Printesele

Vineri seara mare distractie mare in Bamboo, petrecere de Haloween cica:) Si cum am fost invitate de seama a interpretului Damian Draghici am spus ca nu putem sa ne ducem fara sa fim la inalta tinuta si ne-am imbracat in printesici. Atasez si fotografia ca sa vedeti ce fete frumoase am fost noi ( Adica eu si Corina).
Am stat pana pe la 5 pe acolo, am avut si print cu noi, pe Teo , ne-am distrat nimic de spus, doar ca...lipsea ceva si nu stiam ce..am aflat mai tarziu cand am luat masina si m-am dus si m-am schimbat...nu eram in elementul meu, nu aveam motricitate:))) asa ca s-a dus Simona mea acasa, si-a luat blugi pe ea si maieut de clubbing si gata!!! A revenit si a inceput bantuiala si dezmatul:))

Hee hee hee frumos a mai fost..Vineri acum e ziua mea...oare pe unde mai umblam?:D

Noiembrie

A inceput si luna zilei mele de nastere...ieri am stat si am lenevit si m-am uitat la desene animate:)) asta pe seara, ca sa adorm mai repede ca nu de alta dar si aasa toata ziua am dormit:)
Am vizionat cu placere "Legend of the Sea", Alladin", "Little Marmaid"...offf parca sunt un copil mic mic, de fapt asta si sunt!
O luna perfecta pentru toti!!!!

tarziu in noapte

Cam tarziu sa postez pe blog la ora asta dar uite ca unii nu dorm... Deh...as dormi si eu daca as fi acasa si nu undeva prin Buftea:)).
Oare daca gasesti ceea ce cauti, cat timp iti ia ca sa parcurgi acest drum?... si, oare, in final, te vei multumi cu ceea ce gasesti, sau doar cu iluzia ca ai gasit ceea ce cautai?... Nu stiu..drumul cu siguranta este pavat cu piatra cubica, te zdrungini rau de tot....simti ca nu mai ai nimic la loc...Incerci la un moment dat cand crezi ca e drumul lin sa te reasezi pe locul tau si iar incepe piatra cubica... Iar am cazut in butoiul cu melancolie....iar ma gandesc aiurea in tramvai...poate si pentru ca la 200 de m de mine doi tineri frumosi isi incep viata in doi....s-au casatorit si au atat de multe sperante si planuri de viitor...

CASA DE PIATRA ELENA SI EDI!!!

Ma uitam la oamenii din jurul lor... nu sunt oameni simpli..sunt din cercul persoanelor cunoscute in media dar se distreaza ca si oamenii de rand..rad, danseaza..s-a furat si mireasa...Multi gandesc ca viata lor e diferita dar nu e..si ei au probleme.. ei sunt cu totul altfel decat ii percepem noi... in seara asta mi s-au parut simpli...oameni care au venit la o nunta... sa danseze,sa manance......
Ma gandesc, mereu, ca intr-o zi toate se vor aseza...ma gandesc, mereu, ca poate ceva sau cineva imi va schimba traiectoria pe care sunt acum.....Speranta moare ultima...stiu....

Gata! Stiu!

Ma gandeam eu ce cadou sa imi fac de ziua mea...si mi-am dat seama ca imi doresc un copac!! Se spune ca "acela care planteaza copaci iubeste si pe altii, nu numai pe el" (Thomas Fuller) asa ca voi da curs si voi planta al doilea copac din viata mea. Primul l-am plantat in scoala generala, la scoala din locul unde m-am nascut...am plecat la liceu...iar cand copacul meu a facut 8 ani m-am intors in scoala respectiva....dar nu ca eleva ci ca " Domnisoara invatatoare". Imi aduc aminte emotiile de la inceputul anului scolar cand am intrat pe usa cadrelor didactice si culmea ...aveam emotii...chiar daca acum o faceam "legal". Am ajuns in holul cancelariei si imi era rusine sa intru in cancelarie. A iesit fostul meu profesor de geografie, dnul Ladaru, si ma intreaba : Ce faci Simona? nu intri? ...eu cu emotie in glas..ba da ...intru domnule profesor....Cu pasi micuti am intrat in cancelarie....toti se uitau la mine si m-au aplaudat..Mi-au dat lacrimile..oamenii care imi fusesera un exemplu in viata ma primeau acum in randul lor ca o egala. Erau mandri ca sunt acolo, eram si eu mandra, normal ca eram mandra si ma bucuram! Fiind doar zile de activitate, fara elevi au inceput sa isi aminteasca " prostiile" mele cum veneam la cancelarie, fiind sefa clasei, si cum spuneam de geamurile sparte, unele dintre ele sparte chiar de mine. In toata discutia asta eu nu ma opream din admirat cancelaria. Eram acolo, aveam locul meu acolo...scoala care ma invatase ca chestiile alea ciudate de pe ziarele tatei erau de fapt litere care formau un cuvant, cuvintele formau propozitii, am invatat despre istoria poporului meu... Din visare m-a trezit femeia de servici: Domnisoara invatatoare doriti o cafea? Am ramas uimita...ma uitam la tanti Augustina si nu stiam ce sa fac ..sa o rog sa imi spuna Simona...ca vorba aia copilarisem pe coridoarele scolii, ma certa cand jucam fotbal pe hol sau cand aduceam zapada cu fata de masa de la catedra..si acum ajunsesem sa imi vorbeasca cu dumneavoastra..am fost in stare doar sa dau din cap ca da...Vroiam sa intreb de planificare si il intreb pe fostul meu diriginte cum se procedeaza: " Domnule diriginte, cum facem cu planificarile?" am primit un raspuns uimitor: acum eu sunt Mihai....nu domnul diriginte si incet toti imi spuneau ca ce? sa le spun pe nume....Nu am putut..toata perioada cat am activat acolo pentru mine tot profesorii care m-au ajutat sa ajung unde eram au ramas si de aceea respectul cuvenit lor nu il puteam vedea in adresarea pe nume. Anii au trecut..acum imi amintesc cu nostalgie de acele vremuri, de emotiile care le-am avut la prima serbare cu elevii mei cand am plans langa ei la aparitia lui Mos Craciun, cand veneau bunicile cu ei la scoala si imi spuneau domnisoara invatatoare iar in trecut cand eram mica ma dojeneau si ma certau pe strada la cat de zbenguita am fost.....Fosta mea colega de clasa , s-a cam grabit ce e drept, avea fetita in clasa la mine...si imi amintesc ca venise sa plateasca fondul clasei si m-a felicitat ca am ajuns unde am ajuns.... Conteaza mult sa incerci aceste emotii...te fac sa realizezi ca in viata nu stii ce iti rezerva viitorul......Te invata sa fi om cu toti cei din jur ca nu se stie unde te aseaza lumea..
Off plecasem de la plantarea unui copac si am ajuns aici:) Daca mi-am adus aminte:) Cat am fost acolo invatatoare imi priveam mereu copacul..si acum cand merg la mama acasa si trec prin fata scolii il admir. Imi aduc aminte ca Laura Stoica avea o melodie: " Vreau sa am steaua mea! " eu vreau sa am copacii mei....Cum Eminescu vorbea despre stele in poezia " La steaua" ca :"azi o vedem si nu e" asa vreau si eu sa am copacii mei ca atunci cand nu mai sunt sa stiu cu siguranta ca am lasat ceva pe pamantul asta, ceva sanatos, ceva bun, ceva care are viata si ajuta pe altii!!

Deci pe 7 noiembrie 2008 va mai prinde viata un copacel:)

La multi ani!

