minciuna sau adevar

DA, probabil ca multi spunem ca nu suportam minciuna, multi spunem ca cei care mint nu sunt oameni..dar ne-am gandit ca si noi mintim? fara sa vrem, in anumite situatii cand era esential sa mintim. Hai..nu spuneti..nu ati mintit voi pentru o petrecere surpriza? nu ati mintit voi ca sa va strecurati sa luati cadou iubitului/iubitei? Nu ati mintit ca nu ati vrut sa va duceti la munca si voiati sa mai leneviti? Astea da, sunt oarecum minciuni acceptate si sunt minciuni pe care toti in mica sau un mare masura le trecem cu vedere.....dar sa minti cu lucruri serioase.....sa minti si sa te joci cu viata unui om..asta mi se pare de neadmis, nu mai inteleg chestiile astea....
Mincinosii au si un "dar" aparte,...... sunt atat de convingatori ca uneori crezi si tu ceea ce iti spun...si ajungi chiar sa te intrebi care e adevarul si care e minciuna...
Detest sa fiu mintita pe partea de sentimente, de oamenii la care tin si de oamenii care au un loc aparte in sufletul meu, de oamenii in care am incredere si de oamenii in care imi place sa cred!!!! Increderea este relativa..increderea o ai acum si poate fi demontatat printr-o simpla actiune care nu are rationament....
Nu am fost deloc cursiva in aceasta postare...dar recunosc ca am simtit minciuna cuiva, cineva ma minte, si inca cu nerusinare...sa o consider tradare?....sa o consider ca fiind a doua natura lumea ireala in care traieste?....as vrea sa cred ca e doar o iluzie si ca nu ma minte.....

Valentine's si Dragobete Avem nevoie de iubire!

Ieri am sarbatorit Dragobetele, sarbatoarea iubirii la romani. Da, o avem si noi si nu e imprumutata de americani, cu toate ca noi am luat sarbatoarea lor si o si mediatizam muuuuuult de tot. Pe 14 februarie peste tot unde intorceai capul vedeau numai inimioare, flori, cadouri de Ziua Indragostitilor...ieri..nu am vazut nimci, doar la stirir s-a dat ca si stire si atat.....
Ceva insa mi-a atras atentia...eram la masa si vad langa masa noastra ca sosesc 2 barbati fiecare cu cate un trandafir..m-a impresionat placut...si apoi mai tarziu au venit si Ele"..si au schimbat cadouri: inimioare mari de plus cu TE IUBESC..s-au pupat si au continuat seara in atmosfera reastuarantului chinezesc...Asta a fost singurul gest vazut de dragobete.....ca sa nu mai spun ca....si la munca imi intrebam colegii ce le-au luat iubitelor si se uitau mirati la mine: De ce?.......E DRAGOBETELE AZI!!!!!!! raspundeam eu:) iar ei: OOOO.UUU....am uitat:(
Deh, eu nu mi-am facut probleme:) daca nu am de la cine sa primesc nu am facut urat nici de valentines, nici de dragobete, nu voi face nici de 1 martie si nici de 8:)) si flori oricum imi cumpar singura de ani de zile!
Sa va iubiti mult!!!

....Timpul

Timpul se scurge 

prea greu pentru cei care asteapta,
prea iute pentru cei care se tem,
prea lung pentru cei care plang,
prea scurt pentru cei care se bucura,
dar pentru cei care iubesc, 

timpul reprezinta eternitatea.

Aici se afla o taina pe care nimeni nu o stie,
aici este originea originilor si mugurul ce inmugureste,
aici se afla cerul cerurilor al unui copac numit viata
copac care poate creste mai inalt
decat sufletul
poate spera,
mai sus decat mintea
poate ascunde si
asta este minunea care tine stelele una departe de alta,
minunea pe care o porti in sufletul tau...
minunea pe care o port in sufletul meu.

