Da, am promis ca revin cu ce imi mai place...imi place trandafirul care sta frumos langa bambusii mei din dormitor si zambetul cristalin al copiilor, imi place sa ma imbrac in rochii si fuste mai nou si observ ca chiar imi sta bine....
Imi place sa visez cu ochii deschisi si sa ascult Madalina Manole, sa beau cafeaua de dimineata cu Smeu si sa ne punem intrebarea cu ce ne imbracam azi.....sa ma trezesc si sa ma duc pe balcon si sa ii spun Buna dimineata orasului asta trist si gri....imi place sa cred ca undeva acolo sus cineva ma iubeste si intr-o zi toate strazile pe care merg vor fi pline de soare....imi place sa vad iubire in jur si ador sa il iubesc pe iubitu` meu.....
Imi place pepenele galben scos de la frigider si taiat cubulete, sa mananc fara sa gandesc si apoi sa intreb: "Si, ce mai fac acum?"...imi place sa fac dragoste sub cerul plin de stele, langa un rau grabit sa curga spre revarsare si sa adorm in bratele iubitului.....sa alerg prin ploaie si sa dansez, fara sa imi pese ca oamenii ma privesc...imi place sa fiu eu si sa imi traiesc viata frenetic, asa cum vreau si cum cred eu ca este bine, fara a pune intrebari prea multe, fara prea multe de ce-uri si imi mai place sa cred ca oamenii in interiorul lor viseaza si ei la o lume mai buna.....imi place ca am slabit considerabil si datrita iubitului am capatat incredere in mine!
Iubesc sa privesc rasaritul de soare pe plaja din Vama si pe acorduri de chitara sa ma cert cu pescarusii care imi spun ca sunt mai liberi decat mine.....sa urmaresc Top Gear si sa imi imaginez ca voi pilota si eu o masina pe circuit si as darama toate recordurile...mai putin pe cel al lui Shumi;).....Cred in oamenii din jurul meu si imi place sa cred ca atunci cand ma dezamagesc nu o fac pentru a ma rani pe mine ci pentru ca ei nu stiu ca gestul lor nu este in concordanta cu legile firesti ale moralei....
Mi-ar placea sa am universul meu de copil si sa ma joc acolo orice joc vreau, sa fiu o printesa cu o rochie lunga, larga cu crinolina si sa am o gradina asemeni celei de la Balcik prin care sa ma plimb cu o umbreluta dantelata.....sa am un bazin plin cu delfini unde sa inot de fiecare data cand simt ca cineva ma loveste .......sa descopar reteta tineretii vesnice si sa pot sa ies cu un carut mic de papusi sa ma plimb fara sa mi se recomanda spitalul 9....sa fiu eu asa cum as vrea, sa scap de valizele din suflet si sa le las intr-o gara parasita...mi-ar placea sa existe o gara a remuscarilor, regretelor, durerii si siferintei...sa le lasam acolo si sa nu mai ne amintim nicicand de ele...sa fiu intr-o gara ...unde trec trenuri portocalii cu flori rosii pe ele, trenuri albastre cu delfini si verzi cu privighetori ....sa stau in acea gara si cand ajunge trenul meu cu calatorul meu sa urc in el , sa fie un tren incarcat cu iubire, fericire si sa opreasca in garile din Paris, Viena, Verona, Venetia, Barcelona, Bora-Bora, Malta, Salzburg, Naflio....si conductorul sa fie iubitul meu ....sa prindem toate rasariturile de soare unul in bratele celuilalt....zambind si fericiti ca ni s-a mai dat o zi sa fim fericiti....
Imi place limonada cu miere de albine si melodia in care viata e o portocala....sa alerg pe un camp cu flori si sa ma arunc in iarba...sa ma rostogolesc, sa rad si sa cant " Sa fim copii".....
Imi place sa te iubesc pe tine, viata, pe tine iubitule, pe toti cei care sunteti in lumea mea si sa va dau la toti ce doriti cel mai mult: iubire, libertate, curaj, vointa, copilarii fericite......si sa pot sa spun ca sunt un om bun!
Da, asa vrea Simona sa fie ...sa iubeasca....sa zambeasca.....Hai!!!! Trebuie sa reuseasca! Daca nu cumva a reusit!!!!!!
Partea I - Strict despre mine
marți, 30 iunie 2009
luni, 29 iunie 2009
Daca...
tot ai venit mai tarziu sa nu uiti iubitule sa ii pui apa lui Bijou si sa inchizi usa la balcon....
Te sarut......
Noapte buna!
Te sarut......
Noapte buna!
La Multi Ani voua!!!!
Ptr. Petre ( Husband) : Visele de azi sa devina realitate,sperantele de maine impliniri,orice cadere un pas inainte,gandul bun si fericirea sa te insoteasca mereu!!! LA MULTI ANI!!!!!!
Ptr. Iubitu: Pentru toti anii in care ai fost primul gand dimineata, si ultimul seara in imaginatia mea. Fiecare an este mai dulce ca ultimul. Daca ar trebui sa o iau de la inceput, as face la fel iar si iar. Daca as avea o singura floare pentru fiecare clipa cand m-am gandit la tine, m-as plimba in propria gradina. Te imbratisez cu multa dragoste! LA MULTI ANI!
Ptr Bogdhy:
Azi este ziua ta Bogdhy...treci de pragul anilor cu 2 si pasesti firav, cu sperante si vise spre cel de 30. O varsta frumoasa, o varsta care pe langa maturitatea de care dam dovada este si o varsta unde incepem sa luam deciziile importante pentru viata, cariera....linia unde prieteniile reale sunt stabilite, gandurile cele mai curate si pure sunt cunoscute..
Ptr. Iubitu: Pentru toti anii in care ai fost primul gand dimineata, si ultimul seara in imaginatia mea. Fiecare an este mai dulce ca ultimul. Daca ar trebui sa o iau de la inceput, as face la fel iar si iar. Daca as avea o singura floare pentru fiecare clipa cand m-am gandit la tine, m-as plimba in propria gradina. Te imbratisez cu multa dragoste! LA MULTI ANI!
Ptr Bogdhy:
Azi este ziua ta Bogdhy...treci de pragul anilor cu 2 si pasesti firav, cu sperante si vise spre cel de 30. O varsta frumoasa, o varsta care pe langa maturitatea de care dam dovada este si o varsta unde incepem sa luam deciziile importante pentru viata, cariera....linia unde prieteniile reale sunt stabilite, gandurile cele mai curate si pure sunt cunoscute..
Prietenia nu este o stiinta, ea nu are o metoda dupa care sa functioneze, prietenia este insa credinta, trairea simpla si naturala a unei atractii iar nasterea ei se petrece intotdeauna fara nici o conditie ajungand doar bucuria de a fi alaturi si de a impartasi unul cu altul icoana chipului sufletului tau. Prietenia este un dar pe care singur ti-l alegi si ti-l daruiesti, un dar special pe care-l poti schimba si care te poate schimba in fiecare zi.Prietenia este esenta unui principiu foarte cunoscut, cel al vaselor comunicante, pentru ca este de ajuns sa torni in prietenie, iubire, credinta, spiritualitate si orice altceva pentru ca toate acestea sa se ridice in toate inimile prietenilor tai.
Prietenia este lipsa unei aritmetici, in care nimeni nu poate sa stabileasca un clasament dupa cat si cum a adus fiecare, ea este ajutorul firii noastre pe care singuri putem sa ni-l dam doar daruindu-ne celorlalti.Momentul in care, fara sa ne dam seama, intre noi a inceput sa se infiripe o prietenie cred ca a fost unul dintre cele mai norocoase in viata mea. De atunci mi-am dat seama ca oricat as gresi daca vin si iti spun, ma certi, ma dojenesti dar imi vei acorda umarul de ajutor...si reciproc. Nu iti voi scoate acum in evidenta calitatile care le ai, defectele...voi incerca doar sa iti spun ca ma bucur ca iti sunt prietena, ca ma bucur ca imi pot pune toate gandurile la tine si stiu ca le voi gasi acolo.
Iti multumesc!
doresc sa ai o strada plina de soare si caldura sufleteasca, sa ai fericirea si bucuria mereu in buzunarul inimii, momente unice pe care sa le transformi in amintiri ce nu le poti uita niciodata...sa te impiedici de noroc si reusita si sa fii mereu asa cum te stiu eu!!!
LA MULTI ANI PRIETENE DRAG SI SCUMP!
duminică, 28 iunie 2009
.....convingere
..sunt convinsa ca iubirea nu are limite, sau daca are, uneori nu iti dai seama de ele...ajungi sa iti dai seama cand crezi ca iubesti maxim ca esti capabil de mult mai mult, in fiecare seara cand adorm iti aud glasul "te iubesc"....iti primesc cu atat de multa dragoste sarutul de noapte buna..... adorm gandindu-ma la tine...la cum va fi urmatoarea zi, ce imi va aduce nou; iar primul gand diminieata pleaca spre chipul tau drag si te saruta : Buna dimineata minunea vietii mele!". Mi-ai adus incredere in mine, mi-ai adus dorinta de a fi feminina, dorinta de a fi protejata....nu imi mai place sa cred ca le pot face pe toate, imi place sa invat sa primesc ajutor..Nu credeam ca intr-o zi, eu, Simona, voi dori sa nu mai sar imediat la comentarii, sa devin feminina si sa nu mai las baiatul din mine sa se manifeste atat de mult, sa imi doresc sa imi spui ca sunt frumoasa, ca esti langa mine, ca iubirea noastra nu ne-o ia nimeni.....
Ma plimbam prin ploaia de vara, te aveam in suflet si ma gandeam la povestea noastra de dragoste...la primul te iubesc spus de tine si cum picioarele parca imi inghetase....cand ti-am spus eu si simteam ca in cele doua cuvinte oricum nu exprim cat de mult te iubesc....Ma gandeam la sambata seara...la nunta....persoanele care m-au revazut mi-au spus ca radiez...ca iubirea ma face mai frumoasa si ca chiar daca nu stiu sunt schimbata total. Niciodata nu am crezut ca iubirea poate schimba un om....mereau spuneam ca nu se poate....oricat ai iubi pe cineva nu te poti schimba..ei...azi mi-am aplecat capul in fata iubirii si i-am multumit ......Vorbele Cristinei m-au uimit: "Te stiu de 2 ani si mereu te-am vazut trista...imi spuneai mereu sa fiu fericita ca iubesc si sunt iubita. MI-aduc aminte serile din bucatarie cand, cu tigara in mana, iti curgeau lacrimile si spuneai ca probabil platesti pacatele cuiva de nu nu te simti iubita! Azi vad o alta Simona, plina de viata, dar fericita si nu plina de viata ca asa trebuie sa fii perceputa!"....Te simt atat de perfect pentru sufletul meu si asa cum ai spus si tu ca stii ca eu te fac fericit asa si eu stiu ca tu m-ai face cea mai fericita femeie...cea mai buna mama....ca un Rares si o Camelia fericiti si mandri de cat de mult se iubesc parintii...
Ploaia imi alinta corpul, dansez in ploaie....si ce daca se uita lumea la mine...unii zambind..altii mirati..altii invidiosi ca nu au curajul sa faca asta, altii dorindu-si sa faca asta dar gandindu-se ca ar trai reactii din partea trecatorilor...mie nu mi-a pasat...nu mai vreau sa ascund nici un sentiment, nici o pornire..nici o traire....vreau sa dansez cu tine inPiata Revolutiei, vreau sa alergam spre mare sa furam un rasarit, vreau sa prindem muntele si sa ii ascultam freamatul padurii....vreau sa ma pierd in bratele tale si sa nu ma mai gasesc niciodata... vreau sa iubim viata si sa avem incredere in noi, iubitul meu!!!!!!
Te iubesc....si nu imi va ajunge toata viata sa iti arat cat de mult!
Ma plimbam prin ploaia de vara, te aveam in suflet si ma gandeam la povestea noastra de dragoste...la primul te iubesc spus de tine si cum picioarele parca imi inghetase....cand ti-am spus eu si simteam ca in cele doua cuvinte oricum nu exprim cat de mult te iubesc....Ma gandeam la sambata seara...la nunta....persoanele care m-au revazut mi-au spus ca radiez...ca iubirea ma face mai frumoasa si ca chiar daca nu stiu sunt schimbata total. Niciodata nu am crezut ca iubirea poate schimba un om....mereau spuneam ca nu se poate....oricat ai iubi pe cineva nu te poti schimba..ei...azi mi-am aplecat capul in fata iubirii si i-am multumit ......Vorbele Cristinei m-au uimit: "Te stiu de 2 ani si mereu te-am vazut trista...imi spuneai mereu sa fiu fericita ca iubesc si sunt iubita. MI-aduc aminte serile din bucatarie cand, cu tigara in mana, iti curgeau lacrimile si spuneai ca probabil platesti pacatele cuiva de nu nu te simti iubita! Azi vad o alta Simona, plina de viata, dar fericita si nu plina de viata ca asa trebuie sa fii perceputa!"....Te simt atat de perfect pentru sufletul meu si asa cum ai spus si tu ca stii ca eu te fac fericit asa si eu stiu ca tu m-ai face cea mai fericita femeie...cea mai buna mama....ca un Rares si o Camelia fericiti si mandri de cat de mult se iubesc parintii...
Ploaia imi alinta corpul, dansez in ploaie....si ce daca se uita lumea la mine...unii zambind..altii mirati..altii invidiosi ca nu au curajul sa faca asta, altii dorindu-si sa faca asta dar gandindu-se ca ar trai reactii din partea trecatorilor...mie nu mi-a pasat...nu mai vreau sa ascund nici un sentiment, nici o pornire..nici o traire....vreau sa dansez cu tine inPiata Revolutiei, vreau sa alergam spre mare sa furam un rasarit, vreau sa prindem muntele si sa ii ascultam freamatul padurii....vreau sa ma pierd in bratele tale si sa nu ma mai gasesc niciodata... vreau sa iubim viata si sa avem incredere in noi, iubitul meu!!!!!!
Te iubesc....si nu imi va ajunge toata viata sa iti arat cat de mult!
Declaratie de dragoste scrisa de inima!
Chipul tau imi zambeste ca o naluca venita din zari departate … glasul tau se strecoara soptit in gandul meu, ravasindu-mi cu frenezie serenitatea din privire, ma tulbura, ma intimideaza emotionant, ma face sa freamat … ochii tai, adanci, patrunzatori, ma farmeca inrobindu-ma intr-o vraja … atingerile tale ma subjuga pana la uitare … in preajma ta, nu mai sunt eu … sunt doar umbra unei fiinte deposedata de tot , si care nu mai pastreaza nimic pentru ea … nici o farama … o fiinta care nu ezita sa-ti daruiasca totul, care s-ar sacrifica fara sa clinteasca … fara sa tina cont de lume … caci lumea mea esti doar tu … si zambetul tau plin de sarm, care ma dezarmeaza cuceritor, lasandu-ma sa cred ca slabiciunile ma fac de fapt mai puternica … Pentru tine, doar pentru tine, eu am ales sa zambesc, numai pentru ca ochii tai sa rada … Tu esti raza mea de soare, care straluceste in licariri slefuite de diamant in fiecare colt al sufletului meu!
In ganduri te descopar si visez ... pt mine inima mea e doar o parte a fiintei, a intregului ... a unui tot ce incepe si se termina cu tine .....totul a inceput cand am spus primul cuvant ...buna ....si continua pana in clipa de azi si mai continua o eternitate o clipa de sublim,o frumusete impetuasa a unei clipe ce ii pot da o definitie simpla ...sa fie iubire ? sa fie acest sentinemt inaltarea eterna la care se ridica spiritul meu pt a atinge majestatea fiintei tale ? esti regele inimii mele ,incoronat pe vecie ...ajung atat de sus incat sa pot exprima prin extazul fiintei mele ...ce minunat esti !!!! ce fior a tresaltat in mine dorinta de a te sti, a te cunoaste, a te vrea ? cate trepte mai am de incurcat pana a te imbratisa cu totul ... le voi urca?...vom reusi?...pentru a te contopi in mine si cu mine .. un tot in univers in inceput si sfarsit ...ce inget mi te-a adus la cunostinta si mi te-a aratat in toata minunatia fiintei tale pt a maface sa te iubesc si mai mult ? carei entitati trebuie sa ii multumesc daca vom fi impreuna vesnic? ce lectie de dragoste pot invata acum cand nu pot decat sa stau si sa te admir ....cate petale tresar pe trupul tau pana ce sa le adun eu una cate una si sa fac din ele roua de flori de camp, de vise, fior de dorinta ....ce rau ascunde in mine dorinta de a te savura picatura cu picatura din picatura eterna a vietii ca o caprioara ce se adapa insetata din apa ce ii va da viitorul ...ce oaza de liniste ascunde in tine visarea de a te dori clipa de clipa ? ce ma face pe mine, ca om, sa reusesc sa inteleg totul ...si de ce ma ridic asupra conditiei mele visand ....de ce nu mi-e frica sa zbor si ma avant in necunoscut cu tine alaturi ? ce furtuni mai am de infruntat ? ce taifun ,pt ca pe cel al inimii l-am trecut ....ce izvor de nestiinta m-a adus la acest capat de drum pt a constientiza ca te vreau ca te doresc te vreau in viata mea ... te iubesc .... da totul se opreste aici sau poate doar incepe ...e un alt inceput o noua visare un nou eu o noua tresaltare ...un extaz de fiinta ce se inalta sa zboare ....toate pt tine dragul meu Silviu....ingerul fiintei mele , oaza mea de liniste refugiul psihicului meu , delirul fiintei mele , toate pt tine ......te iubesc!!!
sâmbătă, 27 iunie 2009
pregatiri
Iubitu`...costumul l-ai luat?..da, ti-am luat si rochia de la curatat...pleci spre cosmetica?..da..trebuie sa ajung sa imi fac unghiile si pedichiura si apoi vin acasa.
