Regasire

Ne regăsim după 10 ani! Doamne, un deceniu, îți dai seama? Ce ai făcut tu în ultimii 10 ani? Mi-ai dus dorul? Eu am fost ocupată cu viața. Am mai scris, dar nu aici, în curtea ta. Nu știu de ce, nu am avut curaj să vin să îmi aștern gândurile la tine, așa cum am făcut ceva ani. O să încerc să mă destăinui ție, încet, pas cu pas, despre ce, cum și cât am trăit în ultimii 10 ani! Cum? Dacă e de un capitol în carte? Oh, dragule, e de o altă carte. Da, ar trebui să încep să scriu cartea aia, sau măcar să recitesc capitolele scrise într-o vară toridă, în Golful de la 2 Mai și în vârful patului, în cabana de la Bușteni, Să încep cu începutul..sau cu detaliile importante: 1. David face 10 ani în mai; 2. Eu am experimentat căsătoria și divorțul; 3. Am schimbat complet domeniul de activitate; 4. Am pierdut oameni, am câștigat oameni; 5. Am învățat mai multe despre dureri, vise neîmplinite, oameni, viață.

6. Am luat în serios pasiunea pentru Fotbal și antrenez, joc și sunt arbitru. 

Atentie, revine Schumi!

 Uite ca intr-o dimineata de martie mi-am luat inima in dinti sa revin la scris pe blog. 

De ce? Pentru ca imi e dor sa scriu si pentru ca spatiul meu in telefon, la NOTE e plin de scrieri pe care poate voi avea curajul sa le public aici, cu data aferenta. 

Ultima postare in care am si scris ceva a fost in 2014, despre fiul meu David si apoi liniste 10 ani, cu o mica interventie in 2023:) Cand iar promiteam ca revin. 

O sa incerc sa ajung la zi cu actualizarile din viata mea, care sunt multe! 

Pana atunci, bine v-am regasit:) 

Am revenit:)

 Dupa cativa ani buni am spus sa revin la scris, ca tare imi placea sa scriu. 

Acum ramane de vazut daca reusesc sa fiu constanta:) 

Mai e cineva pe aici? 

Gata, am dat din povara jos

       
Sunt multe lucruri în viață pe care se spune că dacă nu le faci la momentul potrivit, atunci mai bine nu le mai faci niciodată. Am învățat, în stilul greu, aș putea spune, că dacă nu ne uităm noi în urmă, să vedem unde am greșit și ce am fi putut face mai bine, se vor uită cei de pe marginea drumului, care nu au nici o treaba. Și ei vor fi cei care își vor da cu părerea, indiferent că ești sau nu de acord.

    Cei care mă știți, știți foarte bine că niciodată nu am luat în considerare gură lumii și nici cutumele societății. Mereu am fost un spirit liber, privit suspicios de cei apropiati, chiar și de familie. 

Probabil de aceea, târziu, acum ceva ani, am lăsat la o parte tot și am spus că vai, trebuie să fiu și eu în rând cu lumea. Dar mai mult cred că dorința de a avea un copil a primat. Si uite cum am lăsat tot, în spate, am închis ochii, am uitat, am mușcat limba și am continuat să merg înainte, să port un copil, să cresc un copil, să lupt să arăt că uite, poate fi altfel și poate fi frumos.

Acum mai bine de o luna am spus gata, până aici! 

Da, mi-am închis contul de Facebook. 

Da, am evitat să spun și probabil că dacă nu îmi citiți blogul nici nu veți afla până nu va fi oficial. 

    Mi-au trebuit câțiva ani să îmi arunc toată ceață pe care o aveam pe ochi, pentru că eu până în primăvara asta am sperat, din tot sufletul, că încă se mai poate face ceva. Chiar dacă eram în mrejele depresiei de ani buni, chiar dacă în adâncul sufletului știam că niciodată nu va fi bine, încă sperăm. Ajunsesem să îmi spun: cine sunt eu să merit fericire? Am un copil minunat, așa că voi fi extraordinară. 

    Dar timpul, anii și omenii din jur care au plecat prea curând, cei care au ieșit din locuri întunecate, ca al meu, și au ajuns să strălucească mi-au dat forță, putere și, mai ales, determinare.