Ganduri de februarie

Am o stare ciudata in ultimul timp....nu stiu ce anume mi-a declansat aceasta stare..sau cine....dar consider ca trebuie sa fac ceva....Merg inainte dar nu stiu unde....fac lucrurile by default....si tot ce imi pun in cap, mi se pare ca, uneori, nu imi iese.....
Uneori cei din jur te influenteaza..pozitiv sau nu....iti ridica moralul sau mai rau te duc in jos....Nu ma plang...in ultimul timp am facut ceea ce mi-am dorit cel mai mult, si anume am fost la ski..am evadat pe partie cu gandurile mele.....
Cand sunt pe partie am sentimentul ca lumea este a mea, cand vad doar alb in jurul meu imi imaginez ca asa sunt si oamenii....albi, puri....si sinceri dar, din pacate, sinceritatea incepe din ce in ce mai mult sa dispara....se minte fara a avea un scop, doar din obisnuinta, se omit anumite lucruri pentru ca asa pare mai ok, nu faci nimci rau, nu? doar omiti sa spui anumite lucruri!!!!

Imi doresc enorm de mult sa fiu fericita, sa zambesc in fiecare zi pentru ca sunt fericita, sa am un zambet sincer...sa ma bucur de orice lucru minor, de un pescarus care il vad pe Dambovita, de un copil frumos care isi tine mama de mana, de un batranel care cumpara o floare...ma bucur de aceste lucruri...dar as vrea sa impart cu cineva aceste lucruri....

Editorial: Nunta la cadavru

"Privind la chipul strivit de groaza al tatalui handbalistului injunghiat in inima - un munte de om de unde se scurgea incet puterea pentru a deveni abur, atat de nimicitoare poate fi uneori durerea - , acelasi la fiecare coborare din dric, dar cu o cuta in plus pe masura ce Bucurestiul era mai aproape, imi venea sa intru in televizor si sa-l imbratisez ca pe tata, daca l-as mai avea.Si dupa ce i-as fi sarutat lacrimile, as fi incercat sa-i explic ceva: oamenii astia din jur, cu camere pe umeri, microfoane in maini si lacrimi puse in ochi cu spray-ul, carora le tot multumeste ca fac atatea pentru ca inima sa nu-i bata singura in culcus, produc rating.Jurnalistii au vazut oameni ciopartiti pe drumuri, spanzurati in copaci, soldati adusi in plumb din Afganistan, si daca ar povesti cati nefericiti le-au plans in brate ar intelege toata lumea ca a avut fiecare un moment de unde si-au facut meseria fara sa mai simta nimic.Pe undeva, si meseria asta, de care uneori imi este rusine, are secretele ei. Iar unul foarte sanatos este sa nu mai pui la suflet, deoarece risti sa o iei razna. Trebuie sa iti propui mereu sa tratezi viata ca un chirurg, sa nu-ti tremure mana, pentru ca in momentul in care devii subiectiv pierzi ceva pe drum: esenta.Numai ca "afacerea Cozma" mi-a crestat in ficat o greata de care nu stiu cum am sa scap. O scena cumplita, care m-a inmarmurit, imi va ramane mereu in ochi: cand dricul s-a oprit si s-a cascat la spate, familia handbalistului, colegii de la nationala, vecinii de pe strada s-au strans ghem, tinandu-se unii de altii ca sa nu se prabuseasca de durere.Iar in jur, facliile de la camerele de filmat tipau lumina si faceau din strada un stadion cu nocturna. Moartea se dadea in direct la televizor, in exclusivitate, iar plansetul celor transformati in gramezi de suferinta echivala, in carul de reportaj, cu dansul miresei.Nu stiu ce audienta a avut ideea de-a face show din moarte. Habar n-am cati dolari valoreaza o lacrima. Dar stiu ca nu mai pot sa-mi iubesc breasla si sunt convins ca tamplarii, bunaoara, au meserii mai nobile.Daca as sti sa crestez macar o nuia, m-as face tigan si as impleti cosuri. Cu speranta ca lumea stie ca nu eu am inventat toate relele pamantului. Cum probabil ca stie si tatal handbalistului, care in momentul cand se gandea ca va trebui sa arunce primul bulgare de pamant peste copilul sau a avut puterea sa spuna: "sa nu dai foc la padure pentru un ciot uscat". "
Cristian Mihai Chis