Iubita..abia astept sa vin, sa dansam...
iubitul meu..abia astept sa te vad
te iubesc....si simti cat de mult!
hai,hai,hai sa ne pierdem in lumina zilei si sa muscam din euforie!
te iubesc.....minunile sunt ochii tai!
Iubita..abia astept sa vin, sa dansam...
iubitul meu..abia astept sa te vad
te iubesc....si simti cat de mult!
hai,hai,hai sa ne pierdem in lumina zilei si sa muscam din euforie!
te iubesc.....minunile sunt ochii tai!
vineri, 26 iunie 2009
I am speechless,speechless - MICHAEL JACKSON
-Ela, mai canta Damian sau plecam?-A murit Michael Jackson! I-am spus lui Damian sa anunte dar nu poate, e ravasit!
- Fata! Ce ai? Cum adica a murit?..............
"Unfortunately we have bad news, the King of Pop Music, with the largest sales of albums, the great
Jako, with the largest sales in the history of time, the one who bring hits in our teens....Michael Jackson has died."- aceste cuvinte rasunau in Fratelli, Dj -ul anunta acest lucru...
Imi intorc privirea spre masa, eram langa scena..ii caut ochii Dlui Vali....avea privirea in jos....in club era liniste...se auzea thriller....privesc in jur si observ ca majoritatea sunt apropiati de varsta mea....se citeste pe chipul lor uimirea, socul, refuzul...O tipa se ridica pe canapea si incepe sa aplaude uitandu-se in sus...un tip incepe sa il imite pe Jako dansand....Acum cateva minute eram toti cuprinsi de joc pe muzica lui Damian si acum....acum parca am fost batuti si nu stim ce ne-a lovit..Ma intorc la masa incercand sa ma gandesc cand am ascultat o melodie de-a Regelui ultima data si constat ca trecuse ceva timp si ultima fusese "You are not alone"....Tristetea a cuprins sufletele tuturor. Multime de artisti prezenti venea la Dl. Vali sa le confirme veste..."-E adevarat dl. Vali?"....dadea afirmativ din cap si nu stia nici el daca sa creada sau nu. "- Era un copil mare, educat, voce calda.....parca il vad si acum cand am ajuns la Snagov in 92.....a mai murit cineva, inca un tablou la mine la birou va fi incadrat cu negru....cam multe in ultimul timp"..se ridica si pleaca..nimeni nu spune nimic....
DJ-ul pune melodii din adolescenta noastra....oriunde intorci capul si asculti urechea oamenii parca refuza sa creada.....Vreau acasa...sa ascult melodiile lui, sa ma uit la clipurile lui....Inca ceva ce imi amintea de adolescenta a plecat...
Imi aduc aminte ca erau 3 curente in adolescenta mea : "rockeri" (metalisti), depeshisti si michael jackson. Imi aduc aminte ca a treia intrebare era: si? ce esti?...iar raspunsl era unul din cele de mai sus. Eu am cochetat cu rockul.....dar aveam acasa casete cu Michael Jackson...mai tariziu si un cd....si da, recunosc ii mai luam palaria bunicului meu si cand nu ma vedea nimeni mai incercam miscarea din gat, pasii aia de pisica...Chiar daca nu recunosc sunt multi care au facut asta cel putin o data!
E greu sa scrii despre el...ce a facut...cum a fost...dar s-a dat startul acum la curs cerneala, iar vor fi rauri de cerneala, zile de filmari cu si despre viata lui....vor exista guri rele, care vor aduce aminte si lucrurile rele....dar haideti noi sa ne astupam urechile, ochii...sa ne deschidem sufletele..sa ne aducem aminte de MJ, de copilarie, adolescenta...
Simt durere in suflet ca si cum ar fi murit cineva atat de apropiat....am fost sa ii aprind o lumanare....D-zeu sa te odihneasca Michael!.....acolo , Sus, atat de multi ingeri sunt...vei avea acum mereu ce face, cu cine sa te plimbi, sa te uiti la desene animate....acolo nu sunt oameni rau sa loveasca in sufletul tau de copil....acolo nimeni nu te judeca...daruieste si lor muzica ta si blandetea sufletului de copil!!!
R.I.P JAKO!
Lansare DVD....Plecarea Regelui Pop
Eram in Fratelli - clubul cu cele mai multe anomalii pe metru ptrat. O sa va detaliez maine....acum vreau doar sa spun ca Michael Jackosn a murit.....Eram langa omul care l-a adus prima data in Romania...vestea a fost data clubului de Dj, Damian nu a fost in stare.
Mi-a somn, mai scriu maine!
Mi-a somn, mai scriu maine!
joi, 25 iunie 2009
Iubindu-te pe tine....sunt fericita!
Iubitul meu,
Ti-am scris un biletel, dar nu l-am terminat si nu l-am asezat frumos , ascuns, in buzunarul de la piept al camasii....Imi vin insiruiri de adjective la superlativ sa le asez aici....ma uit in dreapta mea...acum ceva minute erai acolo, dormeai atat de frumos....clipind arar din gene, cu buzele-ti perfect conturate intr-un zambet.....Mi-am stapanit pornirea de a te pisca...sa vad de esti real....dar a fost suficient sa imi pun ochii mintii ...inima...corpul...sanii...buzele...sa isi aduca aminte de noaptea trecuta si...fara sa le suflu nici o voba au dat verdictul: FERICITA PANA IN VIRFUL FIECARUI FIR DE PAR, FERICITA!!!!...DE MII DE ORI FERICITA!
Mai vreau sa mai dansam prin salile de bal ale dorintelor....melodia sa ne inlantuie....ca un vals....pe marginea unui lac..intr-o toamna tarzie....Norocul nostru e vecie....lumine se desparte spre inaltimi...pe un asemeni ring de dans , cuvintele dezerteza din prafuite dictionare in bibliotecile simturilor adormite pana aseara. Nu! nu iti voi proclama unicitatea prin vorbe simple, pamantene de gen: esti cel mai, nimeni ca tine....nu! nu cred ca ar avea sens pentru tine...voi spune doar ca azi noapte inima si corpul meu au invatat sa isi confere increderea unui dans nestiut, neauzit, neexplicat....azi noapte....sculptand in marmura zeilor labirintul daruirii totale.....Si iti zambesc...rup din mine,te intregesc...ia-mi iubirea si iubeste-ma din nou...ia-mi speranta si visele...ia-mi inocenta si crede in noi...ia-mi puterea,ridica-te...soarbe-mi suflarea si bea-mi dorinta...fii fericit...iti daruiesc tie tot...tot ceea ce sunt...tot ceea ce cred.pentru ca de fapt asta am simtit ca ai facut si tu aseara......mi-ai redat voiosia mea din lumea viselor, mi-ai sarutat temerile si intrebarile..mi-ai atins inima si mi-ai deschis aripile...
Dragostea e "hoata"... te fura... te inseala... dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti... este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura... "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"
Octavian Paler. Sunt oameni ce o viata intreaga nu reusesc sa traiasca macar o clipa......din iubire....sunt oameni ce se imbata cu ea.....EU VREAU SA MA IMBAT DE TINE!!!!
“Suntem departe
Da…Departe!
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte
Pe obraji
Pe gura
Si parca ne cunoast vantul
Cu nevazutele lui brate ne-arat drumul
Si ne-nvata
Sa ne ferim de sfatul zarii
Caci zarea-i vesnic prefacuta
Si-apoi ne lasa, cand pricepe
Ca noi i-am talmacit cuvantul!”- Spre insula enigma-Ion Minulescu
Te iubesc invantand sa iubesc cu adevarat!
Ti-am scris un biletel, dar nu l-am terminat si nu l-am asezat frumos , ascuns, in buzunarul de la piept al camasii....Imi vin insiruiri de adjective la superlativ sa le asez aici....ma uit in dreapta mea...acum ceva minute erai acolo, dormeai atat de frumos....clipind arar din gene, cu buzele-ti perfect conturate intr-un zambet.....Mi-am stapanit pornirea de a te pisca...sa vad de esti real....dar a fost suficient sa imi pun ochii mintii ...inima...corpul...sanii...buzele...sa isi aduca aminte de noaptea trecuta si...fara sa le suflu nici o voba au dat verdictul: FERICITA PANA IN VIRFUL FIECARUI FIR DE PAR, FERICITA!!!!...DE MII DE ORI FERICITA!
Mai vreau sa mai dansam prin salile de bal ale dorintelor....melodia sa ne inlantuie....ca un vals....pe marginea unui lac..intr-o toamna tarzie....Norocul nostru e vecie....lumine se desparte spre inaltimi...pe un asemeni ring de dans , cuvintele dezerteza din prafuite dictionare in bibliotecile simturilor adormite pana aseara. Nu! nu iti voi proclama unicitatea prin vorbe simple, pamantene de gen: esti cel mai, nimeni ca tine....nu! nu cred ca ar avea sens pentru tine...voi spune doar ca azi noapte inima si corpul meu au invatat sa isi confere increderea unui dans nestiut, neauzit, neexplicat....azi noapte....sculptand in marmura zeilor labirintul daruirii totale.....Si iti zambesc...rup din mine,te intregesc...ia-mi iubirea si iubeste-ma din nou...ia-mi speranta si visele...ia-mi inocenta si crede in noi...ia-mi puterea,ridica-te...soarbe-mi suflarea si bea-mi dorinta...fii fericit...iti daruiesc tie tot...tot ceea ce sunt...tot ceea ce cred.pentru ca de fapt asta am simtit ca ai facut si tu aseara......mi-ai redat voiosia mea din lumea viselor, mi-ai sarutat temerile si intrebarile..mi-ai atins inima si mi-ai deschis aripile...
Dragostea e "hoata"... te fura... te inseala... dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti... este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura... "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"
Octavian Paler. Sunt oameni ce o viata intreaga nu reusesc sa traiasca macar o clipa......din iubire....sunt oameni ce se imbata cu ea.....EU VREAU SA MA IMBAT DE TINE!!!!
“Suntem departe
Da…Departe!
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte
Pe obraji
Pe gura
Si parca ne cunoast vantul
Cu nevazutele lui brate ne-arat drumul
Si ne-nvata
Sa ne ferim de sfatul zarii
Caci zarea-i vesnic prefacuta
Si-apoi ne lasa, cand pricepe
Ca noi i-am talmacit cuvantul!”- Spre insula enigma-Ion Minulescu
Te iubesc invantand sa iubesc cu adevarat!
Iubindu-te pe tine....sunt fericita!
Iubitul meu,
Ti-am scris un biletel, dar nu l-am terminat si nu l-am asezat frumos , ascuns, in buzunarul de la piept al camasii....Imi vin insiruiri de adjective la superlativ sa le asez aici....ma uit in dreapta mea...acum ceva minute erai acolo, dormeai atat de frumos....clipind arar din gene, cu buzele-ti perfect conturate intr-un zambet.....Mi-am stapanit pornirea de a te pisca...sa vad de esti real....dar a fost suficient sa imi pun ochii mintii ...inima...corpul...sanii...buzele...sa isi aduca aminte de noaptea trecuta si...fara sa le suflu nici o voba au dat verdictul: FERICITA PANA IN VIRFUL FIECARUI FIR DE PAR, FERICITA!!!!...DE MII DE ORI FERICITA!
Mai vreau sa mai dansam prin salile de bal ale dorintelor....melodia sa ne inlantuie....ca un vals....pe marginea unui lac..intr-o toamna tarzie....Norocul nostru e vecie....lumine se desparte spre inaltimi...pe un asemeni ring de dans , cuvintele dezerteza din prafuite dictionare in bibliotecile simturilor adormite pana aseara. Nu! nu iti voi proclama unicitatea prin vorbe simple, pamantene de gen: esti cel mai, nimeni ca tine....nu! nu cred ca ar avea sens pentru tine...voi spune doar ca azi noapte inima si corpul meu au invatat sa isi confere increderea unui dans nestiut, neauzit, neexplicat....azi noapte....sculptand in marmura zeilor labirintul daruirii totale.....Si iti zambesc...rup din mine,te intregesc...ia-mi iubirea si iubeste-ma din nou...ia-mi speranta si visele...ia-mi inocenta si crede in noi...ia-mi puterea,ridica-te...soarbe-mi suflarea si bea-mi dorinta...fii fericit...iti daruiesc tie tot...tot ceea ce sunt...tot ceea ce cred.pentru ca de fapt asta am simtit ca ai facut si tu aseara......mi-ai redat voiosia mea din lumea viselor, mi-ai sarutat temerile si intrebarile..mi-ai atins inima si mi-ai deschis aripile...
Dragostea e "hoata"... te fura... te inseala... dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti... este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura... "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"
Octavian Paler. Sunt oameni ce o viata intreaga nu reusesc sa traiasca macar o clipa......din iubire....sunt oameni ce se imbata cu ea.....EU VREAU SA MA IMBAT DE TINE!!!!
“Suntem departe
Da…Departe!
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte
Pe obraji
Pe gura
Si parca ne cunoast vantul
Cu nevazutele lui brate ne-arat drumul
Si ne-nvata
Sa ne ferim de sfatul zarii
Caci zarea-i vesnic prefacuta
Si-apoi ne lasa, cand pricepe
Ca noi i-am talmacit cuvantul!”- Spre insula enigma-Ion Minulescu
Te iubesc invantand sa iubesc cu adevarat!
Ti-am scris un biletel, dar nu l-am terminat si nu l-am asezat frumos , ascuns, in buzunarul de la piept al camasii....Imi vin insiruiri de adjective la superlativ sa le asez aici....ma uit in dreapta mea...acum ceva minute erai acolo, dormeai atat de frumos....clipind arar din gene, cu buzele-ti perfect conturate intr-un zambet.....Mi-am stapanit pornirea de a te pisca...sa vad de esti real....dar a fost suficient sa imi pun ochii mintii ...inima...corpul...sanii...buzele...sa isi aduca aminte de noaptea trecuta si...fara sa le suflu nici o voba au dat verdictul: FERICITA PANA IN VIRFUL FIECARUI FIR DE PAR, FERICITA!!!!...DE MII DE ORI FERICITA!
Mai vreau sa mai dansam prin salile de bal ale dorintelor....melodia sa ne inlantuie....ca un vals....pe marginea unui lac..intr-o toamna tarzie....Norocul nostru e vecie....lumine se desparte spre inaltimi...pe un asemeni ring de dans , cuvintele dezerteza din prafuite dictionare in bibliotecile simturilor adormite pana aseara. Nu! nu iti voi proclama unicitatea prin vorbe simple, pamantene de gen: esti cel mai, nimeni ca tine....nu! nu cred ca ar avea sens pentru tine...voi spune doar ca azi noapte inima si corpul meu au invatat sa isi confere increderea unui dans nestiut, neauzit, neexplicat....azi noapte....sculptand in marmura zeilor labirintul daruirii totale.....Si iti zambesc...rup din mine,te intregesc...ia-mi iubirea si iubeste-ma din nou...ia-mi speranta si visele...ia-mi inocenta si crede in noi...ia-mi puterea,ridica-te...soarbe-mi suflarea si bea-mi dorinta...fii fericit...iti daruiesc tie tot...tot ceea ce sunt...tot ceea ce cred.pentru ca de fapt asta am simtit ca ai facut si tu aseara......mi-ai redat voiosia mea din lumea viselor, mi-ai sarutat temerile si intrebarile..mi-ai atins inima si mi-ai deschis aripile...
Dragostea e "hoata"... te fura... te inseala... dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti... este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura... "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"
Octavian Paler. Sunt oameni ce o viata intreaga nu reusesc sa traiasca macar o clipa......din iubire....sunt oameni ce se imbata cu ea.....EU VREAU SA MA IMBAT DE TINE!!!!
“Suntem departe
Da…Departe!
