Simt patriotic

  Nu ma pot lauda ca ma caracterizeaza patriotismul. Imi iubesc tara dar nu mi-as da viata pentru ea! Am avut nenumarate ocazii sa plec si sa incerc sa imi schitez viata si apoi sa o fac palpabila pe alte meleaguri dar mereu am ales doar calitatea de turist...si multumesc lui Dumnezeu am vazut destule locuri si m-am bucurat de privelisti de vis, de oameni deosebiti, de locuri unde am iubit, am ras, am plans...dar acum...acum ma pregatesc sa fac acest pas si sa plec...sa trag de mine sa nu ma mai gandesc ce las in urma...

  Incoltise de ceva vreme aceasta idee in mintea mea, imi imaginam cum va fi, ce o sa fac si cat de fericita o sa fiu dar acum, cand  practic este o certitudine...ma simt mica, m-as ascunde sub masa din bucatarie la bunica, unde ma ascundeam cand eram copil, si as plange..as plange de ciuda ca in tara asta este atat de greu sa reusesti daca nu ai "relatii", daca nu dai un ban sau nu faci anumite compromisuri. Nu generalizez...este un lucru care il vad si il aud..si eu m-am folosit de relatii, si eu am dat 200 de marci ca sa iau primul meu post in invatamnt, ca asa era atunci....Ce daca ai facut un liceu cu profilul respectiv si esti calificata? Daca venea la inspectorul scolar cineva necalificat profesional avea in buzunar certitudinea calificarii...cateva luni bune am cautat job...am fost la zeci de interviuri si am avut sperante la unele, la unele am fost refuzata, la unele am spus eu nu. Am incercat ceva inovativ pentru Romania dar inca mai avem conceptia ca " mie nu imi trebuie felul asta de reclama", " eu am domnule clientii mei care vin aici an de an si ma recomanda, de ce sa platesc eu atat?" Degeaba le spuneai ca dezvolti turismul international, ca pensiunea/hotelul/motelul lor va aparea pe un site international....Degeaba prezinti Romania cat e de frumoasa daca atunci cand vin din tarile lor, turistii straini, sunt avertizati ca la noi se fura si din buzunare, si la nota de plata, si la soferul de taxi care asculta manele....
 Asa ca..am decis sa plec...Nu ma tine nimic aici...nu am familie, nu am copii...am prieteni si da, datorita lor imi va fi cel mai greu sa plec! Stiu, stiu ca exista internet, ca exista telefoane, webcamuri, Skype si YM..dar tot o sa imi lipseasca...multi dintre ei imi spun sa plec, sa ma gandesc la mine...unii imi spun asta si printre cuvintele astea le simt tristetea ca e posibil sa ne vedem o singura data pe an..sau poate cine stie cand..Imi curg ;lacrimile pe obraz si ma gandesc de ce trebuie sa pleci si sa iti doresti asta....eu visam ca imi voi creste copii in tara asta, ca voi alerga prin Cismigiu dupa ei ...dar se pare ca o sa o pot face sporadic, cand o sa vin sa imi vad prietenii....
 Am decis sa plec...si am tot spus mereu ca nu, nu o voi face, nu pot lasa totul aici si sa plec..dar apoi cineva m-a trezit: " Ai plecat din Bacau cu cateva haine si dorinta de a reusi, ce te impiedica acum sa o faci iar? Stii ca indiferent ce se intampla ne gasesti aici, nu te acomodezi, revii aici, noi tot aici ramanem!"
 Nu stiu, imi simt inima mica si zgariata...aici, in tara asta am trait, aici in tara asta am zambit, am iubit, am suferit, am daruit momente placute si am primit clipe nebune dar acum ma pregatesc de alt drum...de alti oameni...o sa  visez si eu, ca altii, la bunatatile de acasa..o sa sun si eu si o sa simt in glasul celor dragi dorul...o sa imi numar zilele, lunile pana cand o sa vin acasa sa va vad pe voi, sa merg la mormantul oamenilor dragi..dar in viata tebuie sa iei si decizii grele...trebuie sa te gandesti si la tine...si eu vreau sa imi implinesc visele mele proprii...asa ca am decis: Voi pleca!

