luni, 28 aprilie 2008

Cand apar crapaturi la fundatia familie

Îmi aduc aminte cu drag de momentele când eram copil și toate erau "la locul lor". 

Nu existau certuri, nu existau discuții, dar se întâmplă la un moment dat că rădăcinile familiei să plece în lumea celor drepți...și atunci se duce totul...liniște, dragoste de frate, sore, unchi, mătușă...respectul pentru cei care ne-au zămislit, să ajungem ceea ce suntem...îmi este atât de greu să mă gândesc cât de rai pot deveni oamenii....suntem oameni..avem sentimente..avem darul vorbirii...dar, la urma urmei, suntem animale..sau nici macar animale..ce suntem noi? oamenii? ființe care se iubesc și apoi se urăsc, ființe care nu știm ce înseamnă .....familia...
Am sufeltul atât de rănit.....inima îmi este făcută zop....am iubit mereu pe cei din jurul meu..am respectat mereu pe cei din jurul meu și am ajuns acum în punctul în care îmi doresc să devin nesimțită..să devin inumana...egoista..DE CE NU POT???de ce frații se urăsc intre ei? de ce trebuie să trecem prin aceste momente și să umbrim bucuriile vieții prin certuri și fuga după avere??? Ce iei cu tine când treci în lumea celor drepți? 8 scânduri, 12 cuie...un așternut și...cam atât și nu se știe nici pe acelea daca le folosești acolo..nu iei case, bani, averi, lucruri ....nu iei nimic..ai vrea totuși să iei respectul celor pe care i-ai crescut, educat ....dar nici macar acest lucru nu l iei.,.....

duminică, 27 aprilie 2008

HRISTOS A INVIAT!

Sărbători fericite și liniștite alaturi de cei dragi vouă!
M-am trezit și eu în patul din copilărie, m-am spălat pe fata cu apa și ou roșu și m-am gândit să vă urez un Paste Fericit și tot ce vă doriți!

Bănuții i-am luat eu că m-am trezit mai tărziu decât toți din casa;) și am luat bănuții. Ion s-a trezit de la 8.30, hehehhe așa că banii au fost ai mei ..pusi de mama, pentru mine.. cea mai leneșă. Îmi aduc aminte, în copilărie, prelungeam trezirea cât mai mult că să iau bănuții. Tata, uneori, concura cu mine, doar că să mă facă pe mine să cred că i-am dobândit greu..având în vedere că eram singurul copil din casa:). Apoi urma partea a doua care includea traversatul străzii la bunica...și luam și de acolo bănuții..asta până pe la 11 ani că apoi s-a născut vara-mea Valentina și mi-a cam luat locul:))..nu mai eram cea mai mica dintre nepoate! Acum nu mai am la cine să traversez strada, tata nu mai este; am fost aseară..le-am aprins candela..le-am spus Hristos a Înviat!..mi-am imaginat că, acolo unde sunt, anul asta bunica le-a făcut cozonac, pasca, oua roșii..tata a furat din umplutura de cozonac și pasca....:( ce frumos ar fi să fie așa!!! Acum vă las, mă pregătesc să plec la bunicuță mea, asta daca reușesc să îl urnesc pe Ion din pat că vrea să mai doarmă:) acolo mă așteaptă varul meu și viitoarea mea verișoară..infingem un grătar și să vezi distracție:)) o să vă atașez poze daca sunteți cuminți! Vă pup

joi, 24 aprilie 2008

LIBERTATE!!!

Astazi 24.04.2008 am scapat de ghetuta mea de ghips...sunt fericita, dar, in acelasi timp ma simt ca un copil de 10 luni care invata sa mearga...

Si imi simt piciorul atat de slab..si de urat si de sensibil!!! dar incet, incet o sa invat sa merg iar,...nimic nu este greu in viata ..mai ales daca cineva te iubeste:)

O sa revin mai amanuntit despre vestea cu piciorul;) acum mai am si altele de facut!!!

duminică, 20 aprilie 2008

Escapada cu piciorul in ghips

Saptamana asta am fost cam lenesa si am lipsit sa va pun la punct cu noutatile.
 Am fost acasa la mama si m-am intalnit cu sora mea si cu nepotelul meu. Sunt niste scumpi, iar nepotelul meu este cel mai frumos nepotel din cati exista!! Si asta nu numai pentru ca este al meu!

A fost o zi frumoasa, foarte frumoasa! Am stat cu nepotelul meu si am vorbit cu sora mea. Multe lucruri, pe care nu le vorbisem niciodata. A
 fost prima data cand am stat atat de mult impreuna in viata noastra. M-au incercat sentimente despre care nu stiam decat de la altii cum sunta; cele sentimente de familie..ca am o sora mai mare...ca mi-a povestit si de aia si de aia...am vazut-o imbracata mireasa, mi-a povestit cum a fost ceruta de sotie...mi-a povestit cum a parasit tara..cum a aflat ca a ramas insarcinata..cum a fost sarcina...Doamne...sunt atat de fericita ca ne-am apropiat si mai mult...si mai ales ca acum am certitudinea ca nimeni si nimic nu ne va mai desparti ..AM O SORA!!!! SIMT IUBIREA DE SORA...AM UN NEPOT..SUNT MATUSA!!! Sunt sentimente pe care nu cred ca cineva, le-a mai incercat, abia, la varsta de 28 de ani!

Nepotelul meu are 2 ani si 5 luni, il cheama Stefano si e o superbitate de baiat...Este sociabil..si din primele momente s-a atasat de mine.....ne-am jucat..chiar daca eu eram cu piciorul in ghips asta nu m-a oprit sa joc "gol" cu nepotelul meu...nu ne-a oprit sa ne pupam si sa ne facem poze:)

Am avut si un moment trist....am intrat, pentru prima data, in curte la bunicii mei si m-am simtit straina....intregul farmec al copilariei disparuse..erau mormane de moluz...daramaturi...noul ia locul vechiului..locurile unde ma ascundeam, locurile unde fugeam de bunica....poiata, unde ma ascundeam, sa beau ouale crude, nu mai era....era doar amintirea ca in acele locuri am zburdat lipsita de griji...locul unde mi-am spart prima data capul, locul unde am plecat, singura, prima data dupa ce invatasem sa merg...locul unde atatea dimineti ma trezeam cu mirosul de foc in soba si zgomotul acestuia...cu poale-n brau si lapte cu orez.... E trist sa vezi aceste locuri goale...fara oamenii pe care i-ai prins acolo..nu au farmec...te intristeaza..te fac sa te simti strain in locul unde candva erai de-al casei...si mai ales te fac sa realizezi ca timpul trece...trece...viata merge inainte, vechiul este detronat de nou, copilaria de maturitate...Oricum in sufletul meu mereu va ramane un taram de fericire acel loc...imi voi aminti cu drag de zilele petrecute in curtea bunicilor, de petrecerile in familie ......imi voi aminti de voi, dragii mei bunici! Dumnezeu sa va odihneasca si sper sa fiti mandri de mine. Mi-ati fost exemple de viata...mi-ati insuflat respect si m-ati crescut!!! Va multumesc!

miercuri, 16 aprilie 2008

JURNAL DE BORD!

15.04.2008- ziua controlului pentru piciorul schiop....doctorul decide: gheata de gips..este grea, dar are toc, este alba dar va fi plina de semnaturi!Este incomoda..dar este a mea!
M-am obisnuit oarecum cu ea...nu pot sa fiu rautaciosa si sa spun ca nu....partea cea mai proasta este ca nu mai pot sa topai prea mult deoarece este mult mai grea decat atela si obosesc mult mai repede..si ma doare si spatele; asta inseamna ca stau mai mult in pat si lenevesc....

Nu stiu ce e cu mine..zilele asta am scris foarte putin aici..dar nu pot sa scriu ...o sa astept...putintica rabdare si o sa scriu mai mult!!

marți, 15 aprilie 2008

Bate vant de schimbare



Mi-am schimbat iar culoarea parului si ma simt mai bine :) 

Nu mai sunt blonda:)) 

Asta e nasol ca, atunci cand mai gresesc, nu mai pot sa spun ca sunt blonda! heheheheheheaaa..ba da..pot sa spun ca mi-au ramas reminescente:)) Oare m-am tacanit?