Si vantul marii ne saruta
Pe frunte
Pe obraji
Pe gura
Si parca ne cunoast vantul
Cu nevazutele lui brate ne-arat drumul
Si ne-nvata
Sa ne ferim de sfatul zarii
Caci zarea-i vesnic prefacuta
Si-apoi ne lasa, cand pricepe
Ca noi i-am talmacit cuvantul!”- Spre insula enigma-Ion Minulescu
Te iubesc invantand sa iubesc cu adevarat!
marți, 23 iunie 2009
Marti - ziua ceasurilor rele
Prieteni....boala....moarte...durere....intrebari....neputinta.....dorinta de a fii atotputernic, de a lua tot ce e rau asupra ta......
Viata nu mi-a fost nicidecum , pana acum, un drum lin si usor....am avut o poteca grea, am avut momente cand poate spuneam ca mai bine muream...da...cred ca toti am spus asta...si toti am gandit, cel putin o data. Imi aduc aminte copilaria...adolescenta...primul meu job....moartea bunicului.....moartea tatalui...moartea bunicii....moartea Veronicai, moartea lui Marian....moartea lui Daniel.....Vali....nu stiu...de ce trebuie sa murim?
S-au cunoscut in mai...si mereu la orice petrecere, chef ....era de inteles ca trebuia sa fie melodia :" Poveste de mai" .....La inceputul lunii iunie ma suna ....Sim....iubesc ca nebuna....in iulie ma marit! Eu, cea care sunt lupul moralist : Ai innebunit Celi? Stai linistita! Ce iti veni? Sim.....el este cel asteptat....la 30 de ani vom avea 2 copii, casa noastra la curte...voi avea familie, mai! Eram fericita si imi doream in acelasi timp sa ii fie bine...Tatal ei plecase cand avea ea 19 ani spre cele sfinte si cand a murit tata mereu imi spunea sa nu fiu trista ca probabil acolo e atat de bine incat nu vrea sa plang dupa el. ...In iulie dansam la nunta..erau atat de frumosi....imi aduc aminte ca la 12 noaptea i-a cantat Marian o melodie si ea incepuse sa planga si el s-a oprit si ii spunea ca el nu vrea mireasa murdara la ochi..s nu planga ca el fuge cu dra de onoare.......in noiembrie, de ziua mea m-a sunat....atat de fericita....si atat de happy..":La multi ani Simule....iti spun eu cu
Marian si inca cineva care e mic mic acum..dar cand o sa creasca iti spune si el sau ea, inca nu stiu ce e!....M-au umflat lacrimile instant...eu tocmai....ma despartisem de ceva ce putea fi doar al meu...cu 2 zile inainte statusem pe o masa de chirurgie si mi s-a rupt ceva din mine...medicii nu m-au lasat sa imi tin promisiunea facuta lui Dzeu....sa nu fac intrerupere de sarcina never....am spus multumesc sa fiti fericiti si sa ii spui ca nu are doar mama si tata are si mamicuta 2, da? Simule...tu nu te bucuri pentru mine? sau plangi de fericire?......De fericire, Celule...de fericire!.....Dupa ce am inchis telefonul ma uitam in jurul meu....imi venea sa stric tot ....dar in acelasi timp imi venea sa o sun inapoi si sa ii spun cat de ferita si de norocoasa este....Nu a trecut mult timp si ma suna intr-o seara la 12 si ceva noaptea...plangea..... Ohhh NUUUUUU!!! Te rog Doamne fa sa nu se fi intamplat nimic nici cu ea nici bebe..plangea..nu se putea opri si spunea doar: " nu a apucat sa o vada...de Craciun imi spunea ca abia asteapta sa se intalnesca...De ce?......incercam sa inteleg...Celi, Marian e ok?...tu esti ok? ....si cu un glas stins: Mama.....a luat-o tata la el....Incremenisem...ma uitam in gol....ce sa ii spun? imi pierise glas, curaj....."celule....o sa o vada de sus....probabil ca o sa fie cel mai strasnic ingeras!"....stiu ca m-am urcat in tren si am plecat.....Am gasit un chip distrus....o femeie cu o viata in ea...isi lua ramas bun de la femeia care ii daduse viata....fara ca sa poata sa-i puna si puiul de om care urma sa se nasca...Marian i-a fost alaturi...durerea era, dar avea un motiv sa nu pice....Mara...Nasterea Marei a fost o binecuvantare pentru ea........si acum 3 luni..cand ne-am vazut chiar am ras spunandu-le ca sunt parinntii cei mai dementi si ca vreau si eu copii...si ea: pai ia baga si fa...fa un baiat, ca asa vrei si apoi fetita..si daca e..chiar de e mai mic decat Mare..daca o iubeste i-o dau:). Vai, vai Cela.....tu si primitivii....
Azi...primesc un telefon....Marian....plangand...."Cerul are leucemie. Nu vreau sa o vad cum moare....ce ii spun Marei?"....nu am avut de spus decat " transplant"...ma loveste raspunsul: Nu este posibil..lacrimi siroiau pe obraz....de ce suntem atat de mici?...de ce viata e atat de cruda?....de ce iubim si trebuie sa spunem ramas bun? de ce sa spunem : nu tine de fortele pamantesti?.....O risipa e viata si o implinire e moartea...imi spunea cineva....As vrea sa pot sa o ajut....sa iau eu asupra mea durerea, boala...sa o las sa isi creasca minunea de copil....sa se bucure de fericirea iubirii....as vrea sa pot sa ii dau toata maduva mea...sa traisca, sa rada fericita.....
Viata mereu s-a jucat cu mine, viata mereu mi-a arata frumosul si apoi mi l-a luat...am plans si am varsat atat de multe lacrimi de cred ca as fi facut baraje pe raul lor....am intrebat de atat de multe ori unde este fericirea absoluta? ......vazusem la parintii mei ....vazusem la prieteni....VREAU SA FIU DUMNEZEU PENTRU O ZI!
Dupa ce am vazut "The bucket list" imi aduc aminte vorbele ei: Simule...daca o fi sa aflu ca mai am putin de trait mi-ar placea sa fiu in varf de munte, la muntele rosu....sa am langa mine chitara si pe marian si copilul/copii si sa le spun cat de frunoasa este viata si ca mereu ma vor gasi aici!...
Celica..poate e o dreptate pe lumea asta si nu e chiar cum spun medicii..minunile se pot intampla...hai sa luptam.l.hai sa invingem..noi, invingatoarele! Si daca chiar nu putem....Mara va stii unde sa te gaseasca...o voi duce pe munte si ii voi spune cum canti demential de bine "m-am indragostit numai de ea", "si daca ochii tai"....."inima de tiganca", " the man who sold the world" i mai ales..." what a wondeful life".......
Dar vom invinge, nu? si vom merge amandoua cu aia mici in varf de munte...........
duminică, 21 iunie 2009
Nu vroiam sa scriu despre asa ceva, insa bucuria descoperirii unui lucru,ma face sa va impartasesc cateva din ideile noi dobandite. Cred ca am spus "Te iubesc" de multe ori , insa de simtit nu simteam asta. Totul era doar in mintea me. Si asta pentru ca nu stiam sa fac diferenta dintre "a iubi" si "a fi indragostit" . Multumita tie, in sfarsit, am inteles. Am inteles ca eu am fost indragostita. Am inteles de ce un amic ma poreclise "vesnica indragostita" pentru ca nu iubeam.Acum vad totul mult mai limpede. E ca si cum mi-as fi pus ochelarii la ochi dupa o viata fara ei. In viziunea mea (nou creata) a fii indragostit difera foarte mult de a iubi.
Iubesti atunci cand reusesti sa nu mai fii egoist, cand celalalt e pe primul plan. Cand bucuria lui devine bucuria ta, iar tristetea lui te doboara. Atunci cand i-ai da toata bucuria ta doar pentru a-l vedea zambind. Atunci cand nu poti dormi pentru ca el este departe. Atunci cand ii vezi ochii in noaptea rece. Atunci cand vrei sa ii auzi glasul in fiecare secunda. Atunci cand il suni dintr-o "prostie" si ii spui : " M-am taiat la deget!Acum ce fac?". Atunci cand cuvintele lui sunt versuri pentru tine. Atunci cand sufletul danseaza pe o melodie auzita doar de tine. Stiu, pare ciudat si nebunesc. Imi asum greselile din trecut, atunci cand am spus "Te iubesc" fara sa simt asta. Ii multumesc celui ce m-a invatat sa iubesc lasandu-ma sa il iubesc, iubindu-ma si el.
- " De ce ne completam atat de bine?" Pentru ca atunci cand iubesti devii una si aceeasi cu persoana respectiva, pentru ca atunci cand iubesti si ii auzi glasul simti cum pamantul se invarte intr-o hora a fericirii si tu esti in centru.....
Imi simt inima plina de toate sentimentele frumoase: iubire, fericire, bunavointa, intelegere, daruire...Fiecare zi care trece ma face sa te descopar mai mult, ma face sa vreau sa te stiu si mai mult, chiar daca te stiu dintotdeauna...chiar daca in noptile de singuratate iti scriam versuri si scrisori de dragoste, chiar si atunci cand iti spuneam noapte buna!
"A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta." (Cristian Turcanu)
Uite, curios mic si iubit:)
vineri, 19 iunie 2009
Start!
- Hai iubita? esti gata?
- Staaaaai!!!! Mi-am luat prosopul cu buburuze....uleiul de plaja...offf iubitule..unde l-am pus pe Elsipuf?a.....
- Ai luat gelul de dus?
- Da , e in rucsac deja! L-am luat pe ala de vanilie.....
- Eu spun sa fugim,..mai ai mult?
- Te iau pe tine ....iubirea noastra si fugim.....Noi si cu noi!
...drum..autostrada...soare..iubire, parul ravasit de mana mea...piciorul meu incalzit de mana ta....atat de multa fericire..uite...soarele este atat de superb!....
-Iubita...lanul ala de grau..iti place?..
- Iubitule..tu imi placi cel mai mult!!!!!!
Vom ajunge la mare....sufletul meu te va acoperi si al tau ma va inveli....contopirea iubirii......
Iubita mea.....stiai ca te iubesc?
Stiam iubitul meu...simt asta..si cred ca si tu stiii!
Pescarusule..tu stii ca noi ne iubim?
- Staaaaai!!!! Mi-am luat prosopul cu buburuze....uleiul de plaja...offf iubitule..unde l-am pus pe Elsipuf?a.....
- Ai luat gelul de dus?
- Da , e in rucsac deja! L-am luat pe ala de vanilie.....
- Eu spun sa fugim,..mai ai mult?
- Te iau pe tine ....iubirea noastra si fugim.....Noi si cu noi!
...drum..autostrada...soare..iubire, parul ravasit de mana mea...piciorul meu incalzit de mana ta....atat de multa fericire..uite...soarele este atat de superb!....
-Iubita...lanul ala de grau..iti place?..
- Iubitule..tu imi placi cel mai mult!!!!!!
Vom ajunge la mare....sufletul meu te va acoperi si al tau ma va inveli....contopirea iubirii......
Iubita mea.....stiai ca te iubesc?
Stiam iubitul meu...simt asta..si cred ca si tu stiii!
Pescarusule..tu stii ca noi ne iubim?
joi, 18 iunie 2009
Ieri as fi putut jura ca nu postez nimic pe blog, ca o sa imi iau jurnalul din clasa a 6-a si-am sa scriu de acum inainte acolo tot ce tastez aici, ca n-o sa imi deschid sufletul in fata nimanui... azi? Ma simt altfel. Am fost readusa la viata. O melodie pe care am ascultat-o o data iar apoi la nesfarsit pe repeat m-a schimbat. E ciudat cum de multe ori vremea este in concordanta cu starile sufletesti ale unei persoane. De exemplu, ultimele doua zile ploioase reflectau furtuna din sufletul meu, lacrimile, un milion de contradictii si de dezamagiri... in acelasi timp tot ele m-au purificat. Daca ma intrebai acum 5 ani, ti-as fi spus ca mor de frica atunci cand afara e furtuna si ca traiesc pentru un Happy Meal de la McDonalds. Daca ma intrebai anul trecut pe vremea asta, ti-as fi spus ca urasc ploaia si traiesc pentru iubire, aceea care tine maxim 4 luni. Daca ma intrebi acum, iti spun ca m-am indragostit de ploaie si am descoperit numeroase moduri de a iubi viata. Pe langa asta, am primit niste palme care-au avut rolul de a ma face sa deschid ochii, sa ma rup din visare si sa invat. Nu ajunge teoria din carti. Unele lectii trebuie sa le testezi pe propria piele. Doare, doare, doare mai tare decat daca ai cadea de la etaj, daca te-ai arde, daca te-ai taia cu cutitul, daca ar intra un tren frontal in tine, daca te-ar calca masina pe trecerea de pieton sau mai stiu eu ce alte accidente. Nu voi face parte niciodata din acei oameni puternici, am mai spus-o si nu-mi e rusine sa recunosc. Dimpotriva, faptul ca am recunoscut imi da o doza de putere. Povestea mea nu e deloc complicata... presupun ca seamana mult cu a ta: zilnic fie ca vreau, fie ca nu, viata devine un deal plin de urcusuri si coborasuri. Cum spunea o prietena care-mi serveste cea mai gustoasa cafea cu suras, trebuie sa avem parte de rau pentru a ne putea bucura de bine. Imi place sa cred ca fiecare lucru se intampla cu un motiv anume, fiecare zi se naste pentru ca semnifica o provocare oferita cu ironie de soarta. Atunci de ce sa nu profit? Azi am spus: 'Enough with the drama !' N-am sa 'tac din gura', n-am sa renunt sa visez in verde, n-am sa ma schimb, n-am sa incerc sa fiu altcineva doar ca sa plac. Fiindca una din regulile de baza este ca, oricat de mult ti-ai da silinta, nu poti fii simpatic/a tuturor. Mereu vor exista prejudecatile, barfa, rautatea, invidia, amenintarile si, cel mai important, oamenii. De acum inainte, ma concentrez pe tot ceea ce conteaza cu adevarat, am motive sa zambesc si daca nu voi avea atunci o sa zambesc fara motiv. Ma bucur sa vad ca am langa mine prieteni si prietene care in astfel de momente au fost dispusi sa asculte si sa ma inveseleasca cu o vorba buna, desi trebuie sa recunosc ca a fost mai bine sa ma izolez cu mine in no man`s island-ul nostru pentru o vreme. Nu vreau sa fiu nimeni altcineva in afara de mine.
Imi doresc cateodata sa pot opri lupta care se da in sufletul meu intre ceea ce este nou si incitant si ceea ce este vechi si cunoscut. Lupta de a parasi vechiul pentru nou. Lupta de a pastra misterul vechiului si de a nu-l descoperi pe cel al noului. Pierd de fiecare data. Nu am gasit metoda. Exista vreo solutie?
Legatura care exista intre nou si vechi este timpul. Necrutator trece prin noi si uneste vechiul de nou, lasandu-ne impresia ca suntem stapanii prezentului. Oare? Atat de putin inseamna acest prezent incat nu-l putem masura fara sa facem apel la timp sau la trecut si prezent. Ce inseamna prezentul? Aceasta clipa? Acest moment cand scriu? Acest moment cand citesti? De unde stii ca deja nu este trecutul? De unde stii ca nu este deja in viitor?
Credem ca prezentul este puternic. Credem ca daca-l numim prezent si nu recunoastem ca ne gandim la clipele care au trecut pe langa noi atunci suntem stapanii timpului. Credem ca daca traim prezentul facand planuri pentru viitor atunci stapanim timpul. Si daca ne traim prezentul ca si cand viitorul nu ar exista oare suntem in avantaj?
Notiuni atat de ambigue, care ne limiteaza. Avem timpul limitat. Trebuie sa avem grija pentru ca nu putem da timpul inapoi. Da, asa este. Si de ce sa vrei sa-l dai inapoi? Acum este zi si peste o clipa se face noapte. Trebuie sa dormim, trebuie sa mergem la munca, trebuie sa crestem, trebuie sa ne maturizam, trebuie sa imbatranim, trebuie sa murim. Trebuie, trebuie, trebuie… Prea multe limite, prea multe activitati stapanite de trebuie.
Sa recunoastem odata pentru totdeauna ca timpul este stapanul caruia nu poti decat sa i te supui. Nu ai cum sa-l invingi, nici macar cu propriile-i arme. Am incercat sa-l ingradim, sa-l denumim, sa-l numerotam, sa-i dam un inceput si un sfarsit.
El, Timpul ramane nepasator la incercarile noastre ridicole de a deveni stapanii lui. Ne rade in nas cu fiecare ocazie si isi demonstreaza puterea exact atunci cand ne este mai dificil de acceptat suprematia lui. In loc sa ne lasam purtati de val si sa traim asa cum simtim si cum ne dorim, noi nu facem altceva decat sa luptam impotriva mersului natural al vietii.
Cu randurile de mai sus se incheie ceea ce am scris cu ceva vreme in urma, cu gandul la situatiile care par fara rezolvare in viata mea. Intre timp, cu ajutor din partea cuiva drag, am reusit sa vad solutiile.
Da, exista limite si timpul este una dintre ele, dar poti sa-l privesti ca si cand ar lucra in favoarea ta. Uneori timpul este cel care-ti aduce inca o sansa, iti deschide noi usi sau care te ajuta sa treci peste situatile dificile din drumul tau. Cel mai bun exemplu este prima parte a acestui articol, pe care acum o vad cu alti ochii.
Si sunt sigura ca maine timpul imi va oferi o noua sansa!
Dragostea este un cuvant atat de puternic si atat de dureros. Ne nastem prin dragoste si murim din cauza ei. Murim cu fiecare clipa in care dragostea ne paraseste inima. Suntem facuti sa iubim si sa fim iubiti. De ce ne temem? De ce ne ascundem sub masti lipsite de iubire? De ce radem si ne batem joc de iubire? De ce o pierdem? De o cautam dupa ce ne-a parasit? De ce nu o pretuim atunci cand o avem? De ce? De ce?
Viata este atat de plina de iubire! O cautam si ne dorim sa existe acolo unde credem ca imaginea noastra si-a gasit luciul perfect. Uitam ca imaginea nu are cum sa fie perfecta pentru ca nici noi nu suntem. Iubirea este perfecta. Obiectul iubirii nu este perfect. Este un paradox, dar este adevarat.
Iubirea in forma ei pura este perfecta. Iubirea de dincolo de material, iubirea care izvoreste din adancuri fara sa tina seama de umbrele care o inconjoara, aceea este iubirea pura. Credem ca daca persoana sau obiectul la care tinem sunt perfecte atunci si iubirea noastra va fi la fel si va dainui pururea. Aceasta iubire este materiala, este vizuala, este emotie cu iz de iubire.
Cand iubim o persoana sau un obiect aceea nu este iubire. Acela este atasament. Ne atasam de lucruri si persoane. Ce facem cand ele nu mai sunt? Cautam altele. Si atunci cum poate aceasta iubire sa fie? Cum poate sa dainuie pururea cand obiectul ei este efemer? Nu am intalnit o astfel de iubire in experienta mea. Am intalnit falsuri ale acestei iubiri.
Oare chiar exista iubirea pura, adevarata? Nici macar iubirea de sine nu poate fi pura, pentru ca si sinele este efemer. Astazi este asa si maine este alfel.
In loc sa ne multumim cu acele chipuri ale iubirii care dau valoare vietii noastre, pornim intr-o calatorie fara de sfarsit, calatoria iubirii perfecte si pure. Suntem dezamagiti de ceea ce intalnim pentru ca le comparam cu ceea ce exista in inchipuirea noastra. Ne formam o imagine a iubirii ideale si incercam sa o gasim fara sa ne dam seama ca si imaginea initiala se schimba in timp. Si atunci ce cautam de fapt?
Imi recunosc pe deplin apartenenta la rasa umana si la incapacitatea de a iubi constant si pur. Imaginea mea este formata din ceea ce cred ca simt eu pentru ceilalti si din ceea ce cred eu ca simt ei pentru mine.
Astazi iubesc o imagine si maine apare alta in drumul meu. Pe cursul vietii mele apar atat de multe reflexii ale iubirii ideale incat nu mai stiu care-i cea adevarata. Si totusi caut in continuare in speranta ca voi sti atunci cand o voi gasi. Sperantele apar cu fiecare noua imagine creata. Exista un ciclu care ma aduce in acelasi loc, cu alte imagini si cu alte experinte traite.
Ne cladim viata pe imagini care se estompeaza in timp. Ajungem la o varsta cand credem ca avem dreptul sa conducem imaginile celorlalti doar din cauza faptului ca ale noastre sunt mai vechi. Fiecare are nevoie sa-si creeze si sa-si traiasca propriile visuri si emotii.
Am putea discuta iubirea privita din diferite unghiuri si spusa prin atatea glasuri. Oare se compara acestea cu cea traita de mine? Oare pot pune egal intre sentimentele mele de astazi si cele de acum un an? De ce nu acceptam lucrurile asa cum vin sau devin ele? De ce ne luptam cu ele?
Imi doresc cateodata sa pot opri lupta care se da in sufletul meu intre ceea ce este nou si incitant si ceea ce este vechi si cunoscut. Lupta de a parasi vechiul pentru nou. Lupta de a pastra misterul vechiului si de a nu-l descoperi pe cel al noului. Pierd de fiecare data. Nu am gasit metoda. Exista vreo solutie?
Legatura care exista intre nou si vechi este timpul. Necrutator trece prin noi si uneste vechiul de nou, lasandu-ne impresia ca suntem stapanii prezentului. Oare? Atat de putin inseamna acest prezent incat nu-l putem masura fara sa facem apel la timp sau la trecut si prezent. Ce inseamna prezentul? Aceasta clipa? Acest moment cand scriu? Acest moment cand citesti? De unde stii ca deja nu este trecutul? De unde stii ca nu este deja in viitor?
Credem ca prezentul este puternic. Credem ca daca-l numim prezent si nu recunoastem ca ne gandim la clipele care au trecut pe langa noi atunci suntem stapanii timpului. Credem ca daca traim prezentul facand planuri pentru viitor atunci stapanim timpul. Si daca ne traim prezentul ca si cand viitorul nu ar exista oare suntem in avantaj?
Notiuni atat de ambigue, care ne limiteaza. Avem timpul limitat. Trebuie sa avem grija pentru ca nu putem da timpul inapoi. Da, asa este. Si de ce sa vrei sa-l dai inapoi? Acum este zi si peste o clipa se face noapte. Trebuie sa dormim, trebuie sa mergem la munca, trebuie sa crestem, trebuie sa ne maturizam, trebuie sa imbatranim, trebuie sa murim. Trebuie, trebuie, trebuie… Prea multe limite, prea multe activitati stapanite de trebuie.
Sa recunoastem odata pentru totdeauna ca timpul este stapanul caruia nu poti decat sa i te supui. Nu ai cum sa-l invingi, nici macar cu propriile-i arme. Am incercat sa-l ingradim, sa-l denumim, sa-l numerotam, sa-i dam un inceput si un sfarsit.
El, Timpul ramane nepasator la incercarile noastre ridicole de a deveni stapanii lui. Ne rade in nas cu fiecare ocazie si isi demonstreaza puterea exact atunci cand ne este mai dificil de acceptat suprematia lui. In loc sa ne lasam purtati de val si sa traim asa cum simtim si cum ne dorim, noi nu facem altceva decat sa luptam impotriva mersului natural al vietii.
Cu randurile de mai sus se incheie ceea ce am scris cu ceva vreme in urma, cu gandul la situatiile care par fara rezolvare in viata mea. Intre timp, cu ajutor din partea cuiva drag, am reusit sa vad solutiile.
Da, exista limite si timpul este una dintre ele, dar poti sa-l privesti ca si cand ar lucra in favoarea ta. Uneori timpul este cel care-ti aduce inca o sansa, iti deschide noi usi sau care te ajuta sa treci peste situatile dificile din drumul tau. Cel mai bun exemplu este prima parte a acestui articol, pe care acum o vad cu alti ochii.
Si sunt sigura ca maine timpul imi va oferi o noua sansa!
Dragostea este un cuvant atat de puternic si atat de dureros. Ne nastem prin dragoste si murim din cauza ei. Murim cu fiecare clipa in care dragostea ne paraseste inima. Suntem facuti sa iubim si sa fim iubiti. De ce ne temem? De ce ne ascundem sub masti lipsite de iubire? De ce radem si ne batem joc de iubire? De ce o pierdem? De o cautam dupa ce ne-a parasit? De ce nu o pretuim atunci cand o avem? De ce? De ce?
Viata este atat de plina de iubire! O cautam si ne dorim sa existe acolo unde credem ca imaginea noastra si-a gasit luciul perfect. Uitam ca imaginea nu are cum sa fie perfecta pentru ca nici noi nu suntem. Iubirea este perfecta. Obiectul iubirii nu este perfect. Este un paradox, dar este adevarat.
Iubirea in forma ei pura este perfecta. Iubirea de dincolo de material, iubirea care izvoreste din adancuri fara sa tina seama de umbrele care o inconjoara, aceea este iubirea pura. Credem ca daca persoana sau obiectul la care tinem sunt perfecte atunci si iubirea noastra va fi la fel si va dainui pururea. Aceasta iubire este materiala, este vizuala, este emotie cu iz de iubire.
Cand iubim o persoana sau un obiect aceea nu este iubire. Acela este atasament. Ne atasam de lucruri si persoane. Ce facem cand ele nu mai sunt? Cautam altele. Si atunci cum poate aceasta iubire sa fie? Cum poate sa dainuie pururea cand obiectul ei este efemer? Nu am intalnit o astfel de iubire in experienta mea. Am intalnit falsuri ale acestei iubiri.
Oare chiar exista iubirea pura, adevarata? Nici macar iubirea de sine nu poate fi pura, pentru ca si sinele este efemer. Astazi este asa si maine este alfel.
In loc sa ne multumim cu acele chipuri ale iubirii care dau valoare vietii noastre, pornim intr-o calatorie fara de sfarsit, calatoria iubirii perfecte si pure. Suntem dezamagiti de ceea ce intalnim pentru ca le comparam cu ceea ce exista in inchipuirea noastra. Ne formam o imagine a iubirii ideale si incercam sa o gasim fara sa ne dam seama ca si imaginea initiala se schimba in timp. Si atunci ce cautam de fapt?
Imi recunosc pe deplin apartenenta la rasa umana si la incapacitatea de a iubi constant si pur. Imaginea mea este formata din ceea ce cred ca simt eu pentru ceilalti si din ceea ce cred eu ca simt ei pentru mine.
Astazi iubesc o imagine si maine apare alta in drumul meu. Pe cursul vietii mele apar atat de multe reflexii ale iubirii ideale incat nu mai stiu care-i cea adevarata. Si totusi caut in continuare in speranta ca voi sti atunci cand o voi gasi. Sperantele apar cu fiecare noua imagine creata. Exista un ciclu care ma aduce in acelasi loc, cu alte imagini si cu alte experinte traite.
Ne cladim viata pe imagini care se estompeaza in timp. Ajungem la o varsta cand credem ca avem dreptul sa conducem imaginile celorlalti doar din cauza faptului ca ale noastre sunt mai vechi. Fiecare are nevoie sa-si creeze si sa-si traiasca propriile visuri si emotii.
Am putea discuta iubirea privita din diferite unghiuri si spusa prin atatea glasuri. Oare se compara acestea cu cea traita de mine? Oare pot pune egal intre sentimentele mele de astazi si cele de acum un an? De ce nu acceptam lucrurile asa cum vin sau devin ele? De ce ne luptam cu ele?
As vrea ca soarele sa zambeasca zilnic.
As vrea ca, atunci cand imi beau cafeaua zambind si-mi inchid ochii, sa ma trezesc pe malul marii.
As vrea ca bratele sa-mi fie atat de lungi incat sa ajunga la cei aflati departe, sa-i imbratiseze tare, tare, tareeee.
As vrea sa existe o zi in care oamenii sa uite de toate problemele si sa zambeasca ne-ncetat.
As vrea sa existe un fir pe care sa-l poti lega intre inima ta si a celuilalt, iar atunci cand il tragi, inima sa-i bata nebuneste.
As vrea sa am ochelari de soare verzi, sa ma urc pe-o sarma si sa privesc lumea visand in verde.
As vrea sa locuiesc intr-o gara, unde sa pot privi in sufletul calatorilor, sa incerc sa le ghicesc sperantele, deziluziile, visele, nazuintele.
As vrea sa pacalesc timpul, sa-l tin in palme, sa nu-i mai dau drumul niciodata.
As vrea sa fim ingropati intr-un bloc de ciment...
As vrea ca, atunci cand imi beau cafeaua zambind si-mi inchid ochii, sa ma trezesc pe malul marii.
As vrea ca bratele sa-mi fie atat de lungi incat sa ajunga la cei aflati departe, sa-i imbratiseze tare, tare, tareeee.
As vrea sa existe o zi in care oamenii sa uite de toate problemele si sa zambeasca ne-ncetat.
As vrea sa existe un fir pe care sa-l poti lega intre inima ta si a celuilalt, iar atunci cand il tragi, inima sa-i bata nebuneste.
As vrea sa am ochelari de soare verzi, sa ma urc pe-o sarma si sa privesc lumea visand in verde.
As vrea sa locuiesc intr-o gara, unde sa pot privi in sufletul calatorilor, sa incerc sa le ghicesc sperantele, deziluziile, visele, nazuintele.
As vrea sa pacalesc timpul, sa-l tin in palme, sa nu-i mai dau drumul niciodata.
As vrea sa fim ingropati intr-un bloc de ciment...
andurile nu mai au loc in sertarele creierului. Trebuie sa fac curatenie, lucru care nu-mi place, desi sunt o persoana ordonata. Niciodata nu am stiut ce trebuie pastrat si ce trebuie aruncat.
O fi acesta un gand bun sau unul rau? Il inghesui intr-un sertar special sau il arunc spre voi? Il inchid cu lacatul sau il trimit la cosul de gunoi? Curatenia mea e un haos. Nerostitele vor sa fuga care unde apuca, rostitele incearca sa se intoarca inapoi, toate se zbat, ma infricoseaza, ma ghidila, ma rascolesc, facandu-ma sa bat campii. Ar fi prea simplu daca am ajunge la o intelegere, dar ratiunea si simtirea nu s-au impacat niciodata prea bine, cel putin nu in cazul meu. As sterge cu buretele auzite, rostite as primi inapoi, iar nerostite le-as asterne undeva, pe paginile moi ale sufletului. Dar gandurile mele se joaca de-a v-ati ascunselea si nu gasesc cuvintele care sa exprime exact ceea ce simt.
Unii spun ca timpul decide fiindca e cel mai bun medicament. In realitate, timpul nu e decat o substnta placebo si tu esti cel care trebuie sa se vindece schimband lucrurile sau dimpotriva, lasandu-le asa cum sunt. Sa strangi in palma o secunda, sa te afunzi intr-un minut, sa mangai o ora, sa imbratisezi o luna, nu poti, desi uneori ai impresia ca timpul se opreste in loc. Totul e o luzie, iar atunci cand cesul se da inapoi cu o ora, nu o castgi. O pierzi atunci cand se face trecerea la ora de vara. Timpul nu il poti avea pe deplin, fiind un concept pe care il investesti si il risipesti, in ciuda faptului ca nu e al tau. Insa a jongla cu ceva ce nu iti apartine e ca si cum ai lupta cu morile de vant.
Asadar, Domnule Timp, spuneti-mi si mie cat va dura aceasta 'curatenie'?!
O fi acesta un gand bun sau unul rau? Il inghesui intr-un sertar special sau il arunc spre voi? Il inchid cu lacatul sau il trimit la cosul de gunoi? Curatenia mea e un haos. Nerostitele vor sa fuga care unde apuca, rostitele incearca sa se intoarca inapoi, toate se zbat, ma infricoseaza, ma ghidila, ma rascolesc, facandu-ma sa bat campii. Ar fi prea simplu daca am ajunge la o intelegere, dar ratiunea si simtirea nu s-au impacat niciodata prea bine, cel putin nu in cazul meu. As sterge cu buretele auzite, rostite as primi inapoi, iar nerostite le-as asterne undeva, pe paginile moi ale sufletului. Dar gandurile mele se joaca de-a v-ati ascunselea si nu gasesc cuvintele care sa exprime exact ceea ce simt.
Unii spun ca timpul decide fiindca e cel mai bun medicament. In realitate, timpul nu e decat o substnta placebo si tu esti cel care trebuie sa se vindece schimband lucrurile sau dimpotriva, lasandu-le asa cum sunt. Sa strangi in palma o secunda, sa te afunzi intr-un minut, sa mangai o ora, sa imbratisezi o luna, nu poti, desi uneori ai impresia ca timpul se opreste in loc. Totul e o luzie, iar atunci cand cesul se da inapoi cu o ora, nu o castgi. O pierzi atunci cand se face trecerea la ora de vara. Timpul nu il poti avea pe deplin, fiind un concept pe care il investesti si il risipesti, in ciuda faptului ca nu e al tau. Insa a jongla cu ceva ce nu iti apartine e ca si cum ai lupta cu morile de vant.
Asadar, Domnule Timp, spuneti-mi si mie cat va dura aceasta 'curatenie'?!
marți, 16 iunie 2009
Suntem ceea ce suntem si meritam
El este Elsipuf!!!Stau si ma intreb : avem libertatea mediatica , avem accesul la informatie, am avut si cred ca mai avem campanii despre drepturile noastre si noi preferam sa fim ignoranti......CHIAR NU VREM SA NE TREZIM?
Sunt atat de dezamagita..dar nu, nu asta e cuvantul..sunt furioasa ...sunt nervoasa si in acelasi timp siderata de ce natie suntem uneori. Nu o data mi-a fost dat sa vad persoane care comenteaza in barba despre un produs, un serviciu sau ceva ce nu ii convine dar niciodata, ma rog, aproape niciodata, atunci cand se produce evenimentul.