SI totusi daca nu e patriotism..atunci ce ma face sa ma gandesc: nicaieri nu va fi ca in tara mea?

Suflet pustiit

Ce faci cand simti ca nu iti gasesti locul, cand simti ca totul parca e impotriva ta, cand te gandesti la trecut si spui "ce frumos a fost atunci". Incerci sa uiti lucrurile care te lovesc, incerci sa uiti oamenii care te-au lovit, sa iti amintesti oamenii care te-au ajutat si ai vrea sa ai puterea sa le intorci ajutorul, sa le fii alaturi si sa le dai din optimismul care il aveai candva interminabil.
 Ce faci cand inima inca iti da ghionturi doar daca ii auzi numele..sau se prezinta cineva cu numele lui si totusi iti spui: a trecut...dar ceva acolo in interior iti spune ca e in aceeasi masura acolo si nu poti sa stergi...cand iti vine in miez de nopate sa il suni plangand si sa ii spui" De ce te mai iubesc?"...." De ce nu a existat timpul propice pentru noi?"....
 Ce faci cand suni vocea care ai auzit-o din primii ani de viata si primesti un raspuns rece, departat ca si cum ai vorbi pentru un interviu cu cineva...incerci sa gasesti explicatii si sa ii cauti scuze..asta am facut 20 de ani... Simti ca nu mai ai vlaga in tine, simti ca nu mai poti sa mergi mai departe pentru ca nimeni nu e langa tine...pentru ca te simti asa, dintr-o vorba aruncata...despre ceva ce nu trebuia sa stii..si ti se naruie tot: copilarie, ideea de familie, ideea de iubire de copil....copilarie frumoasa, adolescenta razvratita....Simti ca oricat ai lucra la arborele genealogic esti singur..parca provii de niciunde si te indrepti spre nicaieri...
Ce faci cand iti aduci aminte ca ai oameni carora le-ai gresit, oameni pe care AI VRUT sa ii uiti si totusi te urmaresc in somn..ii visezi.si primul impuls care il ai dimineata iti vine sa ii suni si sa ii intrebi daca sunt bine...daca vor sa iesiti la o vorba in parc...
Ce faci cand oamenii care sunt langa tine si te ajuta neconditionat te roaga sa zambesti, sa fii optimista si nu reusesti...nu poti...privirea ti se incetoseaza si incerci sa iti opresti lacrimile, iti tragi ochelarii de soare pe nas si tragi un zambet de ala fals si le spui: va fi bine...vorbe pe care nici tu nu le mai crezi, vorbe pe care deja le spui ca un robot sau ca o caseta pusa intr-un vechi casetofon cu casti si e agatata caseta....Cum sa le explici ce e in sufletul tau cand nici tu nu stii? cum sa incerci sa fii optimista? cum sa incerci sa spui: da, stiu ca va fi bine cand in strafundul sufletului tau nu iti mai vezi rostul nicaieri, niciunde...
Ce faci cand poti vorbi de trecut, de prezent dar nu poti sa rostesti nici macar maine...ce faci cand simti ca nu mai ai un rost...cand simti ca le duci pe toate?....
 Eu...eu incerc sa ascult Alifantis.... si sa imi las gandurile inchise intr-un ungher...sa uit de mine pentru cateva minute, secunde, luni, ore.....

14°C, soare, frumos...

Cam asa as descrie vremea de afara..si nu numai....

