Începutul terapiei e o confruntare cu tine. Descoperi traume, durere și, treptat, curajul de a te alege pe tine.
Să începi terapia nu e un pas ușor. De fapt, e una dintre cele mai grele și mai curajoase decizii din viață. E drumul prin care ajungi să te vezi, să te înțelegi și, în cele din urmă, să te iubești așa cum ești. Dar până acolo... doare.
Drumul meu a inceput acum 3 ani....
Când începi terapia: o călătorie dureroasă, dar eliberatoare
La început, crezi că vei merge la terapie doar pentru a vorbi despre ce te doare acum. Crezi că vei găsi câteva răspunsuri rapide și că te vei simți mai bine.
Dar, pe măsură ce intri mai adânc, înțelegi că terapia nu e despre „reparații rapide”. Este despre adevăr. Despre confruntarea cu tine, cu trecutul tău, cu părțile din tine pe care le-ai ascuns de atâta timp.
Asa am crezut eu: Merg, vorbesc despre ce ma doare, fixez si apoi totul este un nor roz si plin de fericire.
Când încep să iasă la suprafață rănile?
Descoperi traume despre care nu știai că există. Îți dai seama că multe dintre reacțiile tale nu vin din prezent, ci din copilărie.
Acolo ai învățat, poate, că iubirea se câștigă — că trebuie să fii buna, perfecta, utila, ca să fii iubita.
Și, fără să-ți dai seama, ai devenit un people pleaser. Ai început să trăiești pentru ceilalți, sperând că, dacă vei fi suficient de bună, cineva te va vedea.
Când doare cel mai tare?
Când începi să scoți aceste lucruri la lumină, doare.
Doare să-ți dai seama că o mare parte din viață ai trăit ghidată de frică, nu de iubire.
Doare să realizezi că ai acceptat mai puțin decât meritai, doar pentru a nu pierde afecțiunea cuiva.
Că în relațiile tale ai fost mereu „a doua opțiune”, pentru că, undeva în tine, asta părea normal: niciodată nu ai fost pe primul loc.
Când începi să te vindeci?
Procesul de vindecare este plin de teamă și de îndoieli.
Când începi să spui „nu”, să pui limite, să alegi liniștea, apare vinovăția.
Te temi că vei răni oameni dragi prin felul în care te schimbi.
Dar, în realitate, nu faci decât să înveți să te alegi pe tine.
Iar asta cere curaj și o voință uriașă.
Curajul de a nu te mai minți.
De a rămâne prezentă în fața durerii, fără să fugi.
Când începi să te pui pe tine pe primul loc?
Într-o zi, lucrurile se schimbă.
Începi să vezi altfel viața. Începi să alegi conștient, nu din frică.
Înveți să te oprești, să-ți asculți corpul, emoțiile, să spui cum te simți, chiar și atunci când iubești persoana respectivă.
Înveți că iubirea adevărată nu înseamnă să te sacrifici, ci să fii tu, complet și sincer.
Înveți că vindecarea înseamnă să te întorci la tine.
Terapia nu e un drum ușor — dar e un drum spre tine
Să spui lucrurilor pe nume, să recunoști cum te-ai simțit, să înfrunți trecutul — toate acestea dor.
Dar, pas cu pas, începi să simți libertatea.
Înveți că nu ești definită de rănile tale.
Că meriți iubire fără să o ceri.
Că ești suficientă, exact așa cum ești.
Și, la final, realizezi că cel mai mare act de curaj este să te alegi pe tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu