Peste dealuri zgribulite, Peste tarini zdrentuite, A venit asa, deodata, Toamna cea intunecata.

......Da, azi am simtit ca a venit toamna si nevrednica de ea nu doar ca si-a asezat acum fustele pline de porumb, struguri, mere, ardei, borcane de dulceturi si de compoturi, muraturi dar ne si da o stare de hibernare...ne duce mintea departe, gandim, incercam sa cautam raspunsuri!

 Lunga, slaba si zaluda,
Botezind natura uda
C-un manunchi de ciumafai,
Când se scutura de ciuda,
Imprejurul ei departe
Risipeste-n evantai
Ploi marunte,
Frunze moarte,
Stropi de tina,
Guturai...

 Toparceanu ne-a avertizat dar noi, precum greierele, am pus mainile la urechi si am spus NU! NU! NU! si acum? stam in casa, privim pe geam si am vrea poate sa mai dam o rola in parc ( ma uit la ele si imi vine sa plec acum) sa mai jucam un tenis, sa mai fugim un week-end la mare....

 In camara nu am , recunosc mai nimic decat ceva vinete,ardei si verdeata la congelator daaaaaar.....am la mama: gogosari la otet, castraveti la saramura, salata de gogosari, gogonele, varza cica mai tarziu o punem..dulceturi si compoturi. 

  Am cules si strugurii, vinul deja fermenteaza in damingene si ne asteapta sa il gustam...

  Dar totusi ceva se intampla cu mine..ma simt singura..mai singura ca acum nu m-am simtit niciodata....am incercat sa incui in cutii trecutul si am reusit cu o parte, chiar l-am raspandit pe vai muntoase dar au mai ramas cateva rupturi din ceasta vara....cateva prietenii carora le-am pus punct, cativa oameni care m-au dezamagit....

 Ma simt singura! Atat de singura si ma autoeduc: Nu va fi asa mereu Simona! Trece! si da, stiu ca va trece, stiu ca va fi frumos...Astept cu foarte mare nerabdare week-endul 6-8 noiembrie cand o sa ma distrez cu adevaratii prieteni la o cabana la munte, cand voi implini 30 de ani si voi fi langa oameni care ma iubesc si care isi doresc sa fie langa mine! 

  Am facut deja planul, am primit confirmarile, am umplut vila, am vorbit deja de aparate foto  ca vor fi muuuuuulte poze, muzica, boxe....Pana atunci promit sa incui toate odaile, sa ferec toate tristetile care ma mai pisca acum, sa incerc sa adun asa....ceea ce am facut 30 de ani, lucrurile de care sunt mandra, lucrurile de care sunt fericita....lucrurile care merita sa le pastrez in viata mea. Oamenii...despre ei nu pot vorbi asa si cred ca stim cu toti ca e altfel cu oamenii... Ei sunt mai greu de uitat, de inchis in odai, de catalogat, de sters in memorie..ca unii o merita...am mai sters weekndul asta cateva numere din telefoane...cateva id de mess....si in acelasi timp am mai dat cate o lacrima..dar ma fac mare, promit!

 Si..lasa-mi toamna tineretea....!