Am adormit nitel cand am ajuns acasa ( era si timpul, credeam ca l-am suparat rau pe Mos Ene) si m-m trezit pe la 20.45 si culmea imi era foame!!!!!! Am facut eu inventarul cu ochii mintii si mi-am dat seama ca imi este o pofta nebuna de avocado cu Finn Crisp . La ora asta in Cora, Metro sau .....EXACT in piata aici la Muncii, Piata Volanta. Imi trag pe mine repede o pereche de pantaloni scurti, maieu, trag castile in urechi, chei, bani, telefon si pe Elsipuf si plec. Da, normal ca se uita lumea ciudat la mine, o nebuna cu un ursulet frumooooooos agatat de gat de o ata cu culorile din steagul Suediei. Ajung la piata, ca o precupeata adevarata ma uit, fac un tur..mi-am luat un avocado, nu am putut rezista tentatiei de a nu pleca acasa cu struguri in punga de cumparaturi si NECTARINE. Venenind spre casa mi s-a facut pofta de limonada...zic nu-i bai ca nu am luat lamai din piatza, gasesc acolo langa mine...ma opresc la magazinul amintit, aleg 4 lamai si i le dau "doamnei" sa mi le cantareasca. Sunt o persoana atenta si ma uit mereu ce cumpar, cum cumpar si mai ales la cantar, nu imi place inselaciunea, Si vad ca nici nu intra lamaitele mele in contact cu domnul cantar ca deja el incepuse sa afiseze altceva in afara de 00.00 kg...ma uit, o las pe doamna sa imi calculeze si imi spune 5,8 lei. Ma uit atenta la pretul afisat ( sunt si eu uneori atat de distrata incat nu vad bine, sau poate nu m-am uitat la pretul corect) si imi confirm ca am vazut pretul corect : 5 lei .....nu sunt eu buna la stiintele exacte dar cred ca oricine isi da seama ca 4 lamai de marime potrivita si cu coaja subtire NU AU CUM sa cantareasca mai mult de 1 kg. O intreb pe "ea" : Nu va suparati dar la ce pret sunt? Pai ce, nu vezi? au afisat pretul ! ..zic eu in sinea mea : Shumi..nu te nervoza mama....faci riduri! si mai incerc o lamurire a prostiei mele: Este 5 lei kg, doamna, nu? ma trezesc cu un raspuns: Fatuco da vrei sa iti citesc eu?? si isi da "doamna" niste ochii, plini de fard adunat dezgustator, peste cap.....Casc ochii mari....si-mi zic eu : ei, asta e culmea....si normal ca ....deschid gura: auzi ? te-am luat cu dumneavoastra cu toate ca mai mult de 25 d ani nu ai, te-am intrebat cu respect ce pret au si daca nu ma insel in fisa postului scrie destul de clar ca tebuie sa cunosti preturile si sa stii sa informezi clientii si tu ma iei pe mine de parca eu as fi stat la coltul strazii si tu , Doamna bine, ti-ai facut mila de mine. Ia cheama si tu pe cel care te-a angajat ca nu mi se pare normal sa fiu tratata asa avand in vedere ca eu platesc. Imi ia "doamna" lamaile de pe cantar, le pune langa cantar si se uita la persoana din spatele meu: da? .....HELLO!!!!!! AM DEVENIT INVIZIBILA? A TRECUT HARRY POTTER PE AICI SI MI-A ARUNCAT PELERINA CARE MA FACE INVIZIBILA???? In spate era un "cavaler" care foarte detasat : hai ca eu snt edcat ca ca......si face o pauza a se intelege ca eu sunt cea vizata si cere un pak de tigari si cand sa ii dea restul don`soara ii spune: pastreaza-i tu papusa. Ma uit la ea..si ea in continuare ma trata ca si cum nu eram acolo. Puteam sa plec dar nu! La naiba! asa facem si uite asa suntem tratati apoi pentru ca lor li se pare ca "wow, ce tare am fost" Imi dreg glasul, sperand sa inteleaga conita mea din dosul tejghelei ca nu sunt rabdatoare si ii spun: ai cuva si probleme cu auzul si cu vazul? ca daca e asa poate te pot ajuta si cu un orl-ist si cu un oftalmolog. Si .........exact: incepe educatia mediocra si limitata sa iasa la suprafata: " da marsh fa de aici, nu vei sa cumperi da-i drumul. EEEEEE!!!! pana aici ! nu ma lua tu pe mine ca pe incultii tai cu care esti obinuita ca praf te fac..dar sic: shumi...nu te enerva..nu faci Doamne iarta-ma vre-o prostie ...Si pe cel mai calm ton posibil ii adresesz: Revin la rugamintea de a fi chemt administratorul sau patronul sau cine raspunde de acest magazin. Nu plec pana nu stau de vorba cu cineva! Si ma loveste un raspuns: n-ai decat, la ora asta astepti mult si bine. FRATILOR?????TRAIM INTR_O LUME TAMPITA? Intre timp in magazin mai aparuse 2 doamne, o batranica de aia care e avida dupa scandal si tot repeta: asa ne repede pe toti, dar e aici apropae, venim sa luam ca suntem batrani. Ehhh..pai stai tu domnisoara ca nu e chiar asa....ii spun ca da, iau lamaile, dar sa imi dea bon , ca asa are afisat mare acolo pe perete. Imi bate ea acolo un cod, iese 5,8 ron, imi da lamaile si cu o scarba de aia imi spune :ai vazut ca degeaba te umfli in pene? Iau lamaile si bonul din mana "distinsei doamne", ma dau intr-o parte si ii spun: stii tu? Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. Acum , chiar sunt fericita...si vei vedea de ce. Pun mana pe telefon, ma duc la litera C, il sun , in 30 de minute mi se promite ca vine cineva. Atunci .....m-am linistit..a venit echipa....am cantarit iar lamaile...a fost o amenda..a venit si patronul. Si la intrebarea patronului de ce s-a ajuns aici i-am explicat : "pentru ca stiti sa angajati persoane educate si care cunosc regula pe care o aveti scrisa acolo:"La dispozitia dumneavoastra!". La plecare spun buna seara si ii spun "donsoarei" un zambet si putina amabilitate nu te costa nimic.....!
Am plecat scarbita si ma intrebam cati au reusit sa faca asta? cati atunci cand au o nemultmire suna la OPC?...de ce mergem doar atunci cand gasim sobolani in paine, muste sau alte aberatii......
Dar...traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul ( Iote Mircea, iti folosii si brandul)
Dar asa suntem noi, acceptam sa fim tratati ca ultimii oameni dar nu comentam atunci, comentam dupa ce plecam.....si cu atat ramanem.....
Gata, fug! Poate adorm :)
P.S. Noapte buna si tie pui! Si eu iti veghez somnul!
P.S. Multumesc Dlui C, Cerbulescu;
Late post : CE BUNA ESTE LIMONADA!!! CA ORICE LUCRU PENTRU CARE TRUDESTI MAI MULT!!!!
Locul copilariei mele......
Tata soldat!
Tata pe scaunul nasului!
Parintii mei cand si-au jurat ca doar moartea ii va desparti!! Si asa a fost:(
Mai mare :)) dar tot intre ei!
HE HE HE Eu cu ai mei dragi parinti!
Tata si fiu ( Buni meu si Tati meu)......Mi-e dor de voi!
In 1985, cand iesise buncul meu la pensie, cand eram toti sanatosi, uniti si gandurile ne erau sincere! Fara cearta, fara .......
Vara-miu pe la bunici! Papa buuuuuun!!!!
Cu bunicuta mea prin curte....Sa imi traiasca!
Bunicul meu...Sa mi te tina Dzeu sanatos!
Bunicuta mea.....:((( Sper ca ai grija acolo si de papi si e buni!
Casuta
Curtea
Holul
Dormitorul parintilor
Fosta mea camera
Casa parinteasca
Am plecat in parc sa ma plimb....avusesem o dicutie cu cineva foarte drag referitor la cei care pleaca dintre noi mult prea curand uneori fara sa apucam sa ne luam ramas bun. Am postat cateva poze din copilarie, din casa copilariei mele.....cu persoanele care mi-au marcat copilaria si in acelasi timp mi-au pus pe picioare principiile si valorile morale.
Tata pe scaunul nasului!
Parintii mei cand si-au jurat ca doar moartea ii va desparti!! Si asa a fost:(
Mai mare :)) dar tot intre ei!
HE HE HE Eu cu ai mei dragi parinti!
Tata si fiu ( Buni meu si Tati meu)......Mi-e dor de voi!
In 1985, cand iesise buncul meu la pensie, cand eram toti sanatosi, uniti si gandurile ne erau sincere! Fara cearta, fara .......
Vara-miu pe la bunici! Papa buuuuuun!!!!
Cu bunicuta mea prin curte....Sa imi traiasca!
Bunicul meu...Sa mi te tina Dzeu sanatos!
Bunicuta mea.....:((( Sper ca ai grija acolo si de papi si e buni!
Casuta
Curtea
Holul
Dormitorul parintilor
Fosta mea camera
Casa parinteasca
Am plecat in parc sa ma plimb....avusesem o dicutie cu cineva foarte drag referitor la cei care pleaca dintre noi mult prea curand uneori fara sa apucam sa ne luam ramas bun. Am postat cateva poze din copilarie, din casa copilariei mele.....cu persoanele care mi-au marcat copilaria si in acelasi timp mi-au pus pe picioare principiile si valorile morale.
luni, 15 iunie 2009
15 Iunie.....calatorie in timp
Amintiri din pionerat, generala...
Sunt sigura ca toti va aduceti aminte de zilele de 15 iunie....ziua care dadea startul vacantei de vara, plecarilor la bunici, in concediu, tabere dar si ziua in care plecai mandru cu cartile ale caror taine abia asteptai sa te le aflii iar unii dintre noi mai aveau si coronita pe cap. Imi amintesc cu mult drag perioada claselor primare si generala...emotiile pe care le aveam, papusa ce trebuia sa mi-o aleg dupa serbare ca sa ii pun coronita, plecare cu ai mei la Slanic Moldova....felicitarile bunicilor si chiar si mersul la prajitura cu ei la cofetarie Nufarul, de pe colt, vis a vis de casa de cultura. Imi aduc aminte ca la o serbare , cls a III- a, am recitat poezia "Mama" de George Cosbuc pe scena Caminului Cultural si priveam exact in fereastra pe unde duminica se proiectau filmele; faceam asta ca sa nu ma uit la mama si la tata ca mama deja vazuse ceva soricei prin sala si le dadea nitica apa. Imi mai amintesc cu tristete sfarsitul acelui an scolar....o data cu despartirea de clasa a II a, care nu mai avea secrete fata de noi, ne desparteam si de D-na Dumitriu Natalia- Dna Invatatoare-persoana cu mainile micute si vocea calda cu care ne dojenea ....persoana care ne-a explicat tainele abecedarului si aritmeticii pleca...lasand in urma generatii intregi de copii...era timpul sa se retraga....I-a luat locul Dl. Paduraru Emil(fost elev al Dnei Invatatoare), care nici el nu a stat decat doua trimeste deoarece in decembrie 89 a avut loc Revolutia iar el a fost ales primar...a venit atunci Dna Zorila Dorina si ea a fost cea care m-a si pacalit...ca pana in cls a II - a stiam mereu ca iau premiul I ca micul detectiv mereu o gasea ascunsa..anul de care va povestesc insa...am miscat eu din nas dar degeaba...zilele treceau destul e repede, mama niciodata nu venea cu ceva care sa imi atraga atentia si sa ascunda..bunicii nu imi spuneau nimic.....mai aveam putin si plangeam..dar am spus asta e..probabil nu merit..dar cum sa nu??> Am media 10! Cert e ca in ziua serbarii eram foarte mahnita, imi aduc aminte ca am recitat " Trei, Doamne, si toti trei" - G. Cosbuc.....Am primit atunci cea mai frumoasa coronita, din tranafiri albi si era mare mare si cu muuuuulte frunze de stejar si de altfel am primit si o esarfa alba pe care scria : " Sefa promotiei primare 1991 - Media 10". O mai are si acum mama cred, e mult mai sentimentalista ca mine...stiu ca si carnetul meu e pe undeva pe acasa.... La generala nu mai era aceeasi chestie, nu ii mai priveam prea bine pe ai mei cand veneau la serbare, de mers cu corinita pe cap pana acasa nici nu se punea problema...dar in schimb cand ajungam acasa deja spuneam: am nevoie de papusa..nu mai am papusile..le-am dat si tare mi-ar fi placut sa mai pastrez macar una pentru fetita mea si sa ii arat..mai cateva poze, eram si eu o papusa atunci, si o sa ii arat ce mamica desteapta a avut ......Asta daca voi fii binecuvantata de Dzeu cu o familie si cu copii...sper sa pot reciti peste ani aceste randuri si sa rad de prostia mea de acum...sa ii arat fetiei si baiatului meu ce scriam eu cand visam cu ochii deschisi la ei. Gata..incerc sa inchei aceasta postare dar vreau sa va pun o intrebare:
VA AMINTITI DE:
- Mihaela si Azorel
- Pistruiatul
- Motanul Danila
- Veronica
- Gala Desenului Animat
- Abracadabra
- Ferti-va de Magarus
- Ba da Ba nu
- Maria Mirabela
- Toate panzele sus
- Treceti batalioane romane Carpatii
- Morometii
- Lumea copiilor
- Pacala
- Pupaza din Tei
duminică, 14 iunie 2009
P.S.
Mi-e dor....imi lipsesti....
I`m pleased to know that u wish to be a beter man, but you are already!
"You make me want to be a better man"
......Gimme a reason
Why I'm feeling so blue
Everytime I close my eyes, all I see is you
Gimme a reason
Why I can't feel my heart
Everytime you leave my side, I just fall apart
Gimme a reason
Why I can't concentrate
The world is turning upside down
Spinning round and round
Gimme a reason
Why I now understand
The beauty and simplicity of everything surrounding me
I`m pleased to know that u wish to be a beter man, but you are already!
"You make me want to be a better man"
......Gimme a reason
Why I'm feeling so blue
Everytime I close my eyes, all I see is you
Gimme a reason
Why I can't feel my heart
Everytime you leave my side, I just fall apart
Gimme a reason
Why I can't concentrate
The world is turning upside down
Spinning round and round
Gimme a reason
Why I now understand
The beauty and simplicity of everything surrounding me
Soare de iunie
Ma gandeam azi dimineata ce fac azi, unde ma duc....Mi-am adus aminte de surpriza de ieri facuta lui bro al meu...Am iesit in oras cu el si cu Visu..Urc in masina si Bogdan imi spune ca fata am vrut sa mergem la mare dar nu vrea visu...ca cica e tarziu! Hai maih bro..si tu te iei dupa iei? HAI SA NE TRAIM VIATA!!!! Trece pe langa noi!!!!!...intoarce si hai pe autostrada, ce o sa faca Visu? o sa sara din masina??? Visu avea ceva ciudat in privire si insista cu Cismigiu lui si cu sucul de acolo..ca el vrea pe terasa si apoi vedem noi ce facem....ne-am dus in Cismigiu...Offf! cat de frumos e sa mergi in parc sa te plimbi, sa te uiti la oamenii din jurul tau. Faceam exercitii uitandu-ma la perechile care mergeau de mana si sa spun de cand sunt impreuna, daca sunt fericiti, daca li se vede in ochi sclipirea aia care doar un om indragostit o are.....
visu ne tragea dupa el...hai ca stiu eu exact la ce terasa vreau sa beau suc...hai sa mergem..Simo.....hai, nu mai casca gura! Bogdane..nu te mai uita dupa lebede ...mi-e sete.....Ajungem si la terasa , cautam o masa..Visu tot tragea intr-o parte a terasei..pana la urma ne-am asezat noi la masa si a inceput nebunia , parca eram pusi pe speed..eu vroiam apa, bro urla sa mergem la mare..am intervenit si eu: maaaaa, haideti sa mergem, papam o pizza la "La scoica", mergem pe malul m arii....Visu nimic , parca era lipit de terasa aia ..vine chelnerul: va servim cu ceva? Noi in discutii aprinse ce si cum si zic: lasa-ne 2 minute si revii, da?..pleaca ala din stanga vine unu in dreapta care bolmajea ceva acolo dar nu intelegea nimeni..avea si un zambet cam ciudat pe fata......Visu era fotograf..facea poze, radea....ne uitam mai atent la ala care spunea nu stiu ce sa ne mutam..ca are cineva o surpriza pentru noi..visu se uita la Barbie( prietena lui)..eu ma uit la chelner....bogdan intreaba: Cine sa se mute? asta nu stiu, unu din voi..toti...cum vreti....eu: ma nene esti normal? ce naiba spui acolo. Repeta clar si raspicat daca stii sa vorbesti...Se uita el la mine..un zambet de ...(ma abtin) pe fata si : va roaga o doamna sa va mutati la o alta masa..ca are o surpriza pentru voi. E drept ca atunci cand am intrat in terasa am vazut o doamna cu o palarie alba, ochelari de soare, super aranjata ca i-a facut cu mana lu visu si deja mustaceam : SCANDAL..sa vezi ce si-o ia visu..dar de unde? Visu e primul care se ridica si HAI MAH!!!! Il las pe Visu sa o ia inainte, ma uit la bro..el: lasa-l fata pe asta sa se duca si apoi merem si noi..il vedem pe asta si pe barbie cu curaj plecand spre alta masa...ma uit la bro, mergem si noi ....iar vine nenea zambaretu si ne spune ca sa luam loc ca o doamna cu o palarie are o surpriza..ma uit la visu si il intreb: bah, stii ceva? ce dreaq se intampla? Bogdan: Suntem la camera ascunsa?....si ma uit spre tipa cu palarie, unghii im-ecabile, o tigara slims in mana....bro nu mai rezista si cica: ma, da eu sunt papusa cuiva, ma pune una sa ma asez si eu ma asez, stai fata ca ma duc sa vad ce vrea aia......momentele alea....visu porneste camera sa filmeze, barbie scoate telefonul...ma uit dupa Bogdan....intra in vorba cu doamna...NU! NU SE POATE!!! TIPA SE RIDICA.....IL IMBRATISEAZA....ISI DA PALARIA JOS...E ELSI....Bogdan al meu se inmoaie tot, Visu radea.....mai avea putin si plangea bro.....o ia in brate...o saruta.....pe chipul lui o fericire si in acelasi timp uimirea.....mergem spre masa, o pupam si noi....si ne asezam.Bogdan: Matza? cand ai venit din Suedia? Eu te asteptam luni...matza..ai facut tu asta pentru mine?? Deci asa Visule, imi faci de astea-spune bro fericit....Visu avea un zambet pe fata si era in culmea fericirii!...comandam ceva si ne linistim.....Ma uit la Bogdhy si Elsi...privirile lor aveau acea stralucire in ochi...ma uit la Visu si la Barbie..isi faceau si ei poze singuri..isi zambeau...Eu ce naiba caut aici?.....Suna telefonul...era Vali...hai mah, vino si tu sa nu ii mai vad pe astia cu ochii pierduti ca ma apuca nervii...ii povestim ce si cum...rade vali si apoi ii spune lui Bogdhy: sa inteleg man ca de acum la birou iar vii cu ochii cat cepele...Ma uit la colegii lui Bogdan..sunt super ok si chiar tin la ei....e atat de frumos sa treci peste o relatie de colegialitate si sa infiripi o prietenie....
Am plecat spre casa..i-am lasat pe visu si pe barbie sa mearga cu vali, eu am mers cu elsi in masina si bogdan singur....la fiecare stop bogdhy avea mana afara , ridicata si ii facea semn..Elsi o scotea si ea...ce frumos...ma bucur pentru ei...si ii si invidiez putin..dar nu invidia aia uracioasa..ci ..nu stiu sa o explic...mai bine o las asa.....
Oficial au inceput surprizele pentru Bogdhy!!!! De acum Bogdhy o sa ai inca 29 d surprize!!!! D acum pana la sf. lunii iunie vei fi surprins placut de noi, cei care te iubim si care iti multumim in felul nostru ca ne esti alaturi, ca ne scoti din stari letargice , ca tipi si te bucuri ca un copil cand jucam ceva, ca la carti iti trec niste pedepse prin cap de ne lasi cu gura cascata.....Acum ...lasa-ma sa cred ca am jucat carti, eu am castigat si iti dau o pedeapsa: SA FII MEREU FERICIT, SA ZAMBESTI MEREU SI SA ITI EXPRIMI SENTIMENTELE ASA CUM O FACI, NECENZURAT..SA FII
MEREU CUM NE-AI OBISNUIT SI SA NE FII SANATOS!!!!!!!! Pedeapsa trebuie implinita..sa nu uiti..iti dau termen 100 d ani...si daca poti si dupa aia si mai bine!!!
Later edit ( 25.06.2009) - Da, rectific..."bhro: bre eu i-am zi lu ala
bhro: sa mai astept 2 min
bhro: sa ne hotaram"
Aripi frante
Intr-o seara de vara calduroasa, cand apele curgeau desi aerul conditionat mergea la maxim, cand forfota orasului se linistea ea era singura, gandindu-se la el si la comportamentul lui, la primele zile din idila lor si la momentele frumoase petrecut cu el...ii daduse de inteles ca e matur, ca e hotarat dar in acelasi timp il simtea ca fuge de ceva si nu intelegea de ce.
Lua telefonul in mana si se gandi iar degetele incepura sa ii curga pe tastele telefonului..sa il sune, sa ii scrie? sa ils une? sa ii trimita une-mail? Ce a avansat si lumea asta..acum ai atatea mijloace de comunicare si totusi ea nu stie pe care sa il aleaga..
Incepuse sa scrie: " Iubitule, in ultimele zile m-ai facut sa revin in copilarie si pentru asta-ti multumesc! m-ai facut sa rad amintindu-mi de diverse jocuri ale dragostei ce-mi invaluiau frumoasa varsta de nu mai mult de 18 ani dar am revenit brusc la realitate cand mi-am dat seama ca nu mai sunt inconjurata de copii de varsta mea ,ci de persoane mature care intemeiaza familii, aduc pe lume copii si inteleg sensul vietii mai frumos in 3 decat de unul singur; asadar, am crescut, in timp mi-am dat seama ce as vrea, iar acum mi-am constientizat menirea si stiu clar ce-mi lipseste in viata, o familie. Nu mai vreau si nu mai pot sa trec cu vederea varsta si sunt tot mai obosita sa dau curs intalnirilor nevinovate soldate cu esec sau si mai rau sa dau curs flirturilor de weekend. Ca o concluzie a gandurilor mele, te voi ruga si pe tine sa cugeti la ceea ce-ti lipseste tie cu adevarat in viata si sa-mi raspunzi adecvat. Daca nu putem fi pe aceeasi lungime de unda iar discutiile ipotetice din primele zile au fost doar un sah cu sufletul meu,atunci sah mat!!!!"..a apasat sent si si-a asezat capul pe perna...nu se asteapta la raspuns, nu crede ca va primi un raspuns! Ar avea pretentii mari sa creada ca el stie ce vrea.
Dimineata a plecat la munca si viata ei a capatat o alta valoare: stia ca daca vrea ceva in viata trebuie sa fie hotarata, sa lupte pentru ce vrea, sa spuna ce vrea si mai ales sa fie sigura ca isi doreste ceea ce cauta!
LE: raspunsul a venit.
Lua telefonul in mana si se gandi iar degetele incepura sa ii curga pe tastele telefonului..sa il sune, sa ii scrie? sa ils une? sa ii trimita une-mail? Ce a avansat si lumea asta..acum ai atatea mijloace de comunicare si totusi ea nu stie pe care sa il aleaga..
Incepuse sa scrie: " Iubitule, in ultimele zile m-ai facut sa revin in copilarie si pentru asta-ti multumesc! m-ai facut sa rad amintindu-mi de diverse jocuri ale dragostei ce-mi invaluiau frumoasa varsta de nu mai mult de 18 ani dar am revenit brusc la realitate cand mi-am dat seama ca nu mai sunt inconjurata de copii de varsta mea ,ci de persoane mature care intemeiaza familii, aduc pe lume copii si inteleg sensul vietii mai frumos in 3 decat de unul singur; asadar, am crescut, in timp mi-am dat seama ce as vrea, iar acum mi-am constientizat menirea si stiu clar ce-mi lipseste in viata, o familie. Nu mai vreau si nu mai pot sa trec cu vederea varsta si sunt tot mai obosita sa dau curs intalnirilor nevinovate soldate cu esec sau si mai rau sa dau curs flirturilor de weekend. Ca o concluzie a gandurilor mele, te voi ruga si pe tine sa cugeti la ceea ce-ti lipseste tie cu adevarat in viata si sa-mi raspunzi adecvat. Daca nu putem fi pe aceeasi lungime de unda iar discutiile ipotetice din primele zile au fost doar un sah cu sufletul meu,atunci sah mat!!!!"..a apasat sent si si-a asezat capul pe perna...nu se asteapta la raspuns, nu crede ca va primi un raspuns! Ar avea pretentii mari sa creada ca el stie ce vrea.
Dimineata a plecat la munca si viata ei a capatat o alta valoare: stia ca daca vrea ceva in viata trebuie sa fie hotarata, sa lupte pentru ce vrea, sa spuna ce vrea si mai ales sa fie sigura ca isi doreste ceea ce cauta!
LE: raspunsul a venit.
..........Nostalgia aia caramelizata din care rezulta un zambet tamp in colțul gurii.....
Stau de minute bune cu degetele lipite de taste, cu ecranul asta aproape gol in fata gata sa scriu un mic roman despre fericirea mea. Numai ca... nu prea-mi vin cuvintele potrivite.
As putea sa renunt, am atatea de facut. De scris, de citit, de periat, de pus la cuptor, de maturat, de pieptanat, de mancat si de baut, dar nu-mi vine, cum naiba...e doar 2.03..normal ca noaptea.. Prefer sa stau asa, cu adierea vantului asta rece care-mi intra in papucii de casa, cu televizorul care vorbeste singur despre razboaie indepartate, cu degetele amortite si cu creierul anesteziat.
Imi vin numai superlative in cap. De multe zile. Imi dau seama c-ar fi complet stupid si inutil sa le insir aici, dar asta simt. Totul e foarte, extrem de, cel mai, super, nemai...Dac-as trai intr-un film absurd, mi-ar placea sa mai zabovesc un pic in zilele astea. Cand totul se schimba, cate-un milimetru pe minut, cand ma indrept spre lucruri pe care le astept de-atata vreme incat uneori mi-e aproape imposibil sa accept ca ele chiar pot exista, pot fi simtite.....
Ce faci cand simti atat de mult incat pur si simplu tot ce stii sa folosesti ca mijloc de exprimare nu-ti mai ajunge? Cand ti se pare ca nici cea mai dureroasa strangere in brate, nici cele mai scurte si percutante vorbe, nici cel mai apasat sarut, nici cea mai umeda privire, nici cel mai adanc suspin, nici toate la un loc nu cuprind ce simti?
Ce faci atunci?
Platesti un avion sa-ti plimbe sentimentele pe cer? Scrii o poezie? Desenezi cu rujul pe-un perete o inima rosie? Plangi de unul singur, sperand ca o sa mai tina macar o vreme? Suni un prieten sa-i povestesti? Scrii un post pe blog, zbatandu-te sa pui in citeva rinduri ceva ce nici imaginatia ta nu cuprinde prea bine? Ok, dar cum naiba o faci, fiindca vorbele nu-ti mai ajung demult... Toate vorbele pe care le stii sunt dintrodata prea mici, prea simple, complet nefolositoare. Si atunci ce faci?
Stii fazele alea din filme, cand el face un gest nebunesc pentru ea, sau ea face un gest nebunesc pentru el, sau amindoi fac un gest nebunesc impreuna? Cand iti dau lacrimile si ti se stringe stomacul doar vazand atata fericire la un loc? Si cand te intrebi de ce naiba fazele astea perfect inspirate se intimpla doar in filme? Ei bine, uneori fazele astea se intimpla si in vietile noastre adevarate. Alteori insa, nu. Depinde cum privim....si eu am privit toate astea ca pe o strafulgerare care imi arata ca mai sunt oameni ca mine, ca mai sunt care iubesc muzica buna si care inca mai viseaza sa mearga cu masina, sa opreasca, sa faca dragoste pe un camp, pe un pod, pe trunchiul unui copac.....Da..e cert ca TU imi dai aceasta stare si mai ales ca in acest week-end te-am luat cu mine peste tot...stiam ca esti cu mine...acolo..in suflet..si ma lasai sa ma alint...
Pana nu de mult, prin februarie, imi impacasem mintea ca asta e...nu mai pot spera ca o sa zambesc din suflet si o sa rad cu gura pana la urechi din cauza unui barbat...ai venit tu si mi-ai aratat cum e.....nu mai cedeam ca e cineva care sa asculte alifantis, colibri, vaya con dios, berti,
Stau de minute bune cu degetele lipite de taste, cu ecranul asta aproape gol in fata gata sa scriu un mic roman despre fericirea mea. Numai ca... nu prea-mi vin cuvintele potrivite.
As putea sa renunt, am atatea de facut. De scris, de citit, de periat, de pus la cuptor, de maturat, de pieptanat, de mancat si de baut, dar nu-mi vine, cum naiba...e doar 2.03..normal ca noaptea.. Prefer sa stau asa, cu adierea vantului asta rece care-mi intra in papucii de casa, cu televizorul care vorbeste singur despre razboaie indepartate, cu degetele amortite si cu creierul anesteziat.
Imi vin numai superlative in cap. De multe zile. Imi dau seama c-ar fi complet stupid si inutil sa le insir aici, dar asta simt. Totul e foarte, extrem de, cel mai, super, nemai...Dac-as trai intr-un film absurd, mi-ar placea sa mai zabovesc un pic in zilele astea. Cand totul se schimba, cate-un milimetru pe minut, cand ma indrept spre lucruri pe care le astept de-atata vreme incat uneori mi-e aproape imposibil sa accept ca ele chiar pot exista, pot fi simtite.....
Ce faci cand simti atat de mult incat pur si simplu tot ce stii sa folosesti ca mijloc de exprimare nu-ti mai ajunge? Cand ti se pare ca nici cea mai dureroasa strangere in brate, nici cele mai scurte si percutante vorbe, nici cel mai apasat sarut, nici cea mai umeda privire, nici cel mai adanc suspin, nici toate la un loc nu cuprind ce simti?
Ce faci atunci?
Platesti un avion sa-ti plimbe sentimentele pe cer? Scrii o poezie? Desenezi cu rujul pe-un perete o inima rosie? Plangi de unul singur, sperand ca o sa mai tina macar o vreme? Suni un prieten sa-i povestesti? Scrii un post pe blog, zbatandu-te sa pui in citeva rinduri ceva ce nici imaginatia ta nu cuprinde prea bine? Ok, dar cum naiba o faci, fiindca vorbele nu-ti mai ajung demult... Toate vorbele pe care le stii sunt dintrodata prea mici, prea simple, complet nefolositoare. Si atunci ce faci?
Stii fazele alea din filme, cand el face un gest nebunesc pentru ea, sau ea face un gest nebunesc pentru el, sau amindoi fac un gest nebunesc impreuna? Cand iti dau lacrimile si ti se stringe stomacul doar vazand atata fericire la un loc? Si cand te intrebi de ce naiba fazele astea perfect inspirate se intimpla doar in filme? Ei bine, uneori fazele astea se intimpla si in vietile noastre adevarate. Alteori insa, nu. Depinde cum privim....si eu am privit toate astea ca pe o strafulgerare care imi arata ca mai sunt oameni ca mine, ca mai sunt care iubesc muzica buna si care inca mai viseaza sa mearga cu masina, sa opreasca, sa faca dragoste pe un camp, pe un pod, pe trunchiul unui copac.....Da..e cert ca TU imi dai aceasta stare si mai ales ca in acest week-end te-am luat cu mine peste tot...stiam ca esti cu mine...acolo..in suflet..si ma lasai sa ma alint...
Pana nu de mult, prin februarie, imi impacasem mintea ca asta e...nu mai pot spera ca o sa zambesc din suflet si o sa rad cu gura pana la urechi din cauza unui barbat...ai venit tu si mi-ai aratat cum e.....nu mai cedeam ca e cineva care sa asculte alifantis, colibri, vaya con dios, berti,
sâmbătă, 13 iunie 2009
pai nu vezi tu si prin ochii mei?
Am stat minute, ore sa incep sa scriu....am inchis si am spus ca nu, nu scriu acum..reveneam si imi spuneam ca trebuie sa scriu....m-ai rugat sa scriu, mi-ai spus ca vrei sa citesti...ca iti place cum scriu...si eu incerc sa ma ascund, sa fug sa constientizez ca probabil este un vis mult prea frumos ca sa mi se intample mie...auzeam in jurul meu intreabari retorice: "cum e posibil acum?". " de ce acum?", "unde erai acum ceva ani?"
Am revenit dupa 4 ore...in ritmul asta probabil voi termina postarea luna viitoare..sau la anul..sau niciodata! De mica am fost invatata ce e bine si ce e gresit...am fost invatata sa nu vorbesc cu gura plina, am fost invatata sa salut oamenii care trec pe langa mine, sa cedez locul in autobuz unor persoane care au mai mare nevoie, sa nu mint si sa nu ma joc cu oamenii, sa nu doresc ceva ce nu e al meu.... , sa nu visez cu ochii deschisi, sa am mereu grija de cei din jurul meu, sa nu uit niciodata familia, locul de unde am plecat...... Erau momente cand participam la discutii ale "oamenilor mari" si ii auzeam discutand despre lucruri TOTAL NEPERMISE...culmea...acum cateva minute imi veneau atat de multe in minte...acum..goooool...nu stiu prin ce as putea sa exemplific....