Aseara am mai aflat de o tradare....nu e mare, nu m-a dezamagit foarte tare dar a durut. Nu inteleg de ce suntem oameni cu mai multe fete, nu inteleg de ce nu putem fi asa cum pretindem ca suntem? Prietenia nu se cere, se castiga si la mine si increderea ti-o acord de la inceput 100% , in timp poti sa o consolidezi sau sa o narui...depinde de tine...Fiecare dezamagire ma doare, mai mult sau mai putin...fiecare persoana cunoscuta de mine are acolo un loc ...imi este drag...si cand se ajunge sa te scot din "cercul de incredere" poate, pentru tine, nu este dureros..dar pentru mine este...Dar decizia apartine fiecaruia ...Mereu spun ca ma voi schimba si ca nu voi mai fi atat de increzatoare in oameni...dar nu pot..iubesc oamenii...iubesc zambetul lor...iubesc sa intind o mana cand este nevoie si stiu sa stau cuminte cand nu ai chef de mine...si nu cer acelasi lucru inapoi..cer doar sa fii CORECT(A). Asta e viata...mergem inainte si voi scapa si de gustul asta amar.....

Tuturor celor aproape de mine...sa nu va schimbati..si cand gresesc sa imi dati una si sa ma treziti, asa cum faceti si acum....Celor care, din libera initiativa, au decis   meu de incredere nu este suficient si pentru ei, le urez tot binele din lume si mi-a parut bine ca ati fost si prin viata mea...de la fiecare am invatat cate ceva......

"Prietenia se sfarseste acolo unde incepe neincrederea!" Seneca

"Prietenia este ca banii..este mai usor de facut decat de pastrat!"

"Prietenia este o plantă cu creştere lentă şi trebuie să îndure şi să reziste la şocurile adversităţii înainte de a fi îndreptăţită la acest apelativ."George Washington

"Prietenia este o haină valoroasă care se curăţă când se murdăreşte, nu se aruncă la prima pată."

duminică, 13 aprilie 2008

Revenire la jurnalul piciorului stang II

Ghinionul ma urmareste, si nu stiu de ce! Azi am fots la urgente! Am cazut, cum va spuneam, dimineata si  am avut o durere crunta, pe care am suportat-o fara lacrimi si fara sa spun nimanui, chiar daca degetelele imi erau aproape negre. Cum nu e de glumit, am luat-o pe Cristina....am sunat la taxi si am ajuns la Urgente, unde am aflat ca mi-am rupt si un ligament prin isparava de dimineata!
Asta e! Urechiusa, o sa trebuiasca sa il suporti pe piciorus mai mult decat am prevazut..sau poate vii si ai grija de piciorus!!!(si de mine)
Deci de la 21 de zile s-a prelungit pana la 28...si sper sa ramana la atat!!!
Ma carambanesc la somn..

Va pup!!!


Revenire la jurnalul piciorului stang

    Azi dimineata a venit cineva sa ma ajute la curatenie ca, daca eu sunt "catelusul schiop", nu am vrut sa las totul pe seama Cristinei. Cand a batut la usa am auzit ca prin vis si m-am trezit, pe fuga, sa deschid usa! Am uitat, pe moment, ca am piciorul in gips si am cazut iar:(( ma cam doare, ce e drept; cam rau, dar mai stau putin sa vad cum e si, daca nu se opreste durerea, o sa merg la urgente!



Ma enerveaza piciorul asta bleg:( si imi vine sa il tai!Ma doare, ma opreste din miscare, ma opreste sa ma duc la plimbare in parc, sa ma duc la munte. De ce am fost atat de impiedicata???? Dar sunt fericita ca petrec toata ziua cu urechiusa mea..sunt numai piciorusul urechiusei!!!!! .(si eu...!)

Ieri a fost la mine cumnatica mea si cu fratiorul:) (niste prieteni buni) si mi-au adus papa de la KFC dar stttttt nu spuneti la nimeni ca stim pe cineva care o sa faca urat la aflarea vestii:)) dar nu am papat decat aripioare si cartofiori prajiti..bine!..bine! spun tot.... si cativa strips:)) dar daca sunt atat de bune care este vina mea??????????????

Azi o alta zi in care o sa stau in patut si nu o sa pot face nimic:(( si m-am saturat de starea asta ...e ciudat sentimentul cand te simti neputincios...nu credeam ca o sa mi se intample asta, dar uite, ca am ajuns iar sa stau la pat si sa nu pot face nimic...Dar si cand o sa ma fac mare, sa vedeti,voi, atunci ce copil responsabil voi fi!
Va pup si mai scriu mai pe seara!

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Flori de liliac



Miraj de placere ce aduce noroc, buchet de sperante si oracol de vis cu parfum de fecioara, cu inocenta de-abis, tu, vorbesti fara glas cand cuvintele tac, floare gingasa de liliac !..

Am flori de liliac pe birou..acasa ma refer ca la munca se pare ca abia peste 2 saptamanai o sa mai ajung..

Imi este dor de atmosfera de la birou, imi este dor de colegi si de cafelele de dimineata dar daca am calcat stramb..platesc:)

E sambata, e frumos afara. Ieri a demisionat Cioroianu...(de cand asteptam asta)..hehehe intru si pe politica putin.Cate putin din toate.

Chiar asa! Cand o sa imi scot gipsul o sa merg, cu Oti si Ion, la "Putin din toate" sa bem si sa mancam in cinstea ghetei de gips:)

Oti si Ion au plecat pe munte,sper sa se bucure si pentru mine; azi m-am miscat putin, am facut curat in camera la mine, atat cat am pututsi  am ingropat o cutie. Fug spre o alta viata, spre o alta alee si am aripi de ingeri, glas de zeita; ma simt asemeni unui fulg si zbor spre ceea ce imi doresc. Am lasat sa se aseze praful pe ce a fost! De mult! Doar ca azi am hotarat sa pun si la cutie tot.....

Fericire, vin spre tine....sa ma astepti!!!!

http://www.youtube.com/watch?v=DaHyqX7gehw&feature=related

joi, 10 aprilie 2008

Furtuna


Plouă! Atât de tare plouă, și fulgere sunt în jurul meu. 
Fug să mă ascund și nu găsesc unde, vreau puterea să pot schimba ceva în lumea asta, vreau puterea să îi pun pe oamenii buni departe de lumea asta, vreau puterea sa reînvoc copilăria și să retrăiesc clipe plăcute din viață.
Nu au fost multe dar cele câteva care sunt îmi sunt atât de departe. Le retrăiesc cu ochii minții. Mă picură! mă picură pe obraz și îmi este cald, și frig, și teama. 
    Atât de multe sentimente stranii și ciudate ies la iveală în sufletul meu! De ce sunt atât de neputincioasă și nu pot să ajut pe cei din jurul meu, ca să mă pot ajuta pe mine de fapt. Nu cred că cer să opresc timpul în loc, nu ced ca cer să se întâlnească soarele cu luna sau poate asta ar fi mai ușor de primit decât ceea ce cer eu!!! Unori te simți atât de neajutorată; vrei să fii acolo, să ajuți, să faci ceva, să îți oferi tot ce ai strâns pentru a fi spulberat într-o clipă dar să știi că a fost atât de bine.
Ofer toată viața pentru ca o clipă de fericire! Să o ții în pumnul tău, să o trăiești la maxim și apoi să îmi desenezi ce am simțit, că eu o să fiu prea amețită ca să mai știu! Cer iertare lumii că trăiesc frenetic sentimente atât de frumoase. 
Nu trădez jurământul iubrii și nu, nu uit să iubesc trandafirii. Nu uit nici să zâmbesc chiar dacă în suflet simt că doare! Nu, nu mă opresc să șoptesc te iubesc, mă simt atât de bine când o fac, și dacă aș avea șansa să strig cât pot de tare cred că tot universul pentru câteva secunde ar auzi cum strig : TE IUBESC! Inima are caile ei, pe care rațiunea nu le înțelege.

miercuri, 9 aprilie 2008

Jurnalul piciorului stang...



Aventurile pe piciorul meu au inceput..s-au dat deja autografe si mai am spatiu.

Doritorilor le spun ca mai este spatiu sufiecient!!!!!

Nu am somn..nu ma simt prea bine...ma cam doare piciorusul si spatele...dar o sa iau o pastila si o sa imi treaca!!!

Acum am realizat ca am prieteni adevarati! chiar am.! si e mare lucru asta,  sa iti dai seama ca iti sunt alaturi si la bine si la rau...Anca, Bogdan, Cristina, Dan, Dada, Geo, I., Monica, Otilia (i-am trecut in ordine alfabetica)

Offf vreau sa treaca timpul asta mai repede ca sa ma pot misca, dar in acelasi timp nu ca e asa de bine ca stau toata ziua de vorba cu sufletelul meu. si el ma lasa sa ma alint, chiar daca sunt copil mare..

Va pup

Jurnalul piciorului stang (partea a II-a)

Revin cu noutati:)

    Ieri a fost prima zi cand de dimineata pana seara a trebuit sa stau in pat, normal ca am mai topait putin. Doamne, e atat de rau sa nu poti sa mergi ca toti oameni. Am realizat cat de importanta este sanatatea, sa poti sa mergi, sa te misti, sa iti iei o cana cu apa atunci cand iti este sete fara sa te chinui.
Am cel mai mare noroc din lume ca  sufletelul meu este langa mine si vorbim toata ziua si nu ma simt singura, seara vin prietenii mei la mine. Aseara a fost Otilia si Ionut si mi-au facut gratarel si sufletelul meu mi-a trimis cremsnit prin ei. 
Multumesc!
Doamne cat de inutila m-am simtit ca dupa ce am mancat am venit in pat si Ion a strans masa, a spalat vasele. Off,e  grele, dar las ca ma fac eu bine!

Ma mai doare piciorul, ce e drept, dar incerc sa nu ma gandesc la el! ma gandesc la cineva drag si am zambetul pe buze! il port mereu in suflet si e atat de bine!

A venit si noaptea si iar chin pe capul meu sa dorm; nu prea am dormit azi noapte si m-a durut rau si spatele si inca ma mai doare. Am dormit in reprize, .m-am miscat greu ca sa ma intorc pe o parte sau alta si am si plans putin, nu de mila mea ci de mila celor care o viata intreaga sunt batuti de soarta sa mearga asa, fara un picior sau au alte defecte care ii fac sa nu fie oameni normali si ei merg totusi inainte, chiar zambesc...sunt fericiti!! Nu ii auzi mereu nemultumiti si au sufletul mai curat decat il au multi oameni care au totul!
O sa revin.. va pup!

marți, 8 aprilie 2008

Jurnalul piciorului stang

A trecut și prima noapte cu piciorul în gips!
    Noapte albă, aș putea spune:( Atât de mult m-am chinuit.
Eu, de obicei, dorm pe burta cu un picior îndoit la piept și unul întins. Ei, bine, mai încercați voi să dormiți așa când aveți un picior în gips. Și foiește-te, daca mă așezam pe partea stangă, mă durea, daca mă așezam pe partea dreaptă, mă durea. Cu burta în sus era ok, dar nu mă lua pe mine somnul. Am ațipit eu câteva minute dar nu a fost cine știe ce. Dimineața la 8 eram treaza, mă uitam în jurul meu și nu știam ce să fac.îmi este ciuda că nu mă pot mișca! Mă omoară chestia asta!Să stai că ****** în casa și să nu poți face nimic.

    Normal că în nebunia mea am băgat la spălat, am țopăit până la baie și am pus mașină în funcțiune. Mai nasol o să fie când o să ies pe balcon să le întind, dar mă descurc eu.
Îmi este și foame, nu foarte tare, dar îmi este și trebuie să fac tzup tzup până la bucătărie:)) să iau niste lapte cu cereale și trebuie să pap acolo că nu pot țopai cu bolul cu cereale până aici!!!!=)))))))))))))))))))))))))))))))))
Doamne, rău am mai ajuns!! Am să revin pe seara să vă spun cum a fost prima zi :))

luni, 7 aprilie 2008

Dragii mei asa cum v-am spus ...mai scriu luni in blog...de acum cred ca o sa scriu de cateva ori pe zi deoarece am reusit sa ajung la repaus la pat:) 
Am piciorul  stang in gips...am sarit o balta si am cazut intr-o groapa:)) Am fost la urgente si acum stau in pat cu piciorul atent asezat. 
Nu imi place, urasc lucrul acesta dar nu am incotro! Și ca sa nu aiba repercursiuni dupa urmez sfatul medicului:(
O sa mai scriu, acum ma duc cuminte in pat!

