Gandire...

Ma rascoleste trecutul. Ma rascolesc ultimii 10 ani din viata si ma rascolesc eu. Incerc sa gasesc un sprijin in puterea mea decizionala si mai ales sa ma regasesc pe mine, cea vesela, cea plina de voiosie si de optimism, Uneori am impresia ca sunt precum ceasul cu pendula de pe perete de care a uitat cineva sa il mai intoarca.  Era o vreme cand orice zi era motiv de fericire, orice zi era o binecuvantare.
Am invatat sa ma supun si sa primesc ceea ce-mi trebuie, fara sa stiu. Era atat de usor sa vreau si sa bat nervos din picior pentru ce nu mi se oferea...

Si-am fost o proasta....

Azi stiu ca pot obtine ce doresc, daca ma ofer, total, fara mandrie si fara fitze proaste. Am inteles ca pot avea mai mult decat imi dorisem vreodata, daca-mi accept conditia si ma indrept in directia in care trebuia sa ma indrept. In viata trebuie sa stii sa oferi ca apoi sa poti primi, sa sti ca orice bruma de sentimente este benefica si ca oricine intrat in viata ta, chiar daca nu ii vezi rostul, va avea cu siguranta un rol mai important sau mai putin important.
Daca luam o papiota cu ata si ne uitam la istorie e asemanator cu viata noastra...coase lucruri, carpeste gauri, uneste materiale diferite, se rupe catodata cand se incurca, se da dupa ac si face noduri....hmm..ciudata comparatie dar asta mi-e venit in cap

Scrierea asta..e pentru mine, pentru a-mi ridica mie moralul si pentru a fi sigura ca maine dimineata voi zambi si voi spune: O alta zi, alte minuni de vazut.....alte suflete de alintat..alte cuvinte de dragoste rostite...