Marian Cozma - subiectul de pe buzele tuturor

    Oriunde intorci capul ii auzi numele, acum toti au aflat de "Pasarila".....e crunt sa vezi cum o viata a fost curmata...te simti neputincios, ai vrea sa faci ceva sa schimbi acest lucru...Toata tara este in doliu, toata lumea il plange pe Marian....Am vazut cand a ajuns acasa...erau prietenii lui...erau acolo..il asteptau si poate si ei ca si mine se asteptau sa fie un vis urat din care sa se trezeasca si sa plece cu Marian prin oras, insa Marian nu va mai face asta ....Marian nu ne va mai tine sufletul la gura intr-un meci de handbal...Marian ne va tine sufletul indurerat .....Marian va ramane acolo si vom incerca sa pastram amintirea lui cat mai vie.
Ii cunosc o parte din colegi....i-am vazut carand sicirul lui Marian .... Aveau lacrimi in ochi, erau secerati de durere..cei care ii vedeam mereu zamband si cu care petreceam seri deosebit de placute acum suntem cu lacrimi in ochi, incercam sa ne trezim din acest cosmar, mi-as dori sa fie un cosmar!!!!!
Vazusem undeva ca oare sa fie fatalitate faptul ca el a avut tricoul cu numarul 8 si 82...8 ziua de nastere si 82 sa fie 8.02? adica februarie?....

Mereu vei ramane acolo in sufletele noastre, mereu ne vom aminti de tine, Marian!!!! Sa iti fie sufeltul linistit si fericit acolo unde ai plecat. Aplauze triste pentru tine, sunt ultimele clipe cand te mai aplaudam, vineri va fi finala pe care a castigat-o moartea.....vineri vom plange...vom aplauda.....si vineri tu vei pleca...:(

MARIAN COZMA...Inca un inger s-a ridicat la cer:(

Duminica....o zi de relaxare..o zi normala....Primesc un sms: "Fata!!! A murit Cozma!!! Da pe antena3 acum"....Nu eram in posibilitatea sa ma uit la un televizor.. Nu imi venea sa cred ca aceea persoana cu care radeam pana nu mai puteam dimineata in club, persoana aia care era mereu vesela si mereu cand ma vedea imi spunea: "Hai,azi radem Pascule" ...nu mai e!!! Imi aduc aminte ca se asezaze in pat si aveam o masuta la capatul patului si mi-a spart un pahar si se scuza, spunand ca mereu ii ies picoarele din pat si replica mea era: "Asta e>!Pat pe comanda cand te insori:))"....Mi-l amintesc in Twice cand eram cu toti baietii de la Dinamo si avea un tricou super tare pe el: "Born to FUCK" si Alex il sicana mereu ca sperie fetele la cat e de inalt. Imi aduc aminte ca dupa un meci la Constanta , unde au pierdut erau toti suparati si Marian spunea: Lasa, data viitoare o facem lata..serios...pana atunci nu avem ce face! .....si acum sa vorbesc despre Marian la trecut....A mai fentat o data moartea....prin 2005.....ii vad parca si acum cicatricea..si mereu cand vorbea despre ea imi spunea ca i-a mai dat Dumnezeu o sansa sa arate ce poate.....Acum de ce i-a luat-o? De ce nu l-a mai lasat? Dumnezeule!!!! Avea doar 26 de ani..era plin de viata, era destept, ajuta pe cei din jur ..

Pana acum cand scriam un post despre cineva cunsocut care a plecat dintre noi.....scriam date generale si regretele mele vis a vis ca am pierdut un om de valoare, noi, ca natiune..acum....acum am pierdut o valoare, handbalul romanesc e in stare de soc....eu sunt inca in perioada de negare....parintii lui cu siguranta nu au cuvinte si nu vor avea niciodata pentru a-si descrie starea.....

Marian, in sufletele celor care te-au cunoscut vei ramane mereu vesel, mereu un bun prieten si pentru toti UN OM!!!!

Dumnezeu sa te ierte! Si sper ca acolo, in echipa din Rai sa fii cel mai bun!

Odihna tie Marian, resemnare noua, tie flori si lumanari, noua lacrimi si intrebari!