Cunoastem cu totii sentimentul ala de bucurie fara motiv..sa te bucuri doar ca e soare, sa te bucuri doar ca ti-a zambit un copil frumos sau ca l-ai auzit pe un copil mic spunand de alt copil  : "ia uite ce mic e bebele asta!"
 Un asemenea sentiment ma gadila si pe mine, subtil, undeva in coltul buzelor...sunt bucuroasa ca e soare afara, ca e cald...ca am mers pana aici prin zona si am auzi pasarelele ciripind, aud glasurile copiilor in parculetul din fata blocului..as iesi si eu sa ma dau in leagan cu ei...si parcul IOR este superb pregatit de primavara si de musafiri...de pe stalpi se aud melodii vechi, care te duc ca imaginatia in trecut cand pe acele alei se plimbau Doamne cu fuste cu crinolina si corset.....cu umbrelute de soare si palarii micute, cu manusi crosetate....

.Copii si tipetele lor te trezesc din visare si te uiti la ei...pe role, pe biciclete, unii invata sa mearga, altii tipa de bucurie ca se dau cu tiroliana, unii adolescenti joaca baschet..unii cu skateboard-ul...batranii au uitat de durerile de reumatism, de pensiile mici si neajunsurile vietii dupa o munca de 40 de ani, sau mai bine si au iesit si ei in parc..unii se tin de mana..unii, singuri...se uita in spate parca tot mai asteapta o minune sa apara cineva in urma lor...sa ii ia de mana...unii stau cuminti pe bancile din parc, se uita la cei care trec si ii auzi oftand....m-as aseza intr-o zi langa un asemenea batran sa il provoc la o discutie..sa imi spuna cum era pe vremea lor, sa imi spuna ce pasuri are, sa zambeasca cand isi aduce aminte de copii, sa se emotioneze cand o sa povesteasca cum a ramas singur, sa se mandreasca cu nepotii si nepoatele lor, sa imi spuna cum e viata acum si cum era pe vremea regelui...cred ca mi-e dor de bunici, de locurile mele, de radacinile mele. de povestile bunicului din vremea regelui, din vremea razboiului si cum in nopatea de revelion auzeau din transee gloantele pe deasupra santurilor inghetate. Sa imi povesteasca bunica mea cum au venit rusii si le dadeau bomboane si nemtii erau rai....sa isi aminteasca apoi cum eram cand mica si boacanele carele faceam....

 A venit primavara, sa fim fericiti si sa zambim, sa pacalim soarele...sa ne pacalim pe noi ca totul e bine sai sa scoatem un zambet frumos....

2 ani!

As fi vrut sa am mai multe cuvinte sa scriu azi, sa iti spun multe lucruri frumoase azi....dar abia ai facut 2 ani..sarbatorim noi maine...poimane..la anu... 
 Azi facem doi ani..anul trecut ti-am scris mai frumos aici, anul asta insa....nu am cuvinte..si stiu sigur ca tu ma ierti, ca tu mereu m-ai asculat cand am fost fericita, cand am plans, cand am fost dezamagita, cand am suferit...esti oaza mea si esti sufletul meu pus in palma.!!!!!
 La multi ani!

Just for YOU!

Mereu ai fost acolo langa mine.Nu exista eveniment in familia mea ca tu sa nu fii prezenta, nu era joc din copilaria mea si tu sa nu fii...ti-ai luat liber cateva luni, cateva luni in care te vedeam si ma uitam la tine cu ochii unui caine abatut care isi vedea prietenul de joaca dar prietenul lui nu il baga in seama......imi aduc aminte ca totul pe tine era alb si erai la mine in curte, parul blond ti-l alinta soarele, erai langa pompa de apa din curtea alor mei..si ma uitam la tine....erai cu cineva de mana si radiai de fericire......apoi incet incet am invatat sa mergem iar, sa ne vorbim, mai timid ce e greu...nici nu mai stiu cum si cine a facut primul pas....stiu ca de atunci mi-am promis sa iti fiu alaturi mereu, sa alerg la tine cand iti este greu, sa te iubesc neconditionat si sa nu astept sa ma iubesti si tu sau sa iti impun... sa las sa curga sentimentele...