Azi este ziua unchiului meu si a cuiva drag si special in sufletul meu. Va spun LA MULTI ANI! Si va doresc toata sanatatea din lume si sa dea Domnul ca tot ce visati sa devina realitate. O zi de nastere ar trebui sa fie frumoasa, asteptata dar asta doar atunci cand suntem copii si asteptam cu sufletul la gura cadourile... acum a devenit mai greu..iti dai seama ca timpul trece si nu in favoarea ta, iti dai seama ca sunt lucruri pe care sperai sa le faci, sa le ai pana la varsta asta si nu prea le ai...iti dai seama ca anumite persoane care obisnuiau sa iti spuna La multi ani nu o mai fac......
De ce este viata asta atat de complexa si de dificila? de ce uneori ni se pare ca ducem pe umeri toata greutatea globului si pana la urma nu ducem decat foarte putin , dar in conceptia noastra este atat de mult ca uneori am vrea sa lasam jos, sa tipam ca nu mai putem si apoi sa o luam iar de la capat.......
Va urez tuturor celor nascuti azi multa bucurie si fericire in suflet, sa va ganditi pana diseara ce doriti sa va aduca urmatorul an....sa rememorati clipele frumoase din acest an si sa le pastrati iar cele care nu sunt placute sa le incuiati undeva si sa aruncati cheia!

Azi e soare iar ?

    O zi obinsuita la munca! Ce zic eu obisnuita? Ca in ultimul timp am fost in flux continuu:) Si pe langa toate astea am si o stare ciudata...se apropie ziua mea..un alt an dat la spate.....unul urat!!! unul de care nu as vrea sa imi amintesc...:( mi-ar placea sa primesc de ziua mea cateva zile din trecut : 6 decembrie 2000; 8 noiembrie 2004, mi-ar placea foarte mult sa primesc muuuuulte flori!!!! mi-ar placea sa primesc putina fericire in sufletul asta al meu mic si amarat. Mi-ar placea ca Doamne Doamne sa lase macar o data pe oamenii de acolo de la EL sa dea un telefon si sa ma sune papi cu bunicii mei....mi-ar placea de ziua mea sa fiu fericita....nu am mai fost de mult timp fericita de ziua mea. Mereu era ceva ce imi umbrea fericirea...mi-as dori sa ninga in seara asta...zapada alba sa ma faca mai blanda! Sa ma trezesc dimineata si sa alerg prin zapda, sa fac ingerasi in zapada si sa ....gasesc o lume mai buna, spalata de rautate....fara ganduri ascunse, fara ...fara..fara...
    Dar lasa, ca o sa ninga intr-o zi, cele dorite de mine mai sus sunt imposibil de implinit...dar keep smile!!!
Voi posta ceva cu acordul persoanei care mi-a scris aceste lucruri...incercati sa va ganditi bine la ceea ce trebuie sa faceti! E posibil uneori sa fie prea tarziu!!!! e doar o parte, ceea ce mi s-a parut mie interesant!!!
"    Astazi, mi-am facut curat in inima, fara sa pastrez nimic ascuns, am alungat clipe de fericire si momente in care imi doream sa mor, totul fara sa privesc inapoi. Insa pentru o clipa m-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor ca sa retraiesc inca o data clipa noastra, ca sa mor inca o data. Am zburat cu gandul pe albastrul cerului, ochilor tai am alintat suvitele de par rebele si am cazut acolo de sus, din spatiul dragostei, in bratele tale. Este o durere inexplicabila, dar in acelasi timp este singura placere care mi-a mai ramas de la viata, este… de fapt era o simfonie a sentimentelor fara cuvinte, doar atingerea era de ajuns. Ai fost cea care mi-a deschis inima, si totusi in acelasi timp si cea care a ferecat-o. Acum… acum este un cuvant fara sens pentru ca nu mai pot sa exist fara ce a fost, insa nu pot sa traiesc fara sa uit. Ma apasa greutatea minutelor transformate in ani, nu pot sa traiesc fara sa uit jocu luminii in ochii tai, buzele calde care ma mangaiau daca ma loveam, acum am pierdut sirul lacrimilor sunt intr-un labirint care… care cred ca este viata mea. Si stiu, stiu ca nu vei veni sa ma salvezi, acum as vrea sa stiu ca esti fericita, daca nu mai insemn nimic ma multumesc sa stiu ca, am fost candva cel ales. Stiu ca am un mod ciudat de a iubi si de a arata asta stiu ca poate e prea tarziu, dar daca te iubesc… ce greu apasa aceste simple cuvinte, oare ar fi schimbat ceva daca ti le-as fi spus? Cred ca nu mai conteaza si… acum inca mi-ar fi greu sa explic ce insemni pentru mine… lacrimile se intorc din focul care le-a nascut. Imi este dor de cuvintele tale cel mai mult. De ce taci? Urasc… urasc, urasc tot ce se leaga de tine pana si pe mine si plang si sper si te iubesc. E tarziu sau poate prea devreme acum, sa mai adaug ceva sau depanat atatea amintiri,atatea ganduri frumoase incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. Am colindat cu tine printre imagini pline si tulburatoare, de expresie si culoare, dar fara cuvinte nu as reusi sa aflu taina sufletului tau. Rostind in fiecare zi, atat de multe cuvinte atat de banale sau atat de tipice, insa ne este greu sa rostim acel “te iubesc” ce taina poate inflori cu aceste cuvinte? Ce abis poate deschide? Ce fior poate naste… Ce suflete poate unii… Imi vine greu sa cred, ca totusi cineva ma poate iubi si ma refer la cineva strain pentru ca, stiu ca cei din familie ma iubesc dar cand cineva cu care am vorbit, si cu care am stat imi spune “te iubesc” ma tulbura. Nu doar sunetul lor, ci semnificatia ce o cuprinde in ele, rostite aceste cuvinte pecetluiesc un teanc de sentimente, dar in aceelasi timp deschid altele mai profunde. A iubi pe cineva inseamna, o recunoastere a parti de Dumnezeire, este o putere de a face bine celuilalt fericindu-l. Nu fac o pledoarie pentru iubire, ci aduc un argument pentru a avea curajul sa spunem unul altuia “te iubesc”, insa acest argument il vom afla, abia dupa ce intr-o stare de puritate si entuziasm le vom rosti cu glas de diamant. Uneori le spunem prin fapte, prin ganduri, prin gesturi, prin lacrimi, printr-o imbratisare, dar tot atat de rar prin cuvinte si cateodata e pacat, sunt atat de minunate melodia lor e atat de ingereasca… sunetul lor te inalta spre lumina fericirii, pentru ca doar vocea lor poate sa nasca viata si sa daruiasca eternitatea. Dar acestea, nu sunt posibile daca la baza lor, nu exista respect, incredere si intelegere…"


P.S. Ce sa scriu de rau de tine Andrei:)) Nu scriu nimic ca mi-ai luat de papa:))
Mai ai ceva chestionare:)) Semnat: Şimona

Adunate...

Cele mai frumoase momente ale vietii :
1. sa te indragostesti;
2. sa razi pana te doare burta;
3. sa gasesti un teanc de facturi cand te intorci din vacanta;
4. sa mergi intr-un loc unde gasesti peisaje superbe;
5. sa-ti asculti cantecul favorit la radio;
6. sa adormi ascultand sunetul ploii;
7. sa iesi de sub dus si sa te acoperi cu un prosop cald;
8. sa reusesti la ultimul examen;
9. sa iei parte la o discutie interesanta;
10. sa gasesti bani intr-o pereche de pantaloni, pe care nu ai mai purtat-o de mult timp;
11. sa razi de tine;
12. sa te relaxezi printre prieteni;
13. sa razi fara vreun motiv anume;
14. sa te trezesti in mijlocul noptii si sa-ti dai seama ca mai ai cateva ore bune de somn;
15. sa auzi, din intamplare, cum te vorbeste cineva de bine;
16. sa privesti un apus de soare;
17. sa asculti o melodie care-ti aduce aminte de o persoana speciala din viata ta;
18. sa primesti si sa dai primul sarut;
19. sa te distrezi cu prietenii;
20. sa vezi fericite persoanele la care tii;
21. sa porti lanticul persoanei iubite si inca sa-i simti parfumul;
22. sa vizitezi un prieten pe care nu l-ai mai vazut de mult si sa simti ca nu s-a schimbat nimic; 

23. sa simti emotie cand vezi peroana speciala din viata ta;
24. sa stii ca esti iubit;
"Adevaratii prieteni sunt alaturi de tine cand ii chemi in momentele frumoase ale vietii si in cele rele...cand vin nechemati..."