.... Familie

    Sunt foarte dezamagita...am avut o saptamana foarte ciudata si grea, din toate punctele de vedere. De luni am decis sa ma las de fumat si deci va dati seama ca nu imi este bine.....Prietena mea cea mai buna trece printr-o perioada foarte , foarte grea.....ieri m-am certat cu seful meu la cutite...a fost crunt....azi tensiunea este again intre noi si de fapt in tot institutul.....
    Am ajuns sa ma gandesc la institutia casatoriei....in adancul sufletului sunt constienta ca toti visam la acel perfect match....uneori credem ca l-am gasit, uneori ne dam seama ca nu e chiar ceea ce credeam..dar ce se intampla in cazul in care ..mergi inainte, crezi ca el/ea e jumatatea perfecta....intemeiezi o familie...faci copii..si realizezi ca practic nu e cel care ai crezut..si nu e vorba aici de nevoia de libertate...cazul despre care vorbesc eu (normal ca sunt subiectiva) , a fost libertate in cuplu, a fost incredere totala...la un moment dat era familia perfecta..apoi..ceva s-a rupt.......Si nu s-a incercat nimic constructiv in acest sens.....
    Ma gandesc ca, tunci cand iubesti pe cineva..o faci fara sa te gandesti, o faci irational...chiar aseara vorbeam despre " a te indragosti" si mi-am amuzat prietenii spunandu-le ca eu ma indragostesc mai mereu....ca mie imi place sa ma indragostesc...dar ca am iubit un singur barbat..da..a fost iubire...in acea relatia nu mi-a pasat de nimeni si de nimic, de parinti, de prieteni, de consecinte..il iubeam si asta era cel mai important...dorintele lui erau idealurile mele, chipul lui era tot ce putea Dumnezeu sa dea mai frumos..in ideea mea era omul perfect...

    Incet, timpul mi-a aratat si alte parti ale lui..dar eu il iubeam..si spuneam ca iubindu-l trec peste, ca atunci cand iubesti pe cineva incepi sa ii iubesti defectele...Da...la 30 de ani am iubit un singur barbat, pentru 6 ani....Ma intreb daca in ultimul timp il mai iubeam..nu cred..era mai mult obisnuinta..sau dorinta de a nu renunta la ceva ce imi place sa cred ca am modelat..dar apoi mi-am dat seama ca chiar nu e barbatul langa care sa ma vad ca o sotie zapacita si o mama responsabila...nu il vedeam asa..nu era el..si am devenit prieteni......De indragostit? Depinde..dupa cum v-am spus ma indragostesc frenetic in fiecare zi si traiesc viata la maxim in fiecare zi .....de iubit? da..imi iubesc prietenii...imi iubesc pisicul...imi iubesc bambusii mei din dormitor...dar de iubit acum..nu mai iubesc pe nimeni " in special". Mi-e teama de viitor, mi-e teama ca daca imi voi pune sufletul in palma cuiva voi suferi..nu ca ...mi-ar fi necunoscuta suferinta..oh, neahh..o stiu, mi-a fost colega de suflet ceva timp...mi-e teama, asa cum spuneam si in alte postari, ca nu mai stiu sa iubesc...ca nu o sa mai am acceasi dorinta care o aveam de a avea familia mea, sotul meu pe care sa il rasfat, cei doi copii pe care sa ii iubesc....
In societatea in care traim iti este frica sa speri.....iti este teama sa mai deschizi sufletul si sa il lasi sa zburde...
Deunazi, cineva drag mie mi-a spus ca are incredere 100% in mine si ca si-ar lasa viata in mainile mele..mi-a placut, recunosc, al naibii de mult cum a sunat si stiu ca chiar m-as descurca .....si mai ales ca amandoi avem sentimentul ca ne stim dintotdeauna...e ciudat sentimentul asta...e placut dar in acelasi timp te pisca asa, cate putin, si te trezeste la realitate....Ma intreb daca in fuga asta nebuna mai avem timp sa ne oprim pentru noi sau noi nu mai contam...sau totul se desfasoara pe rapid si nu mai avem timp sa urmarim un lucru care in alta zi ne trezea curiozitatea, ne opream in loc ca sa il admiram......

NU, CRED CA NOI VREM SA FIE ASA, NOI NU VREM SA SPUNEM: VREAU SA FAC AIA PENTRU CA IMI PLACE, PENTU CA VREAU!!!!

Da, tine de atitudine tot ce facem in viata, tine de orgoliu ...tine de dorinta de afirmare sau de dorinta de imprejmuire a sufletului crezand ca e cel mai bine sa il "arestam"!!!!