uneori sau, probabil, mereu

Uneori avem nevoie de noi, de timp și de zâmbete.

De oameni dragi și zile cu soare în suflet, chiar dacă afară plouă de rupe.
Uneori ai nevoie de pereți goi, pe care să îi desenezi.
Fie în culori vibrante, care să iți dea un dor de ducă, fie în culori mohorâte, la care să te uiți cu o cutie de înghețată și muzică bună pe fundal.
În ultima vreme, la mine, este o întreagă compoziție de soare cu nori, furtuni cu vedere la cele mai frumoase răsărituri și golfuri perfecte pictate pe valurile disperării.
Simt mirosul furtunii și, parcă oarecum, încerc să o ignor. Apoi mă gândesc că a venit, oarecum, în momentul în care pot să mă uit la ea, să știu că vine și să mă pregătesc de lupta.
Speranța asta, care ne ține pe linia de plutire...