Imi aduc aminte prima intalnire cu tine....e ceva vreme de atunci.. stiu ca era iarna si era frig, a doua zi era ziua mea de nume (zi pe care multi o uitau si era profitabil pentru mine), nu stiam cum sa ajung mai repede acasa, cum sa se termine mai repede scoala, bastonasele..azi nu ma mai bat cu Marian sau Catalin, azi nu mai stau sa casc ochii pe la tata pe la primarie azi fug acasa... Mi-a spus mie bunicul ca se duce sa o ia pe Corina si pe "Ursulet". Asta ti-a fost primul nume...ca nu aveam voie sa iti pronuntam numele pana la botez. Erai pe patul din bucatarie, infasurata in alb, cu picioarele strang legate cu bata, ca sa nu fii cracanata. Nu te-am luat in brate ca imi era frica...ma uitam la tine si am apasat pe play pentru intrebari: cand se trezeste?, dar de ce nu poate sa vorbeasca acum? dar o sa mi-o dai acasa sa doarma cu mine? dar de ce trebuie sa astept sa creasca? dar de ce sa am grija de ea? dar cand se poate juca cu mine?...si uite asa ba a nins, ba au inflorit ghioceii din curtea bunicii, au venit berzele din tarile calde si eu ma rugam sa imi aduca si mie o coca asa, ca tine. Acum aveai si nume: Valentina-Elena....si incepusei sa ganguresti, ma recunosteai cand veneam de la scoala si ma aruncam cu sortuletul ala bleumarin si rochita in patratele pe pat si ma uitam la tine..Uneori te mai si trezem...Iarta-ma, Corina!

Ai inceput sa mergi si te luam la mine in vizita si erai mai ceva ca sora mea.....tata a refuzat sa te strige Valentina si iti spunea Tzutzi si iti era tare drag..el de admira si te manca din priviri....si te musca si tu cam fugeai de el din cate imi aduc aminte..mai stiu si ca nu imi puteai spune Simona si ma strigai Moia....si ce ma facea sa ma simt foarte bine si mandra era ca mereu cand plecam spre casa mea plangeai dupa mine, tipai...trebuia sa te mint ca ma duc ba sa fac pipi, ba sa vad ce face Lubita. Pentru ca plangeai ma credeam importanta, insemnam ceva pentru tine si tare mandra eram....

Timpul a trecut si ai inceput sa mergi la scoala si in primul an al tau de Litere am stat cu tine...eram sora ta mai mare. Era atat de bine...mereu langa tine, nu trebuia sa traversez nici o strada sa te vad, nu trebuia sa ma rog de mama sa ma lase sa dorm la bunici ca sa pot sa dorm cu Tzutzi, ca iti preluasem si eu apelativul de la tata.

Am avut pierderi in viata amandoua, am iubit amandoua, am ascuns, am fugit...si uite asa anul asta se fac 23 de ani de cand te cunosc...Dar au fost 23 de ani in care ti-am ascuns unele lucruri..si aseara m-am confesat...ti-am spus tot...incercam sa nu plang si sa fiu puternica ca deh, nu trebuia sa ma vezi plangand, eu ar trebui sa fiu mereu acolo puternica pentru tine, sa arat ca sunt puternica si tare dar aseara nu am putut..aseara ti-am deschis multe unghere intunecate din sufletul meu la care nu au avut acces multe persoane, o parte care nu o vroiam scoasa afara si spusa oamenilor din jur...pentru ca vreau oamenii sa ma vada vesela, pentru ca oamenii sa nu caute sub rasul meu colorat....pentru ca asa vreau sa fiu, sa caut si sa tin undeva acolo crampeie de fericire....

Sper sa pot sa fiu mereu langa tine, sa imi spui mereu cum iti este si eu sa iti spun tie, sa ne amintim, ca azi noapte, de bunicii nostri dragi, de lucruri frumoase si lucruri triste, de pierderile suferite, de oamenii dragi noua si aproape de sufletele astea! Imi doresc sa am putere sa te ajut si sa iti inteleg starile mai bine, sa nu mai incerc sa te influentez asa cum am incercat pana acum si sa te las sa iei deciziile tu, pentru tine si sa ma rog sa fie cele bune....

