă. Din bătrâni, în satul meu, se spune că nu trebuie să faci nimic în gospodărie în acea zi, că altfel ceva rău se va abate asupra familiei tale.
Simona, normal că nu a fost și ea fetiță aia cu fustițe și fundițe, care să se joace cu păpușile și să fie o finuță. Nu, de unde? Eu eram ba prin stradă, mă băteam cu băieți pe râme și pe minge, ba prin curte, căutând cuie, lemne să mai "meșteresc" eu ceva. Și în plină expediție în curte, am ajuns la gura beciului, unde erau două placaje, care serveau drept "capac" dar desigur, nu erau sigure. Și, eu pac, piciorul pe ele, și hodoronc tronc, pe scările de metal, în jos, în "fundul pământului" m-am dus.
Tatăl meu, care era cu meșterii în curte a auzit zgomotul și a venit și m-a găsit în beci. Aproape fără suflare. Tatăl meu m-a salvat în ziua aia! Eroul meu.
În anul 2019, fiind ziua de Focă, nu am făcut nimic acasă, mi-am luat copilul și am mers la plajă. O zi călduroasă, de vara, cum rar întâlnești în Irlanda, pe care ar fi fost păcat să o pierzi. Ne-am dus la plajă, bălăceala, hârjoneala și chiar și băgat în apă.
La un moment dat, David îmi arată o bucată de material în apă, care plutea. O pânză neagră, cu buline albe, părea că o rochițica de păpușă. Când a venit următorul val și a întors "pânză" practic era o fetiță. Nu părea a mai respiră (nici nu mai respira, de fapt).
În momentul ăla instinctual, am țipat la David să iasă din apă și să nu se miște de pe malul marii nici un cm și în același timp am fugit și am ridicat corpul micuței din apă, și ieșind din apă mă întrebăm ce Doamne iartă-mă fac? Văzusem doar în Filme CPR dar eu habar nu aveam să fac. În momentul ăla, în față mea au apărut Geraldine și Diana, iar Geraldine este instructor specializat pe prim ajutor CPR și a luat micuța din mâinile mele. A aplicat tehnicile pe care ea le știa cel mai bine și între timp a venit și salvamarul, salvarea a fost sunată. Da, un lucru cu care nu mă pot împacă este că mama a apărut după 15 minute, când salvarea era deja venita... Ea era în apă, mult prea departe de locul unde s-a întâmplat, și își lăsase cei 3 copii nesupravegheați, pentru că" știu că nu au voie să între în apă!”
Fetiță a supraviețuit, am făcut tot posibilul să aflu, pentru că am avut câteva nopti în care doar chipul ei îl vedeam, cu spuma aia albă la gură, cum o învârtea apă marii....
După ce echipajul de la salvare a preluat fetiță, am dat declarațiile necesare, mi-am îmbrățișat strâns copilul la piept. Copil care avea doar 5 ani, care după ce am ieșit din apă cu fetiță, a stat doar lângă picioarul meu și nu înțelegea foarte bine ce se întâmplă.
Mi-am cerut scuze că am țipat la el, dar în momentele alea trebuia să salvez fetiță. A înțeles, în sufletul lui mic de copil, că nu a fost cu rea voință.
Exact la 35 de ani distanță, salvăm și eu o viață. Așa cum tatăl meu o salvase pe a mea.
Doamne, ce mândră am fost de mine!
Am apărut și la gazetă, pentru că, ceea ce am făcut noi, se pare că a fost subiect de știre.
În sfârșitul lui noiembrie primesc un email de la Grainne Maguire (consilier independent)că am fost nominalizată pentru premiul spirit civic, la ceremonia de acordare a premiilor Balbriggan Town Awards. Nu înțelegeam de ce, pentru că, chiar dacă de atunci eram implicată în diferite activități comunitare, nu mă vedeam eu așa de importantă să fiu chemată la festivitate, mai ales să fiu nominalizată.
În seară de 5 decembrie am primit premiul și singură persoană la care m-am gândit și pentru care am ridicat ochii sus, zâmbind, a fost tata. Era chiar în ajunul zilei în care tată ar fi împlinit 72 de ani!
05 Decembrie 2019 (Postare pe Facebook)
Azi ai fi fost mândru de mine! În seară asta mi-aș fi dorit să te am lângă mine și să îți spun : “Tată, îți mulțumesc că m-ai învățat despre bunătate, respect, dăruire, sinceritate și omenie!”
Îți dedic ție premiul primit astăzi: Balbriggan Town Awards pentru spirit civic!
Cum mie mi s-a mai dat o șansă la viață pe 23 Iulie 1984, așa și eu, pe 23 Iulie 2019 am salvat viață unei fetițe de nici doi ani!
Ar fi fost cel mai frumos cadou care l-ai fi primit de la mine, după David!
Te iubesc și dorul de ține este dureros! Dar te păstrez în amintirile mele și poveștile pe care i le spun lui David!
Cel mai iubit dintre pământeni mei ar fi făcut 72 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu