Nu plang...nu cersesc nimic...ofer fara a cere, primesc fara a intreba...in camera mea plina de delfini, poze dragi si carti ma reculeg...pentru a cata oara sunt singura in casa mea si culmea...am invatat sa ma obisnuiesc cu mine, sa stiu sa convietuiesc cu mine...Un alt spin al sufletului ar fii sa doara absenta durerii, resemnarea sa te poarte pe aripile singuratatii si uitarii de sine… uneori durerea e mai usor de suportat decat durerea absentei durerii..... clipele in care ma simt pierduta prin reminescente, prin nopti, precum aceasta, in care stelele cad si eu ma scald in ele, prinzandu-le in mana, nopti in care greierii scot un zgomot hartuitor in tacerea verii, imi dau seama, cuprinsa de o melancolie compasiva, ca incep sa devin o nocturna, ce nu poate ochii sa-i inchida pe perna ce inca mai pastreaza o mireasma din parfumul trecutului. Sa dau vina pe griji, ale mele sau altora, pe mireasma pernei? As putea fi dobitoaca, caci imi place si sa creez cand stelele lumineaza cai intunecate, cand raza lunii dezvaluie simptomaticul romantism. Poate ca de asta nu pot sa dorm. Uneori e frig in sufletul meu. Cred, ca din cauza ca aici revad din cand in cand fragmente de trecut. Trecut frumos, imbalsamat cu clipe romantice in ploile reprimate de zambete. Nu de plangeri, nu de tristeturi molatice. Trecut ce, pe zi ce trece, devine tot mai indepartat. Din cand in cand , de la o vreme, mai rar , resimt lipsa acelor momente. Intrasem tineri si frumosi. Ce imbatraniti iesim si far’ de rost in tot ce-a fost! …Marea greseala e sa nu-ti dai seama ca a primi este cu totul altceva decat a accepta. Mi-am tras norocul la sorti, nu mi-a picat - ce ghinion! - ca nu am putut sa-i dau spaga... de ce te miri cand ma regasesc in amintiri intr-o lume de mult uitata? as putea avea o viata plina de deziluzii, de lucruri incerte si care sa imi trezeasca in fiecare rasarit de soare intrebari retorice... Realizez si azi ca sunt puternica, ca am vointa si ca ma iubesc..nu! nu e vorba de narcisism aici, nu e vorba de egoism..doar ca asa cum ma iubesc eu nu o va face nimeni.....Ma intreb de ce uneori este atat de greu sa pleci, sa intoci spatele...da, e adevarat ca speranta moare ultima...e adevarat ca noi, femeile, uneori suntem slabe...eu m-am ridicat in picioare si am spus STOP! VREAU SA COBOR..PANA LA STATIA ASTA AM VRUT SA MERG!
As vrea sa pot sa dau puterea mea unei persoane foarte dragi, sa o ajut sa treaca peste cosmarul care il traieste...Ma intreb cati cred in vorba ca de la iubire la ura este un pas? Eu nu cred asta...poate este ura pentrucateva ore, zile dar apoi sufletul va fi din nou castigat de iubire...Dar totusi cat poti sa te injosesti, sa ierti, sa treci cu vederea si toate astea in numele IUBIRII....Iar ca barbat sa dai intr-o femeie..te tranforma intr-un animal, in cel mai odios animal....Azi iubesti, maine jignesti...azi spui ca nu mai vrei nimic si maine vii si spui ori impreuna ori ne aruncam de la etaj...si ea...sa stea...sa suporte..sa accepte..de frica singuratatii, in numele a ceea ce candva, a fost frumos. Ar trebui sa te ridici , sa te uiti in oglinda si sa zici I will survive . Cel mai rau e cand dragostea se transforma, treptat, in obsesie. Ajungi sa cauti dragostea in sine fara sa te mai intereseze cine anume ti-o ofera. Vrei dragoste, pentru ca ai invatat sa iubesti DRAGOSTEA si nu pe el, doar ca asta e o dragoste falsa. E lumea falsa in care te-ai refugiat si din care refuzi sa iesi.
As vrea sa vrei sa iti repeti mereu cand te gandesti la el, cand te suna:
- I-am oferit tot si a profitat, increderea si respectul mi le-a terfelit batjocuritor in noroi.
- Merit sa invat iar sa zambesc si sa privesc in jurul meu fara a dori sa te gasesc pe tine.
- Sa asculti melodia asta si sa te gandesti ca niciodata un gunoi nu va sti sa aprecieze o bijuterie...
- Daca nu voi urca niciodata un deal, n-am sa pot spune care e diferenta acestuia fata de campie.( daca nu incerci sa vezi ce inseamna sa fii iubita..vei crede mereu ca e normal ceea ce ti se intampla acum).
- Nu conteaza daca maine o sa descopar cativa ghimpi in degete sau cateva zgarieturi in suflet. Vreau sa traiesc!
4 comentarii:
FELICITARI! ai reusit ceea ce multi gandesc de mult sa faca dar le lipseste curajul. Sunt printre ei si de 2 ani ma lupt sa fac acest pas, insa imi inghit vorbele si nu mai spun nimic cand il vad. Cat ti-a luat sa reusesti? De unde aceasta forta? cum ai procedat?
Poate imi vei raspunde.
Andreea, nu stiu motivele care te-au adus sa vrei sa faci acest pas dar cred ca sunt intemeiate. Conteaza cat de mult iti doresti sa fii fericita...si daca s-a rupt ceva..oricat incerci sa lipesti la loc, sa legi nu va mai fi niciodata la fel ca la inceput. Iti trebuie incredere in tine, ai nevoie de tarie interioara si in primul rand sa iti repeti ca esti invingatoare chiar daca pierzi ceva ce ,poate, cu multa truda ai construit si nu mai vorbesc de sacrificii....
Eu inainte cu un an si ceva ma hotarasem dar in interiorul meu mocnea legenda pasarii phoenix pana mi-am dat seama ca ma mint pe mine, pana mi-am dat seama ca decat singura in 2 mai bine doar eu cu mine. Am invatat sa ma iubesc mai mult pe mine, ma gandeam mereu ca pot si imi spuneam si ca da, voi suferi dar ceea ce nu ma omoara ma face mai puternica...mereu imi spuneam ca am trecut peste pierderea tatalui meu..pot sa trec si peste asta! Au fost nopti pline de lacrimi, de intrebari ale caror raspunsuri le stiam dar niciodata nu le spuneam...au fost momente cand ma uitam la mine si nu vedeam nimic....nu mai simteam viata...totul se repeta: nopti nedormite, lacrimi, lipsa dorintei de viata..pana cand mi-am spus STOP, PANA AICI! Daca nu fac eu ceva....cine sa faca? Daca eu nu ma apreciez cum sa ma astept sa o faca cei din jur.....
Iti urez bafta si daca vrei putem sa mai vorbim..lasa-mi un coment cu e-mailul tau si nu il public.
"Pentru orice realizare, primul pas este curajul." - Goethe
Se spune deseori ca iubirea este oarba.Poate ca la fel se intampla si in cazul persoanei la care te referi u in acest articol,daca il pot numi asa.
Sunt convinsa ca acea persoana ti-a citit aceste ganduri si a stat mult timp ,in fata cuvintelor,cu lacrimi in ochi,chibzuind la propria ei viata.A fost un moment dureros deoarece una este sa-ti traiesti propria viata, cu propriile trairi, si alta e sa intelegi cum este ea vazuta in realitate, in exterior, de un om care este mult mai obiectiv si vede detalii pe care u,cel implicat, de multe ori nu le vezi sau nu le intelegi.Sau poate nu vrei sa le intelegi.
Eu nu cred ca persoana la care te referi u nu poate renunta sa mai fie bataia cuiva de joc doar de frica singuratatii...deoarece a inteles in ultimele luni ca daca vrea poate oricand sa aiba pe cineva. Problema este ca de fapt ea nu vrea pe nimeni altcineva in afara de omul pe care il iubeste. A incercat de multe ori sa renunte la relatie, sa iasa cu altii,sa incerce sa si refaca viata, dar de cate ori se afla langa un alt baiat constientiza faptul ca de fapt ceea ce isi doreste ea nu se afla in fata ei. Ca ceea ce ar putea sa o implineasca si sa o faca fericita(chiar daca pentru o noapte sau cateva clipe) se afla undeva departe dar in acelasi timp f aproape,in inima ei.
Poate ca intr-adevar dragostea ei s-a transformat intr-o obsesie, la care nu poate renunta sau poate nu este dispusa si pregatita sa renunte inca. Poate ii este teama ca daca va renunta in momentul acesta ,in care inima ei inca ii mai tresare cand il vede pe EL in fata ochilor,va trai toata viata cu o dezamagire si cu o durere enorma in suflet.
In acelasi timp este constienta ca timpul trece si nu iarta pe nimeni.Poate peste cativa ani isi va da seama ca a ajuns la o anumita varsta la care este singura,ca anii au trecut pe langa ea,ani in care ea nu a stiut altceva decat sa traiasca o alta viata ,viata care nu era a ei, ci a celui de langa ea.De asta ii este cel mai tare frica.
Oricum sunt sigura ca Dumnezeu este mare si ca nu uita pe nimeni si poate intr-o zi se va uita si deasupra ei si o va ajuta sa ia decizia cea mai buna.Sfaturile tale au fost f bune si de mare ajutor dar sunt convinsa ca in aceasta situatie poate sa vina o lume intreaga sa –i zica ca nu este bine ce se intampla, ca nu este bine ca a ajuns sa se injoseasca atat.Pana nu ajunge ea sa vada si sa simta singura,nu se va schimba nimic.
Oricum acea persoana iti multumeste ca esti alaturi de ea si ca nu o lasi sa cada si mai adanc in depresia in care se afla momentan.
Cineva mi-a spus la un moment dat: Prieten iti este cel care te trage de mana si iti spune ca gresesti nu cel care iti lauda nebuniile...la noi nu e vorba de prietenie cat e vorba(asa cum bine stii) de faptul ca esti sora care mi-am dorit-o mereu...si poate din prea multa dragoste si dorinta de a te proteja ma lupt cu tot sa te fac sa constientizezi...Daca iti este atat de frica sa nu treaca viata pe langa tine in timp ce tu traiesti viata celui de langa tine...arata acest lucru... Iubirea e un sentiment nobil si frumos nicidecum ceea ce se intampla intre voi..si nu incerca sa ma convingi prin vorbe....faptele sunt mult mai importante!
Voi fi mereu acolo....sa te ridic, sa iti sterg lacrima...sa te tin in brate..dar nu am sa te mint ca va fi bine...NU POT sa fac asta..pentru ca te iubesc Tzutzi....( cum spunea unchiul tau favorit, tatal meu)
Trimiteți un comentariu