Nu, nu sunt trista , dimpotriva, am o bucurie interioara si simt ca as avea aripi..acum cred ca daca o fi sa zbor pana la malul marii, sa ii simt valurile si apoi sa ma intorc....pot sa o fac...daca vreau sa merg in varf de munte si sa stau sa ascult linistea padurii intunecate...pot...dar nu pot accepta un lucru...DE CE ACUM? DE CE MIE? DE CE ASA?......soarta? nu...daca era soarta nu se intampla asa.....destin? ...nu ca daca era destin pasii imi erau purtati de mai mult timp catre aceasta lume.....zambesc acum...imi imaginez o fata rasfatata care e intrebata ce inghetata vrea si ea se alinta...si se uita...si se gandeste ca primeste inghetata si apoi merg in parc, imi trece prin fata ochilor pentru un moment un drum..drept.....o masina ...ea ii mangaie parul...el ii canta "my way"....offf...vise....dorinte...dar...mereu ce e bun si frumos si iti place si te face sa zambesti din suflet....e interzis!!
-Stinge lumina si aprinde-ma..
-Dar ma grabesc sa traiesc!
-Nu am chef azi...
-Dar am doar soare prin vene!
-Incep sa pierd...
-Dar e un om c-o chitara uitata la gat undeva!
-Undeva in vama?
-Nu,pe strazi albastre.
Zgarie-mi o coloana vertebrala, apoi sufla-mi un fior prin ea....unul rece....imagineaza-ti vertebrele-clape ale pianului si canta surasul meu cand te zaresc pe tine....alearga cu degetele pe ea si fa din vertebre un tobogan....iti dau voie sa le saruti..(doar o data). Dupa recita-mi filmul lor, dar cel cu happy-end!!!Invate-le sa danseze vals si cha-cha! Te rog arata-le tu cum se scoata radical din "196 iunie" si spune-le ca trebuie sa se spele pe dinti dupa fiecare masa. Vertebrele vor sa le spui povesti cu zmei si feti frumosi, amesteca-le si modeleaza-mi o inima....nu vezi ca ti-a iesit un mar? mai incearca.....asa....acum seamana putin. Stai!!!m-am razgandit!!!fa-mi un disc din ele....da pentru patefon....vertebrele inca mai cred in lumanari parfumate.....transforma-le la loc in coloana......uite! ele reprezinta metroul nostru care ne va duce in vama.....nu-ti ramane decat sa-mi colinzi vertebrele in secunda 43!stai!nu vreau orice cantec,ci "I remember" de la Damien Rice....
...si exista momente in care destinul ne demonstreaza ca sforile sunt inca la el.si exista momente in care ne dam seama ca "maine" poate nu va mai fi.si exista momente in care realizam ca "a fi sanatos" inseamna cat toate celelalte cuvinte din dictionar.
Nu o sa recitesc ceea ce am scris...dau direct pe publicati postare..si gata..sper...imi doresc si vreau sa inteleg si eu ceva...si poate si voi!
Am revenit dupa 4 ore...in ritmul asta probabil voi termina postarea luna viitoare..sau la anul..sau niciodata! De mica am fost invatata ce e bine si ce e gresit...am fost invatata sa nu vorbesc cu gura plina, am fost invatata sa salut oamenii care trec pe langa mine, sa cedez locul in autobuz unor persoane care au mai mare nevoie, sa nu mint si sa nu ma joc cu oamenii, sa nu doresc ceva ce nu e al meu.... , sa nu visez cu ochii deschisi, sa am mereu grija de cei din jurul meu, sa nu uit niciodata familia, locul de unde am plecat...... Erau momente cand participam la discutii ale "oamenilor mari" si ii auzeam discutand despre lucruri TOTAL NEPERMISE...culmea...acum cateva minute imi veneau atat de multe in minte...acum..goooool...nu stiu prin ce as putea sa exemplific....
Nu, nu sunt trista , dimpotriva, am o bucurie interioara si simt ca as avea aripi..acum cred ca daca o fi sa zbor pana la malul marii, sa ii simt valurile si apoi sa ma intorc....pot sa o fac...daca vreau sa merg in varf de munte si sa stau sa ascult linistea padurii intunecate...pot...dar nu pot accepta un lucru...DE CE ACUM? DE CE MIE? DE CE ASA?......soarta? nu...daca era soarta nu se intampla asa.....destin? ...nu ca daca era destin pasii imi erau purtati de mai mult timp catre aceasta lume.....zambesc acum...imi imaginez o fata rasfatata care e intrebata ce inghetata vrea si ea se alinta...si se uita...si se gandeste ca primeste inghetata si apoi merg in parc, imi trece prin fata ochilor pentru un moment un drum..drept.....o masina ...ea ii mangaie parul...el ii canta "my way"....offf...vise....dorinte...dar...mereu ce e bun si frumos si iti place si te face sa zambesti din suflet....e interzis!!
-Stinge lumina si aprinde-ma..
-Dar ma grabesc sa traiesc!
-Nu am chef azi...
-Dar am doar soare prin vene!
-Incep sa pierd...
-Dar e un om c-o chitara uitata la gat undeva!
-Undeva in vama?
-Nu,pe strazi albastre.
Zgarie-mi o coloana vertebrala, apoi sufla-mi un fior prin ea....unul rece....imagineaza-ti vertebrele-clape ale pianului si canta surasul meu cand te zaresc pe tine....alearga cu degetele pe ea si fa din vertebre un tobogan....iti dau voie sa le saruti..(doar o data). Dupa recita-mi filmul lor, dar cel cu happy-end!!!Invate-le sa danseze vals si cha-cha! Te rog arata-le tu cum se scoata radical din "196 iunie" si spune-le ca trebuie sa se spele pe dinti dupa fiecare masa. Vertebrele vor sa le spui povesti cu zmei si feti frumosi, amesteca-le si modeleaza-mi o inima....nu vezi ca ti-a iesit un mar? mai incearca.....asa....acum seamana putin. Stai!!!m-am razgandit!!!fa-mi un disc din ele....da pentru patefon....vertebrele inca mai cred in lumanari parfumate.....transforma-le la loc in coloana......uite! ele reprezinta metroul nostru care ne va duce in vama.....nu-ti ramane decat sa-mi colinzi vertebrele in secunda 43!stai!nu vreau orice cantec,ci "I remember" de la Damien Rice....
...si exista momente in care destinul ne demonstreaza ca sforile sunt inca la el.si exista momente in care ne dam seama ca "maine" poate nu va mai fi.si exista momente in care realizam ca "a fi sanatos" inseamna cat toate celelalte cuvinte din dictionar.
Nu o sa recitesc ceea ce am scris...dau direct pe publicati postare..si gata..sper...imi doresc si vreau sa inteleg si eu ceva...si poate si voi!
miercuri, 10 iunie 2009
: declar ca va iubesc! ( ziua petrecerii nu e aceasta, sunt departe acum..dar acum vreau sa postez)
..... si privesc monitorul de mult timp....ma uit la mesaje....apoi la pozele facute alaturi de prieteni...am deschis folderul "Munca pics"....dar am simtit nevoia sa fac ceva..sa dau un click dreapta si rename.....a devenit "Prieteni munca"....dau slide si apar pozele....primele poze sunt cele din 7 noiembrie...abia intrasem in mijlocul lor...ii analizez pe toti si zambesc. Despre fiecare am o amintire frumoasa, fieacare si-a pus amprenta in sufletul meu! Niciodata nu am avut probleme sa ma integrez intr-un colectiv, imi place sa cred ca sunt sociabila si mereu am incercat sa raspund pozitiv cand mi s-a cerut ajutorul, sa imi dau parerea cand mi-a fost ceruta.
Azi am avut sentimentul ca i-am pierdut, ca nu vom mai bea ciocolata calda impreuna, ca nu voi mai manca cu ei in bucatarie...si sa ne certam pe cele doua scaune...sa ii sun si sa ii intreb ce fac...sa le organizez iesiri, sa mergem la munte, la mare, la o bataie cu zapada.....Gandurile imi fugeau prin cap de parca erau la un concurs de atletism, proba viteza...Vroiam sa imi amintesc TOT ce ma leaga de ei....Prima zi ...a debutat cu un tur al institutului..m-au luat de mana o pereche de ochi calzi si sinceri si m-a plimbat prin toate birourile : Ea este noua colega, Simona! Ce usor le era lor...un nume de retinut...eu..eu am incercat emotia de cand am intrat intr-o clasa cu 28 de elevi si singura mea teama era ca nu o sa le retin numele....Era intr-o zi de joi, de doi...si un soare afara....dupa ce am facut turul m-am asezat la birou si incercam sa vad ce am retinut...dar in cateva zile deja radeam, glumeam si mergeam cu placere la munca....nu mergeam cu nervi, nu ma trezeam spunand: ooo, nu...nu mai vreau!!!! Ajungeam acolo si eram un curtea prietenilor....IMI PLACEA!!!! si acum am ajuns sa iubesc colectivul in care sunt....Imi aduc aminte uimirea baietilor cand am trimis e-mailul cu propunerea sa jucam fotbal, sa inchiriem teren...Emil si Simi erau de acord, Cosmin promitea galerie....Steluta se alatura lui Cosmin iar in echipa mai semnau adeziunea Andrei, Mihai, Claudiu, Petre si chiar si Cip! Normal ca si eu eram tot in echipa.....Primesc un e-mail cu scuze de neprezentare la interviu, pierduse trenul saraca..si ma intrebam cu Alexandra: Cum ma? sa stii ca ai interviu si sa nu vii...sa fii atat de zapacit?...la cateva zile a aparut......noi toti eram carcotasi si asteptam sa o vedem..sa ne dam cu pararea despre cea care, probabil, urma sa intre in echipa noastra......Se faceau presupuneri ....dar ea......normal ca a intrecut orice asteptare...si uite asa ne-am adaugat in echipa inca un razes din Iasi....Noi ii spunem Foantza...(ea cica ar purta numele de Alina:) ......si cum intra ea in gasca...cum au inceput poreclele;)) ( stai linistita Fontzi:D nu le spun...nu de alta dar nu mi le mai amintesc =)) )......intr-o alta zi apare o tipa....cu un par blond si nu prea....imbracata casual...hmm..asta ce o mai vrea?....isi lasa CV si pleaca...noi..carcotasele deja il luasem la puricat....si am inceput : "ia uita-te mah la asta.....master in Uk si ..WOW...doctorand in SUA? Frate....asta e fitzoasa...sa o vedeti voi..a stat ea la Hawai si acum vine la noi...Eeeeeee si apare Irina la munca...la inceput asa..mai timida dar apoi s-a adaugat si ea grupului din bucatarie ( deci inca o portie de mancare in plus, inca un fel pentru noi....porcusorii de insomar)... se apropie 1 Decembrie...toti happy ca e zi libera..noi tremuram toti, urma primul meu hop alaturi de ei... Exit-Poll-ul..dar nu imi era frica, aveam echipa puternica..a trecut si 30 noiembrie....aaaaaaaaaa..dar am uitat.....cred ca acum toti colegii stiu unde stau....si Fontzi!!! NU, nu stau pe 7 noiembrie 79...si da "Stetula"...inteleg perfect ce spui dar te superi ca nu pot sa constientizez? Deh...shit happends:).....Se apropia Craciunul..hai!!! la munte..se pune Simona....baga mail : gasca munte....dar gasca....avea planuri...am iesit la restaurant in schimb....Karaoke...si Dnul Firu cantand :"cine-a pus carciuma-n drum/Ala n-a fost om nebun/Simona Pascu se numea si la Insomar lucra" ....am cantat si eu....=)) Dan Spataru - Tigancusa Tigancusa....nu, nu au fugit prietenii mei si nu, nu au oprit muzica, aveau de ce sa o faca....Doar le dadusem diplome.....de Ofiter, Panseluta, Mister Insomar, Miss Insomar, Fiul Tarnului Roman....eu era sa primesc Miss Calca pe Cadavre....dar am trisat..nu mi-a placut..am luat Miss Musculo...Sorry Irina...stiu..ca te refereai la faptul ca asa ma vedeai...puternica..si trecand peste tot pentru a-mi atinge scopul...Aaaaaa..Irina a avut diploma de Mandarin Chuky..voi va mai amintiti si restul? Va rog sa ma completati:))...stai linistita Fontzi, nu spun cum pontezi:D Ohhhh nu, nu se poate sa nu spun asta:)) In metrou...spre restaurant..in decembrie..ce auzi? Colinde...si normal..cum? hai sa facem un ban gramada:))) si le-am spus colegilor: lasa, platesc eu si am inceput sa colind=)) Nu va ganditi ca am mers in tot metroul...dar colegii mei da=)) Petre deja nu mai era langa mine, Mihai se cauta in buzunare....Dnul Firu se retrasese putin si si-a asezat mai bine sapcacica nu ma cunosteau..vazand ca eu rad si cant ( si nu am voce) s-au gandit dragii de ei si ...mi-au rasplatit efortul si spectacolul cu monezi:)) dar in acelasi timp au si realizat: Doamne.....ce nebuna ne-a venit =))))))) Da, Mihai mi-a dat 50 d bani, Andrei undeva la 30 si restul ce aveau si ei pe acolo=)) ...numai sa tac!!!!Andrei..saracul:) frumos imbracat, pregatit de petrecere..dar ops...ghinion...s-au rupt pantalonii...noroc ca aveai fete langa tine:) atunci la xmas party am aflat si de plecarea Stelutei...si am facut-o putin sa planga....cred ca suntem niste plangaciosi toti=)) .
Au trecut sarbatorile..am inceput munca again...aceeasi prieteni...mai putin cu o persoana: Steluta!....nu am apucat noi prea bine sa ne dezmeticim ca a venit Sf. Ion si l-am sarbatorit pe Dnul Ghergut- cea mai calma persoana pe care am vazut-o ever! Parol...cu o blandete in glas si o vorba calda- ne-a cinstit cu prajiturele , vin si bere...eeeee...asteptam acum si 2010 :). Imi amintesc primul memo trimis...venit inapoi de la Dnul Ghergut cu rectificari...a pus Simona mana, l-a refacut si apoi predat in mail...mandra....Nu stiu daca am apucat sa va multumesc..dar oricum o mai fac acum inca o data: Va multumesc!...zilele treceau...in institut zarva..se apropia ziua cand "Agenda Politica 2009" devenea prezent.....incepuse nebunia....schimbam mailuri zilnice cu cei de la Realitatea, vreau aia....Simona, am nevoie de OK...Simion ce zici? e ok? Malin..ce spui de invitatii? Intalnire la Realitatea...ultimele amanunte....primirea spoturilor tv care anuntau evenimentul...trimiterea lor catre sef...asteptarea ok-ului..emotiile se adunau...TREBUIA SA IASA BINE! imi repetam asta si a venit si ziua aceea...cu o zi inainte l-am luat pe husband de aripa si hai la cumparaturi sa imi iau ceva pentru marea zi:)) Multumesc Petre! va dati seama ca am intrat in cateva magazine...m-am enervat si am spus gata..iau ce vad si gata..nu ma ametesc eu pe aici...Husband:lasa mah...pune si iti cauta..sunt obisnuit...am luat ce mi-a picat in mana...a doua zi...vine Robert, ma ia de acasa...emotii... ma vad cu Fontzi si cu Raluca..ca niste adevarat dive...incepe nebunia: verificari mape presa, asezarea lor, l-am dus pe Delica sa mi-l conectez la plasme.....Off....camasa...decoltata...ce ma fac? sunam...si trezim pe Ralucuta Panseluta...fata..help me!!!! o camasa alba....nu decoltata....saracuta...venit cu camasa..( Offff....trage-ma de par, de mana, de nas sa ti-o aduc! Multumesc RLK )....Raluca Popa si Fontzi....la intrare..luati lista de confirmari...ala acolo, ala acolo..cartile de vizita de la presa si personalitati....le luam noi..le dam apoi la Realitatea...trece si asta...nici nu rasuflam bine ca se apropia de final proiectul " Alegeri 2008"....Operativele de luni....la ora 10.30 ma ascund in sala de consiliu....ii admir pe cei de acolo...Dl Boda mereu primul...Dl. Profesor Pasti - exemplul de persoana care daca vrea sa spuna ceva spune chintesenta, o dovada de admirat a stapanirii de sine, mereu cu zambetul pe buze...Acum este in biroul de langa mine...este mai aproape..ne vedem zilnic...si mi-a dat un sfat vis a vis de un pix de la papi: "Lucururile astea le tii acasa, nu mai veni cu ele....ca fara sa vrei le pierzi si nu conteaza valoarea lor materiala dar cea sentimentala este de nepretuit." Va multumesc! Nu va mai cer nimic de azi inainte:) nici 1 ron si nici 10 ooo ron...Sunt sigura ca studentii Dvs. va admira ( de fapt, stiu din sursele proprii). Felicitari!