 Îmi pare râu că am luptat atât de aprig și că nimic nu a putut funcționa. Niciodată nu este vină doar a unei persoane când e vorba de un cuplu. Amândoi suntem, în aceeași măsură de vinovați, amândoi avem varianta noastră. 

Varianta mea este că am ajuns în punctul în care nu mai vedeam soare, nu mai vedeam răsărit și nu mă vedeam pe mine îmbătrânind. Gândul asta m-a speriat și am spus că eu îmi doresc să fiu bătrână, cu nepoți și cu multe călători. 

Așa să îmi ajute Dumnezeu.

Dragul meu David,

     


          Sunt aproape patru luni de cand diminetile imi sunt stralucitoare, fie ca e soare sau nor! Sunt patru luni de cand, prin orice por, radiez de fericire, zambesc si stiu ca nu am facut umbra degeaba pamantului. Nu exista cuvinte sa iti spun cat de mult de iubesc, cat de mult te-am asteptat si cat de mult te-am visat.
    Esti binecuvantarea din viata mea, esti punctul meu de referinta si ador sa iti miros pielea, sa te sarut in fiece moment cand te tin in brate! 

Daca as putea sa descriu fiecare sentiment pe care l-ai trezit in mine ar trebui sa inventez o multime de cuvinte, pentru ca cele care exista mi se par mici si insignifiante.
  Am iubit la viata mea, dar marea dragoste a fost atunci cand te-am tinut in brate, dragoste care a crescut cand mi-ai prins degetul prima data in manuta ta mica, s-a dublat la primul zambet si a ajuns spre cote maxime(credeam eu) cand mi-ai adormit prima data pe umar.....

  Te iubesc, te iubesc asa cum nu am stiut pana acum ca se poate iubi!

  Te ador, asa cum nici nu am sperat ca poti adora pe cineva!

O viata frumoasa sa ai, copilul meu! O viata cu mult soare si plina de reusite! Chiar daca vor mai exista si esecuri, sunt sigura ca te vor intari, te vor face mai puternic si mai ales, vei trece peste ele  ca un invingator!

Foto by Moments Alive Photography

 

Pentru David(1)

Viata mea nu a fost o imbinare de lucruri frumoase! Desi mereu am avut zambetul pe buze, poate de multe ori sufletul imi plangea!
 Am invatat sa port masca bucuriei, am reusit sa joc un teatru bun, dar ieftin! Acum insa, bucuria mea nu are margini! Nu ma pot satura sa imi privesc bucatica care e parte din mine! Ii vorbesc mereu, ii spun ca mult inseamna pentru mine, ii explic ca viata mea pana in data de 20 mai 2014 a fost fada, fara rost si fara sa stiu ce inseamna fericirea!

 David, sa stii ca esti un copil dorit, un copil care ai venit pe lume intr-o familie care te iubeste, o mama care a atins ingerii si a gustat din necatrul bucuriei. 

Esti minunea vietii mele! Esti mai important ca orice pe lume si iubirea noastra nu poate fi masurata, descrisa sau depasita!

O viata usoara, David Nicholas!

Putin soare

Stiu ca iarna se spune ca soarele este cu dinti, ca primavara e mai frumos soarele ca ajuta si ghioceii sa isi scoata capul din zapada, dar la mine a inceput sa dea soarele pe strada de cum a inceput 2013 sa isi faca simtita prezenta. Timid, doar cateva raze, dar ce pot sa cer mai mult?? Anul abia a inceput si eu sunt atat de optimista, atat de multumita de toate lucrurile care se intampla in viata mea si de oamenii care am reusit sa ii am langa mine!
    Pe strada mea era o nunata de gri din care, probabil, ca evitam eu sa evadez. Ma tineam oarecum legata de ea, de frica de a nu ma dezamagi pe mine, de a nu dezamagi pe cei din nur dar am decis sa ies din cochilie si sa privesc in jur, sa zambesc si sa las lucrurile bune sa se intample, sa gandesc pozitiv si mai ales sa realizez ca merit si lucruri bune!
   Va las acum cu o melodie minunata, melodie primita cu dedicatie de la o persoana care a inceput sa castige un loc special pe strada mea!