Sunt ani, zeci de ani, de când in preajma zilei de 6 Decembrie nu mai facem Prajituri, curățenie generală și instructaj:" Simona, chiar dacă cineva nu îți aduce si tie cadou, îți luam noi,dar sa nu intrebi unde e cadoul tau!"( asta pentru ca tata e născut pe 6 Decembrie dar și pe mine ma cheamă Niculina).
Au trecut anii, tata! au venit Oameni in viața mea, au plecat oameni acolo, sus, la tine! Am plâns, am pierdut și am câștigat! Am tacut, când am considerat ca e mai bine si am bătut cu pumnul in masa când știam ca trebuie!
Te-am căutat in marea liniștita, in răsăriturile de soare prin colțurile lumii asteia mari, in apusurile dramatice, in curtea noastră și chiar și la munte....nu te-am găsit! Te păstrez in amintirea mea, te pomenesc in poveștile spuse lui David, te simt mereu lângă mine dar te-am pierdut intr/o noapte de August! Îți mai amintești ca mereu îmi spuneai ca vrei un nepot? Știi ca eu îmi doream sa te joci cu el, sa îl alergi si sa va hârjoniti, sa ii spui și lui cum e treaba cu promisiunea data...
Au trecut anii, tată! Au lăsat întrebări, doruri, lacrimi! Am învățat sa trăiesc fără tine dar nu am reușit sa înțeleg cum e cu "timpul vindeca"! Încă sunt seri când un vânt rece îmi răscolește parul de pe frunte, încă sunt zile când ma întorc sa te văd in spatele meu, mereu pregătit sa îmi întinzi mâna, dacă ma clatin...
Au trecut mulți ani, tata! Atât de mulți ca ma cutremur când ma gândesc ca lumea și-a văzut cursul fără tine! E normal.....oarecum! Ai fost tatăl meu, nu al lumii! Dar pentru mine tu erai lumea! Serile încă te pomenesc și îți spun te iubesc! Când văd câte ceva nou ma gândesc dacă ți-ar fi plăcut...
Doare! Doare și mi-e dor..de tine, de noi! De mușcătura ta și îmbrățisarea ta strânsă! De privirea ta blajină și glasul tau cald! Și dorul doare! O durere muta, crunta și care nu o pot descrie!
Ti-e bine, tata? Ca pe mine ma mistuie dorul de tine!
Te iubesc!
Au trecut anii, tata! au venit Oameni in viața mea, au plecat oameni acolo, sus, la tine! Am plâns, am pierdut și am câștigat! Am tacut, când am considerat ca e mai bine si am bătut cu pumnul in masa când știam ca trebuie!
Te-am căutat in marea liniștita, in răsăriturile de soare prin colțurile lumii asteia mari, in apusurile dramatice, in curtea noastră și chiar și la munte....nu te-am găsit! Te păstrez in amintirea mea, te pomenesc in poveștile spuse lui David, te simt mereu lângă mine dar te-am pierdut intr/o noapte de August! Îți mai amintești ca mereu îmi spuneai ca vrei un nepot? Știi ca eu îmi doream sa te joci cu el, sa îl alergi si sa va hârjoniti, sa ii spui și lui cum e treaba cu promisiunea data...
Au trecut anii, tată! Au lăsat întrebări, doruri, lacrimi! Am învățat sa trăiesc fără tine dar nu am reușit sa înțeleg cum e cu "timpul vindeca"! Încă sunt seri când un vânt rece îmi răscolește parul de pe frunte, încă sunt zile când ma întorc sa te văd in spatele meu, mereu pregătit sa îmi întinzi mâna, dacă ma clatin...
Doare! Doare și mi-e dor..de tine, de noi! De mușcătura ta și îmbrățisarea ta strânsă! De privirea ta blajină și glasul tau cald! Și dorul doare! O durere muta, crunta și care nu o pot descrie!
Ti-e bine, tata? Ca pe mine ma mistuie dorul de tine!
Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu