Miercurea fara carne

Da, daca e miercuri, e fara carne:) Se stie:) Dimineata mi-am rontait un iaurtel cu coacaze negre si la pranz am devorat ardei copti cu smantana, ca tare pofta imi era:)
Pe seara am de ales intre paste sau ciuperci coapte cu sos de usturoi..inca nu m-am hotarat!
Ardeii copti cu smantana sunt deliciosi! Tocmai ce am terminat tot ce era in caserola!
Pastele quatrro formaggi imi plac de mor...Se fac usor si au un gust...mama, mama!
Daca sunteti cuminti data viitoare va si spun cum se fac pastele:)

mi-e frica

...de ziua cand prieteniile la care tin acum ca la ochii din cap vor deveni amintire..si am senzatia ca asa va fi:( Mi-e teama ca timpul si distanta isi pune amprenta pe orice prietenie! Nu as vrea asta..dar am invatat ca timpul nu s-a imprietenit cu nimeni pana acum.....Mi-e frica uneori ca, din pornirea mea de a face bine, nu fac decat sa atrag raul. Mi-e frica de gandul ca parintii mei sunt muritori..Frica ce mi-a dat-o plecarea tatalui meu.. ..Oare n-ar trebui sa traiasca vesnic? Mi-e frica de tot ceea ce se sfarseste prin a ne lasa singuri, prieteniile pe radacinile carora promitem ca nimeni si nimic nu ne desparte.. Mi-e frica de cele mai multe ori sa gandesc prea mult cand e de luat o decizie...prefer sa iau decizia care o simt atunci.Mi-e frica sa mai pornesc pe un drum nou, fara sa am pe cineva care sa ma sprijine. Mi-e frica sa iubesc, pentru ca ajung sa nu mai simt ca as fi jumatatea cuiva...Mi-e frica de esec si de sentimentul infrangerii, de aceea muncesc din greu pentru orice implinire. Mi-e frica sa nu-i dezamagesc pe ai mei. Sunt tot ce am mai drag. Mi-e frica de sentimentul singuratatii, sentiment atat de prezent, mi-e frica chiar ca m-am obinsuit atat de mult singura incat cineva foarte greu si-ar putea odihni gandurile langa mine. Mi-e frica de acel cineva care printr-un singur cuvant mi-ar putea schimba viata, mi-e frica uneori ca nu va aparea, mi-e frica uneori ca va aparea si voi deveni o furtuna de sentimente. Mi-e frica de ironie, oare cine esti tu sa-mi spui mie ce-mi lipseste? Mi-e frica de dor, caci atunci cand simt lipsa cuiva, cand mi-ar prinde tare bine o imbratisare in jurul meu sunt doar peretii, navalesc sentimentelesinguratatii.....Mi-e frica de departare, caci ..ea ma poate invinge, imi poate fura tot ce am sau imi poate pastra. Mi-e frica de acel “a fost odata” , pentru ca atunci cand il povestesc il retraiesc, il simt...ma vad in locuri unde am fost atat de fericita! Mi-e frica deoarece ceea ce iubesc acum va deveni “amintire", mi-e frica sa recunosc ca oamenii sunt rai, mi-e frica sa recunosc ca sunt slaba....si ca seara in pat plang de neputinta....

Intalnirea cu prietenii Actualitatea IRL

Iubesc oamenii si nu as putea sa traiesc fara ei, as putea trai fara Facebook dar nu as putea trai fara oameni, as putea privi apusuri de soare si valurile marii dar doar stiind ca mai sunt oameni in jurul meu! Cand am ajuns in Irlanda, dupa o experienta urata, m-am simiti singura, parasita de puteri si fara nici o directie in viata! Ma gandeam in sinea mea: Aud pe strada vorbindu-se in romana dar nu vad un puls al comunitatii romanesti! Am inceput sa caut, sa pun intrebari pe net si au inceput sa apara raspunsuri...oarecum pulsul parca , cu o ultima suflare, isi revenise...
Am dat din coate si am reusit sa ajung sa scriu la ziarul comunitaii si printre primele articole publicate a fost si cel cu lipsa unitatii la romani, articol in care am tipat si am dat cu pumnii in masa ca nu stim sa fim uniti, nu stim sa fim mandri ca suntem romani, nu stim sa ne ajutam...eram atat de desnadajduita....Mi-a venit apoi ideea cu pagina de Facebook a ziarului..si am inceput sa adaug oamenii din Dublin, sa port cu ei discutii, sa ne dam cu parerea, sa ne contrazicem si sa ne respectam in acelasi timp, sa ne cunoastem virtual si sa ne adunam din ce in ce mai multi...atunci am pus un pariu cu mine: Sa ii adun intr-un loc pe cei care vor sa vina...si am trecut la actiune....
Din jurul meu auzeam ca nu voi reusi, ca o sa merg singura la locul de intalnire si singura o sa plec, cu un gust amar..dar eu nu stiu ce inseamna esec...eu merg doar la reusita si multumesc Lui Dumnezeu, visul meu de copil alintat a inceput sa prinda contur! Ma bucuram pentru fiecare like, ma bucuram pentru fiecare comentariu primit, cand eram pe pagina de facebook simteam ca sunt acasa, cu oameni dragi, cu oameni calzi si frumosi...simteam ca pot vorbi cu ei, ca daca intr-o zi ma doare capul si scriu pe facebook ei nu vor da doar like ci vor si da sufestii de alungarea durerii....Devenisem dependenta de ei, imi era foame de prietenii mei de pe facebook, nu erau prietenii mei propriu-zis, erau prietenii revistei Actualitatea Irl..dar eu ii simteam ai mei....de aceea si spun ca pagina de Facebook este copilul meu!
Si uite ca in ziua de 24 septembrie 2011 am adunat oamenii frumosi cu care discutam si imi faceam zilele mai frumoase, le-am dat intalnire si au venit! Ochii imi straluceau de bucurie, emotiile au disparut cand am vazut ca incep sa se adune, bucuria ca am reusit sa ii adun si sa ii cunosc este de nedescris...ne-am adunat si am plecat spre locul rezervat noua, prietenilor de pe Facebook....

Totul a fost rupt din poveste, parca ne cunoasteam de ani de zile, parca eram in Romania, la un pahar de vorba cu prietenii mei dragi, cu oamenii pe care ii stiam virtual, cu care vorbeam zilnic prin mesaje si comentarii dar nu le stiam vocea! Misterul s-a risipit, caldura sufletelor noastre ne-a imbratisat si am devenit un grup compact unde discutiile erau usoare, sincere si frumoase!
Am auzit cuvinte frumoase, am vazut familii frumoase, am vazut oameni frumosi...a fost superb! A fost ceva ce as vrea sa se repete macar lunar, sa fim mai multi, sa petrecem mai mult timp impreuna si sa adunam cat mai multe amintiri in cutiile de pe raftul vietii, sa avem cat mai multe clipe in care sa radem, sa ne pozam, sa ne intrebam si sa ne raspundem!
Va multumesc tuturor ca ati venit, va multumesc ca ati fost deschisi la invitatia mea si ca mi-ati intarit convingerea ca oamenii sunt frumosi, ca oamenii sunt calzi si ca imbratisarea unui om iti poate da puterea de a merge mai departe! Va multumesc in numele colectivului revistei ca ne sunteti prieteni!
Cum va spuneam la inceput..iubesc oamenii...cum as putea sa nu iubesc oameni atat de frumosi?
Multumiri tuturor !

Miercurea fara carne

Da, sunt doua saptamani de cand nu am mai scris in blog..nici despre fara carne nici despre nimic altceva...M-am intors din tara si inca am o stare de..nu o pot explica..as vrea inapoi...si nu as vrea, mi-as dori sa mai fiu langa fetele mele si nu..mi-as dori sa fi facut ziua de 48 de ore...sa am timp sa stau si cu Valica mai mult, sa stau si la mare mai mult, sa pierd zilele cu bro mai mult...dar dinpacate timpul a zburat..atat de repede... Dar despre astea intr-un alt post..poate mai pe seara sau maine:) Vedem!!!
Despre miercurea fara carne va spun ca azi am rontait de dimineata 3 mere:) si jumatate de kilogram de struguri iar la pranz am mancat pe fuga o salata de rosii cu castraveti, cu masline si cu branzica:) un fel de salata geceasca.
Pe diseara am in plan ceva cartofiori cu smantana..mi-a facut cineva pofta azi:)
Cam atat cu miercurea fara carne!:)

Miercurea fara carne

Azi chiar nu vreau sa mai incalc regula :)

Bun, de dimineata o cafea buna si cu muuult lapte , deocamdata cam atat! Ma pregatesc de drumyl spre mama! Azi plec la mama mea:) O sa rontai pe drum ceva bakeroale, ca imi era dor de ele;) si probabil diseara acasa o sa termin un pepene rosu ca taaaaaarfe imi mia plac si deja ma asteapta la rece:)
O sa fac un LE mai tarziu sa va spun cum au decurs planurile mele:)

Sa vina ploaia....

Stii ce ma sperie? Ca ochii tai au acelasiefect cand ma uit in ei, ca ma pierd cand te vad si imi este dor de tine la 5 minute dupa ce ai plecat...

Ma simt asemeni unei blonde de pe Victoriei... pierduta, ravasita, dezorientata!

Ma sperie faptul ca nu stiu ce vreau, rascrucea la care ma aflu e cea mai grea intersectie din viata mea. Gandurile nu imi mai sunt in ordine, mintea nu mai lucreaza ca alta data, sufletul imi este intr-o continua alarma de furtuna!

Sa vina ploaia , sa fulgere, sa tune, sa pice stropii mari sa imi spele sufletul, sa alerg prin ploaie si sa nu mi se vada lacrimile... sa culeg in causul palmelor o zi de toamna.

Vantul adie si frunzele isi povestec amintirile culese peste vara.... singura lor vara... Eu am avut intr-o zi de toamna amintirile unei veri unice...

Marea...ma intorc la ea mereu!

... desculta pe malul marii...cauta valul care i-a promis ca va fericita! Ii era dor de mare, iubeste marea, adora sunetul care valurile nervoase il fac cand se izbesc de mal, parca intr-o alta zvacnire, alta promisiune.... marea e la picooarele ei..... marea ii cere iar prietenia dar ea nu mai vrea! Te iubesc si totusi ma faci sa sufar.... Aici, pe nisipul asta m-ai lasat sa fiu fericita, aici in melodia inselatoare, cu pescarusii peste noi, m-ai ridicat la trairi nemaintalnite.....Am venit sa te vad, sa il las pe el aici, pe trecut! Il las in valul tau...ia-l si ascunde-l pana la batranetele mele...Nu ma mai lasa sa ma intorc la el! Da-mi forta ta, ia-mi furtunile din suflet si lasa-i pe mateloti sa se lupte cu ele...poti sa imi iei si rasariturile... da-le indragostitilor ce se iubesc si isi fac promisiuni! Nu le spune si lor ca fericirea e eterna,.,,,Fericirea e efemera,.....fericirea e in lucruri mici si in gesturi invisibile, fericirea e doar un vis...

Ma pregatesc sa plec....Ramas bun...minte-ma....minte-ma cum nu ai mai facut pana acum....Spune-mi ca imi voi gasi linistea....Spune-mi orice....


Ajunsa in Bucuresti mi-am dat seama ca nu te pot lasa acolo...esti parte din mine, esti eu, esti tot ce tine de mine! Mi-ar trebui prea multa putere sa te las pe malul marii!

Emotii necunoscute

Da, ei bine ma declar invinsa de emotii...cred ca emotii sunt! Simt in tot corpul niste furnicaturi pe care nu le pot descrie, se apropie timpul de plecare spre aeroport si eu traiesc o avalansa de sentimente....Nu ma puneti sa le descriu ca, sincer va spun, nu pot, pur si simplu nu pot!!!

Am mai fost plecata din tara, am mai venit spre casa...dar mereu aveam o parere de rau ca se termina vacanta, ca revin la monotonia de acasa..acum...parca nu mai am rabdare, acum parca as vrea sa fac ceva sa treaca mai repede timpul asta nebun si sa ma vad pe aeroport, sa vad chipuri dragi de dorul carora uneori simteam ca innebunesc, sa merg prin locuri dragi si sa fiu cu ei, oamenii mei deosebiti, oamenii mei care au fost langa mine si cand am plans si cand am ras....

Raportare 8 luni de Irlanda

Da, nu ma intrebati cand, cum si de ce dar au trecut 8 luni de zile de cand sunt in Irlanda! Maine ma pregatesc sa merg spre tara, spre casa, spre prietenii mei! Nu stiu, inca imi simt sufletul acolo, cu prietenii mei, cu familia mea..aici ma simt doar intr-o perioada de trecere...Sper sa imi treaca starea asta si dupa o perioada sa pot sa spun acasa aici, in Irlanda.

Am plecat din Bucuresti cu foarte multa bucurie in suflet, convinsa ca vin aici si fericirea va fi la picioarele mele, fericita pana in varful degetelor de la picioare si convinsa ca anul asta o sa fie cel mai frumos an! Ajunsa aici..am descoperit o alta fata a barbatului pentru care am lasat totul in tara si am venit aici! Din omul maleabil care dadea de inteles ca este a devenit omul care imi controla miscarile, omul care ma intreba cu cine vorbesc, dar de ce vorbesc cu prietenii mei din tara, aia sa ramana acolo....in conditile in care el nu avea NICI UN PRIETEN, ca de ce ma consum ca a facut vara mea nu stiu ce, ce? ea e acolo, eu sunt aici! Aici suna ca si cum eu as fi intr-un bol de sticla unde totul era roz. La inceput a fost greu, am spus ca poate realizeaza si el..dar se pare ca era mai important sa fie mereu ceva de baut in casa si pe contul lui de la Paddy power ceva decat sa facem altceva cu banii....Cand i-am vazut hainele, am decis brusc ca trebuie sa mai umblam putin la garderoba lui si astfel intr-o zi la cumparaturi reusesc sa ii iau o geaca si un hanorac, dar ii spun ca saptamana respectiva nu mai baga bani la pariuri....ei bine, cum nu m-ati auzit voi, nici el nu m-a auzit! Iesea sa cumpere ceva si mereu mai venea si cu altceva peste, in conditiile in care nu ne permiteam sa ne facem poftele...ca si eu proaspat venita in Irlanda va dati seama ca tare mi-ar fi placut sa fac un tur de magazine, un tur de cofetarii, un tur de patiserii....chiar sa ies intr=un pub! Nu, asa ceva nu a existat cat am stat cu el...Nu am vazut cum arata un Pub decat de afara...DAr..au trecut, intr-o nopate mi-am facut curaj si am plecat spre nicaieri, nu stiam pe nimeni aici, nu aveam nici macar o persoana pe care sa ma pot baza, o singura persoana care o cunoscusem de cateva zile si care ar fi putut sa imi spuna: Nu te primesc! Dar mi-a demonstrat ca se poate prietenie si in cateva zile....Este persoana pentru care voi avea mereu respect si sper cand are nevoie sa fiu langa ea, cand are nevoie de sprijin sa i-l ofer! Pentru ca asta a facut ea pentru mine, pentru o straina! Prima zi cand am ajuns la ea in casa, am inceput sa plang, eram depresiva, eram down si nu stiam ce sa fac, incotro sa o iau...
Acum, pentru el, cea care eu am renuntat la tot sunt doar " o tipa care avea nevoie sa isi faca pps", sunt doar "una"....nu ma deraneaza atat de tare acest lucru cat faptul ca nu realizeaza ca eu am renuntat la viata mea pentru el....si el in loc sa se straduiasca sa faca sa mearga o relatie el isi baga...ma abtin ca nu e frumos!!
Da, timpul a trecut, mi-am format prieteni, cunostinte, oameni pe care ii pot suna si intreba daca am o problema...am inceput sa cunosc viata de emigrant, sa o simt, am inceput sa stiu ce inseamna sa iesi la o bere inbtr-un pub, sa mergi sa mananci intr-un restaurant si mai ales sa pot zambi iar, fara sa ma gandesc la cele 3 luni negre si de cosmar!
Plec acasa! Plec sa imi vad orasul adoptiv, plec sa imbratisez oameni de al caror dor am simtit ca ma topesc, sa ma arunc in Marea Neagra si sa ii marturisesc ca inca o iubesc, chiar daca vara asta nu am fost toata vara la ea....sa merg la capataiul celro care nu mai sunt si sa le aprind o lumanare....Da, e crunt dorul de tara, e crunt sa fii pelcat de langa cei dragi!!!
Ma opresc acum din scris deoarece monitorul a devenit incetosat ......