Weeknd la munte ....distractie....Super Mega Petrecere : papanasi, PIZZA, chipsurile luate de Cip:D si ciocarlia interpretata tot de el:))....urelete colegilor cand am urcat pe marginea balconului la cabana, la etaj pe burlanul vilei sa iau gheata pentru Old Jack:)...Maaaaa...ai sa cazi!!!!eu: vreti sau nu gheata? :PMihai: lasati mai, face spagatul...karatista...painea lunga feliata neagra pentru alergici ( exp. pe 28 februarie) si noi am fost la munte in acel weeknd:)) Lasa Malin...vezi? asa ne aducem aminte de tine mereu!!Hai honey..nu te intrista:0 Promit ca nu mai zic:) ...Andrei.....2 perechi de pantaloni? rupte? pe partie? Noroc ca am stat doar 2 zile pe partie:)) si iarta-ma ca te-am luat pe partia aia...dar si tu ma plimbi cu chopperul da? ca lui husband ii e frica sa nu il intep in spate:)))))Mihai, multam fain ptr. sfaturile de pe Carp;) >:D< si rusinica baietilor:D am plecat eu sa iau flori:) off off off
....etajul 2....:) Stefania....o terorizez cu telefonul uneori: " ceva vesti" si ea saraca: nu Simona..cand am te anunt... si Mary....hai mai...ma alint si eu cu tine..ba ca nu te bag in seama...ba ca nu te vad:D dar stii ca si tu imi esti draga:D.....si treci de ma ia la cafea(ciocolata) dimineata!
Cam astea imi erau gandurile azi....incercam sa iau asa pe scurt momentele frumoase, persoanele care au devenit parte din mine si din cotidianul meu....Azi am fost in punctul in care, plangand, ma gandeam ca aceste amintiri vor fi singurele adunate alaturi de ei...dar mi-au demonstrat ca suntem o familie, ca fac parte din familia lor, ca ma sustin...ca imi sunt alaturi...ca ma admira si ca sunt parte din ei.
Asa m-ati facut sa ma simt dragii mei azi. Va multmesc ca ati pus mana pe telefon si mi-ati spus cuvinte dragi, ca mi-ati aratat ca ma admirati, ca intr-un moment in care credeam ca e despartirea mi-ati demonstrat ca nu se poate sa ne despartim asa, ca nu acceptati asta. Cuvintele voastre m-au bandajat in sufletul care plangea, prietenia oferita de voi si solidaritatea de care ati dat dovada mi-au pansat sufletul care era ranit. Se spune ca nu conteaza cate averi poti numara pe acest pamant ci oamenii care iti sunt comori si pentru care insemni ceva. Voi ma faceti atat de puternica, voi imi dati puterea si energia de a merge inainte. Eram in capatul scarilor si v-am vazut( Fontzi, Petre , Raluca P)...vroiam sa trec prin voi...sa nu ma vedeti plangand si in acelasi timp vroiam sa va imbratisez...sa imi iau ramas bun....Sa nu uitati ca oricand aveti nevoie ma gasiti acolo unde stau mereu...daca nu sunt incercati la bucatarie:D
Cand crezi ca totul este un mare nimic si ridici capul, vorbesti si spui ce simti te simti eliberat, te simti usor si liber.....si mai ales primesti caldura de la cei din suflet.....
Va multumesc!
P.S multumiri: Foantza, Raluca Iordanescu, Petre, Alexandra, Cecilia,Dl. Pasti, Dl. Ghergut, Emil, Razvan, Cosmin Stefania, Dl. Firu, Andrei & Dana, Mihai & Oana, Dennis,Claudiu, Georgiana, d-na Doina, Simi, Dl. Pasti, Cami, Mary, Mihai Motrescu ..sper ca nu am uitat pe nimeni...
Gata, fug la somnel ca e 03.02 si maine merg la birou..si sper ca au venit cei de la automat si am ciocolata!!!!!!!......
Azi am avut sentimentul ca i-am pierdut, ca nu vom mai bea ciocolata calda impreuna, ca nu voi mai manca cu ei in bucatarie...si sa ne certam pe cele doua scaune...sa ii sun si sa ii intreb ce fac...sa le organizez iesiri, sa mergem la munte, la mare, la o bataie cu zapada.....Gandurile imi fugeau prin cap de parca erau la un concurs de atletism, proba viteza...Vroiam sa imi amintesc TOT ce ma leaga de ei....Prima zi ...a debutat cu un tur al institutului..m-au luat de mana o pereche de ochi calzi si sinceri si m-a plimbat prin toate birourile : Ea este noua colega, Simona! Ce usor le era lor...un nume de retinut...eu..eu am incercat emotia de cand am intrat intr-o clasa cu 28 de elevi si singura mea teama era ca nu o sa le retin numele....Era intr-o zi de joi, de doi...si un soare afara....dupa ce am facut turul m-am asezat la birou si incercam sa vad ce am retinut...dar in cateva zile deja radeam, glumeam si mergeam cu placere la munca....nu mergeam cu nervi, nu ma trezeam spunand: ooo, nu...nu mai vreau!!!! Ajungeam acolo si eram un curtea prietenilor....IMI PLACEA!!!! si acum am ajuns sa iubesc colectivul in care sunt....Imi aduc aminte uimirea baietilor cand am trimis e-mailul cu propunerea sa jucam fotbal, sa inchiriem teren...Emil si Simi erau de acord, Cosmin promitea galerie....Steluta se alatura lui Cosmin iar in echipa mai semnau adeziunea Andrei, Mihai, Claudiu, Petre si chiar si Cip! Normal ca si eu eram tot in echipa.....Primesc un e-mail cu scuze de neprezentare la interviu, pierduse trenul saraca..si ma intrebam cu Alexandra: Cum ma? sa stii ca ai interviu si sa nu vii...sa fii atat de zapacit?...la cateva zile a aparut......noi toti eram carcotasi si asteptam sa o vedem..sa ne dam cu pararea despre cea care, probabil, urma sa intre in echipa noastra......Se faceau presupuneri ....dar ea......normal ca a intrecut orice asteptare...si uite asa ne-am adaugat in echipa inca un razes din Iasi....Noi ii spunem Foantza...(ea cica ar purta numele de Alina:) ......si cum intra ea in gasca...cum au inceput poreclele;)) ( stai linistita Fontzi:D nu le spun...nu de alta dar nu mi le mai amintesc =)) )......intr-o alta zi apare o tipa....cu un par blond si nu prea....imbracata casual...hmm..asta ce o mai vrea?....isi lasa CV si pleaca...noi..carcotasele deja il luasem la puricat....si am inceput : "ia uita-te mah la asta.....master in Uk si ..WOW...doctorand in SUA? Frate....asta e fitzoasa...sa o vedeti voi..a stat ea la Hawai si acum vine la noi...Eeeeeee si apare Irina la munca...la inceput asa..mai timida dar apoi s-a adaugat si ea grupului din bucatarie ( deci inca o portie de mancare in plus, inca un fel pentru noi....porcusorii de insomar)... se apropie 1 Decembrie...toti happy ca e zi libera..noi tremuram toti, urma primul meu hop alaturi de ei... Exit-Poll-ul..dar nu imi era frica, aveam echipa puternica..a trecut si 30 noiembrie....aaaaaaaaaa..dar am uitat.....cred ca acum toti colegii stiu unde stau....si Fontzi!!! NU, nu stau pe 7 noiembrie 79...si da "Stetula"...inteleg perfect ce spui dar te superi ca nu pot sa constientizez? Deh...shit happends:).....Se apropia Craciunul..hai!!! la munte..se pune Simona....baga mail : gasca munte....dar gasca....avea planuri...am iesit la restaurant in schimb....Karaoke...si Dnul Firu cantand :"cine-a pus carciuma-n drum/Ala n-a fost om nebun/Simona Pascu se numea si la Insomar lucra" ....am cantat si eu....=)) Dan Spataru - Tigancusa Tigancusa....nu, nu au fugit prietenii mei si nu, nu au oprit muzica, aveau de ce sa o faca....Doar le dadusem diplome.....de Ofiter, Panseluta, Mister Insomar, Miss Insomar, Fiul Tarnului Roman....eu era sa primesc Miss Calca pe Cadavre....dar am trisat..nu mi-a placut..am luat Miss Musculo...Sorry Irina...stiu..ca te refereai la faptul ca asa ma vedeai...puternica..si trecand peste tot pentru a-mi atinge scopul...Aaaaaa..Irina a avut diploma de Mandarin Chuky..voi va mai amintiti si restul? Va rog sa ma completati:))...stai linistita Fontzi, nu spun cum pontezi:D Ohhhh nu, nu se poate sa nu spun asta:)) In metrou...spre restaurant..in decembrie..ce auzi? Colinde...si normal..cum? hai sa facem un ban gramada:))) si le-am spus colegilor: lasa, platesc eu si am inceput sa colind=)) Nu va ganditi ca am mers in tot metroul...dar colegii mei da=)) Petre deja nu mai era langa mine, Mihai se cauta in buzunare....Dnul Firu se retrasese putin si si-a asezat mai bine sapcacica nu ma cunosteau..vazand ca eu rad si cant ( si nu am voce) s-au gandit dragii de ei si ...mi-au rasplatit efortul si spectacolul cu monezi:)) dar in acelasi timp au si realizat: Doamne.....ce nebuna ne-a venit =))))))) Da, Mihai mi-a dat 50 d bani, Andrei undeva la 30 si restul ce aveau si ei pe acolo=)) ...numai sa tac!!!!Andrei..saracul:) frumos imbracat, pregatit de petrecere..dar ops...ghinion...s-au rupt pantalonii...noroc ca aveai fete langa tine:) atunci la xmas party am aflat si de plecarea Stelutei...si am facut-o putin sa planga....cred ca suntem niste plangaciosi toti=)) .
Au trecut sarbatorile..am inceput munca again...aceeasi prieteni...mai putin cu o persoana: Steluta!....nu am apucat noi prea bine sa ne dezmeticim ca a venit Sf. Ion si l-am sarbatorit pe Dnul Ghergut- cea mai calma persoana pe care am vazut-o ever! Parol...cu o blandete in glas si o vorba calda- ne-a cinstit cu prajiturele , vin si bere...eeeee...asteptam acum si 2010 :). Imi amintesc primul memo trimis...venit inapoi de la Dnul Ghergut cu rectificari...a pus Simona mana, l-a refacut si apoi predat in mail...mandra....Nu stiu daca am apucat sa va multumesc..dar oricum o mai fac acum inca o data: Va multumesc!...zilele treceau...in institut zarva..se apropia ziua cand "Agenda Politica 2009" devenea prezent.....incepuse nebunia....schimbam mailuri zilnice cu cei de la Realitatea, vreau aia....Simona, am nevoie de OK...Simion ce zici? e ok? Malin..ce spui de invitatii? Intalnire la Realitatea...ultimele amanunte....primirea spoturilor tv care anuntau evenimentul...trimiterea lor catre sef...asteptarea ok-ului..emotiile se adunau...TREBUIA SA IASA BINE! imi repetam asta si a venit si ziua aceea...cu o zi inainte l-am luat pe husband de aripa si hai la cumparaturi sa imi iau ceva pentru marea zi:)) Multumesc Petre! va dati seama ca am intrat in cateva magazine...m-am enervat si am spus gata..iau ce vad si gata..nu ma ametesc eu pe aici...Husband:lasa mah...pune si iti cauta..sunt obisnuit...am luat ce mi-a picat in mana...a doua zi...vine Robert, ma ia de acasa...emotii... ma vad cu Fontzi si cu Raluca..ca niste adevarat dive...incepe nebunia: verificari mape presa, asezarea lor, l-am dus pe Delica sa mi-l conectez la plasme.....Off....camasa...decoltata...ce ma fac? sunam...si trezim pe Ralucuta Panseluta...fata..help me!!!! o camasa alba....nu decoltata....saracuta...venit cu camasa..( Offff....trage-ma de par, de mana, de nas sa ti-o aduc! Multumesc RLK )....Raluca Popa si Fontzi....la intrare..luati lista de confirmari...ala acolo, ala acolo..cartile de vizita de la presa si personalitati....le luam noi..le dam apoi la Realitatea...trece si asta...nici nu rasuflam bine ca se apropia de final proiectul " Alegeri 2008"....Operativele de luni....la ora 10.30 ma ascund in sala de consiliu....ii admir pe cei de acolo...Dl Boda mereu primul...Dl. Profesor Pasti - exemplul de persoana care daca vrea sa spuna ceva spune chintesenta, o dovada de admirat a stapanirii de sine, mereu cu zambetul pe buze...Acum este in biroul de langa mine...este mai aproape..ne vedem zilnic...si mi-a dat un sfat vis a vis de un pix de la papi: "Lucururile astea le tii acasa, nu mai veni cu ele....ca fara sa vrei le pierzi si nu conteaza valoarea lor materiala dar cea sentimentala este de nepretuit." Va multumesc! Nu va mai cer nimic de azi inainte:) nici 1 ron si nici 10 ooo ron...Sunt sigura ca studentii Dvs. va admira ( de fapt, stiu din sursele proprii). Felicitari!
Weeknd la munte ....distractie....Super Mega Petrecere : papanasi, PIZZA, chipsurile luate de Cip:D si ciocarlia interpretata tot de el:))....urelete colegilor cand am urcat pe marginea balconului la cabana, la etaj pe burlanul vilei sa iau gheata pentru Old Jack:)...Maaaaa...ai sa cazi!!!!eu: vreti sau nu gheata? :PMihai: lasati mai, face spagatul...karatista...painea lunga feliata neagra pentru alergici ( exp. pe 28 februarie) si noi am fost la munte in acel weeknd:)) Lasa Malin...vezi? asa ne aducem aminte de tine mereu!!Hai honey..nu te intrista:0 Promit ca nu mai zic:) ...Andrei.....2 perechi de pantaloni? rupte? pe partie? Noroc ca am stat doar 2 zile pe partie:)) si iarta-ma ca te-am luat pe partia aia...dar si tu ma plimbi cu chopperul da? ca lui husband ii e frica sa nu il intep in spate:)))))Mihai, multam fain ptr. sfaturile de pe Carp;) >:D< si rusinica baietilor:D am plecat eu sa iau flori:) off off off
....etajul 2....:) Stefania....o terorizez cu telefonul uneori: " ceva vesti" si ea saraca: nu Simona..cand am te anunt... si Mary....hai mai...ma alint si eu cu tine..ba ca nu te bag in seama...ba ca nu te vad:D dar stii ca si tu imi esti draga:D.....si treci de ma ia la cafea(ciocolata) dimineata!
Cam astea imi erau gandurile azi....incercam sa iau asa pe scurt momentele frumoase, persoanele care au devenit parte din mine si din cotidianul meu....Azi am fost in punctul in care, plangand, ma gandeam ca aceste amintiri vor fi singurele adunate alaturi de ei...dar mi-au demonstrat ca suntem o familie, ca fac parte din familia lor, ca ma sustin...ca imi sunt alaturi...ca ma admira si ca sunt parte din ei.
Asa m-ati facut sa ma simt dragii mei azi. Va multmesc ca ati pus mana pe telefon si mi-ati spus cuvinte dragi, ca mi-ati aratat ca ma admirati, ca intr-un moment in care credeam ca e despartirea mi-ati demonstrat ca nu se poate sa ne despartim asa, ca nu acceptati asta. Cuvintele voastre m-au bandajat in sufletul care plangea, prietenia oferita de voi si solidaritatea de care ati dat dovada mi-au pansat sufletul care era ranit. Se spune ca nu conteaza cate averi poti numara pe acest pamant ci oamenii care iti sunt comori si pentru care insemni ceva. Voi ma faceti atat de puternica, voi imi dati puterea si energia de a merge inainte. Eram in capatul scarilor si v-am vazut( Fontzi, Petre , Raluca P)...vroiam sa trec prin voi...sa nu ma vedeti plangand si in acelasi timp vroiam sa va imbratisez...sa imi iau ramas bun....Sa nu uitati ca oricand aveti nevoie ma gasiti acolo unde stau mereu...daca nu sunt incercati la bucatarie:D
Cand crezi ca totul este un mare nimic si ridici capul, vorbesti si spui ce simti te simti eliberat, te simti usor si liber.....si mai ales primesti caldura de la cei din suflet.....
Va multumesc!
P.S multumiri: Foantza, Raluca Iordanescu, Petre, Alexandra, Cecilia,Dl. Pasti, Dl. Ghergut, Emil, Razvan, Cosmin Stefania, Dl. Firu, Andrei & Dana, Mihai & Oana, Dennis,Claudiu, Georgiana, d-na Doina, Simi, Dl. Pasti, Cami, Mary, Mihai Motrescu ..sper ca nu am uitat pe nimeni...
Gata, fug la somnel ca e 03.02 si maine merg la birou..si sper ca au venit cei de la automat si am ciocolata!!!!!!!......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)