joi, 11 septembrie 2014

Dragul meu David,

     


          Sunt aproape patru luni de cand diminetile imi sunt stralucitoare, fie ca e soare sau nor! Sunt patru luni de cand, prin orice por, radiez de fericire, zambesc si stiu ca nu am facut umbra degeaba pamantului. Nu exista cuvinte sa iti spun cat de mult de iubesc, cat de mult te-am asteptat si cat de mult te-am visat.
    Esti binecuvantarea din viata mea, esti punctul meu de referinta si ador sa iti miros pielea, sa te sarut in fiece moment cand te tin in brate! 
Daca as putea sa descriu fiecare sentiment pe care l-ai trezit in mine ar trebui sa inventez o multime de cuvinte, pentru ca cele care exista mi se par mici si insignifiante.
  Am iubit la viata mea, dar marea dragoste a fost atunci cand te-am tinut in brate, dragoste care a crescut cand mi-ai prins degetul prima data in manuta ta mica, s-a dublat la primul zambet si a ajuns spre cote maxime(credeam eu) cand mi-ai adormit prima data pe umar.....

  Te iubesc, te iubesc asa cum nu am stiut pana acum ca se poate iubi!

  Te ador, asa cum nici nu am sperat ca poti adora pe cineva!

O viata frumoasa sa ai, copilul meu! O viata cu mult soare si plina de reusite! Chiar daca vor mai exista si esecuri, sunt sigura ca te vor intari, te vor face mai puternic si mai ales, vei trece peste ele  ca un invingator!



 

sâmbătă, 14 iunie 2014

Pentru David(1)

Viata mea nu a fost o imbinare de lucruri frumoase! Desi mereu am avut zambetul pe buze, poate de multe ori sufletul imi plangea!
 Am invatat sa port masca bucuriei, am reusit sa joc un teatru bun, dar ieftin! Acum insa, bucuria mea nu are margini! Nu ma pot satura sa imi privesc bucatica care e parte din mine! Ii vorbesc mereu, ii spun ca mult inseamna pentru mine, ii explic ca viata mea pana in data de 20 mai 2014 a fost fada, fara rost si fara sa stiu ce inseamna fericirea!

 David, sa stii ca esti un copil dorit, un copil care ai venit pe lume intr-o familie care te iubeste, o mama care a atins ingerii si a gustat din necatrul bucuriei. 

Esti minunea vietii mele! Esti mai important ca orice pe lume si iubirea noastra nu poate fi masurata, descrisa sau depasita!

O viata usoara, David Nicholas!


luni, 7 ianuarie 2013

Putin soare

Stiu ca iarna se spune ca soarele este cu dinti, ca primavara e mai frumos soarele ca ajuta si ghioceii sa isi scoata capul din zapada, dar la mine a inceput sa dea soarele pe strada de cum a inceput 2013 sa isi faca simtita prezenta. Timid, doar cateva raze, dar ce pot sa cer mai mult?? Anul abia a inceput si eu sunt atat de optimista, atat de multumita de toate lucrurile care se intampla in viata mea si de oamenii care am reusit sa ii am langa mine!
    Pe strada mea era o nunata de gri din care, probabil, ca evitam eu sa evadez. Ma tineam oarecum legata de ea, de frica de a nu ma dezamagi pe mine, de a nu dezamagi pe cei din nur dar am decis sa ies din cochilie si sa privesc in jur, sa zambesc si sa las lucrurile bune sa se intample, sa gandesc pozitiv si mai ales sa realizez ca merit si lucruri bune!
   Va las acum cu o melodie minunata, melodie primita cu dedicatie de la o persoana care a inceput sa castige un loc special pe strada mea!

luni, 19 noiembrie 2012

Adiere de iarna

 Nu am mai scris de multa vreme,iar daca anul trecut ilconsideram sarac in postari, anul acesta observ ca este si mai sarac. Nu stiu daca faptul ca timpul liber imi este limitat, nu stiu daca viata printre straini m-a schimbat..cert este ca de multe ori deschid pagina, incep sa scriu si apoi ma opresc...
 M-am intos din vacanta, sunt bronzata si a fost o perioada frumoasa, in care m-am relaxat, bucurat de soare si de oamenii de langa mine...recomand cu mare drag o vacanta in Gran Canaria, este o insula placuta, nu foarte agitata ( asta daca sunteti in cautare de relaxare si nu de cluburi- pentru asta aveti Ibiza), preturile sunt de bun simt si te poti distra fara sa lasi o avere acolo.
 A fost si ziua mea, am implinit 33 de ani, am chefuit si am fost cu oamenii dragi langa mine..mi-ar fi placut sa fie si oamenii din tara..dar nu le poti avea pe toate..mi-am pus dorinta cand am suflat in lumanari si acum stau cuminte si astept sa devina realitate!
  Mai am o vizita de facut, pe care o astept cu mare drag: merg in Italia la sora mea:) Sunt foarte nerabdatoare..o sa fiu langa nepotul meu cand implineste 7 ani si o sa imbodobesc bradul cu el!
  Despre starea mea...nu am prea multe lucruri sa va spun..doar ca ma ascund de iarna si ma intreb daca se mai simte cineva in deriva cum ma simt eu...am inceput sa scriu un articol pentru un prieten, o sa va dau detaliile cand il va publica la el pe blog...am inceput sa ma gandesc la Craciun, la anul 2013 care sper sa vina cu lucruri frumoase si la anul2012 care a avut si momente frumoase dar si zile pe care as vrea sa le sterg din calendar.
  Va las cu o poza draga mie de la petrecerea de 33 ani si cu promisiunea ca o sa incerc sa scriu mai des!