duminică, 6 aprilie 2008




Iar un weekend la ski in Poiana cu prietenii...asta se pare ca chiar a fost ultimul deoarece zapada deja se topea:(( ce pacat!!!!
Dupa ski am plecat spre Campina unde am lasat-o pe Geo la bunicii ei si am papat (si desert am avut cremsnit!!!!!) si l-am cunoscut pe bunicul Georgianei care este un om deosebit, vorba lui GeoȘ este ca Florin Piersic, nu se opreste din povestit si are ce povesti. Este un om cu un dar al povestirii, m-a facut sa ma simt mica, mica. A povestit atat de multe chestii si mi-am dat seama ca inca mai am nevoie sa citesc muuuult!!!! Dupa gura asta de istorie, educatie si suflet am ajuns la mama Otiliei, unde am poposit peste noapte. A plouat, am simtit mirosul prafului plouat, mirosul ala placut de ploaie la tara.
Duminica a plouat iar toata ziua dar Ionut tot a facut gratar:)

Ionut..veti intreba cine este Ionut:) Ionut este al nostru, am hotarat sa ne facem gasca si el este din gasca noastra!
Baiat bun, cu bun simt si chiar daca a tipat la mine rau de tot acum doua saptamani pe partie nu sunt suparata, chiar ii multumesc!
Gata mai scriu luni ca acum ma bag si eu fuga fuga in baita!
O saptamana buna tuturor!!!
In poza sunt cu Geo si cu Ionut



vineri, 4 aprilie 2008

"Subsemnatul, va aduc la cunostinta dorinta irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita, deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!"

Apartine lui Mile Carpenisan..dar atat de bine ma defineste!!!!!!!!!!!111

miercuri, 2 aprilie 2008

NOI



el: oceanul meu de soare cu fluvii de lumina.
eudesertul meu de oaze, de fericire pline.
el mi-e friiiiiiiig.....
euintind bratele, te cuprind, caldura de la mine iti ofer!
elaccept cu bucurie, mai mult nici n-am sa cer...
euimi e deajuns un zambet si-un cuvant ca mierea...
ca sa imi ia de pe-a mea tampla tristetea si durerea
pe toate de-as putea
voioasa eu le iau
si fericire,soare
ingaduie-mi sa-ti dau
si lumea sa o lasam in spate
sa alergam departe
sa fim doar tu si eu!
elte port cu mine-n departare
prin multele taramuri de povesti
am sa te tin de mana si-am sa te-ntreb
ma mai iubesti?
eude te iubesc, tu vrei sa stii?
dar oare floarea, de soare e atrasa?
dar oare râul matca si-o iubeste?
raspunsul la-ntrebare....
te rog tu a-l pricepe
eltu poate fi-vei visatoare,
si n-ai sa spui nimic
dar in privirea-ti mare vad universul mic
eunici nu avem nevoie......
de mare univers
sa incapem doar noi..
si e deja imens
elnu o sa voi vreodata sa cred in universuri mici
caci fericirea mare nu se opreste-aici
si-n jurul nostru tese iarba
matasuri vii de roua
nu stiu ce-i nelumina...,
caci mi-esti o luna noua...
eusi-n noapte eu pe crestet
te mangai si te-alin
iar zorii diminetii
sa ma prefaca-n soare
ca pasii tai de ziua
in palme eu sa-i tin


Bunatatea, uneori pretul pe care il platesti pentru a suferi

   Teoretic aici era un draft unde incercam, prin metafore sa scriu cum faptul ca am fost buna si intelegatoare mi-a adus mai multa suferint...