Iti multumesc ca existi, Tzutzi! Stii ca te iubesc si ca mereu vei fi sora care nu am avut-o niciodata!

P.S. Iote ca am scris si despre tine:)

La multi ani!

Este 8 Martie, o zi in care toate femeile suntem sarbatorite dar si devenim copii, copii mamelor noastre! Asadar si eu azi sunt copil, sunt fata mamei mele....Cu bune si rele, cu momente cand nu ne vorbim si ne suparam azi este MAMA, azi as vrea sa ii dau tot ce e frumos in lume, sa ii multumesc pentru tot, si pentru pedepse si pentru laude, si pentru ajutor si pentru momentele cand mi-a intors spatele...atunci m-a facut sa fiu mai puternica, sa imi doresc sa demonstrez ca a gresit..
Cu toate la un loc a fost mama cand eram copila curioasa si cotrobaiam totul in casa, adolescenta rebela care nu vroia sa fie la fel ca toti, tanara care isi plangea iubirile si azum, adultul care cere ajutor ...
 Iti multumesc ca prin firea ta dura m-ai facut sa fiu puternica, sa nu stiu ce inseamna nu pot sau sa nu recunosc si sa incercsa fac posibil, ca mi-ai insuflat dorinta sa fiu cea mai buna pentru tine dar de fapt o faceam pentru mine. Iti multumesc ca esti aici, Ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi te tine sanatoasa si ca te am langa sufletul meu, ca am stiut sa trecem peste trecut si sa ne apropiem dupa ce Doamne Doamne ni l-a luat pe tata...iti multumesc ca am cui sa spun MAMA!

"Love means never having to say you're sorry"

Am avut momente cand am folosit aceste cuvinte cu ..cineva.. Azi sunt rasfatata..pe acasatv este  "Love Story" si acum este pulicitate.este unul din filmele pe care le-as revedea de zeci de ori si nu cred ca am sa spun ca m-am saturat...

 Azi pe Protv a fost si Sandokan....nu stiu de ce dar azi, de baba mea..aceste doua filme care erau si preferatele tatalui meu...si apropos....am avut o baba frumoasa, a fost soare....

Am fugit la film...a venit Jenny acasa si tocmai urmeaza sa pronunte titlul acestei postari....

O saptamana cat mai frumoasa

SUNT PREGATITA

Da!
Gata cu invatatul, gata cu exercitiul! Azi ma prezint in fata comisiei sa arat ca pot, ca merit si ca eu sunt cea mai buna! Emotii am, este normal sa ai emotii, dar stiu si ca sunt pregatita, am invatat, nu mi-am facut copiute si nici nu o sa ocolesc raspunsurile care nu imi plac. O sa fiu calma, atenta, si nu zapacita asa cum sunt cei dragi obinuiti, si o sa arat ce merit!
 Azi, Eleva Simona Pascu isi lasa hainele de morocanoasa acasa si se duce sa intampine noutatile de la ea din viata!
 Dupa examen o sa mi se spuna: Stai jos, nota 10!

Sa imi tineti si voi pumnii, sa va concentrati sa va simt pe toti acolo in camera sis a va aud: HAI, POTI, AVEM INCREDERE IN TINE!

Maraton

Deci asta fac eu de ieri de la pranz.
Un maraton de 40 de ore insa...in care sa imi pun la punct cunostintele despre xls. Acum unii vor spune ca e floare la ureche dar ii invit pe ei sa faca un tabel pivot, sa ii dea interepretri, sa faca sume si counting si lots things si daca stiu sa imi dea si adresa unde sa vin sa imi mai dea si mie cateva ponturi. E grele dom`le sa te iti la liniile alea din ceea ce se cheama foaie de lucru, sa dai comenzi si sa calculezi..si apoi iar comenzi si mai apare si Dna Error , apelezi la DL Cancel sau mai dai cate un X, te duci si te uiti la soarele de afara, privesti putin copii din parc..te uiti la pat si te minti frumos ca nu ti-e somn si esti fresh, pui mana pe cana de cafea si mai iei un gat...asa, cum fac alcoolicii aia...In sesiune mai faceam asa:)) dar macar acolo nu eram singura..mai avem cativa care faceau asta!