marți, 9 octombrie 2012

Ma pregatesc de drum

Sunt fericita! Da, si am tupeul sa o strig in gura mare! In 19 zile plec in vacanta pentru 9 zile in Gran Canaria...in sfarsit si eu o vacanta binemeritata! De doua veri nu m-am bucurate de soare, de plaja..de relaxare si odihna! Acum a venit vremea sa imi scot de la "naftalina" hainele de vara si sa nu mai stau pe ganduri....sa ma bucur de aceste 9 zile; sunt sigura ca o voi face!
  Nu scriu mai mult, vroiam doar sa va spun ca sunt fericita!

luni, 1 octombrie 2012

Revenire

Nu am mai scris de o luna...si as fi vrut atat de mult sa termin ce am inceput de atatea ori...sa povestesc ca sunt nerabdatoare sa plec acasa sa imi revad familia..sa povestesc ca abia astept sa ajung la cununia unei prietene...apoi sa va spun ca sunt distrusa si ca am pierdut unul dintre cei mai dragi oameni de pe pamantul asta, pe unchiul meu..odihneasca-se in pace.. ca intr-o zi de joi, septembrie, in loc sa plec spre Bucuresti sa port haine de nunta m-am intors din drum sa port haine cernite...ca am plecat de acasa trista si cu inima rupta...si apoi starea mea s-a agravat...am avut prea multe dureri si prea multe intrebari pe care mi-ar fi placut sa le fac publice aici...dar mi-am dat seama ca sunt singura care le pot gasi raspunsuri...ca sunt singura care va trebui sa gasesc forta sa merg mai departe si sa vorbesc cu mine...
 Ma doare ca trece timpul...ma doare ca oamenii din jurul meu imbatranesc, ca eu imbatranesc si ca, parca , nu mai ajung sa spun sus si tare ca sunt fericita..mi-e dor de fericire...dar acum sunt multumita..nu ma plang...am un job, am oameni in jurul meu...sanatoasa sunt..trebuie doar sa fiu putin mai puternica...si putin mai hotarata si sa ma gandesc la soarele care va fi pe strada mea...

miercuri, 29 august 2012

Ignoranta si nepasare

Cam asa ma simt in ultima vreme, intr-o stare de ingoranta si nepasare, o stare care se accentuiaza. Nu mai vreau sa stiu de multi oameni care ii stiam aproape, nu mai vreau sa fiu eu cea care sar mereu si imi spun parerea sau ma las pe mine pentru altii pentru ca, am observat, ca acele persoane cand le este bine uita de momentele alea, am observat ca pentru unii sunt acolo doar cand au ceva pe suflet si nu mereu, asa cum sunt ei pentru mine. A venit la un moment dat intrebarea, din partea multor cunoscuti, de ce nu mai sunt mereu activa pe net, de ce nu mai dai email, de ce nu mai scriu...intrebare dupa ceva luni in care eu am decis sa astept un semn de la ei. Daca ei nu au dat nici un semn, daca ei nici macar un mesaj nu au dat...eu de ce sa dau? Mereu eu am fost cea care am dat, cea care am incercat sa fiu acolo...acum mi s-a luat, efectiv in rest, nu mai vreau sa stiu...au ramas putini oameni din tara cu care vorbesc, au un loc acolo, special si mereu va fi acel loc pentru ei! Fiecare isi urmeaza viata si asta am si eu de gand sa fac si o voi face cum stiu eu mai bine!

Mai am putin si iar aterizez pe meleagurile natale..nu stiu cum se face ca merg numai pentru evenimente triste ( pomeniri)....as vrea si un motiv ferici sa merg acasa, dar am si bucuria ca imi voi revenea oamenii dragi, oamenii care pentru mine inca mai inseamna ceva, oameni care stiu ca daca ii sun maine imi raspund si imi vorbesc...

Azi este si ziua unei persoane speciale pentru sufletul meu, o persoana care mereu va ocupa un loc aparte in sufletul meu, chiar daca drumuriile noastre au fost tangentiale la un moment dat...chiar daca, din pacate, nu a fost sa fie, va fi acolo mereu si cand imi amintesc de acea perioada zambesc si imi spun: "A fost minunat!"...Stiu ca imi citesti blogul, presupun ca stii ceea ce am scris mai sus si stiu ca si pentru tine a fost o perioada minunata! Sa ai parte de tot ce visezi! La multi ani!
P.S. Iti mai aduci aminte melodia de mai jos?
P.S. 1 I miss you:)



Prietenia nu este un drum cu sens unic

 Nu este un loc în care unul oferă, iar celălalt doar primește. O prietenie reală se construiește în doi, din pași egali, din implicare reci...

Faceți căutări pe acest blog