 Da, fug iar, ca ma striga Stimata Dna Functia IF ca cica VLOOKUP-ul si cu Tabelele Pivot au intrat in greva...Ma duc sa le potolesc ca maine avem intalnirea si trebuie sa le invat sa coopereze cu mine!
 Daca aveti numerele lor de telefon nu ar strica sa le trimiteti cate un mesaj sa le spuneti sa fie langa mine maine si sa imi sopteasca cand ma mai incurc!

Care stie?

Pe scurt asa..nu am gaze ( la aragaz ma refer) de 2 zile si nici sanse nu sunt sa am curand, deci gata cu gatitul..ceea ce e bine ca mai nou trebuie sa invat  despre Dnul Excel...mai bine spus sa aflu ce e VLOOKUP, ce face tanti functia if si cum sunt tabelele nu stiu care. Eu spun ca pot, voi spuneti ca am potential deci o sa fie o reusita..nu mi-a placut mie analiza dar am dat de ea. Daca se ofera cineva sa imi bage in cap toate astea pana joi la 10.30 este f bine, dau un peste sicilian la cuptor, sau o crema de zahar ars sau ..nu stiu.gatesc eu ceva , dar asta cand se poate gati la mine in casa.
 Acum, dupa ce mi-am luat caiet, l-am semnat frumos pe prima pagina...ma gandeam sa trag si linii cu rosu dar nu am cum deoarece nu am pix rosu, ma apuc de notat, de scris si de invatat. As incerc sa manac si cartea de excel dar cred ca e cam greu si nu mai vreau hrana rece:))
 

1 Martie!:)

   Ei, unde ai fugit? hai, pune mana si apari iar ! Asa ma cert de dimineata cu soarele asta care parca se joaca cu mine cand apare cand dispare. Stim cu totii ca e incapatanat!
  A venit primavara, o simtiti? e aici, gata! Eh, lasa ca mai adie vantul dar ia uita-te acolo in gradina! Exact! Un ghiocel! cateva viorele! Eu imi privesc florile de pe mobila, am 2 buchetele de flori frumoase si cuminti. Am primit si o buburuza, ca deh, astea imi plac de nu mai pot, un tweety si o turta dulce!
  Mi-ar fi placut azi sa am o putere mare mare si sa pun la fiecare in suflet cate ceva....nu stiu ceva ce sa le aduca un zambet mare mare mare si sa deschida bratele catre primavara!
  Eu o sa merg sa ma uit la oameni, sa ii privesc! O sa vad chipuri fericite si multe femei care au flori, care au martisoare....o sa deschid poarta la fericire si primavara sa intre aici la mine!
  Stiu ca primavara este un anotimp dedicat iubirii, sentimentelor dar eu niciodata nu l-am sarbatorit dar azi asa..asa..de mult imi place cum simt primavara asta, cum natura revine la viata si asa  sa ma scutur de tot ce nu a fost sa fie!

 O sa zambesc, o sa spun ce vreau, o sa rad cu gura pana la urechi, o sa iubesc, o sa spun celor dragi ca ii iubesc si ca le multumesc ca sunt langa mine, o sa continui sa fiu ca un copil, sa dau din picioare cand sunt in magazin ca imi place ceva, o sa ma alint cand o sa vreau ceva dulce, o sa ma uit pe sub pleoape cand vreau sa obtin ceva!
 Gata! Primim primavara in sufletul nostru, ii asezam frumos hainele pe rafturi!
  Tu Iarna, gata! fugi! Sa iti iei catrafusele si sa pleci la Polul Nord! Da, mi-ai placut si anul asta dar gata, cred ca e vremea sa te regtagi, lasa ca mai vii, ca doar nu o sa mor pana la iarna! Normal ca nu!!! Vreau sa traiesc!!!! Vreau!!! si daca eu vreau multe lucruri  sunt posibile!